Denumirile îngerului și diavolului în catehismele din perioada 1800–1882

AUŠRA RIMKUTĖ-GANUSAUSKIENĖ

Vytauto Didžiojo universitetas

CUVINTE-CHEIE: catehism, termen religios, denumirea unei ființe supranaturale, înger, diavol

NOTE INTRODUCTIVE

Termenii religioși din catehisme sunt cuvinte și grupuri de cuvinte care denumesc adevărurile fundamentale ale credinței creștine, slujitorii religiei, precum și ființele supranaturale, cărțile religioase (inclusiv cele liturgice), documentele și textele, actele de credință, fenomenele și trăsăturile, sacramentele, păcatele, viciile, virtuțile, riturile religioase, obiectele liturgice (obiectele de altar, veșmintele liturgice ale clericilor și părțile acestora, vasele liturgice etc.), sărbătorile religioase, zilele de sărbătoare și alte noțiuni temporale asociate religiei, diverse locuri religioase, administrația Bisericii și împărțirea ei administrativă, precum și simbolurile religiei (Rimkutė 2012: 56). Denumirile ființelor supranaturale, precum spiritul, îngerul, diavolul, constituie un grup semantic restrâns de termeni religioși. Acesta reprezintă doar 3 procente din totalul termenilor religioși din catehismele publicate în perioada 1800–1882. Scopul acestui articol este de a discuta toate denumirile îngerului și diavolului întâlnite în catehismele din perioada menționată, din perspectiva originii, conținutului și formei¹.

1. DENUMIRI MONOLEXICALE

Îngerul este una dintre cele mai frumoase creații ale lui Dumnezeu, o ființă supranaturală nemuritoare și necorporală, care îi slujește lui Dumnezeu și îl adoră neîncetat², „un spirit nobil,”

¹ Acest articol a fost elaborat în cadrul stagiului postdoctoral „Termenii religioși din catehismele perioadei 1800–1882”, desfășurat la Universitatea Vytautas Magnus. Stagiul postdoctoral este finanțat prin proiectul „Implementarea stagiilor postdoctorale în Lituania”, derulat în cadrul Programului operațional pentru dezvoltarea resurselor umane al Fondurilor structurale ale Uniunii Europene, prin măsura de promovare a mobilității oamenilor de știință și a altor cercetători și a lucrărilor științifice ale studenților (VP1-3.1-ŠMM-01).

² Înger – „ființă spirituală supranaturală. Cunoscută în iudaism, creștinism și islam. În Bisericile catolică și ortodoxă, îngerii sunt venerați ca sfinți” (VLE 2001: 510).

132 Aušra Rimkutė-Ganusa uskienė | Angelo ir velnio pavadinimai 1800–1882 metų katekizmuose

Dievo pasiuntinys ir įgaliotinis“ (Šventasis Raštas 2009: 2610), „двасєсь бе куна, апдовинотась су против ифъ вали“ (ТК 1865 13)³. 1800–1882 m. išleistuose katekizmuose jis įvardijamas įvairios kilmės ir skirtingų formų terminais. Tik viename iš šešiolikos 1800–1882 m. išleistų katekizmų vartojamas vienažodis terminas angelas МККК 1844 10. Tai ankstyvasis skolinys, toks pat kaip bažnyčia, gavėnia, krikštas, Kūčios, Kalėdos, Velykos, Verbos, vynas ir kt. (Būga 1958: 348, 1961: 776; Zinkevičius 2000: 12, 2002: 1, 2005: 8–15). Manoma, kad jis į lietuvių kalbą atėjo iš rytų slavų greičiausiai IX–XI a., dar prieš oficialųjį Lietuvos krikštą, plg. sen. rus. ангелъ. Terminas angelas kilo iš gr. ἄγγελος „pasiuntinys“ (Fasmeris 1986: 78; Hiršs, Hirsa 2008: 60). Jis vartojamas jau pirmojoje spausdintoje lietuviškoje knygoje evangelikams liuteronams – Martyno Mažvydo Catechismusa prasty szadei (1547, Karaliaučius) (Urbas 1998: 19).

Pe lângă termenul angelas, în catehismele din anii 1800–1882 găsim și denumirea, de origine greacă, a unei ființe supranaturale, preluată din limba polonă: aniolas („înger”, pol. anioł < lat. angelus < gr. angelos): ×Anietas SK 1803 28⁴, ×Anjetas SK 1803 19, ТК 1861 14, ×Aniolas КК 1863 8, ×aniolas PK 1828 61, ×Aniolas MKD 1845 27, KK 1854 19, MLSK 1852 47, RM 1862 [1878] 28, MRK 1869 44, ×Аниолась ТК 1865 13⁵. Dicționarul etimologic al limbii polone arată că pol. anioł avea anterior forma angioł, iar în secolele XIV–XV – angieł (Brückner 1974: 5). Acest polonism se găsește în operele lui M. Mažvydas, Konstantinas Sirvydas și Merkelis Petkevičius.

Fiecare credincios are propriul său înger păzitor, care îl însoțește și îl ocrotește de-a lungul vieții și mijlocește pentru el în fața morții. În Naujeme moksle skajitima raszta žemajtyszka este folosit termenul dintr-un singur cuvânt Sargas NMK 1848 20 cu sensul de „înger păzitor”.

Potrivit tradiției creștine, toți îngerii sunt împărțiți în nouă ranguri sau coruri, în funcție de importanța rolului și a funcțiilor îndeplinite; acestea sunt grupate câte trei în trei ordine, după importanță (Metford 2001: 26). Îngerul de rang superior este numit cu termenul de origine greacă arkangelas într-un singur catehism publicat în anii 1800–1882: Archangelas SK 1803 26 („îngerul mai mare”, lat. archangelus < gr. archangelos). În celelalte catehisme, acesta

³ Definiția îngerului, găsită în catehismul întocmit în 1865 de episcopul Motiejus Valančius, este prezentată în grafia originalului. Se știe că episcopul însuși a tradus-o din polonă și a transcris-o cu litere lituaniene, însă a fost tipărită cu litere rusești de către circumscripția școlară din Vilnius (Biržiška 1990: 103).

⁴ Semnul „×” marchează cuvintele care nu sunt folosite în limba lituaniană standard contemporană.

⁵ În articol nu sunt discutate variantele ortografice.

Terminologija | 2014 | 21

133

este desemnat prin împrumutul din polonă ×arkaniolas: ×Archaniolas PK 1828 155, MLSK 1852 45, ×Arkaniolas DEK 1855 [1873] 20, DEK 1860 [1873] 20, RM 1862 [1878] 39, MRK 1869 152 și ×Archanielas MKKK 1844 67, ×Арханиолась TK 1865 47 (pol. archaniol < lat. archangelus < gr. archangelos, cf. rus. архангел). La fel ca termenul pentru înger, arkangelas a pătruns în limba lituaniană prin limbile slave învecinate.

Înger și arhanghel sunt termeni religioși autohtoni folosiți din vechime, asemenea termenilor altar, apostol, botez, preot, liturghie, păcat, ostie, iad, psalm, rai, sacrament și altora. Totuși, în catehismele din cele opt decenii ale secolului al XIX-lea analizate aici, aceștia sunt rari; în locul lor sunt folosite cel mai adesea polonismele ×aniolas și ×archaniolas.

Arkangelai ir angelai yra Dievo tarpininkai ir pasiuntiniai žemėje (RŽ 1991: 20; KIŽ 1997: 25; Metford 2001: 26; Norkutė 2009: 209; Gregg 2011: 20–21). Jie, kaip rašoma teologo Dionisijaus Areopagito V a. parašytame traktate Apie dangiškąją hierarchiją, yra priskiriami žemiausiai angelų hierarchijos grandžiai, kurios paskirtis yra tarnauti žmonijai ir bendrauti su ja (Norkutė 2009: 209).

Îngerii de rangul cel mai de jos sunt uneori denumiți prin derivatul cu sufixul -yst- Kunigajkszistes MKD 1845 33, MRK 1869 44. Kazys Alminauskis derivă kunigaiškštį din cuvântul kunigas și precizează că este un germanism (Alminauskis 1931: 75). În articolul „Denumirile clericilor și istoria lor”, Algis Rubinas scrie că kunigáikštis este format din cuvântul kùningas „rege”, cu sufixul -aikštis (Rubinas 2001: 191; cf. Būga 1958: 546; Kabelka 1964: 120). Menirea îngerilor din acest rang este să ocrotească oamenii dintr-o anumită parohie (ASKT 2012). Îngerii și arhanghelii de rangul cel mai de jos sunt întotdeauna înaripați, fără sex, frumoși, tineri cu înfățișare feminină, îmbrăcați în veșminte lungi și largi și având nimburi (KIŽ 1997: 26).

După cum afirmă Johnas Callanas Jamesas Metfordas, a doua ordine ierarhică este alcătuită din stăpânitorii stelelor, ai corpurilor cerești și ai elementelor: domniile, puterile, stăpânirile (Metford 2001: 26). În catehismul publicat în 1869 găsim următorii termeni: Ponistes MRK 1869 44, Galibes MRK 1869 44 și Wiresnibes MRK 1869 44. Sunt derivate cu sufixele -yst- și -yb-. Termenul ponystės este format din împrumutul propriu-zis ponas (pol. pan, biel. pan; Sabaliauskas 1990: 232), iar galybės și vyresnybės provin din cuvinte de origine autohtonă.

În numai trei catehisme din perioada analizată este menționată prima ordine ierarhică, care, potrivit clasificării teologului D. Areopagitul amintit mai sus, este cea mai apropiată de Dumnezeu și înconjoară tronul lui Dumnezeu: serafimi, heruvimi, tronuri (RŽ 1991:

134

Aušra Rimkutė-Ganusauskienė

Angelo ir velnio pavadinimai 1800–1882 metų katekizmuose

344; Metford 2001: 26): Serapinaj MRK 1869 44 („un înger cu șase aripi înarmat cu săbii de flăcări”, lat. seraphim < ebr. seraphim, cf. și pol. serafin)⁶, Kerubinaj MRK 1869 44 („un înger de rangul cel mai înalt”, gr. cheroubim < ebr. kerubim, cf. și pol. cherubin) și Cherbynu NKKK 1847 23. Tronurile sunt denumite în două feluri – fie printr-un singur termen ×tronaj MKD 1845 33 (pol. tron < germ. Thron < gr. thronos), fie prin doi termeni sinonimi de origine diferită, legați prin conjuncția sau: Sostai sau ×tronaj MRK 1869 44.

Îngerii sunt slujitorii și mesagerii lui Dumnezeu. Ei „văd pururea în ceruri <...> fața Tatălui ceresc” (Mt 18, 10), de aceea sunt „puternicii care împlinesc porunca lui, ascultând glasul cuvântului său” (Ps 103, 20). Totuși, nu toți îngerii sunt buni. Unii îngeri s-au răzvrătit împotriva lui Dumnezeu și, pentru aceasta, au fost aruncați în iad. În catehismele din perioada 1800–1882 ei sunt desemnați prin diverși termeni monosilabici. Mai întâi trebuie menționat termenul lituanian velnias: Velnas MKKK 1844 27, KK 1863 9, velnes MKD 1845 35, NKKK 1847 73, MLSK 1852 36, TK 1856 66, velnes RM 1862 [1878] 29, velnias PK 1828 19, MKD 1845 35, NKKK 1847 77, MLSK 1852 44, KK 1854 25, MRK 1869 46 și wialnias KK 1854 25, wialnis KK 1854 23, велнесъ TK 1865 14⁷. Acesta este un cuvânt din vocabularul nu numai al religiei, ci și al mitologiei. În folclorul lituanian, velnias este „probabil cea mai frecvent întâlnită ființă mitică, al cărei prototip a fost, fără îndoială, vechiul zeu Velnias sau Vėlinas. Trebuie să fi fost legat de animale, de morți, de lumea subpământeană și comorile ei, de sfera economică, dar și de magie, transformări și vrăjitori” (Beresnevičius 2001).

În catehismele din perioada 1800–1882, diavolii nu sunt, de regulă, împărțiți după ierarhie. Se distinge doar diavolul Lucifer, care stăpânește iadul. În sursele perioadei analizate, acesta este numit prin termenul de origine greacă Antikristas MRK 1869 149 și prin polonismul ×Anty-chrystus MKD 1845 227 (în limbaj familiar, „diavol, duh rău”, gr. antichristos). Fără îndoială, termenul a fost preluat prin intermediul limbilor slave învecinate; cf. pol. Antychryst, rus. Антихрист (Fediū-kina 2014: 21).

În unele catehisme din perioada 1800–1882, îngerul căzut este numit prin împrumutul vechi, de origine ebraică, šėtonas, preluat prin limba polonă: czeto-

⁶ În dicționarul Computerizat al cuvintelor internaționale Interleksis, publicat în 2003, este prezentat termenul seraf [ebr. seraphim (pl.)], în creștinism – înger cu șase aripi, înger de cel mai înalt rang; serafim, iar heruvim – vezi heruv, heruvim. Așadar, se pare că se acordă prioritate formelor mai scurte, provenite din limba ebraică.

⁷ În dicționarul lui K. Sirvydas este consemnată forma velinas.

Terminologija | 2014 | 21

135

nas MLSK 1852 48, Szetonas MKD 1845 142, NKKK 1847 16, szetonas MKD 1845 35, NMK 1848 45, Sziatonas NMK 1848 43, sziatonas KK 1854 23, szietonas SK 1803 29, zetonas NKKK 1847 103 („duh rău, diavol”, pol. szatan < lat. satanas < ebr. sātān).

În catehisme apar și alte denumiri nelituaniene ale diavolului. În Moksle lietuwiszko skajtimo ir Katechizme se folosește slavismul ×biesas MLSK 1852 48 („diavol, duh rău”, belar. бес, pol. bies, ucr. bis), precum și slavismul ×čertas: ×Czertas MKD 1845 42, ×czertas MKD 1845 35, MLSK 1852 48 (belar. чорт, rus. чёрт, pol. czart). Îngerul căzut este numit și printr-un cuvânt caracteristic numai limbii lituaniene, kipšas: kipszas MRK 1869 47, kunuacʒ TK 1865 14. Exemplele de utilizare prezentate în LKŽe arată că kipšas se întâlnește numai în texte lingvistice mai târzii. Se folosește și judošius: Judoszius KK 1863 55 („diavol”, cf. pol. judasz). LKŽe indică următoarele sensuri ale acestui cuvânt: 1. vezi judas „iudeu, trădător”; 2. un asemenea cuvânt de ocară, cf. velnias, kelmas.

În catehisme, cu sensul de „diavol” sunt folosite adjectivele substantivizate cu formă pronominală nelabasis MRK 1869 179 (LKŽe: „duh rău, diavol, kipšas”), juodajasis MLSK 1852 48 (LKŽe, termen de imprecație: „diavol, nelabasis”) și piktasis MRK 1869 120 (LKŽe: „nelabasis, diavol”), precum și participiul cu formă pronominală prakeiktasis KK 1854 85, MRK 1869 120 (LKŽe: „cel blestemat, osândit”: Prakeiktasai (nelabasis, velnias) pekloj jam ažmokės Ds). Se pare că prin acești termeni îngerii căzuți erau desemnați în funcție de trăsături de caracter, de aspect sau de alte însușiri imaginate. În iconografia bisericească, diavolii sunt reprezentați cel mai adesea ca fiind negri (Biedermannas 1998: 170), căzând din cer sub forma celor mai felurite monștri, târâtoare, șerpi, năpârci, dragoni și alte animale (KIŽ 1997: 315). Termenul juodasis merită o analiză mai amplă. Lingvista Saulė Juzelėnienė distinge următoarele sensuri conotative ale cuvântului juodas: 1) asociat cu nenorocirea, tristețea, suferința, disperarea; 2) necunoscut, rău, ceva malefic, nefast; 3) asociat cu moartea; 4) greu, cotidian (Juzelėnienė 2002: 37). În plus, structura tuturor acestor conotații include o componentă evaluativă negativă deosebit de puternică. În opinia lui Birutė Jasiūnaitė, „nu este de mirare că însușirea de a fi negru este asociată cu un personaj mitologic negativ. Trebuie subliniat că, în cultura etnică tradițională, diverse culori sau combinații ale acestora dobândesc o semnificație simbolică. Simbolismul culorii negre este poate cel mai concret: ea este asociată cu întunericul și pământul. Potrivit credințelor multor popoare, unele divinități sau demoni zoomorfi sunt negri. Această culoare este caracteristică locului unde trăiesc ființele mitice și mijloacelor vrăjitorești” (Jasiūnaitė 2012: 108).

136

Aušra Rimkutė-Ganusauskienė

Angelo ir velnio pavadinimai 1800–1882 metų katekizmuose

Diavolul mai este numit și prin cuvântul lituanian žaltys: Žaltys KK 1863 10, care în simbolistica creștină înseamnă nu numai diavol, demon, ci și păcatul originar, răul, precum și seducția și ispita. LKŽe nu consemnează sensul „diavol” al cuvântului žaltys, însă găsim exemple în care acesta este folosit cu sensul figurat de „rău”. Pranė Dundulienė scrie că motivele demonizării șerpilor pot fi de două feluri: „unele sunt legate de facerea lumii biblice și de răscoala îngerilor, altele au fost create în Evul Mediu” (Dundulienė 2005: 123).

Moksle Rima-Katalikų ir Katekizoj katalikų găsim cazuri neobișnuite în care diavolul este numit printr-un cuvânt împrumutat din limbile slave ×Lewas KK 1863 9, ×lawas MRK 1869 328 („leu”, pol. lew, belarus. лей). În Moksle lietuwiszko skajitimo ir Katechizme, apărut în 1852, este folosit cu sensul de „diavol, cel rău” eufemismul ×ledokas MLSK 1852 48 („diavol, cel rău”, pol. veche ledako, cf. pol. ledaka). Cuvântul ledokas, cu sensul de „om rău, furios, de nimic”, este folosit în dicționarele manuscrise de la mijlocul secolului al XVII-lea Lexicon Lithuanicum și Clavis Germanico-Lithvana (Palionis 2004: 218).

În catehismul episcopului M. Valančius, Трупнасъ катехизмасъ: аукиявусей крашта випеснибей лійпантъ парашитмасъ делъ каталику гунуненесъ и мокслусъ лейдамосъ шиспаустась, apărut la Vilnius în 1865, întâlnim încă o denumire eufemistică pentru această ființă supranaturală și mistică, kelmas: келмасъ TK 1865 14. LKŽe indică următorul sens al cuvântului kelmas: interj. (blând) „diavol, drac”. Exemplele de mai sus arată că uneori în catehisme, ca și în vorbirea curentă în general, se evită rostirea numelui unei ființe supranaturale periculoase. Probabil de aceea există cel puțin câteva substitute ale numelui propriu-zis, care în catehisme sunt scrise între paranteze sau legate prin conjuncția sau: cel rău (diavolul) MRK 1869 47, Welna­s sau Szėtonas MKKK 1844 11, žaltis sau szėtonas NKKK 1847 95, žaltis sau welnes DEK 1855 [1873] 20, DEK 1860 [1873] 20, žaltis sau welnias MRK 1869 49, žaltis sau welnis MRK 1869 52, žaltis sau wialnis KK 1854 27.

Denumirile diavolului din catehismele publicate între 1800 și 1882 seamănă cu numele diavolului întâlnite în scrierile religioase lituaniene din secolele al XVI-lea–al XVIII-lea, unde, alături de împrumuturile ×biesas, ×čiortas, šėtonas, se folosesc și duhul rău, îngerul rău, cel rău, răutatea și altele asemenea (Vėlius 1987: 236). Denumirile ×biesas, ×čiortas, kipšas, juodõsius, nelabasis, juodasis, piktasis, prakeiktasis, žaltys, ×levas, ×ledokas și kelmas, întâlnite doar într-unul sau două catehisme din perioada analizată, pot fi încadrate în terminologia religiei populare. Ele au trăsături evaluative, sunt stilistic marcate și au o anumită încărcătură afectivă.

Terminologija | 2014 | 21

137

2. DENUMIRI COMPUSE

În catehismele publicate între 1800 și 1882 sunt mult mai puțini termeni compuși care denumesc ființele supranaturale numite îngeri. Mai întâi trebuie menționați termenii care indică cine i-a creat pe îngeri și cui îi sunt supuși: Angelas Wieszpalties MKKK 1844 25, ×Aniolas Wieszpalties MKD 1845 97, ×Aniols Pona NMK 1848 21, ×Aniolas Diewo PK 1828 152, ×Aniolas Diewa MKD 1845 33, MLSK 1852 24, ×Aniolas Diewa NMK 1848 20, ×Aniolas Diewo RM 1862 [1878] 20, ×aniolas Diewo RM 1862 [1878] 21. Alți termeni descriu anumite însușiri ale îngerilor — sfințenia, bunătatea, fidelitatea etc.: ×Anietas Szw. SK 1803 29, Szwentas ×Aniolas MLSK 1852 83, Швентась ×Аніолась TK 1865 14, geras ×Aniolas KK 1863 9, gieras ×Aniolas MRK 1869 45, егась ×Аніолась TK 1865 13, ištikimas ×Aniolas MRK 1869 45, ×czistas⁸ Aniolas NKKK 1847 39. În Moksle Rima-Kataliku este folosit termenul din două cuvinte ×Aniolas dąngaus MRK 1869 84, care indică locul în care se află. După cum arată exemplele, ființele supranaturale din a treia (cea mai joasă) treaptă ierarhică sunt desemnate cel mai adesea prin termeni din două cuvinte, al căror element principal este împrumutul polonez de origine greacă ×aniolas.

În catehismele din 1800–1882, îngerul păzitor este desemnat prin termeni din două cuvinte, alcătuiți din elemente de origini diferite: ×Aniolas S. KK 1854 92, ×Aniolas Sargas KK 1863 9, ×Aniolas sargas MKD 1845 33, NMK 1848 20, MRK 1869 45. În unele catehisme se subliniază sfințenia sa, de aceea se folosesc termeni din trei cuvinte S. ×Aniolas Sargas PK 1828 152, Szwentas ×Aniolas Sargas KK 1863 8, Szwęntas ×Aniolas sargas MRK 1869 45. În Moksle Rima-Kataliku, pe lângă termenul ×Aniolas sargas, este atestat termenul descriptiv din trei cuvinte ×Aniolas dabojentis⁹ žmogų MRK 1869 45. În catehismele perioadei analizate nu au fost găsiți termeni compuși cu elementul angelas.

În trei catehisme din perioada discutată sunt menționați doi dintre cei mai importanți arhangheli — arhanghelii Gabriel și Rafael: ×Archanìolas Gabrielus KK 1863 65, ×Archanìotas Gabrielus MLSK 1852 45, Szwęts Rapals ×Arkaniols TK 1856 11. În Nawieme krykszczionyszkame katalykyszkame katechizme, primul este numit pur și simplu îngerul Gabriel: ×Aniolas S.

⁸ Čystas „curat, neprihănit, pur, frumos” (belarus. чысты, pol. czysty).

⁹ Daboti „a păzi, a avea grijă, a ocroti” (pol. dbać).

138

Aušra Rimkutė-Ganusauskienė

Angelo ir velnio pavadinimai 1800–1882 metų katekizmuose

Gabryjelus NKKK 1847 17. În Sfânta Scriptură sunt numiți doar trei arhangheli: Sf. Mihail, Sf. Gabriel și Sf. Rafael (KIŽ 1997: 38)¹⁰.

Îngerul căzut, adică diavolul, este denumit și prin termeni autohtoni din două cuvinte: spirit rău KK 1854 23, RM 1862 [1878] 29, MRK 1869 46, spirit rău MLSK 1852 48, TK 1856 30, spirit rău MKD 1845 35. În Moksle Rima-Kataliku găsim și expresia spirit hidos MRK 1869 46. Componentele altor termeni din două cuvinte sunt de origine mixtă: spirit ×нечиста¹¹ MRK 1869 46 și ×нечиста дѣвас TK 1865 14. În cartea Naujes mokslas skajtima raszta žemajtyska diel mažun wajkun găsim termenul sziatonas ×neprietelius¹² NMK 1848 19. Ambele componente ale termenului sunt împrumutate.

În catehismele perioadei analizate, diavolul mai este numit prin termenul din două cuvinte prakeiktas welnes MLSK 1852 60 și prin termeni de origine mixtă, dintre care una dintre componente este angelas sau ×aniolas: piktas Angelas MKKK 1844 11, piktas ×Aniolas KK 1863 9, ×аніолась пасупутесь TK 1865 16, ×Aniolas sugrieszyjusys¹³ MKD 1845 35, kaltasis ×Aniolas KK 1854 22, недорась ×Аніолась TK 1865 13, пасупутесь ×Аніолась TK 1865 14, пракейктась ×Аніолась TK 1865 14.

Uneori sunt folosiți sinonim termeni dintr-un singur cuvânt și din două cuvinte: Welνας arba pikta Dvase KK 1863 8 și pikta dvasia arba welnes RM 1862 [1878] 29.

În concluzie, se poate spune că în catehismele din perioada 1800–1882, îngerul și diavolul sunt denumite și prin termeni compuși (de regulă, din două cuvinte), una dintre componentele cărora este cel mai adesea nelituaniană.

CONCLUZII

Denumirile îngerului și ale diavolului reprezintă o mică parte din denumirile ființelor supranaturale întâlnite în catehismele din perioada 1800–1882. După structură, aceste denumiri sunt formate dintr-un singur cuvânt (angelas, ×aniolas, velnias, šėtonas, kipšas, žaltys etc.) și sunt compuse: din două cuvinte (angelas Dievo, ×aniolas Dievo, geras ×aniolas, šventas ×aniolas, Angelas sargas, pikta dvasia, piktas ×aniolas, kaltasis ×aniolas etc.) și din trei cuvinte (Šventas ×Aniolas sargas, ×Aniolas dabojantis žmogų).

¹⁰ Gabrielius – purtătorul cuvântului lui Dumnezeu; Rapolas – îngerul vindecător; Mykolas – conducătorul îngerilor și al oamenilor credincioși lui Dumnezeu, care l-a învins pe Lucifer (VLE 2001: 777).

¹¹ Nečystas „rău, impur” (belarusă нечисты, poloneză nieczysty).

¹² Neprietelius „neprieten, dușman, ticălos” (belarusă неприятель).

¹³ Sugriešyti „a comite o infracțiune, a păcătui” (rusă сгрешить).

Terminologija | 2014 | 21

1 3 9

Termenii care denumesc îngerii și diavolii se clasifică după origine în termeni lituanieni (tronuri, puteri, stăpâniri, diavol, satană, drac, cel rău, cel negru, șarpe, spirit rău etc.), internaționali (înger, arhanghel, antihrist), împrumuturi (×aniolas, ×archaniolas, ×tronai, ×lewas, ×ledokas etc.) și hibrizi, adică de origine mixtă (principate, domnii, ×Aniolas sargas, înger rău ×aniolas etc.).

Denumirile îngerului și diavolului întâlnite în catehismele din perioada 1800–1882 constituie un grup interesant și semnificativ de termeni religioși, care reflectă uzul din peste opt decenii ale secolului al XIX-lea. În majoritatea cazurilor, când era vorba despre denumirile îngerului, se preferau împrumuturile — erau folosiți mai frecvent termenii monosilabici ×aniolas, ×archaniolas, și nu angelas, arkangelas. În catehisme sunt mai frecvente denumirile diavolului de origine proprie, precum velnias, kipšas, juodasis, nelabasis, piktoji dvasia etc.; împrumuturile sunt mai rare.

SURSE¹⁴

SK 1803: Seanas katechizmas, arba Pamoksley Weikialams, ape Wierą szwintą Krikszczonizką su pasakimeis, isz Raszta Szwinta giesmems ir maldoms su skeycziům Bažniczos, didesniu ir mažesniu, del naudos Surinkima Lietuwiszka. Drukawotas isz nauja, už pazvalenies Synoda Kasztu [Mintauja, Biržų]¹⁵ parapios. Nitałioy [Mintauja]: [J. F. Stefenhageno spaustuvė]. – 32 p.

PK 1828: Pawinnastes krikszczioniszkos, arba Katechizmas ape tuos dayktus, kuriuos kiekwienas krikszczionis tur tyket, žinot, ir darit, idant galetu but iszganitas: del dwasiszkos krikszczioniu naudos, isz lękiszko letuwiszkay iszgulditas, ir truputi padaugintas / Kazimieras Klimavičius. Wilnius: drukarniey diecezijos kunigu missionoriu pri bažnices s. Kazimiera. – 225 p.

MKKK 1844: Mažas Katekismas krikszczioniszkas katalikiszkas, arba Trumpas Pamokslas ape Tikkėjimą, ape krikszczioniszka Pasielgimmą ir ape S. Sakramentus. Sudetas per kunigą Fr. Thiediga, prabaszczią pirm Drangowskines o dabar Wormdittos, Tilžėje: drukkawota pas J. Reylenderi. – 108 p.

MKD 1845: Mokslas kryksczionyszkas dydesis dėl iszymokima jaunumenei Rima-Katalikiszko Bažniczio esantej ant prisakima Wiresnibes lenkiszka] paraszitas yr Wilhuje 1834 drukawotas; o dabar ant žemajtyszkos kalbos par kuniga Antona Janikowicze klebona Płatelu iszgulditas. Wilniuje: spaustuwej Jozapa Zawadzka: [J. K. Gintilos lėšomis]. – 335 p.

NKKK 1847: Nawies kryksczionyszkas katalykyszkas katechizmas, arba Tykras da wadas apej Wera Tykieima, Diewa Mejle, Szwętus Sakramętus, yr apej Kryksczionyszka apsejima prito Prastas pamokslas par klausumikus yr atsakimus, wysiems, ołabiausej Jawniems dydelėj reikalingas par Wiena Kuniga Taworczistes Societatis JEZU. O Dabar ant czista Žemajtyška Liežuvy iszgulditas su ne kurejs Dwasyksajs Prideimajs parproce urzędnika Gubernskos Lustracijes Jurgy, Adoma Sunu, Lachawicze. Wilniuj: Drukarnioj S. Blumawiczes, Numunse S. J. M. Kunygajkszcze Aginske. – 114 p.

NMK 1848: Naujes moksłas skajitimo raszta žemajtyszka diel mažun wajkun: kuremy padiety ira wisoky mokslaj kryksczionyszkay katalykyszky, tejpo yr trumpas nobaženstwas kožnos dienos, su pridieimu graziun trumpun małdun yr kłatechizmu katalykyszku kures pawinas ira kožnas katalykas žynoty yr mokiety par kuniga Jona Lacawicze trumpaj surinktas, yr pyrma karta palyka yszspaus tas. Wyłniuj: kasztu yr spaustuwy A. Dworczi aus. – 48 p.

MLSK 1852: Mokslas lietuwiszko skajitimo ir Katechizmas, arba Mokslas kryksčioniszkas apėj artykułus wieros szwentos katalikisz kos per kuniga J. Dydyński paraszyta. Wilniuy: Drukarnioy M. Zymelowicza typografa [J. Didinskio lėšomis]. – 101 p.

¹⁴ Sursele sunt prezentate cronologic.

¹⁵ Datele reale de publicare sunt indicate între paranteze drepte.

140 Aušra Rimkutė-Ganusauskienė | Angelo ir velnio pavadinimai 1800–1882 metų katekizmuose

KK 1854: Katekizą kataliku. Lankiszkąj parasze ir iszspa usdino 1852 metosi kunegas Jozapas Želwowicze; a dabar lietuwiszkaj iszgeldulė kunegas Jozapas Ženiewicze. Wilnuje: spaustuwiej Jozapas Zawadzkia [M. Valančiaus lėšomis]. – 120 p.

TK 1856: Trumps katekizmas, arba Pamuokims diel prigudinima jaunumenes žemajtiu kataliku, pri naudinga atpildima spawiednes ir werta prijemima szwęcziause sakramęta par kunega Kazimiera Skrodźki klebona Kulu paraszitas. Wilnuje: spaustuwi Jozapas Zawadzki [K. Skrodzkio lėšomis]. – 111 p.

DEK 1855 [1873]: Didesis Elementorius ir katekizmas, arba Trumpas mokslas mokslas wieros kriksczioniszkos. paraszitas par Tadeusza Juzumowicze inspektoriu Warniu simunarios. Wilnuje: Spaustuwieje Juzupa Zawadz-kie. – 64 p.

DEK 1860 [1873]: Didesis Elementorius ir katekizmas, arba Trumpas mokslas wieros kriksczioniszkos. Paraszitas Kun. Tadeusza Juzumowicze. Wilnuje: Spaustuwieje Juzupa Zawadzkie. – 64 p.

TK 1861: Trumps katechizmas, arba Pamoksley ape wierą szwentą kriksczioniszką: su pasakimeys pagal Racźta szwenta, del tikros naudos ir iszganima žmoniu, apreykszti. Drukawatas isz nauja už pazwalenies synoda. Nitojoy [Mintaujai]: iszspaustas pas knig-drukoru J. F. Steffenhagena. – 31 p.

RM 1862 [1878]: Rimo mokslas, arba Graziausia diena giwenime žmogaus, tay ira: spasabas ant werto prisitaisimo prie pirmos Szwentos Komunios diel mažų ir didesniu wajkelu iszduotas per K.M.B. Warszawa: iszspa u d ime Kunigu missioru pas S. Kriziu. – 66 p.

KK 1863: Katalikiszkas katekismas su pridejimu trump o suglaudimo nusidawimû szwento Raszto, seno ir naujo Testamento, ir kelų reikalingų maldų, iszdūtas per A. Schwark, kleboną Klaipėdoj. Klaipėdoj: rasztais iszspaustas prie E. Waikinno & Co. – 107 p.

TK 1865: Трумпнас катехизмасъ: аукцияей крашта виреснибей лийпантъ парашитасъ делъ каталику яунуменесъ и мокслусъ лейдамосъ ишспаустасъ. Вильной: спаустувень Р. М. Ромма. – 118 p.

MRK 1869: Mokslas Rima-Kataliku: suraszitas ir iszspaustas diel paaugusiu žmoniu / [Motiejus Kazimieras Valančius]. Wilnuoje: spaustuwiej P. Juzupa Zawadzkie. – 340 p.

LITERATŪRA

Alminauskis K. 1931: Die Germanismen des Litauischen 1. Die deutschen Lehnwörter im Litauischen, Kaunas: Šv. Kazimiero draugijos knygynas.

ASKT 2012: Angelo samprata krikščioniškoje tradicijoje. Prieiga per internetą: http://www.lev.lt/lt/vilnius/1770-angelo-samprata-krikščioniškoje-tradicijoje.html. Žiūrėta 2014-07-02.

Beresnevičius G. 2001: Trumpas lietuvių ir prūsų religijos žodynas, Vilnius: Aidai.

Biedermannas H. 1998: Naujasis simbolių žodynas, Vilnius: Mintis.

Biržiška V. 1990: Aleksandrynas. Senųjų lietuvių rašytojų, rašiusių prieš 1865 m., biografijos, bibliografijos ir biobibliografijos 3. XIX amžius. Antrasis (fotografuotas) leidimas, Vilnius: Lietuvos kultūros fondas.

Brückner A. 1970: Słownik etymologiczny języka polskiego, Warszawa: Wiedza Powszechna.

Būga K. 1958–1961: Rinktiniai raštai 1–3. Sudarė Z. Zinkevičius, Vilnius: Valstybinė politinės ir mokslinės literatūros leidykla.

Dundulienė P. 2005: Žaltys ir jo simboliai lietuvių liaudies mene ir žodinėje kūryboje, Vilnius: Mokslo ir enciklopedijų leidybos institutas.

DŽ 2006: Dabartinės lietuvių kalbos žodynas. Šeštas (trečias elektroninis) leidimas, Vilnius: Lietuvių kalbos institutas.

Fasmeris M. 1986: Фасмер М. Этимологический словарь русского языка 1, Москва: Прогресс.

Fediukina H. 2014: Leksykon terminologii prawosławnej rosyjsko–polski z cytatami z tekstów biblijnych, Warszawa: Warszawska Metropolia Prawosławna.

Gregg S. 2011: Angelų, dievų, pranašų, dvasios vėdlių ir paklydusių mokytojų enciklopedija: 200 dagniškųjų būtybių, kurios jums padės, jus gydys ir dalyvaus jūsų kasdieniame gyvenime, Kaunas: Mijalba.

Hiršs I., Hirsa S. 2008: Reliģisko terminu vārdnīca, Rīga: Kristīgās vadības koledža.

Interleksis 2003: Kompiuterinis tarptautinių žodžių žodynas Interleksis, Vilnius: UAB „Fotonija“.

Jasiūnaitė B. 2011: Velnio pavadinimai pagal gyvenamąją vietą lietuvių tarmėse ir tautosakoje. – Baltistica 46(1), 87–106.

Jasiūnaitė B. 2012: Spalva kaip velniavardžių motyvuojantis požymis. – Baltistica 47(1), 103–120.

Juzelėnienė S. 2002: Būdvardžio juodas konotacijos. – Kalbotyra 51(1), 33–39.

Kabelka J. 1964: Kristijono Donelaičio raštų leksika, Vilnius: Mintis.

Terminologija | 2014 | 21

141

KIŽ 1997: Krikščioniškosios ikonografijos žodynas. Sudarė D. Ramonienė, Vilnius: Vilniaus dailės akademijos leidykla.

KP 2005: Kalbos patarimai 4. Leksika. 1. Skolinių vartojimas, Vilnius: Mokslo ir enciklopedijų leidybos institutas.

KP 2013: Kalbos patarimai 4. Leksika. 1. Skolinių vartojimas. Antras pataisyt. ir papildyt. leidimas, Vilnius: Mokslo ir enciklopedijų leidybos centras.

LKŽe I–XX – Lietuvių kalbos žodynas. Redaktorių kolegija: G. Naktinienė (vyr. redaktorė), J. Paulauskas, R. Petrokienė, V. Vitkauskas, J. Zabarskaitė, Vilnius: Lietuvių kalbos institutas, 2005. Prieiga per internetą: www.lkz.lt.

Metford J. 2001: Krikščionybė: realijos ir legendos. Enciklopedinis žodynas, Vilnius: Alma littera.

Norkutė R. 2009: Angelų sąlytis su sielomis kelionėje anapusybėn Lietuvos sakralinėje dailėje. – Logos 60, 209–218.

Palionis J. 2004: XVI–XVII a. lietuviškų raštų atrankinis žodynas, Vilnius: Mokslo ir enciklopedijų leidybos institutas.

Rimkutė A. 2012: 1883–1916 metų katekizmų religijos terminai. Daktaro disertacija, Vilnius: Lietuvių kalbos institutas.

Rubinas A. 2001: Dvasininkų pavadinimai ir jų istorija. – Acta Linguistica Lithuanica 44, 189–200.

RŽ 1991: Religijotyros žodynas. Sud. R. Petraitis, Vilnius: Mintis.

Sabaliauskas A. 1990: Lietuvių kalbos leksika, Vilnius: Mokslas.

Šventasis Raštas. Senasis ir Naujasis testamentas, Vilnius: Katalikų pasaulio leidiniai, 2009.

Urbas D. 1998: Martyno Mažvydo raštų žodynas. 2-as leid., Vilnius: Mokslo ir enciklopedijų leidybos institutas.

Vėlius N. 1987: Chtoniškasis lietuvių mitologijos pasaulis: folklorinio velnio analizė, Vilnius: Vaga.

VLE 2001: Visuotinė lietuvių enciklopedija 1, Vilnius: Mokslo ir enciklopedijų leidybos institutas.

Zinkevičius Z. 2000: Lietuvių poteriai. Kalbos mokslo studija, Vilnius: Mokslo ir enciklopedijų leidybos institutas.

Zinkevičius Z. 2002: Rinktiniai straipsniai 2. Valstybė ir kalba. Senųjų raštų kalba. XVIII–XIX a. rašomoji kalba. XX amžius. Rytų Lietuva, Vilnius: Lietuvių katalikų mokslo akademija.

Zinkevičius Z. 2005: Krikščionybės ištakos Lietuvoje. Rytų krikščionybė vardyno duomenimis, Vilnius: Katalikų akademija.

NAMES OF THE ANGEL AND THE DEVIL IN CATECHISMS OF 1800–1882

Names of the angel and the devil make a small group of terms of religion in Lithuanian catechisms published in 1800–1882. The article deals with the names of the angel (angelas, ×Aniolas, archangelas, ×archaniolas, kunigaikštystės, ponystės, galybės, wyresnybės, serapinai, kerubinai, sostai, ×tronai, angelas Dievo, ×aniolas Dievo, geras ×aniolas, šventas ×aniolas, Angelas sargas, etc.) and the names of the devil (velnias, antikristas, šėtonas, biesas, ×čertas, kipšas, juodasis, nelabasis, piktasis, prakeiktasis, žaltys, ×levas, ×ledokas, kelmas, pikta dvasia, piktas ×aniolas, kaltasis ×aniolas, prakeiktas ×aniolas ir kt.) taken from the catechisms of the above period. One-word and complex terms in respect of their origin are grouped into terms of Lithuanian origin, non-Lithuanian origin (international words and loan-words) and mixed origin.

Gauta 2014-09-25

Aušra Rimkutė-Gan auskienė

Vytauto Didžiojo universitetas

Gimnazijos g. 7, LT-44260 Kaunas

E. paštas [email protected]

142

Aušra Rimkutė-Ganusauskienė

Angelo ir velnio pavadinimai 1800–1882 metų katekizmuose