ANNA KACZAN

Universitatea Maria Curie-Skłodowska din Lublin

ID ORCID: https://orcid.org/0000-0001-7717-0532

DOMENII DE CERCETARE: etnolingvistică, imaginea lumii reflectată în limbă, cultura populară poloneză.

DOI: https://doi.org/10.35321/bkalba.2024.97.05

CE FRUMOS, ȘI TOTUȘI ATÂT DE URÂT – IMAGINEA NEGHINEI ÎN CULTURA POPULARĂ POLONEZĂ

CUVINTE-CHEIE: neghină, stereotip, imaginea lumii lingvistico-culturală, cultura populară poloneză.

REZUMAT

Articolul prezintă imaginea lingvistico-culturală a neghinei, o plantă clasificată drept buruiană, floare și plantă medicinală. Versiunea integrală a articolului NEGHINĂ va apărea în al optulea fascicul al volumului despre plante, Słownika stereotypów i symboli ludowych, intitulat Grzyby, chwasty, skupiska roślin, editat de Jerzy Bartmiński și Stanisława Niebrzegowska-Bartmińska. În conformitate cu principiile definiției cognitive, reprezentarea populară a neghinei a fost reconstruită pe baza datelor lingvistice (printre altele, texte folclorice de diverse genuri: proverbe, cântece, povestiri despre credințe, poezie țărănească scrisă) și așa-numitelor date paralingvistice (adică înregistrări ale credințelor și descrieri ale practicilor populare – ritualice, magice sau vindecătoare). Materialul documentar provine din fișierul documentar al Słownika stereotypów i symboli ludowych, păstrat la Laboratorul de Etnolingvistică Jerzy Bartmiński din Lublin.

REZUMAT

Articolul prezintă imaginea lingvistică și culturală a neghinei, o plantă clasificată drept buruiană, floare sau plantă medicinală. Versiunea integrală a articolului despre neghină (în poloneză: KĄKOL) va fi inclusă în Dicționarul stereotipurilor și simbolurilor populare, volumul Ciuperci, buruieni, grupuri de plante, partea a VIII-a, coordonat de Jerzy Bartmiński și Stanisława Niebrzegowska-Bartmińska. În conformitate cu premisele definiției cognitive, imaginea populară a neghinei a fost reconstituită pe baza datelor lingvistice (inclusiv diverse tipuri de texte folclorice: proverbe, cântece, povestiri despre credințe, poezie țărănească scrisă) și a așa-numitelor date colingvistice (adică consemnări ale credințelor și descrieri ale practicilor populare: rituale, magice sau medicinale).

ANNA KACZAN. Jakie to ładne, a takie szkudne – obraz kąkolu w polskiej kulturze ludowej

97

Materialul documentar provine din baza de date a Dicționarului stereotipurilor și simbolurilor populare, arhivată la Unitatea de Etnolingvistică Jerzy Bartmiński, UMCS, Lublin.

Neghina (Agrostemma githago L.) este o buruiană comună, care creștea odinioară cel mai adesea în lanurile de cereale. În prezent, din cauza folosirii erbicidelor și a curățării mai eficiente a boabelor de cereale, este amenințată cu dispariția; de aceea a fost inclusă pe lista roșie a Poloniei în categoria NT (near threatened) – specie aproape amenințată¹. Aproape că nu mai este posibil să întâlnești neghina în mediul natural, însă semințele ei pot fi cumpărate din magazinele de grădinărit, deoarece buruiana odinioară dăunătoare este acum semănată în grădini sau pe pajiști – este considerată o floare.

Scopul articolului este de a prezenta imaginea lingvistică și culturală a neghinei în tradiția populară poloneză. În conformitate cu premisele definiției cognitive, care „își propune drept obiectiv principal să redea modul în care vorbitorii unei anumite limbi înțeleg un obiect” (Bartmiński 1988: 169), la reconstituirea reprezentării neghinei au fost folosite vocabularul (denumiri, sinonime, frazeologisme), textele (proverbe, cântece, povestiri despre credințe, poezie țărănească scrisă), precum și credințele și practicile populare, așa-numitele date lingvistice contextuale (Bartmiński 1996: 11). Materialul documentar citat provine de la Unitatea de Etnolingvistică Jerzy Bartmiński a UMCS, unde se elaborează Dicționarul stereotipurilor și simbolurilor populare (SSiSL)² din Lublin. Pentru acest articol, am îmbinat partea explicativă cu cea documentară, care în Dicționar sunt de obicei separate, și am inclus doar fragmente din textele selectate. Versiunea integrală a articolului KĄKOL va apărea în ultimul fascicul al volumului dedicat plantelor: Buruieni, ciuperci și grupuri de plante.

În imaginea populară a neghinei se disting următoarele fațete, adică categorii semantice specifice, „omogene dintr-un anumit punct de vedere” (Bartmiński 1996: 16): denumiri, clasificări, origine, aspect și proprietăți, cantitate și loc de apariție, localizator, binecuvântare, practici de prevenire a apariției neghinei, utilizări practice, rituale și magice, medicinale, prevestiri, simbolism. Alegerea fațetelor și ordinea lor nu sunt întâmplătoare, ci depind de tipul articolului și de componenta superordonată adoptată (Bartmiński 1988: 182) – în cazul neghinei, aceasta este buruiana.

¹ https://pl.wikipedia.org/wiki/K%C4%85kol_polny.

² SSiSL a fost prezentat mai pe larg de Katarzyna Prorok în articolul: Dicționarul stereotipurilor și simbolurilor populare ca dicționar etnolingvistic (pe exemplul articolului perz) (Prorok 2023: 54–70).

98

BENDRINĖ KALBA | 97

NEGHINĂ

[DENUMIRI] Denumirea pan-slavă kąkol³ (în polona veche și kąkolica SStp Urb 3: 263) este înrudită cu lituanianul kanikalas «clopoțel, zornăitoare» și este adesea derivată din sl. comun *kolkolъ «instrument sonor (din lut ars), de tipul unei jucării cu zornăitoare sau al unei scânduri de bătut», ulterior «clopoțel, clopot», de la i.e. *kel «a striga, a țipa, a suna, a răsuna» Bor SE 226, similar Sł SE 2: 118–119. Prin urmare, denumirea kąkol este motivată de forma florii de neghină, care amintește de un clopoțel, fapt confirmat de denumirile sinonime ale acestei plante: dzwoniec SGP PAN 7: 320, dzwonek Udz Biec 145. Brückner leagă denumirea kąkol de sl. comun *kək-, kuk- «despre orice curbură, îndoitură» Brüc SE 224, motivând apariția ei prin flexibilitatea și forma curbată a tulpinilor Dub Ostr 131.

Alte denumiri sinonime ale neghinei fac trimitere la originea care i se atribuie – diabeł SGP PAN 5: 511, diabelskie kwiaty, roślina diabelska Wan Pol 109, diabelskie ziele, bo mówili, że ono jest związane ze złymi mocami Pelc SGLub 5: 124. Denumirile szatański kwiatuszek, złoducha kwiatki sunt, la rândul lor, explicate prin aspectul florii de neghină, deoarece on takie roski [= rózki] wkoło ma Rog Wag 271, 314 – acestea sunt dințișorii care ies de sub petale (Rogowska 1998: 77). Denumirea zegarki SGŚ Wyd 14: 184 este explicată prin asemănarea «florii de neghină, văzute de sus, cu cadranul unui ceas», întrucât pe petalele purpurii se văd liniuțe întunecate care amintesc de acele ceasului. Această buruiană, crescând în lanul de cereale, «fură pâinea» (Rogowska 1998: 77), de aceea este numită złodziej Sych SGKasz 6: 235; poate că denumirea neghinei przepad Karl SJP 5: 153 are o motivație similară. Din cauza semințelor negre, neghina poartă denumirile czarnucha, czarnuszka Karl SJP 1: 746; denumirile boligłów SGP PAN 2: 367 și szalonka Spól Naz 24 ar putea fi legate de proprietățile toxice ale semințelor, deși, în opinia Waniakowej, denumirea boligłów (folosită și pentru albăstrea) este mai curând legată de abundența acestei buruieni în lanul de cereale, ceea ce îl slăbește considerabil și devine, astfel, un motiv de îngrijorare pentru agricultori (Waniakowa 2019: 181).

[CATEGORIZARE] Neghina este considerată în mod obișnuit o buruiană, de exemplu: Kąkol to paskudny chwast Pelc SGLub 5: 204, Konkol niby doś taki prijymny, bo filjetowy, ale to tyz chwast Kaś Podh 5: 35, precum și în poezia populară:

³ Inițial, denumirea kąkol se referea la zâzanie (Lolium temulentum) SStp Urb 3: 262, care, la fel ca kąkol, este o buruiană cerealieră otrăvitoare; de aceea, când textele folclorice vorbesc despre kąkolu, este posibil să fie vorba despre zâzanie zb. Fisch Roś 188. Denumirea kąkol era folosită și pentru bălțată (Lychnis) și negrilică (Nigella sativa) Maj Słow 1: 129.

ANNA KACZAN. Jakie to ładne, a takie szkodne – obraz kąkolu w polskiej kulturze ludowej

99

Sau buruienile acelea. Le smulgeam de pe câmp și mă smulgeam pe mine însumi..., dar mi-era milă – deși câmpul s-ar fi curățat – de macii aceia de câmp și de neghinele palide. (Stanisław Buczyński; Ad Złote 32);

Privește Isus: case pustii, câmpuri pustii, nesemănate; cresc ciulini și neghine, năpădite de buruieni și nedorite. (Maria Majchrzak; Niew Prow 160).

În opinia lui Bańkowski, denumirea kąkol este legată de lituanianul keñkti «a dăuna» Bań ES 1: 653, astfel că însăși denumirea acestei plante implică hiperonimul «buruiană». Neghina este clasificată și drept kwiat («floare»; cf. denumirea neghinei – dia-belskie kwiaty), uneori cu precizarea kwiat polny, dziki: Sò kwiati dzike: chaber abo modrak, kùnkùł, ognicha, mlyć, rùmmiùnek, macierzùnka, barwik Górn Malb 2: 203. În poezia țărănească scrisă, este adesea menționată împreună cu alte flori de câmp: macul și albăstreaua:

Când mă vei lua, o, Isuse, din valea acestei lumi frumoase, îngăduie-mi să iau cu mine flori de câmp, maci, neghine și albăstrele. (Maria Gleń; TL 2005/1–4: 101);

Flori și ierburi dragi, dăruite omului prin harul Domnului spre folos și bucurie, adunate de pe drumurile pelerinilor: mușeței, crizanteme /... / din lanurile de grâu, maci, albăstrele, neghine... cântate de ciocârlie. (Stanisława Łapińska; Niew Pył 111).

Întrucât neghina era sfințită și folosită în practici magice și (mai rar) medicinale, era numită și plantă/iarbă, de exemplu în proverbul: Chociaż kąkolu nie sieją, mnoży się to ziele NKPP kąkol 6 sau în versul:

Mesteacăn de lângă capela de la marginea drumului – tu mi-ai arătat prima cărăruie spre ogorul părinților mei, unde creșteau tot felul de ierburi, maci, albăstrele, neghine, iar eu, micuț viermișor, habar n-aveam câtă frumusețe și câte culori aveam să văd aici (Władysław Koczot; TL 1997/3: 13).

100

BENDRINĖ KALBA | 97

[ORIGINE] Se credea că Dumnezeu a semănat grâul, iar diavolul neghina TL 2009/3–4: 44, ceea ce s-a reflectat în proverbul: Dumnezeu înmulțește grâul, iar diavolul răspândește neghina NKPP pszenica 17 (în Cașubia se spunea că neghina este grâul diavolului Sych SGKasz 2: 229) și în denumirile neghinei menționate deja – diavolul, plantă diavolească, flori/ierburi diavolești.

Convingerea că neghina are origine diavolească a fost probabil influențată de parabola din Noul Testament despre neghină (în traducerile mai vechi ale Bibliei, de pildă în cea a lui Jakub Wujek, era o parabolă despre neghină), pe care Isus o rostește mulțimii⁴. Apoi le explică apostolilor (Mt 13, 36–43) că sămânța bună, grâul, îi reprezintă pe fiii Împărăției, iar neghina îi reprezintă pe fiii Celui Rău. Dușmanul care a semănat neghina este diavolul. Poate de aceea se susținea în Pomerania că nu trebuie culeasă neghina, fiindcă aceasta putea duce la posedare Sych SGKasz 1: 96. Se credea, de asemenea, că satana încearcă să-i ademenească spre păcat pe proprietarii câmpurilor unde crește multă neghină Fisch Roś 187.

[ASPECT ȘI PROPRIETĂȚI] Neghina crește înaltă, are tulpini lungi și flexibile, care se pot înclina; vezi denumirile. Aceste tulpini se ramifică adesea, de aceea cântecele vorbesc despre kierż, adică tufa de neghină, de pildă:

Pe câmpul de la marginea satului stă o tufă de neghină, ar trebui s-o dezgrop. Mi-a plăcut o fată de la vecinul meu, de mi-ar da-o! (Pieś Śl 2: 211);

Pe câmpul golaș din Mazew stă o tufă aspră de neghină, nu te da la mine, băiete, mucos din Mazew (K 22 Łęcz 197).

Neghina are floricele albe și unele roz Pelc SGLub 5: 205. Se spune, de asemenea, că florile neghinei sunt filijetowe Kąś Podh 5: 35, purpurii Pelc SGLub 5: 205; în graiul silezian, adjectivul kąkolowy înseamnă de culoare violetă SGŚ Wyd 14: 184. Floarea neghinei, în formă de clopoțel (de aici și denumirile sale clopoțel, dzwoniec), are asemenea zimți [= colți] de jur împrejur (dințișorii care ies de sub petale), iar privită de sus seamănă cu cadranul unui ceas; vezi denumirile. „Neghină, Doamne, ce frumoasă e, și totuși atât de urâtă” – se spunea Pelc SGLub 5: 205, căci după ce înflorește, face niște bobițe negre, care se împrăștie și apoi crește din nou⁵

⁴ Dușmanul a semănat neghină printre grâu, în timp ce oamenii dormeau. Stăpânul nu-i lasă pe slujitori s-o smulgă, ca nu cumva smulgând neghina, să smulgă odată cu ea și grâul; abia la vremea secerișului le va spune secerătorilor: «Strângeți mai întâi neghina și legați-o în snopi ca s-o ardeți; grâul însă aduceți-l în hambarul meu» Mt 13, 24–30.

⁵ În realitate, neghina nu-și împrăștie semințele pe pământ – acestea se coc în același timp cu boabele cerealelor, sunt recoltate împreună cu ele și pot fi semănate abia în sezonul următor https://www.sgs.com/pl-pl/aktualnosci/2024/05/nasiona-chwastow-w-zbozach.

ANNA KACZAN. Jakie to ładne, a takie szkudne – obraz kąkolu w polskiej kulturze ludowej

101

SGŚ Wyd 14: 184. Semințele mari, groase, negre (de aici denumirile neghină neagră Rost Symb 1: 160, czarnucha, czarnuszka) sunt otrăvitoare, cf. expresiile od kąkolu oczy płyną NKPP blekot, obejrzeć się kąkolu «a înnebuni, a-și pierde mințile» SOWM 3: 14. Potrivit unei relatări familiare, nu există făptură pe lume care să mănânce aceste semințe; nici caii, nici câinii, nimeni nu le mănâncă, sunt de o amărăciune cumplită TN Śliwnica 1994.

[CANTITATE ȘI LOC DE APARIȚIE] Neghina era răspândită pretutindeni, era din belșug TN Chołowice 1998; într-un cântec, soldații o consolează pe o fată după moartea iubitului ei:

Nu plânge, domnișoară, nu plânge, nu-l jeli pe-acela. Vin aici o mie de flăcăi, alege-ți unul. De-ar fi la voi ca neghina-n câmp, niciunul dintre voi nu-i ca Jasio la ținută. (Wisła 1899: 110).

Se credea că Fiecare câmp dă neghină NKPP kąkol 1, În fiecare lan trebuie să fie neghină Tred Kasz 132, însă cel mai adesea creștea în grâu și secară:

Pe ogorul de la Bachorze grâul e plin de neghină, iar la stăpânul nostru grâul e de toată frumusețea. (K 35 Przem 48);

Pe ogorul de la Zielńsk crește neghină-n secară; când neghina va înflori, iubito, vin la tine. (Płat Krak 213).

Se credea că buruiana aceasta nu va pieri Tred Kasz 132, nu va dispărea NKPP kąkol 3. Totuși, acum o stropesc, așa că nu mai trebuie să fie neghină Rog Wag 271. După cum remarcă poetul țăran Władysław Koczot: de ani de zile, prin lanuri nu mai sunt nici scaieți, nici neghină Niew Prow 111.

[LOCALIZATOR] Se credea că, atunci când crește neghina, diavolului, nevăzut de ochiul omenesc, îi place să se așeze pe ea și să se odihnească. „Dacă rotești neghina în mână, poți vedea cum diavolul își mișcă coarnele în ea” Sych SGKasz 1: 96. Credința că diavolul sălășluiește pe neghină este confirmată de poveștile despre credințe populare:

Odată, diavolul ședea lângă drum, pe o neghină din lan, și aștepta. Când a venit o fată și a rupt floarea aceea, diavolul a intrat numaidecât în ea. Mai târziu, cineva a izgonit diavolul din ea, dar diavolul a spus iarăși: „Mă voi duce să șed din nou lângă drum și voi intra iarăși în ea sau în altcineva.” (Sych SKoc 1: 96);

Un om în vârstă din Rzeczyca Długa povestea ce i se întâmplase în șură, în jurul anului 1920. În ajun plivise neghina din grâu. Strânsese destul de mult și o adusese în șură, unde o răsturnase într-o grămadă, într-un colț, lângă perete... a hotărât să folosească această buruiană

102

BENDRINĖ KALBA | 97

pentru așternutul vitelor. Deoarece tulpinile de negară erau prea lungi, le-a pus pe un butuc ca să le taie în bucăți mici. După ce a lovit de câteva ori cu toporul tulpinile buruienii, a observat că ceva se mișcă în bucățile tăiate, aflate pe pământ. Când a început să le răscolească în toate părțile cu tăișul toporului, a văzut un drăcușor tăiat în două. (Gaj Stal 187).

[SFINȚIREA] Negara nu era de obicei sfințită, fiindcă era o buruiană Nieb Przes 155; totuși, în unele regiuni ale Poloniei era sfințită ZWAK 1890: 213, de pildă de către munteni, de sărbătoarea Maicii Domnului a Ierburilor (15 VIII), în credința că atunci nu va mai crește în ovăz MAAE 1907: 115, Kąś Podh 5: 35.

Kąkol święcono także w wianuszkach w oktawę Bożego Ciała MAAE 1908: 120, TL 1997/2: 21.

[PRACTICI DE PREVENIRE A NEGRĂRII] Se spunea că negara este dușmanul țăranului TN Śliwnica 1994, deoarece dăunează foarte mult cerealelor TN Chołowice 1998, iar acolo unde crește, nu este pâine Sych SGKasz 6: 229. Se practicau, așadar, diferite obiceiuri pentru a împiedica creșterea ei în lanuri.

Mai întâi, câmpul era arat adânc, pentru a curăța pământul de buruieni — în cântecul Janiczek merge pe câmp să are negara Rog Śląsk 45; sub prima brazdă întoarsă se punea negara și se cânta: Ară, băiete, ară, că tu ari bine, vei semăna grâu, va răsări ovăz Udz Biec 145. Pentru ca „diavolul să nu semene negara”, în regiunea de la poalele munților, imediat după miezul nopții, în noaptea de Sâmbăta Mare spre Duminica Paștelui, gospodarul înfigea în câmp cruciulițe făcute din lăstari de kokoczka (sau din alte plante) și le sfințea cu ajutorul ramurii de palmier Kot Urok 138. În Lunea Paștelui — potrivit unui vers popular — fiecare țăran aruncă în câmp coji de ouă, ca să nu aibă negara Lud 1895: 87.

Se credea că alergarea băieților în jurul câmpurilor cu torțe, de Rusalii (Pogorârea Sfântului Duh), putea preveni negara, precum și alte buruieni și bolile cerealelor; atunci se striga:

Fugi, negar-o, că te voi afuma. Iar eu sfințesc și alung pomietlica. Fugi, gunoiule, că te voi lumina! Luminează-te, luminează-te, fugi, gunoiule! (Kot Urok 145).

La fel se proceda în ajunul Sfântului Ioan (23 VI): „bâte, ierburi: negara, albăstrele și altele”, uscate în pod vreme de un an, erau legate laolaltă, înfipte într-un băț și aprinse; alergând cu ele, se striga: Astăzi e ajunul Sfântului Ioan, focul de Sânziene e aprins Lud 1902: 424.

ANNA KĄCZAN. Jakie to ładne, a takie szkodne – obraz kąkolu w polskiej kulturze ludowej

103

Cu timpul, cerealele au început să fie stropite: Când creșteau cerealele, se avea grijă să nu crească prea multă negara și alte buruieni. Trebuia stropit ogorul Kaś Podh 5: 35. Dacă, în ciuda acestor măsuri, negara creștea, era smulsă — motivul plivirii negarei este frecvent în poezie și cântece și are adesea o semnificație simbolică (erotică):

ultimul lan de grâu va foșni după tine, din el nimeni nu va mai smulge negara, iar toate ogoarele îngrijite de tine se vor preschimba în orfani (Stanisław Pudełkiewicz; Wer Ojcz 245);

S-au întors flăcăii din război și le-au întrebat pe fetele frumoase: Nu l-ați văzut? Pe unde trec pe câmp, culeg grâul din negara (Wisła 1902: 711);

La Sygneczów, dincolo de conac, crește secară cu negara; du-te, Maryś, plivește-o, îl vei întâlni pe Jaś, cheamă-l. Maryś s-a dus să plivească secara, ca să mănânce pâine albă; l-a întâlnit pe Jaśek și l-a luat cu ea în lan. Dar, în loc să smulgă negara, s-au dus să doarmă la umbră. (Płat Krak 105).

Negara smulsă era arsă:

Aș vrea să aleg încă din grâu cornul-secară și să smulg negara și ciulinul ca să le ard (Stanisław Buczyński; Niew Pył 30).

Se credea că negara putea fi prevenită și prin practici din ziua Sfântului Grigore (3 IX), în așa-numita sărbătoare a negarei — în împrejurimile orașului Przemyśl, copiii alergau dis-de-dimineață, de-a lungul câmpului tatălui, cu turte de grâu (bochnoczkami i kukiołkami), cântând:

Negară, negar-o, nu crește pe ogorul nostru, ci pe cel al evreilor și al boierilor. Boierii și evreii își coc colaci, iar noi, sărmanii, nu avem nimic.

Apoi smulgeau negara și o aruncau în toate părțile. Când ajungeau la capătul câmpului lor, se așezau și își mâncau merindele; apoi se întorceau în sat, unde petreceau restul zilei jucându-se Or L 1930: 17. În ajunul Crăciunului (24 XII), gunoaiele adunate de pe podeaua casei erau aruncate peste râu, în apă, sau arse pe câmp, pentru ca negara și alte buruieni să nu distrugă semănăturile Wes Śląsk 215.

104

BENDRINĖ KALBA | 97

În pofida tuturor acestor măsuri, boabele de cereale erau adesea impurificate cu semințe de zâzanie, de aceea erau curățate – cu sita Wit Bąj 48 sau cu râșnița Bart PANLub 3: 84, deoarece făina cu adaos de zâzanie je carna Dub Ostr 132 și amară; cașubienii spuneau despre ea: mąkol to kąkol Sych SGKasz 3: 123.

[UTILIZĂRI PRACTICE] Zâzania are o floare frumoasă și tulpini flexibile, de aceea copiii și fetele împleteau cu plăcere cununi din ea (numele latin al zâzaniei Agrostémma înseamnă, în sens figurat: «plantă potrivită (folosită) pentru împletirea cununilor» Rej Poch 19), fapt reflectat în cântece:

Zâzanie, zâzanie, nu te semăna pe câmp, căci fetelor le ești dragă, te rup pentru cununi (ZWAK 1890: 213);

Umblând pe câmp, căuta zâzanie, găsi o floricică și împleti o cununiță (Święt Nadr 270);

Ioane albe, Ioane albe! Oare este acolo, la conac, frumoasa Marysia, Ioane albe! Are o cununiță din zâzanie, aleargă după băieți pe câmp. Ioane albe! (Wisła 1899: 664).

Din zâzanie se făceau buchete; se considera că un buchet frumos era făcut din ea TN Chołowice 1998:

Ciocârlia uimită, care cântă pe hotar, o gonește cu trilul: – Încă nu-i vremea secerișului! Sub părul de la marginea drumului mă așez mâhnită și strâng în brațe buchețelul de zâzanie (Ewa Jowik; TL 2017/1–2: 54).

Hei, eu sunt un rege, printre păduri, lanuri, pajiști și câmpii! /…/ Ținutul regatului meu, În mai puțin de o oră Îl străbat de jur împrejur, în lung și-n lat, Voi pluti pe marea de valuri de grâne, Care mi se pleacă în reverență, Își aduc roadele drept tribut… Buchete de flori, bogate În maci, zâzanie, albăstrele. (Antoni Kucharczyk; Pig Wyb 149).

[UTILIZĂRI RITUALE ȘI MAGICE] Floarea zâzaniei era folosită în ritualuri și magie – la încheierea secerișului, în regiunea Cracoviei, femeile în vârstă împleteau „cununi din urzici, scaieți, lebedă, volbură, zâzanie și, în general, din toate buruienile de câmp”; purtându-le pe cap, mergeau la conac

ANNA KACZAN. Jakie to ładne, a takie szkodne –

obraz kąkolu w polskiej kulturze ludowej

105

împreună cu fetele, care aveau cununi de grâu. Stăpânul ieșea pe pragul conacului și lua cununile de pe capetele fetelor, iar femeile îi puneau cu forța pe cap „neghinele amintite”, strigând: Dacă ia cineva și cele bune, să primească împreună cu ele și cele rele, căci așa s-au amestecat toate în lumea lui Dumnezeu! K 6 Krak 96.

În Pomerania se credea că, în ziua sărbătorii de Sânziene (23 VI), vrăjitoarele țin sabatul și, ca să nu le lase vacile fără lapte, păstorii împleteau cununi din albăstrele, neghine și margarete sau clopoței, le atârnau de gâtul sau de coarnele vacilor și le duceau astfel împodobite de la pășune în sat Stel Pom 171; iar dacă vacile erau deja vrăjite, gospodinele le afumau cu floare de neghină sfințită ZWAK 1890: 213.

În ajunul Sfântului Ioan Botezătorul (23 VI), își împodobeau casele cu neghine, albăstrele, mac sălbatic și măzăriche Święt Nadr 114. La Mikułowice, în ziua Sfântului Ioan, la răsăritul soarelui, fetele împodobeau statuile și capelele cu cununi de albăstrele, neghine, mac și pelin Wisła 1891: 40.

[UTILIZĂRI MEDICINALE] Neghina era rareori folosită în practicile de vindecare, deoarece semințele ei sunt otrăvitoare; tocmai de aceea se bea decoctul din ea pentru a provoca avortul Kul Wiel 3: 99.

În cazul unei dureri puternice de cap, de natură reumatică, atât de mari încât capul îmi crapă de durere și îmi vuiește, se punea pe cap o compresă cu neghină înmuiată în apă MAAE 1907: 144. Catarul la copii era tratat dându-le să miroasă neghină zdrobită, înmuiată în oțet și uscată ZWAK 1895: 31.

[PRZEPOWIEDNIE] Uważano, że kąkol w zbożu wygninie, gdy w Wielkim Tygodniu ZWAK 1890: 194, w Wielki Piątek jest mróz ZWAK 1886: 89.

[SIMBOLISM] Neghina, buruiană provenită de la diavol, este simbolul răului, al invidiei și al discordiei; cf. expresia a semăna, a răspândi neghină „a provoca răul, discordia, invidia” S SFr 1: 322, forma veche kąkoleć „a deveni rău” Karł SJP 2: 311; în Cașubia, kąkolnikiem, kąkolnicą era numită o persoană rea, lipsită de valoare Sych SGKasz 2: 229. Acest simbolism este puternic înrădăcinat mai ales în proverbe: Alături de grâu trebuie să fie și neghină [= binele și răul coexistă] NKPP pszenica 25; Cine seamănă neghină, neghină va culege [= urmările faptelor rele sunt întotdeauna rele] NKPP kąkol 4; Orice câmp dă neghine [= lucrurile rele și nedorite se întâmplă pretutindeni] NKPP kąkol 1. Neghină se spunea, în sens figurat, despre lucruri și oameni inutili, dăunători Sł SE 2: 118, de unde expresia

106

BENDRINĖ KALBA | 97

necesar ca neghina în grâu „cu totul inutil” S SFr 1: 322, wędzelac kąkol, în sens peiorativ, „a ține pe cineva pe viață” Sych SGKasz 2: 229.

Neghina este simbolul sărăciei, de pildă: Grâul în straie bune, nobilul în suman [= când grâul are multă neghină, gospodarul este sărac] NKPP pszenica 22; dże rosce kąkol, ni ma chleba Sych SGKasz 2: 229. În cartea populară de vise, înseamnă recoltă proastă Nieb Pol 170.

În cântecele de curtare și de dragoste, neghina este uneori asociată cu băiatul:

Pe câmpul din Cracovia stau două albăstrele – fetele din Sandomierz sunt ca florile roz. Pe câmpul din Cracovia stau două neghine – flăcăii din Sandomierz cresc ca plopii. (MAAE 1910: 199);

Pe câmpul gol din Mazew stă un mănunchi țepos de neghină, nu te da la mine, băiete, tu, mucosule din Mazew. (K 22 Łęcz 197).

Plivitul neghinei de către o fată, în cântece, este o imagine simbolică a iubirii:

Pe câmpul din Gocenów, lângă hotarul din Tarnów, Kasiula smulgea neghina din grâu. Cu o mânuță smulgea neghina, iar cu cealaltă îi făcea semn lui Jasiek. (Krzyż Kuj 1: 226);

La mama mea, pe câmp, sunt două stoguri de neghină. Și cine o va plivi? O ceată de fete, prea puține. Mă duc eu singură s-o plivesc, iar tu, Jasiek, vino după mine. Dar nu te juca cu mine, ca să nu ne surprindă cineva. (K 21 Rad 38).

În poezia țărănească contemporană, datorită florii sale frumoase, neghina este privită ca o podoabă a câmpului, un element al satului natal și al frumuseții acestei lumi:

Câmpul meu nisipos, împodobit cu flori de neghină, aduce în case neliniștite mirosul pâinii (Kocz Pól 44);

Satul meu e lanuri de grâu, Întrețesute cu neghină pestriță, Nalbe înflorite înaintea casei Și cântecul ciocârliei deasupra câmpului. (Wiesława Szymoniak; Niew Pył 211).

Când mă vei lua, o, Isuse, din valea acestei lumi frumoase, îngăduie-mi să iau cu mine flori de câmp, maci, neghine și albăstrele. (Maria Gleń; TL 2005/1–4: 101).

ANNA KACZAN. Jakie to ładne, a takie sz ma? – obraz kąkolu w polskiej kulturze ludowej 107

CONCLUZII

Neghina, odinioară răspândită, este o buruiană supărătoare și dăunătoare, care crește cel mai adesea în cereale, mai ales în grâu și secară. În cultura populară, probabil sub influența parabolei biblice, originea ei este atribuită diavolului; de aici și denumirile neghinei: diavol, flori diavolești, floricică satanică, floricelele duhului rău. Aceste denumiri subliniază și faptul că neghina are flori frumoase, motiv pentru care copiii și fetele împleteau din ea cununi, făceau buchete cu care împodobeau casa. În pofida semințelor negre otrăvitoare, neghina era folosită în practici de vindecare (de pildă, împotriva durerilor de cap). La fel ca macul și albăstreaua⁶, alături de care creștea adesea în lanurile de cereale (cf. Marne mocie to zboże, som bławat, maki i kąkól Wiet SPog 60), neghina era uneori clasificată drept floare și plantă medicinală. Totuși, pentru țăranul-gospodar, era înainte de toate o buruiană, a cărei prezență pe câmp reducea recolta și impunea muncă suplimentară (aratul adânc al pământului, plivitul, arderea tulpinilor smulse). Astăzi ne putem bucura fără griji de neghină – de floare, când nu ne mai „fură” pâinea...

SURSE

Ad Złote – Złote ziarna. Antologia współczesnej poezji ludowej ziemi zamojskiej, culegere, ediție și postfață de J. Adamowski, Lublin: Wydawnictwo Lubelskie, 1985.

Bań ES – Etymologiczny słownik języka polskiego, A. Bańkowski, vol. 1–2, Warszawa: Wydawnictwo Naukowe PWN, 2000.

Bart PANLub – Lubelskie. Polska pieśń i muzyka ludowa. Źródła i materiały, coord. J. Bartmiński, partea 1: Pieśni i obrzędy doroczne, partea 2: Pieśni i obrzędy rodzinne, partea 3: Pieśni i teksty sytuacyjne, partea 4: Pieśni powszechne, partea 5: Pieśni stanowe i zawodowe, partea 6: Muzyka instrumentalna. Instrumentarium - wykonawcy - repertuar, Lublin: Wydawnictwo Muzyczne Polihymnia, 2011.

Bor SE – Słownik etymologiczny języka polskiego, W. Boryś, Kraków: Wydawnictwo Literackie, 2005.

Brüc SE – Słownik etymologiczny języka polskiego, A. Brückner, Warszawa: Wiedza Powszechna, 1970.

Dub Ostr – Nazwy roślin w gwarach ostródzko-warmińsko-mazurskich, S. Dubisz, Wrocław: Zakład Narodowy im. Ossolińskich, 1977.

⁶ Zob. artykuł Doroty Piekarczyk i Joanny Szadury: Chaber (Piekarczyk, Szadura 2007: 136–148).

108

BENDRINĖ KALBA | 97

Fisch Rós – Plante în credințele și obiceiurile populare. Dicționarul lui Adam Fischer, M. Kujawska, Ł. Łucaj, J. Sosnowska, P. Klepacki, Wrocław: Polskie Towarzystwo Ludoznawcze, 2016.

Gaj Stal – Duhuri și demoni în credințele populare din împrejurimile orașelor Stalowa Wola – Rozwadów și Tarnobrzeg, W. Gaj-Piotrowski, Wrocław: Polskie Towarzystwo Ludoznawcze, 1993.

Górn Malb – Dialectul malborkian, H. Górnowicz, vol. 2, fasc. 1–2, Gdańsk: Gdańskie Towarzystwo Naukowe, 1973–1974.

K 6 Krak – Opere complete 6: Regiunea Cracoviei, O. Kolberg, Wrocław–Poznań: Polskie Towarzystwo Ludoznawcze, 1963.

K 21 Rad – Opere complete 21: Regiunea Radom, O. Kolberg, Wrocław–Poznań: Polskie Towarzystwo Ludoznawcze, 1964.

K 22 Łęcz – Opere complete 22: Regiunea Łęczyca, O. Kolberg, Wrocław–Poznań: Polskie Towarzystwo Ludoznawcze, 1964.

K 35 Przem – Opere complete 35: Regiunea Przemyśl, O. Kolberg, Wrocław–Poznań: Polskie Towarzystwo Ludoznawcze, 1964.

Karł SJP – Dicționarul limbii polone, J. Karłowicz, A. Kryński, W. Niedźwiedzki, vol. 1–8, Warszawa: Państwowy Instytut Wydawniczy, 1952–1953.

Kąś Podh – Lexicon ilustrat al graiului și culturii din Podhale, J. Kąś, vol. 1–3, 2015–2016, Bukowina Tatrzańska–Nowy Sącz: Bukowińskie Centrum Kultury „Dom Ludowy”; vol. 4, Kraków: Wydawnictwo Astraia, 2017; vol. 5–12, Nowy Sącz: Małopolskie Centrum Kultury „Sokół”, 2017–2019.

Kocz Pól – Z pól i łąk, W. Koczot, Warszawa: Ludowa Spółdzielnia Wydawnicza, 1990.

Kot Urok – Împotriva farmecelor. Credințe și ritualuri la locuitorii din Podgórze, Rzeszów și Lasowiacy, F. Kotula, Warszawa: Ludowa Spółdzielnia Wydawnicza, 1989.

Krzyż Kuj 1 – Kujawy. Cântecul și muzica populară polonească. Surse și materiale, B. Krzyżaniak, A. Pawlak, J. Lisakowski, partea 1: Texte, Kraków: Polskie Wydawnictwo Muzyczne, 1974.

Kul Wiel 3 – Cultura populară din Wielkopolska, coord. J. Burszta, vol. 3, Poznań: Wydawnictwo Poznańskie, 1967.

Lud – Poporul. Organ al Societății Poloneze de Etnologie, 1895–.

MAAE – Materiale antropologice-arheologice și etnografice publicate prin grija Comisiei Antropologice a Academiei de Arte și Științe din Kraków 1–14, 1896–1919.

Maj Słow 1 – Dicționar al numelor zoologice și botanice poloneze, cuprinzând denumiri și sinonime populare și științifice poloneze, folosite pentru animale și plante din secolul al XV-lea până în prezent, culese și organizate pe baza surselor și corelate cu sinonimele științifice latine într-o ordine alfabetică dublă, îmbogățite cu material comparativ preluat din alte limbi sla-

ANNA KACZAN. Jakie to ładne, a takie szkodne – obraz kąkolu w polskiej kulturze ludowej 109

slave, culegere și alcătuire de E. Majewski, vol. 1: Dicționar polono-latin, Varșovia: Librăria Teodora Paprockiego și Comp., 1889.

Nieb Pol – Polski sennik ludowy, S. Niebrzegowska, Lublin: Wydawnictwo UMCS, 1996.

Nieb Przes – Spaima de la spaimă. Plante în relatările orale populare, S. Niebrzegowska, Lublin: Editura UMCS, 2000.

Niew Prow – Condu-ne spre lumină. Antologie de lirică religioasă populară, culegere, prelucrare și cuvânt înainte de D. Niewiadomski, Lublin: Editura Polihymnia, 1994.

Niew Pył – Unde pulberea pâinii ajunge la soare. Motivul „micii patrii” în poezia populară din ținutul Lublinului. Antologie, culegere, prefață și note biografice despre autori de D. Niewiadomski, Lublin: Editura „Polihymnia”, 2001.

NKPP – Noua carte a proverbelor și expresiilor proverbiale poloneze, întocmită pe baza lucrării lui S. Adalberg de colectivul editorial coordonat de J. Krzyżanowski, vol. 1–4, Varșovia: Institutul de Stat pentru Edituri, 1969–1978.

Or L 1930 – Sărbătoarea negelui, A. Kordek, Orli Lot. Organul cercurilor de turism ale tineretului Societății Poloneze de Turism.

Pieś Śl 2 – Cântece populare din Silezia poloneză, editate și însoțite de comentarii de J. Ligęza și S. M. Stoiński, vol. 2: Cântece baladești despre curtare și iubire, Cracovia: Tipografia Universității Jagiellone, 1938.

Pig Wyb – Selecție de scriitori populari, întocmită de S. Pigoń, partea 2: Poeți și povestitori, Wrocław: Editura Institutului Național Ossoliński, 1948.

Pelc SGLub – Dicționarul graiurilor din regiunea Lublin, H. Pelcowa, vol. 1–12, Lublin: Editura UMCS, 2012–2023.

Płat Krak – Ori suntem așa cum suntem. Culegere de cântece ale cracovienilor de est și de vest, culegere și prelucrare de P. Płatek, Cracovia: Agenția Națională de Edituri, 1976.

Rej Poch – Originea denumirilor latine ale plantelor poloneze. Ghid botanic, M. Rejewski, Varșovia: Cartea și Cunoașterea, 1996.

Rog Śląsk – Cântecele poporului polonez din Silezia Superioară, J. Roger, Opole: Institutul Silezian din Opole, 1976.

Rog Wag – Imaginea plantelor în graiuri, în lumina activității de denumire a acestora (pe exemplul graiului satului Wagi din districtul Łomża), E. Rogowska-Cybulska, Gdańsk: Editura Universității din Gdańsk, 2005.

Rost Symb 1 – Symbola ad historiam naturalem medii aevi, J. Rostafiński, partea I, Cracovia: Universitas Jagiellonica, 1900.

SGP PAN – Dicționarul graiurilor poloneze, vol. I–X, elaborat de Secția de Dialectologie Poloneză a Institutului Limbii Poloneze al PAN din Cracovia, sub coordonarea lui M. Karaś, din vol. II sub coordonarea lui J. Reichan, din vol. VI sub coordonarea lui J. Okoniowa, din vol. IX,

110

BENDRINĖ KALBA | 97

fasc. 2, sub coord. lui R. Kucharzyk, Wrocław: Zakład Narodowy im. Ossolińskich. Editura Academiei Poloneze de Științe, 1982–.

SGŚ Wyd – Dicționarul graiurilor sileziene, coordonator științific B. Wyderka, vol. 1–, Opole: Institutul Științific de Stat – Institutul Silezian, 2000–.

Sł SE 2 – Dicționar etimologic al limbii polone, F. Sławski, vol. 2, Cracovia: Societatea Prietenilor Limbii Polone, 1958–1965.

SOWM 3 – Dicționarul graiurilor din Ostróda, Warmia și Mazuria, elaborat de Atelierul Dicționarului Graiurilor din Ostróda, Warmia și Mazuria al Institutului de Lingvistică din Varșovia, vol. 3, red. Z. Stamirowska, H. Perzowa, Varșovia–Cracovia: Institutul Limbii Polone al Academiei Poloneze de Științe, 1993.

Spól Naz – Denumiri ale plantelor poloneze până în secolul al XVIII-lea, A. Spólnik, Wrocław: Zakład Narodowy im. Ossolińskich. Editura Academiei Poloneze de Științe, 1990.

S SFr – Dicționar frazeologic al limbii polone, S. Skorupka, vol. 1–2, Varșovia: Wiedza Powszechna, 1967–1968.

SStp Urb 3 – Dicționar al limbii polone vechi, red. S. Urbańczyk, Wrocław: Zakład Narodowy im. Ossolińskich. Editura Academiei Poloneze de Științe, 1960–1962.

Sych SGKasz – Dicționarul graiurilor cașubiene în contextul culturii populare, B. Sychta, vol. 1–7, Wrocław: Zakład Narodowy im. Ossolińskich. Editura Academiei Poloneze de Științe, 1967–1976.

Tred Kasz – Frazeologia cașubiană și credințele și obiceiurile (în perspectivă comparativă), J. Treder, Wejherowo: Muzeul Scrierii și Muzicii Cașubo-Pomeraniene, Societatea Prietenilor Ținutului Wejherowo, 1989.

Udz Biec – Ținutul Biecz. Poporul polonez din districtele Gorlice și Grybów, S. Udziela, Nowy Sącz: Editura Sądecka, 1994.

Wan Pol – Denumiri dialectale poloneze ale plantelor erbacee sălbatice pe fundal slav. Probleme generale, J. Waniakowa, Cracovia: Editura Universității Jagiellone, 2012.

Wer Ojcz – Patria. Antologie de poezie populară contemporană, selecție, îngrijire, postfață și index de S. Weremczuk, Lublin: Editura Lublin, 1987.

Wes Śląsk – Elemente tradiționale ale ritualurilor sărbătorii „Gody” în Silezia Inferioară, H. Wesołowska, [în:] Satul din Silezia Inferioară, red. A. Nasz, Wrocław: Societatea Poloneză de Etnologie, 1970, 197–232.

Wiet SPog – Dicționarul graiului Pogórzanie (din împrejurimile orașului Gorlice), A. Wietrzyk, sub redacția științifică a lui B. Grabka și R. Kucharzyk, Gorlice: Muzeul „Conacele Karwacjan și Gładysz” din Gorlice, 2011.

Wisła – Wisła. Revistă lunară de geografie și etnografie 1–21, 1887–1916.

Wit Baj – Povești și Moderówka, S. Witkoś, Poznań: Editura Agricolă și Forestieră de Stat, 1977.

ZWAK – Zbiór Wiadomości do Antropologii Krajowej wydawany staraniem Komisji Antropologicznej Akademii Umiejętności 1–18, 1877–1895.

ANNA KACZAN. Jakie to ładne, a takie szkodne –

obraz kąkolu w polskiej kulturze ludowej

111

LITERATURA

Bartmiński Jerzy 1988: Definicja kognitywna jako narzędzie opisu konotacji. – Konotacja, red. J. Bartmiński, Lublin: Wydawnictwo UMCS, 169–183.

Bartmiński Jerzy 1996: O „Słowniku stereotypów i symboli ludowych”. – Słownik stereotypów i symboli ludowych 1: Kosmos, z. 1: Niebo, światła niebieskie, ogień, kamienie, red. J. Bartmiński, zastępca red. S. Niebrzegowska, Lublin: Wydawnictwo UMCS, 9–34.

Piekarczyk Dorota, Szadura Joanna 2007: Chaber, Konteksty. Polska Sztuka Ludowa 1, 136–148.

Prorok Katarzyna 2023: „Słownik stereotypów i symboli ludowych” jako słownik etnolingwistyczny (na przykładzie hasła perz). – Bendrinė kalba 96, 54–70.

Rogowska Ewa 1998: Z kaszubskiego zielnika: kąkol. – Pomerania 7/8, 76–77.

Waniakowa Jadwiga 2019: Polskie gwarowe nazwy chabra bławatka. – Centaurea cyanus L. na tle słowiańskim i europejskim. – Prace Filologiczne 74, 173–187.

Gauta 2024-10-26

Priimta 2024-11-07

ANNA KACZAN

THIS IS PRETTY, BUT SO DAMAGING –

THE LINGUISTIC AND CULTURAL IMAGE OF CORNCOCKLE IN POLISH FOLK TRADITION

Summary

The article presents the linguistic and cultural image of corncockle (Polish: KĄKOL) in Polish folk tradition, reconstructed within the methodology of Jerzy Bartmiński’s cognitive definition (full application in: Dictionary of Folk Stereotypes and Symbols). The description is based on lexical data (names, synonyms, phraseological unit), texts (proverbs, songs, written peasant poetry, belief stories), as well as folk beliefs and practices (i.e., the so-called co-linguistic data). The data come from Jerzy Bartmiński’s Ethnolinguistic Unit at UMCS, where the Dictionary of Folk Stereotypes and Symbols (SSiSL) is being compiled. In Polish folk culture, it was believed that corncockle (unlike wheat) was created by the devil (hence its other names: devil (diabeł), devil’s flower (diabelski kwiatek), devil’s herb (diabelskie ziele)). Corncockle is a weed that usually grows in wheat and rye. However, due to its appearance (beautiful flowers), it is also categorized as a flower (it was used for making bouquets or wreaths), and due to its medicinal

112

BENDRINĖ KALBA | 97

uses (despite the poisonous black seeds), it was sometimes perceived as a herb. To remove corn cockle from the fields, many measures were used, such as deep ploughing, weeding, or burning of uprooted plants. Corncockle is a symbol of something evil, harmful and useless. In courtship and love songs, the weeding of corn cockle by a girl symbolizes love. In written peasant poetry, corncockle is perceived as a decoration of the field (together with poppies and cornflowers), an element of the native village, and of the beauty of the world.

KEY WORDS: corncockle, stereotype, linguistic and cultural image of the world, Polish folk culture.

ANNA KACZAN Uniwersytet Marii Curie-Skłodowskiej w Lublinie Pl. Marii Curie-Skłodowskiej 4A/205 20-031 Lublin [email protected]

ANNA KACZAN

TAI GRAŽŲ, TAČIAU ŽALINGA – RAUGĖS KALBINIS IR KULTŪRINIS VAIZDINYS LENKŲ LIAUDIES TRADICIJOJE

S a n t r a u k a

Straipsnyje pateikiamas lingvistinis ir kultūrinis raugės (lenk. KĄKOL) įvaizdis lenkų liaudies tradicijoje, atkurtas pagal Jerzy Bartmińskio kognityvinio apibrėžimo metodiką (detalus taikymas Liaudies stereotipų ir simbolių žodyne). Aprašymas paremtas leksikos duomenimis (pavadinimais, sinonimais, frazeologiniais vienetais), tekstais (patarlėmis, dainomis, rašytine valstiečių poezija, tikėjimų pasakojimais), taip pat liaudies tikėjimais ir praktika (t. y. vadinamaisiais bendraisiais kalbiniais duomenimis). Duomenys gauti iš Jerzy Bartmińskio etnolingvistikos skyriaus UMCS, kur rengiamas Liaudies stereotipų ir simbolių žodynas (SSiSL). Lenkų liaudies kultūroje buvo tikima, kad raugę (kitaip nei kvietį) sukūrė velnias (iš čia ir kiti jos pavadinimai: velnias (diabel), velnio gėlė (diabelski kwiatek), velnio žolė (diabelskie ziele)). Raugė yra piktžolė, kuri dažniausiai auga kviečiuose ir rugiuose. Tačiau dėl savo išvaizdos (gražių žiedų) ji taip pat priskiriama gėlių kategorijai (buvo naudojama puokštėms ar vainikams pinti), o dėl medicininės paskirties (nepaisant nuodingų juodų sėklų) kartais buvo suvokiama kaip vaistažolė. Raugės iš laukų šalintos įvairiai, pavyzdžiui, giliai ariant, ravint ar deginant išrautus au-

ANNA KACZAN. Jakie to ładne, a takie szkodne – obraz kąkolu w polskiej kulturze ludowej

113

galus. Raugė yra ko nors blogo, žalingo ir nenaudingo simbolis. Piršlybų ir meilės dainose mergelė, ravinti rauges, simbolizuoja meilę. Rašytinėje valstiečių poezijoje raugės suvokiamos kaip lauko puošmena (kartu su aguonomis ir rugiagėlėmis), gimtojo kaimo, pasaulio grožio elementas.

ESMINIAI ŽODŽIAI: raugė, stereotipas, kalbinis ir kultūrinis pasaulio vaizdas, lenkų liaudies kultūra.

ANNA KACZAN

Uniwersytet Marii Curie-Skłodowskiej w Lublinie

Pl. Marii Curie-Skłodowskiej 4A/205

20-031 Lublin

[email protected]

114

BENDRINĖ KALBA | 97