simte: traducătorul cunoștea prea puțin prusaca pentru o asemenea muncă. Aș vrea să adaug că putea purta o conversație fluentă, cam așa cum un moșier german din zona Baltică înțelege letona. Dar asta nu este suficient pentru a vorbi corect din punct de vedere gramatical sau pentru a expune ceva în scris, mai ales când textul este atât de încâlcit. Aici nici măcar un traducător bun nu putea ajuta prea mult, fiindcă nu înțelegea sensul pasajelor dificile. Willis sau traducătorul său au perceput bine doar intonația. Prusacii din Pabėčiai vorbeau, probabil, foarte limpede. Dar cum se poate împăca acest lucru cu limba „denaturată”?

Desigur, pentru cei care trebuie să descrie traducerea lui Willis drept slabă, nu tot ce nu coincide cu lituaniana sau letona este greșit și neprusac. În plus, limba prusacă are prea multe trăsături evidente care nu există în lituaniană și letonă. Cu atât mai regretabil este că Enchiridionul lui Willis rămâne atât de ambiguu; căci, pornind de la munca slabă a lui Willis, cu greu se va putea lămuri satisfăcător ce este o trăsătură pur prusacă, distinctă de limbile lituaniană și letonă, și ce trebuie atribuit cu adevărat influenței germane, adică dialectului german de jos.

Traducere: Nijolė Čepienė^*

SCRISOAREA LUI JURGIO GERULIS CĂTRE JONAS JABLONSKIS

În biblioteca Institutului de Literatură și Folclor Lituanian (F 52—199) se păstrează scrisoarea lui J. Gerulis către J. Jablonskis, datată 29 noiembrie 1922. Scrisoarea este interesantă prin opiniile lui J. Gerulis despre limba lituaniană standard și problemele de ortografie, precum și prin limba folosită de el însuși. Limba și punctuația scrisorii publicate nu au fost corectate (au fost îndreptate doar câteva greșeli de tipar evidente).

A. Sabaliauskas

29. XI. 22

Stimate Domn,

Vă mulțumesc din inimă pentru trimiterea „Gramaticii limbii lituaniene”. N-ar fi bine să se vândă în Germania și cărțile Dumneavoastră, precum și câteva altele, cum ar fi „Limba și Antichitatea” lui Būga și altele? „Švyturys” și Comisia de Editare ar putea înființa la Winter din Heidelberg o „agenție” pentru asemenea cărți. Nu e de ajuns să scrii cărți bune, trebuie făcută și propagandă! Se pare că va trebui să facem asta nu pentru gloria autorilor, ci pentru Lituania. Lumea trebuie să afle că în Lituania se găsește destulă muncă serioasă, numai că nu se știa de ea. Diletanți ca acel Basanavičius ne fac de rușine! (Știu că B. a muncit mai asiduu pentru Lituania decât alți o sută, dar lumea îi citește scrierile despre Thrakus și râde de un asemenea „Litauischer Sprachforscher”.) În privința ortografiei, i-am cerut insistent lui Būga, când a stat la mine acasă, să publice împreună cu Dumneavoastră un scurt îndrumar ortografic. Părerea mea este aceasta: un îndrumar ortografic, chiar și unul imperfect, este mult mai bun decât unul care, se pare, fără înțelegere¹

* Citatele din limba latină au fost traduse de Kazys Eigminas.

205

dar în vremea nepoților nepoților noștri va ieși. Eu însumi pronunț și scriu (mai bine zis, fără să știu) „pjauti”, „spjauti”, „bjaurus”, „labiau”, dar „sunkiau”, „geriau”. Dacă aș scrie „piauti” și așa mai departe, n-aș putea deosebi „pjauti” = schneiden, pautas ‘Ei’ și prusaca veche peuse ‘Fichte’ (noi am scrie ‘piausė). Dar acestea sunt fleacuri! Dacă domnii Jablonskis și Būga ne vor porunci „scrieți la fel «piauti», «geriau», «labiau»”, atunci vom scrie cu toții și ne vom bucura că am ajuns să avem o ortografie unitară. Câtă vreme voi doi nu veți pune la punct manualele, unii vor spune „noi pronunțăm «labiau», dar «geriau» și așa scriem”, iar alții: „De ce trebuie scris același diftong când «lab-jau», când «ger-iau»!” Nu se va mai termina!

Ați menționat-o pe Žemaitė. Este o femeie ale cărei scrieri îmi plac foarte mult. Desigur, noi, fiii Lituaniei Mici, avem multe germanisme în limbă, dar știm să deosebim ce este limbă curată și ce nu. Limba lui Žemaitė este cea mai frumoasă. Nu este artificială. Citind lucrarea „Šviet. darbas” sau vreun alt text contemporan, mă înfurii din cauza cuvintelor, sintaxei și așa mai departe, inventate de curând fără niciun rost. Trebuie să recunosc că adesea nu înțeleg ce scriu acești domni: σκοτεινοί εἰσιν². Din scrierile lui Žemaitė și ale Dumneavoastră învăț să scriu cu adevărat în lituaniană, adică într-un mod curat și „ungekünstelt”³, cum spune germanul. Când scriu prefața mea la Mažvydas, scriu așa cum m-a învățat mama să vorbesc lituaniana, deci nu frumos, dar nici într-un mod sucit fără rost. Am scris intenționat într-un stil simplu; data viitoare voi scrie mai bine.

Sper că peste 8 zile voi putea să vă trimit „Mažvydas”. — Vara viitoare plănuiesc să caut la Vilnius și în alte locuri scrieri vechi lituaniene. Sunt încrezător: voi găsi!

Vă dorește din toată inima sănătate

devotatul Dumneavoastră

Jurgis Gerulis

Kronprinzstrasse 15.

¹ lipsă

² întunecați sunt

³ în mod firesc, simplu

A. S.

DATE BIOGRAFICE DESPRE F. KURŠAITIS

1. Scrisoarea lui Mikelis, tatăl lui F. Kuršaitis, către J. Šneleris

În secția de manuscrise a Bibliotecii Academiei de Științe a Lituaniei (fondul Liudvikas Rėza, F 228—624) se află scrisoarea lui Mikelis Kuršaitis, tatăl renumitului lingvist din Lituania Mică, Frydrichas Kuršaitis (1806—1884), învățător la școala din Lenkviečiai—

206