Acta Linguistica Lithuanica

LVIII (2008), 153 – 159

Recenzii

Recenzii

Kavaliaūnaitė, Gina, ed.

Biblia lui Samuel Boguslavas Chylinskis. Vechiul Testament. Volumul I. Facsimile ale traducerii lituaniene și ale originalului olandez.

Vilnius: Lietuvių kalbos institutas, 2008, cxliij + 761 pp. ISBN 978-9955-704-38-6

Acest volum impresionant, de format mare, frumos ilustrat și tipărit, conține copii facsimil ale: (1) An Account OF THE TRANSLATION OF THE BIBLE INTO THE LITHVANIAN TONGVE de Chylinski [...], Oxford: Printed by Hen: Hall Printer to the University, 1659 (pp. 3–14); (2) RATIO Inſtitutae Tranſlationis BIBLIORUM IN LINGUAM LITHVANICAM de Chylinski [...], [Oxford, ~ 1660] (pp. 15–23); (3) exemplarul londonez al Vechiului Testament al lui Chylinski (pp. 25–208); (4) părțile textului Vechiului Testament al lui Chylinski preluate din exemplarul din Berlin (pp. 209–390); (5) fragmentele din exemplarul de la Vilnius care completează exemplarele londonez și berlinez (pp. 391–394); (6) Vechiul Testament din Statenbijbel (pp. 395–761).

Aceste copii facsimil sunt precedate de o Prefață în lituaniană (pp. vij-ix) și în engleză (pp. xi–xiij), un cuprins (pp. x–xvj) și o Introducere de cinci capitole, elaborată cu minuțiozitate și exhaustivitate, în lituaniană (pp. xvij-lxxj), însoțită de o versiune în engleză (pp. lxxij–cxxvij).

Capitolul I, „Samuel Boguslaus Chylinski și traducerea sa lituaniană a Bibliei” (pp. xix–xl, lxxv–xciij), relatează cum apariția iminentă a traducerii a fost anunțată prin publicarea broșurilor în engleză și latină, ale căror facsimile sunt incluse. Traducerea Bibliei a fost susținută de mulți propagandiști protestanți proeminenți ai secolului al XVII-lea, inclusiv de celebrul chimist de la Oxford, Robert Boyle, și a fost chiar prezentată regelui Carol al II-lea al Angliei, care a decretat să se strângă fonduri pentru tipărirea Bibliei, începută în 1660, dar suspendată brusc doi ani mai târziu. Colile netăiate ale textului tipărit, care ajunsese până la Psalmul 40, au fost date ministrului congregației olandeze, Calandrini, însă soarta ulterioară a acestor pagini este necunoscută. La sfârșitul secolului al XIX-lea au fost descoperite exemplare ale părții tipărite a textului la Londra, Berlin și, respectiv, Sankt Petersburg, dar astăzi se cunoaște doar locul unde se află

153

Recenzijos

exemplarul londonez, la Biblioteca Britanică. Din fericire, o reproducere fotografică a exemplarului berlinez (care era cu aproape 200 de pagini mai lung decât exemplarul londonez) a fost descoperită în biblioteca Universității din Vilnius și a putut fi publicată în volumul de față. Acest capitol menționează și faptul că traducerea manuscrisă a Noului Testament al lui Chylinski, achiziționată de British Museum în 1933 de la un anticariat, a fost transcrisă și publicată de cercetătorii polonezi Czesław Kudzinowski și Jan Otrębski în 1958, iar în 1964 Prof. Kudzinowski a publicat un indice pentru acest volum.

În treacăt, aș putea menționa că, în 1986, în timpul unei scurte vizite la Poznań, am avut plăcerea de a fi invitat la cină împreună cu Prof. M. Hasiuk, în apartamentul Prof. Kudzinowski (unde, apropo, limba comună de comunicare era lituaniana). I-am spus Prof. Kudzinowski că foloseam adesea valorosul său indice și Noul Testament al lui Chylinski pentru studiul limbii lituaniene. Atunci, Prof. Kudzinowski m-a întrebat dacă găsisem vreo greșeală în indicele său, iar eu am răspuns că nu găsisem niciuna. Desigur, pot exista greșeli pe care nu le-am observat, dar aș recomanda cu căldură indicele Prof. Kudzinowski oricui studiază istoria limbii lituaniene. Iar acum, potrivit lui Kavaliūnaitė (pp. xx, lxxvi), putem aștepta cu nerăbdare un indice similar, pregătit cu grijă și exhaustiv, al cuvintelor și formelor din Vechiul Testament al lui Chylinski, publicat recent. Acesta va fi, într-adevăr, un serviciu de mare valoare pentru domeniu.

Capitolul II, „O trecere în revistă a cercetărilor privind Biblia lui Chylinski” (pp. xl–xlviii, xciii–ciij), menționează că, la început, existența traducerii era cunoscută doar din bibliografii, deși cel puțin cincisprezece poliglote (broșuri care conțin Rugăciunea Domnului în diverse limbi) citează traducerea Bibliei lui Chylinski ca sursă (xlj, xciij). Începând încă din secolul al XVIII-lea, înainte de descoperirea efectivă a oricărui exemplar al traducerii Bibliei lui Chylinski, în mai multe publicații europene au fost lansate apeluri pentru obținerea oricăror informații despre locul unde s-ar putea afla astfel de exemplare. Capitolul discută, de asemenea, scepticismul inițial cu privire la paternitatea lui Chylinski, depășirea îndoielilor, publicarea unor părți ale textului și evaluările științifice realizate de diverși cercetători până în prezent.

Capitolul III este intitulat „Exemplarele cunoscute ale părților tipărite din Biblia lui Chylinski, fragmente din acestea publicate în alte surse tipărite” (pp. xlviii–lij, ciij–cvj). Exemplarul londonez, lung de numai 176 de pagini și care se oprește la Iosua 15, a fost descoperit în 1893 de bibliotecarul British Museum, John T. Naaké. Este singurul exemplar al textului tipărit cunoscut în prezent și este reprodus pentru prima dată în volumul de față. Exemplarul berlinez, păstrat inițial la Biblioteca Regală din Berlin, dar acum, aparent

154

Recenzijos

pierdută, are 384 de pagini și se oprește la cartea lui Iov. O reproducere fotografică a exemplarului de la Berlin a fost realizată pentru prof. Jan Otrębski, iar după moartea acestuia, văduva sa, Helena Otrębska-Samaniūtė, a donat în 1989 arhivele soțului decedat bibliotecii Universității din Vilnius. Reproducerea fotografică a fost descoperită printre arhivele prof. Otrębski. Volumul recenzat aici cuprinde reproduceri ale exemplarului de la Berlin de la pp. 177–384, completând astfel reproducerile exemplarului de la Londra.

Exemplarul de la Vilnius are 416 pagini, se oprește la Psalmul 50 și este, prin urmare, cel mai lung dintre cele trei exemplare. Probabil că acesta era exemplarul pe care Chylinski îl adusese cu sine pentru a-l prezenta sinodului. Se presupune că este exemplarul menționat de Jacob Quandt în prefața propriei Biblii lituaniene (1735), iar o facsimilă după Quandt (Iov 19, 25–27) este reprodusă la p. 393. Exemplarul de la Vilnius a fost donat în 1805 bibliotecii Universității din Vilnius de Jerzy Grużewski, iar în 1842 a fost achiziționat de Academia Spirituală Romano-Catolică din Sankt Petersburg. În 1887, prof. Arist Kunik a anunțat descoperirea exemplarului de la Vilnius al traducerii Bibliei lui Chylinski. Într-o publicație din 1887, E. Wolter a reprodus texte din Estera, Rut și Psalmul 40; acesta din urmă este publicat aici sub formă de facsimilă (p. 394). Locul în care se află exemplarul de la Vilnius este necunoscut din 1918.

Capitolul IV, „Sursa traducerii lui Chylinski” (pp. lij–lxiiij, cvj–cxx), cuprinde o demonstrație convingătoare și stimulatoare a sursei olandeze a lucrării lui Chylinski. Principala sursă a traducerii lui Chylinski a fost Statenvertaling olandeză, întemeiată pe limbile originale ale Bibliei, și anume ebraica, aramaica și greaca. Această traducere a fost autorizată de Statele Generale ale Țărilor de Jos în 1637, iar o revizuire oficială a fost publicată în 1657. Kavaliūnaitė remarcă numeroasele asemănări structurale dintre textele olandez și lituanian: „Titlul cărții, scris cu majuscule, este urmat de o scurtă descriere a conținutului, cu litere mici, numită užširakinimas tos knigos în lituaniană (olandeză inhoudt des Boecks); textul este tipărit pe două coloane, iar trimiterile la texte paralele, cu caractere cursive, apar pe margine. Descrierile conținutului care precedă fiecare carte a Bibliei, având în medie lungimea unei pagini, corespund aproape cuvânt cu cuvânt originalelor olandeze” (pp. iiij, cvij–cviij).

În plus, existența unor formule de încheiere după fiecare capitol de carte, atât în traducerea lituaniană, cât și în cea olandeză, este o caracteristică absentă din alte traduceri ale Bibliei; de exemplu, Gatas apirayſkimo Jona ir čieto teypag Naujo Testamento poate fi comparat cu olandeza Eynde der Openbaringe JOANNIS, ende oock des geheelen NIEUWEN TESTAMENTS „Sfârșitul Apocalipsei lui Ioan și, de asemenea, al întregului Nou Testament” (p. lij, cviij). Ori de câte ori versiunea olandeză diferă de Vulgata în privința atribuirii versetelor

155

Recenzijos

Chylinski urmează olandeza, nu Vulgata (p. liiij, cviiij).

Autoarea scrie (p. lvij): „Unele particularități ale limbii ebraice se manifestă sistematic, repetându-se în întregul text. În ebraică, prepoziția bēn «între» se repetă înaintea fiecărui substantiv coordonat sau a fiecărui pronume care ține locul unui substantiv. O astfel de repetare nu este redată cu exactitate nici în Septuaginta, nici în Vulgata, cf.: Gen 16,5 κρῖναι ὁ θεὸς ἀνὰ μέσον ἐμοῦ καὶ σοῦ «să judece Dumnezeu între mine și tine»; iudicet Dominus inter me et te «să judece Domnul între mine și tine»; însă Chylinski a tradus WIESZPATS te Judyja terp manęs, ir terp tawęs, deoarece și traducătorii olandezi au scris de HEERE richte tusschen my/ ende tusschen u (višpōt YHWH bēnī ūbēnēkā). Versiunea engleză corespunzătoare a acestui pasaj, care exprimă aceeași idee, dar într-o formă ușor diferită, spune (p. cxij): „Influența ebraică ce pătrunde în limba lui Chylinski prin mijlocirea Statenvertaling olandeze se extinde asupra întregului text al Vechiului său Testament. Ca exemplu, am putea menționa practica ebraică de a repeta prepoziția terp «între»...” Versiunea engleză reproduce apoi versiunile lituaniană, olandeză și ebraică prezentate mai sus, dar nu reproduce Septuaginta și Vulgata. Mi se pare interesant de remarcat că părintele Rubšys evită cu totul o prepoziție în traducerea sa (p. 25): Tebūna VIEŠPATS tavo ir mano teisėjas «fie ca DOMNUL să fie judecătorul tău și al meu».

Brockelmann (1913: 411) gives a similar example of the Semitic doubling of this preposition (Genesis 30, 36): bēnō ūbēn Yaᵃqōb ‘zwischen sich und I.’ for which the Vulgate has (Et posuit spatium itineris trium dierum) inter se et generum, whereas the Septuagint gives καὶ ἀπέστησεν ὁδὸν τριῶν ἡμερῶν ἀνὰ μέσον αὐτῶν καὶ ἀνὰ μέσον Ἰακώβ. Chylinski has (p. 56): (Ir padarė kiąlį, tryjų dienų) terp sawęs, ir terp Jokūba. The Dutch version (p. 433) repeats the preposition tusschen ‘between’ as does the Septuagint where we encounter the repetition of ἀνὰ μέσον, although the Vulgate has only the single inter similar to the King James version which has only one preposition: ‘(And he set three days’ journey) betwixt himself and Jacob’. One might note also that Father Rubšys only has one preposition in his modern translation (p.46): (Tuomet jis nustatė, kad tarp jo ir Jokūbo (būtų trijų dienų kelionės atstumas).

The original version of the Statenvertaling was published in 1637, a Register of Corrections of Printing Errors and Mistakes to be Found in the First Edition of the Newly Translated Bible was published in 1655 and accordingly the revised edition of the Statenvertaling was published in 1657. In the revised edition 134 corrections (p. lix, cxij) were made in the references to parallel portions of the text. An attempt was made to find an original Dutch edition which corresponded exactly with the

156

Recenzijos

trimiteri în traducerea lui Chylinski, dintre care 80% corespund ediției din 1637, nu celor din Registrul corecturilor... și din ediția revizuită din 1657. În speranța de a găsi ediția Statenbijbel în care corecturile textelor paralele să corespundă exact celor din traducerea lituaniană, Kavaliūnaitė a verificat un număr impresionant de 47 de ediții deținute de diverse biblioteci olandeze. În pofida acestui efort aparent monumental, nu a reușit să găsească o potrivire exactă; prin urmare, s-a hotărât publicarea, împreună cu traducerea lui Chylinski, a unei ediții Statenbijbel anterioare anului 1657, fără comentarii.

Kavaliūnaitė analizează în detaliu posibilitatea existenței unei surse poloneze pentru traducerea lui Chylinski (pp. lx–lxiiij, cxiiij–cxx). După examinarea posibilelor Biblii poloneze, ea ajunge la concluzia că, dacă Chylinski avea cu el un text polonez, acesta era probabil Biblia din Gdańsk. Deși probabil nu a tradus din textul polonez, este foarte posibil să-l fi folosit pentru a-și corecta textul. Și-a adaptat uzul participiilor la cel polonez, de pildă, înlocuind gerunziile cu participii active adverbiale speciale (pusdalyviai, cunoscute în engleză și sub denumirea de „participii semideclinabile”). Astfel, în Matei 9.27 întâlnim: dujen aktuju > du aktu ejo paskui ghi fšaukiant > fšaukdami ir katbant > katbedami (cf. Statenbijbel: zijn hem twee blinde gevolgt/ roepende end seggende; Gdańsk Bible: Sli zá nim dwá ślepi wołając y mówiąc. Am observat că Rugăciunea Domnească a lui Chylinski începe cu Tewe mułu „Tatăl nostru” (Kudzinowski and Otrębski 1958: 14), cu substantivul pe primul loc și pronumele posesiv pe al doilea, folosind aceeași ordine a cuvintelor ca în Biblia din Gdańsk din 1632 (Ojczie náś), aflată în colecțiile bibliotecii Pennsylvania State University. Statenbijbel disponibilă online are ordinea Onze Vader „Tatăl nostru”, la fel ca ediția tipărită la Leyden în 1641. Alegerea dintre „Tatăl nostru” și „Tatăl nostru” (cu ordinea inversată) a fost multă vreme subiect de dezbatere între teologii protestanți, iar când Luther a scris Unser Vater în traducerea sa a Noului Testament din 1522, a fost aspru criticat (Schmalstieg 2001: 151). Este posibil ca Chylinski să fi considerat necesar să continue o tradiție consacrată, în loc să stârnească mânia contemporanilor săi urmând exemplul olandez (vezi și Schmalstieg 1998, passim). De fapt, însă, nu pot explica deloc de ce Chylinski nu a urmat aici exemplul olandez.

Capitolul V, intitulat „Textele publicate în prezenta ediție” (pp. lxiiij-lxxj, cxxj-cxxvij), cuprinde o descriere detaliată a conținutului și formei originalelor, a locului lor de proveniență și diverse alte informații pertinente.

Urmează o bibliografie pregătită cu grijă și cuprinzătoare (pp. cxxix-cxxxvij), un indice de nume (pp. cxxxviiij-cxliij) și o listă a ilustrațiilor (cxliij-

157

Recenzijos

cxliii). Aceste ilustrații sporesc considerabil frumusețea volumului. Prima este un desen al Bisericii Evanghelice Reformate din Kėdainiai, realizat de Napoleon Orda (1875). Sunt incluse gravuri ale orașului Franeker, ale Academiei unde a studiat Chylinski, ale bibliotecii Academiei, o vedere generală și o hartă a orașului Franeker, diverse vederi ale orașului Oxford și o imagine a lui Charles II al Angliei. De asemenea, la intervale potrivite, sunt incluse unsprezece gravuri imaginative reprezentând câteva scene biblice, realizate de Šarūnas Leonavičius. Facsimilele propriu-zise ocupă pp. 1–761.

Aș dori să adaug aici câteva observații minore și neînsemnate. În originalul lituanian al Prefeței (pp. vij–ix), citatele în latină sunt traduse în lituaniană, însă în versiunea engleză aceleași citate latine rămân fără traducere în engleză. În cea mai mare parte, originalul lituanian folosește termenul Statenbijbel „Biblia Stărilor”, de exemplu, p. liij, în timp ce versiunea engleză folosește termenul Statenvertaling „traducerea Stărilor”, de exemplu, pp. cvij–cviij. Termenii par să fie sinonimi și nu pare să existe posibilitatea unei neînțelegeri, însă motivul alegerii unor termeni diferiți nu este clar. Infinitivul latin dicere „a spune” (p. lxiiij) ar trebui înlocuit cu participiul dicens „spunând”. Numele orașului Koeningsberg (p. lxxxvij), în locul formei mai uzuale Koenigsberg, îmi este și mie necunoscut, dar, judecând după etimologie, cf. engleza veche cyning, neerlandeza koning „rege” etc., consider că o asemenea formă este pe deplin posibilă, deși neobișnuită. Am observat următoarele greșeli de tipar: p. xxxij „whith” > „which”; p. lxxxiiij „tranlation” > „translation”; p. cij „titles pages” > „title pages”; p. cxv „significance” > „significance”; p. cxx „grammatical form” > „grammatical forms”. La p. xxxij, citatul conține „one Chilinski (!)”, dar în traducerea engleză de la p. lxxxvij, același citat conține „one Chylinski”.

În concluzie, nu putem decât să o lăudăm pe autoare și grija cu care a realizat această valoroasă ediție facsimilă a Vechiului Testament al lui Chylinski, a anumitor documente contemporane relevante care îl însoțesc, precum și comentariile sale perspicace și interesante. Sper doar că va continua această muncă și că, în cele din urmă, va realiza transcrierea promisă și un indice pentru Vechiul Testament, la fel de meticuloase și utile precum cele ale lui Kudz inowski și Otrębski (1958) și ale lui Kudz inowski (1964) pentru Noul Testament.

REFERENCES

Brockelman, C. 1913: Grundriß der vergleichenden Grammatik der semitischen Sprachen. Berlin: von Reuther & Reichard. (Here cited after the 1982 reprint, Hildesheim, Zürich and New York: Georg Olms.)

158

Recenzijos

Gdansk Bible = Biblia Swięta... Gdańsk: W Drukárniey Andrzeja Hunefeldá, 1632.

Kudzinowski, Cz. 1964: Biblia litewska Chylińskiego. Nowy Testament 3. Indeks. Poznań: Państwowe Wydawnictwo Naukowe.

Kudzinowski, Cz., Otrębski, J. 1958: Biblia litewska Chylińskiego. Nowy Testament 2. Tekst. Poznań: Państwowe Wydawnictwo Naukowe.

Rubšys, A. (translator) 1998: Senasis ir Naujasis Testamentas. Šventasis raštas. Vilnius: Katalikų pasaulis Press.

Schmalstieg, W. R. 1998: Old Prussian *nūson tāwa: a correction with theological implications. Baltistica 33 (1), 41–42.

Schmalstieg, W. R. 2001: More theological implications. Linguistica Baltica 9, 149–153.

Statenvertaling = Biblia, dat is, De gantsche H. Schrifture... Leyden: P.A. van Ravesteyn, 1641.

William R. Schmalstieg 814 Cornwall Road State College, Pa. 16803, USA

159