RITA MILIŪNAITĖ

Institutul Limbii Lituaniene

O PRIMĂ PRIVIRE ASUPRA LIMBAJULUI BLOGURILOR

I. O NOUĂ MANIFESTARE A LIMBII ÎN MEDIUL INTERNETULUI

Cunoscuta afirmație a lui Bill Gates, fondatorul corporației de software „Microsoft”, „Dacă limba nu va fi pe internet, nu va mai exista deloc”, a început în timp să fie parafrazată: curând a fost aplicată companiilor și instituțiilor, iar acum – și fiecărui individ. Într-adevăr, ar fi greu să găsim măcar o persoană activă în viața socială despre care să nu existe nici cea mai mică informație pe internet. Mai mult decât atât, internetul pătrunde atât de puternic în viața de zi cu zi, încât acum oricine dorește își poate crea propriul „colțișor” în el.

1. Începutul erei blogurilor

Cu ceva mai bine de un deceniu în urmă au început să apară pe World Wide Web așa-numitele bloguri – jurnale publice de internet pe care le poate scrie oricine dorește. Nu există un acord deplin cu privire la începuturile lor, dar cel mai adesea este menționat anul 1994, când un utilizator de internet din SUA a început să-și publice online noutățile zilnice: să povestească despre filmele văzute, cărțile citite, cu alte cuvinte, să țină un fel de jurnal. Acum blogurile se numără deja cu milioanele și se spune că numărul lor se dublează la fiecare șase luni. În jurul anului 2000, astfel de jurnale au început să apară și în mediul internetului lituanian. În jurul anului 2004, același an în care editorii de dicționare ai companiei americane „Merriam-Webster” au desemnat cuvântul blog („blog”) drept cuvântul anului, numărul blogurilor lituaniene a început să crească rapid, iar în 2006–2007 a izbucnit un boom al creării lor în limba lituaniană. De pildă, șapte autori care au început să scrie bloguri pe un site de internet în 2007 prezintă, aproximativ un an mai târziu, următoarele statistici:

Pe site sunt: 4123 de postări, 18370 de comentarii, 812101 cuvinte în total. Așadar, echivalentul a douăsprezece cărți de câte 300 de pagini. Scriem al treisprezecelea volum. (www.nezinau.lt, accesat la 09.05.2008)

20

KALBOS KULTŪRA | 81

David Crystal, cunoscut mai ales ca autor al cărții „Moartea limbii”¹, publicată recent în lituaniană, dedică blogurilor nouă pagini în cealaltă carte a sa, „Limbajul și internetul”, în cea de-a doua ediție a acesteia (în esență, pentru a descrie diversele lor manifestări) (Crystal 2006: 238–247). El mărturisește că, atunci când a publicat prima ediție a cărții în 2001, se aștepta ca ulterior să apară schimbări pe internet, deoarece unele începuseră deja să se contureze, deși nu atrăseseră încă atenția publicului larg. Crystal însă nu bănuia că, cinci ani mai târziu, va fi nevoie de un capitol aparte al cărții pentru formele cu totul noi ale internetului. Una dintre aceste forme o reprezintă blogurile, care se răspândesc fulgerător pe internet și a căror limbă diferă atât de mult de cea a altor forme de comunicare online, încât trebuie analizată separat.

Așadar, ce sunt aceste bloguri și ce anume caracterizează limbajul lor? Pentru a putea răspunde la această întrebare, trebuie să discutăm mai pe larg particularitățile blogurilor înseși, fiindcă numai astfel vom putea înțelege rolul lor în comunicarea socială și, totodată, vom putea începe să ridicăm întrebarea pentru discuțiile următoare: ce importanță are limbajul blogurilor și ce influență ar putea avea asupra evoluției limbii lituaniene în ansamblu?

2. Mediul blogurilor – internetul de nouă generație (Web 2.0)

Apariția și dezvoltarea blogurilor sunt asociate cu un salt calitativ al internetului ca rețea mondială de calculatoare. În jurul anului 2004, a fost propus termenul Web 2.0 pentru a denumi serviciile și tehnologiile internetului de nouă generație. Presa lituaniană a scris despre acest subiect:

Web 2.0 este propulsat de date. Webul este prezentat ca o platformă pe baza căreia pot fi create servicii noi. Se produce un efect de rețea (network effect): cu cât mai mulți oameni folosesc un anumit serviciu, cu atât mai mare este beneficiul pentru toți participanții la proces. (Vedrickas 2007)

Aceste noi tehnologii informaționale permit crearea și administrarea cu ușurință, pe internet și fără cunoștințe speciale de programare, a informațiilor dorite — mai simplu și mai comod decât în cazul site-urilor personale. Această posibilitate a fost folosită pentru crearea blogurilor. Este vorba despre o pagină web publică, administrată și actualizată oricând, la dorința autorului, pe care sunt publicate cel mai adesea diverse informații personale: relatări despre activități, hobby-uri și impresii de călătorie, opinii despre diferite subiecte și informații împărtășite

¹ David Crystal. Kalbos mirtis, Vilnius: Tyto alba, 2005.

R. MILIŪNAITĖ. Pirmas žvilgsnis į tinklaraščių kalbą

21

(de exemplu, despre un nou model de aparat electrocasnic cumpărat, despre schimburi de obiecte pe internet sau despre diverse campanii civice); se publică creații proprii, fotografii, înregistrări video și audio etc. Un comentariu despre acest subiect spune:

Motivele pentru care oamenii țin jurnale pot fi diverse: nevoia de a-și împărtăși gândurile și cunoștințele cu alții, de a descărca și elimina emoțiile negative acumulate, de a-și satisface ego-ul, de a-și exprima individualitatea, nevoia de a crea — a scrie poezii, povestiri și așa mai departe. (Klaustux)²

Deoarece înregistrările sunt datate automat și afișate începând cu cele mai recente, pagina web ajunge să semene cu un fel de jurnal. Fiecare înregistrare are un titlu. Se încearcă găsirea unui titlu care să atragă imediat atenția și să iasă în evidență printre înregistrările altor autori în listele celor mai recente postări, de exemplu:

• Despre ziua de luni și ghearele „pisicilor”

• da, da... în timpul orelor

• De ce scriu medicii rețetele de mână?

Pe lângă înregistrările periodice, publicate în centrul paginii, grupate după subiecte și păstrate în arhivă, marginile blogului abundă în linkuri către alte bloguri (de obicei ale prietenilor și ale celor cu aceleași preocupări) și către site-uri preferate. De regulă, sub fiecare înregistrare există și o secțiune de comentarii, unde cititorii blogului își pot exprima opiniile, iar pe marginea blogului poate fi afișată lista completă a comentariilor vizitatorilor. Iată cum arată un text care trece în revistă blogurile pe care autorului i-a făcut plăcere să le citească, cu hyperlinkurile subliniate — acestea permit accesul imediat la blogurile respective:

Ei, ce bine că astăzi este doar Ziua Mamei (ei bine, și Înălțarea Domnului și Sfântul Florian, dar asta nu mai contează), pentru că amalgamul de ieri nu s-a remarcat prin succes. Totuși, rezultatul este pozitiv: majoritatea au ieșit la o plimbare în natură, pentru prima dată și-au plimbat calculatorul prin curte, s-au bucurat de muzică live, au mâncat pizza într-un loc nou sau pur și simplu au admirat creațiile tinerilor ajutoare ale mamelor. (vienastoks)

Autorii decid singuri dacă vor rămâne complet anonimi — folosind doar un pseudonim — sau dacă vor furniza informații despre ei (prenume, nume, data nașterii, locul de reședință, de obicei precizat până la nivelul orașului etc.).

² Deoarece în literatura noastră tipărită nu există încă nicio tradiție de citare a blogurilor (pe internet, aceasta este suplinită de hyperlinkurile corespunzătoare), de data aceasta, lângă citate este indicat pseudonimul sau prenumele — așa cum semnează autorul însuși. Aspectul grafic și limba textelor citate nu au fost, firește, corectate, pentru a reda imaginea autentică.

22

KALBOS KULTŪRA | 81

Pe site-urile de internet care îndeplinesc o anumită funcție de agregare și găzduire a blogurilor sunt indicate, de obicei, liste cu cele mai recente și cele mai citite postări. Astfel se formează comunități întregi online³, iar în cadrul lor — grupuri de bloggeri cu interese comune. Noutățile de pe blogurile dorite pot fi urmărite prin abonare, se scriu recenzii ale celor mai bune postări și se alcătuiesc repertorii de bloggeri — pe scurt, se formează un nou spațiu virtual în toată regula.

Pe lângă blogurile personale, portalurile de știri, precum și diverse instituții — televiziuni, companii de radio și altele asemenea — au început să creeze pe propriile site-uri pagini web de acest gen (de exemplu, delfi.lt, alfa.lt, mtv.lt etc.). Acest lucru se face în principal în scop publicitar, pentru a crea imaginea unei comunicări directe și facile cu persoane mai interesante, deoarece blogurile instituțiilor sunt scrise chiar de angajații acestora (și, de regulă, fără anonimat). Profesioniștii din mass-media folosesc uneori acest gen, exploatându-i popularitatea, în scopurile lor profesionale directe. În World Wide Web se cristalizează tipuri distincte de bloguri, ca gen promițător al internetului (pentru mai multe detalii, a se vedea continuarea acestui articol — Miliūnaitė 2008).

O trăsătură importantă a blogurilor este că ele nu funcționează fiecare separat, ci sunt legate prin diverse conexiuni (hiperlinkuri, adrese ale celor care împărtășesc aceleași idei și altele asemenea) de alte bloguri, astfel că are loc o diseminare și un schimb constant de informații. Până la apariția unui echivalent lituanian mai bine stabilit, acest ansamblu de bloguri de pe internet (tinklaraštyno? ideea cuiva de tinklaraštijos?) este numit cel mai adesea, deocamdată, blogosferă.

3. Autorii blogurilor și aspirațiile lor

Printre diversele informații personale, bloggerii indică un pseudonim, dar uneori și numele și prenumele reale. Chiar dacă excludem datele înșelătoare, care apar întotdeauna din diverse motive, nu este inexact să spunem că cei mai tineri bloggeri sunt de la începutul adolescenței — aproximativ de la 12–13 ani, când au deja anumite abilități de lucru cu computerul, deoarece un blog trebuie creat și întreținut de către utilizator, cu ajutorul unor instrumente oferite de anumite site-uri.

Așadar, nivelul anonimatului variază foarte mult, dar este considerabil mai scăzut decât în discursul electronic de pe internet (pe forumurile de discuții și în comentarii)⁴,

³ Trăsăturile acestor comunități care există pe internet și creează rețele sociale (sociorețele) sunt studiate de o nouă ramură a antropologiei — etnografia digitală.

⁴ Termenul discurs are mai multe sensuri: 1) orice text asociat cu mediul în care este creat și funcționează; 2) un anumit domeniu al limbajului (de exemplu, discursul științific, politic); 3) interactiv-

R. MILIŪNAITĖ. Pirmas žvilgsnis į tinklaraščių kalbą

23

unde a semna doar cu un pseudonim este norma comunicării online. Gradul de anonimat al autorilor de bloguri depinde în mare măsură de destinatari: dacă aceștia sunt în primul rând prieteni, atunci sunt necesare anumite indicii privind identitatea persoanei. Numai cercetări amănunțite ar putea arăta în ce măsură reducerea anonimatului sau dezvăluirea completă a identității autorului influențează nivelul limbii. Deocamdată, după ce am analizat un mic eșantion de bloguri de niveluri diferite, scrise de autori de vârste variate, putem presupune că limba autorilor care scriu texte fără să rămână anonimi este mai îngrijită, întrucât aceștia simt o mai mare răspundere pentru cuvântul rostit în public. Ei înțeleg că ajung într-un spațiu public, dar unul oarecum diferit, care presupune mai multă responsabilitate decât discursul electronic anonim. Despre limba comentariilor anonime de pe internet, Leonidas Donskis scrie:

Oare nu ne gândim ce efecte are asupra adolescenților de cincisprezece ani limbajul barbar în care, în comentarii anonime, sunt discutate minoritățile naționale sau cele mai proeminente personalități ale țării? Am șters, oare, granița dintre vorbirea publică și cea privată — ceea ce nimeni n-ar trebui să audă când oamenii glumesc în privat devine astăzi tot mai mult discursul nostru politic oficial și ne ajută să dobândim faimă și popularitate. Chiar nu este limpede că ne aflăm deja pe drumul spre legitimarea lexicului de cârciumă în viața publică și în politică? (Donskis 2008)

În bloguri, acest „lexic de cârciumă” este, într-adevăr, rar. Autorii de bloguri înșiși susțin că pentru un blogger „reputația bună și prestigiul sunt foarte importante”, deoarece de acestea depinde cât de repede și cât de larg se vor răspândi ideile pe care le publică și dacă vor primi vreun ecou. Iată reflecțiile unui autor, într-un comentariu, despre reputația bloggerului:

Când am scris atunci postarea aceea despre viskisielius, m-am tot gândit multă vreme că poate n-ar fi trebuit s-o fac. Și nu scriu nici multe postări tocmai pentru că nu vreau să ies prea mult în evidență în public, adică, în fond, într-un mediu oficial, fiindcă nu e clar dacă acesta este formal sau nu, așa că alegem varianta mai proastă/mai sigură.

Nici blogurile pe care le scriu anonim nu sunt scrise fără a ține seama de reputație. În comunitățile online, „reputația” este și mai importantă decât în viața reală, pentru că în realitate nu întâlnești niciodată atâția oameni câți întâlnești online, decât dacă ești vreun Zvonkė⁵. (Dominykas)

vus, diskusinis bendravimas (plg. Marcinkevičienė 2008: 15–16). Šiame straipsnyje elektroniniu diskursu vadinama ne elektroninės terpės tekstų visuma, o tik tie tekstai, kurie atlieka tiesioginio (interaktyvaus) bendravimo funkciją. Paprastai tai esti nedidelės apimties žinutės, kai bendraujama realiuoju laiku arba per laiko tarpą. Jos gali būti rašomos kompiuteriu arba mobiliuoju telefonu: interneto komentarai, žinutės diskusijų forumuose, elektroniniai laiškai, telefono žinutės, sparčiosios (arba momentinės) žinutės (pavyzdžiui, naudojant „Skype“ programą) ir pan.

⁵ Numele de familie al unei cunoscute personalități din lumea divertismentului.

24

KALBOS KULTŪRA | 81

Ce urmăresc autorii de bloguri și ce îi motivează să scrie? Pentru unii, este o modă trecătoare, o dorință de a se imortaliza, explicabilă psihologic — „Aici am fost eu”. Pentru alții, este prima încercare serioasă de exprimare publică, deoarece, așa cum am menționat, discursul electronic nu o poate înlocui. Într-un sondaj realizat de o autoare în rândul colegilor săi, câteva răspunsuri la întrebarea ce este un blog au fost foarte nimerite:

Un loc în care faci publică jumătate din ceea ce trăncănești. Forma ta virtuală de exprimare.

Pentru tineri, blogurile sunt în primul rând un mijloc de socializare — o căutare a prietenilor și a celor care gândesc la fel, deci o încercare de a se identifica cu cei de aceeași vârstă (Huffaker, Calvert 2005). Și rolul limbii este important aici, deoarece limba folosită de tineri are trăsături specifice.

Textele unor autori seamănă într-adevăr foarte mult cu genul jurnalului: sunt scrise pentru sine, singura diferență fiind că oricine le poate citi. Uneori seamănă cu un carnețel pe care persoana respectivă îl poate găsi oricând pe internet, pentru propria comoditate. În însemnările de acest gen este destul de populară inserarea unei „note pentru sine” (în engleză note to (my) self), separând astfel partea de text care, de fapt, îl interesează doar pe autor:

Totul e în mintea noastră, totul ține de atitudinea noastră, și a mea la fel! (Notă pentru mine. În engleză, expresia asta sună mai bine, așa că vă rog să nu vă supărați). (Serafimas)

Sau o lituaniancă ce studiază în străinătate scrie:

Și întrebarea aceasta ar fi rămas fără răspuns, indicând o motivație oarecare, fără scop și fără să se știe încotro, însă broșura Universității de Management din Strasbourg, lipită chiar în fața ochilor, explică foarte repede scopul tuturor acestor lucruri. (Notă pentru mine — SĂ ÎNVĂȚ FRANCEZA). (Viktorija)

Așadar, vârsta bloggerilor influențează în mare măsură și conținutul textelor publicate, care depinde, de asemenea, de interesele, educația, ocupația autorilor și de factori asemănători.

4. Conținutul blogurilor

Deoarece conținutul blogurilor nu este controlat de nimeni și este lăsat la răspunderea autorului (la crearea unui blog nou, site-urile acestora prezintă regulile generale și avertizează cu privire la răspunderea personală), pentru mulți această modalitate de a-și exprima public opiniile și de a-și căuta oameni cu aceleași păreri-

R. MILIŪNAITĖ. Pirmas žvilgsnis į tinklaraščių kalbą

25

este foarte atrăgătoare. Tocmai din acest motiv, în societățile active civic, de exemplu în SUA, blogurile au fost folosite mai întâi pentru exprimarea opiniilor politice, în special cu privire la lupta împotriva terorismului, precum și pentru a reacționa la diverse evenimente sociale, a împărtăși experiențe sociale și altele asemenea. De aceea, blogurile sunt adesea considerate un fel de gen al jurnalismului civic.

În Lituania, opiniile profesioniștilor din mass-media cu privire la rolul blogurilor în societatea noastră sunt foarte divergente: de la afirmația că Web 2.0 cultivă o cultură a diletanților (Virginijus Savukynas), până la cea că blogurile sunt groparii mass-mediei profesioniste (Virginijus Valentinavičius)⁶. Potrivit specialiștilor, în Lituania se înclină mult mai mult către conținutul personal al blogurilor, iar blogurile sunt apolitice. Totodată, apare și teama că aceste jurnale electronice devin concurente ale jurnalismului profesionist. Potrivit lui Aurelijus Katkevičius, blogurile arată cel mai bine ce interesează societatea: dacă un subiect este comentat pe larg pe internet, aproape sigur va fi discutat și în ziar a doua zi. Totuși, mediul electronic și cele mai noi tehnologii permit nu doar exprimarea opiniilor cu privire la chestiuni de interes, ci și implicarea altor interlocutori în conversația virtuală:

[...] în blogosferă, lucrul mai important nu este analiza aprofundată a subiectului, ci invitația la discuție. Aici este mai important rolul comunității, deoarece una dintre cele mai importante sarcini este să provoace o discuție. (Šarūnas Girdėnas)

Un blogger descrie astfel relația dintre bloguri și mass-media profesionistă:

[...] mass-media tradițională trebuie cu siguranță să se schimbe și să-și găsească locul pe noua hartă. Totuși, într-o formă sau alta, ea va dăinui întotdeauna.

Un blogger nu va fi niciodată jurnalist profesionist. Și e bine așa, fiindcă fiecare trebuie să-și facă propria treabă. Un jurnalist profesionist va aduna și verifica informații în fiecare zi, în timp ce un blogger o va face doar când are timp, dacă aceasta nu este ocupația sa principală. [...] De aceea privesc cu mult scepticism ideile care se aud în blogosferă, potrivit cărora blogurile (bloggerii) sunt/ vor fi mai bune decât mass-media (jurnaliștii). Consider că acest lucru trebuie privit puțin diferit: sunt activități distincte, cu procese diferite și adesea și cu scopuri diferite. Mass-media și blogul nu sunt substitut unul pentru celălalt, ci se completează, iar în viitor aceste două canale vor coexista în simbioză. (gedzius29)

Poziția și responsabilitatea profesioniștilor din mass-media și ale bloggerilor sunt diferite. Potrivit unui autor de blog, jurnalistul trimite articolul pen-

⁶ Aceste opinii provin din comunicările prezentate la cea de-a doua conferință a bloggerilor, la 5 aprilie 2008. Bloggerii înșiși le citează și le discută pe larg (de exemplu, recenzia conferinței este disponibilă online la: http://www.ore.lt/article.php?action=get&id=1007845).

26

KALBOS KULTŪRA | 81

către doctor, „autorul unui blog se adresează direct cititorului. Jurnalistul se poate baza pe sprijinul redacției, [...] autorul unui blog [...] merge direct pe front” (vienastoks).

Așadar, formele blogurilor și posibilitățile de a le crea sunt nenumărate, diversitatea autorilor și a conținutului este cea mai mare, iar acest lucru face ca acest gen al webului să fie greu de definit, imprevizibil și intangibil. Se pare că scrie bloguri toată lumea care are chef. Dar cine le citește? David Crystal răspunde cu umor la această întrebare: se pare că, din păcate, marea majoritate dintre ele nu sunt citite de nimeni, cu excepția unui lingvist care se întâmplă să rătăcească prin blogosferă (Crystal 2006: 246). Într-adevăr, cele mai cunoscute și populare bloguri au mulți cititori, se crede că mai mulți decât ziarele. În schimb, restul spațiului „umplut cu scrieri” rămâne adesea fără ecou.

Oricum ar sta lucrurile, bloggerii înșiși consideră că această noutate a lumii internetului este „o modalitate extraordinar de bună de a răspândi ideile și creațiile oamenilor, de a purta discuții și de a-i găsi pe cei care gândesc la fel” (vienastoks).

5. Problema terminologiei

Termenul englezesc blog a fost folosit pentru prima dată în 1997. Este un cuvânt format într-un mod neobișnuit. Mai întâi a început să fie folosită sintagma web log, iar mai târziu, forma compusă weblog (tradusă literal în lituaniană, ar fi „web + jurnal⁷”). Un navigator de internet cu simțul umorului a „etimologizat” acel weblog ca fiind o combinație între pronumele personal englezesc we („noi”) și verbul inventat blog („blogăm”, adică „scriem un blog”), separând astfel un element de compunere inexistent din punct de vedere derivațional, blog. Ulterior au început să apară numeroase derivate ale neologismului blog, pentru a denumi diverse lucruri legate de bloguri – chiar autorii acestora (blogger), activitatea (blogging), ansamblul blogurilor de pe internet (blogosphere), postările de blog trimise prin telefoane mobile (moblog), cele care conțin înregistrări video, audio sau fotografii (videoblog (vlog), audioblog, photoblog) și așa mai departe. Una dintre cele mai noi categorii de bloguri, numită în engleză klog (de la knowledge log), nu am întâlnit-o încă în partea lituaniană a internetului. Aceste bloguri sunt create în principal de organizații și instituții, în scopuri de afaceri (pentru împărtășirea experienței) și educaționale.

⁷ Una dintre accepțiunile cuvântului englezesc log (abreviere de la logbook) este indicată ca „jurnal (de bord)” (ALKONAS), însă în lituaniană îi poate corespunde și cuvântul dienynas (cf. DŽ₆: „registru completat zilnic sau, pur și simplu, cu indicarea datei, care conține date despre o instituție sau o persoană; jurnal”).

R. MILIŪNAITĖ. Pirmas žvilgsnis į tinklaraščių kalbą

27

În uzul nereglementat al internetului, împrumutul blogas, deși a devenit întâmplător omograf al adjectivului lituanian blogas („rău”), a început să se răspândească rapid odată cu primele bloguri lituaniene. Acest joc de omonimie este adesea exploatat:

Rogoznyj a încheiat [...] cu sloganul: „nu există lucru bun care să nu ajungă într-un BLOG rău”. Așadar, de acum înainte, „bloggirea” vieții nu înseamnă ceea ce cei născuți lituanieni obișnuiesc să deplângă, ci tocmai contrariul – mai multă libertate și, în consecință, mai multă bucurie. (Virgis Valentinavičius)

Iată încă o postare de blog (locurile subliniate indică hyperlinkurile din blog):

Nu un blog rău, ci unul bun și frumos

De fapt, aș citi blogul Aușrei despre călătoria ei la munte, apoi blogul Ievei despre piranha și am hotărât să scriu un blog bun. Despre teatru. Sau, mai exact, despre circ. Și, dacă e să fim și mai exacți, am hotărât să nu scriu prea mult, ci să arăt mai bine. Un blog bun și frumos. Fetele privesc viața prea complicat. Pentru ele totul este întotdeauna rău. Dar mie uneori îmi merge și bine. De aceea scriu despre asta. Mai ales că și șeful nostru de IT, Antanas, cere mereu „vești bune”. (Andrius Vaitkevičius)

Cel mai des este folosit, desigur, împrumutul blogas (diversele sale variante ortografice: blog’as, BLOGas). Mai rar se folosesc jurnal, jurnal electronic sau jurnal online; foarte rar – kaupas; iar dintre toate variantele lituaniene, probabil cel mai des și candidatul la statutul de cuvânt oficial al limbii standard este tinklaraštis. Propunerea de a înlocui blogurile cu jurnale electronice a fost discutată de autorii lor la prima lor conferință, în 2007, iar Virginijus Valentinavičius, participant la acea conferință, a comentat atunci această problemă terminologică pe blogul său astfel:

Vestea că Comisia de Stat pentru Limba Lituaniană a interzis cuvântul „blogas” și propune folosirea formei considerate de ea mai corecte, „jurnal online”, a stârnit ironii amuzante – e comod și elegant, cam ca niște bocanci militari pentru o blondă (iarăși intervenția comisiei: funcția automată spellcheck tocmai a corectat cuvântul pe care îl folosea bunicul meu – „kerzavi”). De ce onorabila Comisie de Stat pentru Limbă nu vrea să interzică și cuvântul „comisie”? La urma urmei, nu e lituanian și e în mod clar prea scurt și prea comod.

În plus, cât de departe poate merge reglementarea limbii pe internet? Va trebui să angajăm lingviști care să editeze comentariile la articole? Va organiza statul nostru glorios o brigadă de poliție virtuală care să-i caute și să-i pedepsească pe internauții care scriu, vorbesc și gândesc incorect? Iar după ce va termina cu internetul, va putea trece la limba folosită în conversațiile telefonice?

28

KALBOS KULTŪRA | 81

În general, în uz, inclusiv în bloguri, denumirile variază; nu rareori, chiar în textul aceluiași autor (de data aceasta, un copil de treisprezece ani), ele pot fi folosite ca sinonime:

Ideea de a crea un blogą mi-a venit cu mult timp în urmă, dar tot nu mă hotăram ce să scriu în el, așa că nu mă apucam de treabă. Însă, după ce am citit câteva blogų, mi-am dat seama că a scrie un blogą nu e atât de greu pe cât credeam. Așadar, acum am propriul meu tinklaraštį personal. Nu va fi dedicat unui singur subiect. Pur și simplu, câte puțin din toate.

Dar oare voi reuși totuși să creez un blogą interesant, care să capteze atenția cititorilor? Această întrebare nu-mi dă pace nici până astăzi. Cred că, ajutat de alți blogerių, voi reuși să scot ceva din acest proaspăt tinklaraščio. Așadar, cei care nu sunt leneși și nu se tem să-și împărtășească experiența, să-mi spună cu curaj tot ce au de spus. (Mykolas)

Odată cu el, blogas a adus și formele derivate din engleză deja menționate, dar au fost create și cuvinte proprii. Iată câte cuvinte cu rădăcina împrumutată blog- și cu elementul inițial blog-, precum și cuvinte cu al doilea element -log au fost găsite în blogurile lituaniene⁸ și în informațiile și discuțiile despre acestea (este prezentat și un exemplu de utilizare⁹):

blogarašliavinis, -ė: Blogurile nu sunt doar un fenomen social, nu sunt doar o afacere, ci pot fi și o anumită formă de dependență, o anumită boală al cărei virus se răspândește prin internet și de care se molipsesc nu numai cei care scriu, ci și cei care citesc. Dovilė, suferi de blogarašliavine, această boală?

blogas: [...] blogas este o posibilitate de a deveni editor în zece minute, lucru pe care îl poate face oricine dorește.

blogdepresija: Instalarea instrumentelor de urmărire a statisticilor vizitatorilor este primul pas spre degenerarea blogului, ducând, în cele din urmă, doar la blogdepresiją.

blogeris, -ė: [...] blogeriai tind să fie primii care încearcă noutățile și să răspândească vestea despre ele.

blogferma: Blogas.lt este cea mai mare și mai cunoscută „blogferma” lituaniană.

bloginti: [...] doar că mi-a venit ideea să pablog’int despre răspunsurile la întrebarea aceasta.

bloginimas: Frecvența optimă a bloginimo este o postare pe zi. E mai comod pentru cititor, așa că e bine să ai câteva postări pregătite pentru viitor: dacă nu redactate în întregime, măcar să le fi stabilit tema sau ideea principală.

blogybė: 539 blogybė [titlul postării].

blog-klausimas: O singură concluzie: mediul meu mai are încă mult de învățat despre blog-klausimais;)

bloglogas, blogologas: în sfârșit, Aurelijus și-a revenit și și-a făcut/refăcut propriul blogologą [sistemă de clasificare a blogurilor].

blog-neišprusęs, -usi: Răspunsurile oamenilor din mediul meu, consemnate în procesul-verbal. Din păcate, marea lor majoritate s-au dovedit a fi complet blog-neišprusę;)

⁸ Adresele site-urilor de bloguri lituaniene ale căror informații sunt folosite în articol sunt indicate în lista de surse. Datele au fost înregistrate în perioada aprilie–iunie 2008.

⁹În aceste exemple de pe internet au fost corectate doar ghilimelele și liniile de pauză.

R. MILIŪNAITĖ. Pirmas žvilgsnis į tinklaraščių kalbą

29

blogomanie: Blogomanija mai degrabă un fenomen social decât unul de afaceri.

blogopersona: Eu l-am văzut pentru prima dată în carne și oase pe Liutauras [...] și încă pe câteva blogopersonae recunoscute și respectate de toată lumea.

blogorama: [...] nu mai acord atenție principiului principal de selecție a însemnărilor discutate în blogorame, care este uman, de înțeles și fermecător în felul său.

blogoraminis, -ă: Mi-am dat seama că răsfoiesc în grabă temele celui mai bun blog lituanian, concentrându-mi toată atenția asupra unui singur criteriu: sub care dintre ele aș putea lăsa comentarii mai vizibile, care să-mi aducă măcar un strop de trafic de vizitatori în zilele de stil blogoraminis, care să-mi umfle pânzele?

blogovas, -ă: [...] blogovas scrie știind că îl va citi toată lumea.

blogosferă, blogsferă: Ce se întâmplă în blogosfera lituaniană?

blogosferinis, -ă, blogsferinis, -ă: Anul abia a început și deja au demarat două proiecte grozave blogosferin.

blogūnas, -ă: Ea a anunțat conferința blogūnilor, așadar nu putea s-o numească altfel, dacă până și blogūnai o numesc astfel.

blogvelă: Amândoi [autorii – R. M.] constituie contextul de care mă folosesc când vorbesc despre literatura masculină letonă, mai exact, două opere programatice ale acestor autori – ale lui Saks blogvelă „Radiată” și [...].

fotoblog, flog: [...] fotograful ziarului „The Guardian”, Dan Chung, a plecat într-o călătorie prin cele trei state baltice și își prezintă impresiile și fotografiile pe fotoblogul său. [...] Ți-am văzut lucrările în flogurile tale.

linklog: „Tamblogas” înseamnă mai puțin decât „blog”; dar mai mult decât „linklogas”. Este calea de mijloc dintre publicațiile care conțin doar un link și un titlu și reflecțiile personale, foarte valoroase (și adesea abundente), de jurnal.

moblog: Moblogul poate fi accesat foarte ușor – de pe telefonul mobil, prin portalul de internet mobil.

tamblog, tlog: Dacă ți-au plăcut „tamblogurile”, îți poți crea propriul blog cu instrumentul Tumblr.

videoblog, vlog: [...] l-am filmat și l-am încărcat pe videoblog. Prezint pe scurt ce se va găsi în acest vlog.

Unul dintre noile moduri de normare a împrumuturilor este să tai doar vârful firului de iarbă, fără să-i vezi rădăcina. În uzul liber, nereglementat, blogas și derivatele sale sunt evident bine înrădăcinate (de exemplu: [...] blogeriai nu ar trebui să se închidă în sine și să scrie atât de mult despre bloginimas și despre alte bloguri.). Va putea oare termenul oficial tinklaraštis să-i ia locul?

Există bloggeri activi care nu se tem de neologismul lituanian și disting armonia dintre sensurile cuvintelor de bază tinklas și raštas ale cuvântului creat pentru a denumi acest fenomen:

Comunitatea, citarea și trimiterile din bloguri creează un efect unic. Gândul, ideea, concepția sau îndemnul publicat de un autor necunoscut și „neimportant”, poate anonim, propagându-se „orizontal” prin bloguri, este citat

30

KALBOS KULTŪRA | 81

și recitat, transformându-se într-o idee puternică a întregii comunități, capabilă să influențeze nu numai pe cei care scriu și citesc, ci și întreaga societate a țării sau aspecte esențiale ale statului. [...] Publicarea izolată a textelor se bazează însă pe puterea autorității autorului de a influența opinia cititorului. [...] Fără „rețea” rămâne doar „scrisul”... (vienastoks)

Încep să apară și mai multe echivalente lituaniene cu al doilea element –raštis sau sintagme cu cuvântul tinklaraštis pentru a denumi diverse tipuri și categorii de bloguri: vaizdaraštis (blog video, engl. vlog), fototinklaraštis (engl. flog), nuorodinis tinklaraštis (engl. linklog), judrusis tinklaraštis (scris cu ajutorul dispozitivelor de comunicații mobile, de exemplu, telefonul; engl. moblog) (http://lt.wikipedia.org/wiki/Blog). Aceasta arată că neologismul lituanian tinklaraštis începe să prindă rădăcini în uz¹⁰.

6. Atitudinile lingvistice ale bloggerilor

În bloguri se pot găsi diverse observații, comentarii și reflecții despre limbă și utilizarea ei. Nu este de mirare, deoarece, în general, oamenilor le place să discute online despre chestiuni lingvistice. În plus, din câte se poate deduce din întreaga varietate de bloguri analizate, nu puțini autori mărturisesc că se confruntă cu o problemă de limbă și trebuie să decidă: în ce limbă și în ce stil să scrie? Autorii mai conștienți își dau seama că stilul discursului electronic caracterizat prin scriere „fără diacritice” și economie lingvistică nu se potrivește blogurilor. Iată un fragment din eseul unui elev din clasele superioare, „Oare oamenii se înstrăinează comunicând virtual?”, care ilustrează o perspectivă caracteristică tinerilor și încă predominantă asupra limbii discursului electronic:

Un alt avantaj al comunicării virtuale este ușurința comunicării. Pentru comunicarea pe internet nu sunt necesare cunoștințe lingvistice și respectarea regulilor.

Blogurile presupun un alt mod de a scrie (cu mai multă chibzuință), o altă întindere (mai mare), destinatari probabili diferiți (se încearcă atragerea unui număr mai mare de cititori) și o altă comoditate a lecturii (un text mai lung, fără semne diacritice, obosește mai mult). Prin urmare, textul blogului propriu-zis și comentariile sale diferă în mod evident și din aceste puncte de vedere.

Desigur, există și texte scrise „fără diacritice”, mai ales dacă sunt redactate de pe un telefon mobil, însă bloggerii înșiși încearcă în mod conștient să reglementeze uzul, încurajând scrierea cu litere lituaniene. De pildă, în 2006

¹⁰ Pentru detalii despre concurența dintre împrumuturile recente cu rădăcina blog- și echivalentele lituaniene, precum și despre tendințele de utilizare, vezi articolul Jurgitei Girčienė din acest caiet Kalbos kultūros (p. 50–64).

R. MILIŪNAITĖ. Pirmas žvilgsnis į tinklaraščių kalbą

31

În cele din urmă, un blogger a luat inițiativa, a creat un logo pe care oricine simpatiza cu ideea îl putea adăuga pe propriul blog, a invitat oamenii să-l răspândească și chiar a primit destul de mult sprijin, iar logo-ul a început să se răspândească pe alte bloguri și pe site-uri întregi ale acestora:

Propagandă!

Gata, gata, gata cu scrisul pocit!

O boală îngrozitoare, când cei suferinzi nu numai că scriu texte oribile, dar ajung să-și dea singuri porecle pocite. [...]

Le declar război și vă propun, compatrioți, să luați fiecare câte un steag și să-l purtați prin e-mailurile, blogurile, messenger-ele și Skype-urile voastre în pustiurile electronice pline de scriere pocită! (cloo)

Autorul acestei inițiative a explicat:

Scopul meu este să nu-mi mai trimită scrisori pocite și, cu atât mai puțin, să nu-mi ceară să le răspund tot pocit. Apoi încep tot felul de ambiguități – a sufla sau a răsufla, kipsas sau kipsas și așa mai departe. E greu și neplăcut de citit. (cloo)

O altă inițiativă este „Scriu în limba normată”. Pentru a sublinia că blogurile sunt scrise în mod deliberat într-o limbă liberă de normele codificate stricte, că nu este obligatoriu să se respecte regulile, a fost creat termenul „limbă normată” – ca un fel de opus al limbii standard:

Am presentimentul că blogosfera poate deveni un catalizator al divizării limbii lituaniene. Limba blogosferei are mecanisme de autoreglare mai puternice decât jargonul obișnuit. Conținutul blogurilor este public și „etern”; autorii se străduiesc să-i mulțumească cititorului, de aceea acordă atenție observațiilor privind limba și stilul; genul blogului cere în permanență crearea unui stil propriu de exprimare; astfel, limba fiecărui blogger este supusă unei presiuni puternice, orientate spre un anumit Nou Standard (în esență, o nouă varietate a limbii standard). (R.Zu)

Totuși, nu ne îndepărtăm de limba standard într-atât încât libertatea neîngrădită a limbii să se transforme într-un haos de nestăpânit:

Limba noastră lituaniană normată, în care ne scriem blogurile (sau jurnalele online, depinde cine cum), deși este o fată neliniștită, curioasă și glamour, totuși reușește să asculte și să înțeleagă. Limba lituaniană standard a învățat-o să evite „kad” cu infinitivul, când este vorba despre scop.

Pentru a simți frumusețea naturală a gândului care curge limpede, într-un anumit sens ea închide ochii, se relaxează și ascultă cu atenție. Aici, „kad pajusti” ar suna cam vulgar,

32

KALBOS KULTŪRA | 81

ca un pulover îmbrăcat pe dos. Ca să nu faceți această greșeală prostească, limba lituaniană standard vă face cu ochiul: nu vă grăbiți atât de febril să vă îmbrăcați gândurile în pulovere de propoziții... (R.Zu)

Se ia distanță „de jargonul prostesc, de bâlbâiala neputincioasă”, dar se scrie într-o variantă a limbii care reflectă uzul real (needitat de specialiștii în limbă). Așadar, cele mai importante devin capacitățile lingvistice ale autorului însuși, pe care, totuși, le reglementează într-o măsură mai mare sau mai mică opinia publică generală, aflată în formare în blogosferă.

Înțelegând acest lucru, portalul de știri alfa.lt, unde sunt publicate și blogurile angajaților săi, avertizează:

Acest blog este scris de angajații portalului de știri Alfa.lt. Nu de toți, ci doar de voluntari. Conținutul blogului nu este cenzurat, așadar opinia redacției portalului nu coincide neapărat cu opinia fiecărui autor. Nu vă supărați nici pentru greșelile de ortografie – scriem fără ajutorul unui redactor lingvistic.

Iată încă o postare despre o emisiune de televiziune privind blogurile:

Emisiunii i-a lipsit un blogger autentic, pentru că pe S. Stoma îl citesc cu plăcere, însă în străinătate acesta este numit nu „blogger”, ci „columnist”. Nu e suficient să numești blog o rubrică în care îți expui opiniile pentru ca ea să devină astfel. Discuția despre un background asemănător al interlocutorilor (îmi cer scuze iubitorilor limbii lituaniene, dar și Stoma a spus „nickas”. Pur și simplu e mai simplu, mai exact și mai clar astfel), cred eu, a avut de suferit. (gedzius29)

În societatea noastră este obișnuit, atunci când vorbim în public și simțim că vom încălca normele limbii standard, „să ne cerem scuze lingviștilor”. În spațiul blogurilor, aceștia nu au nicio putere, așa că – în sfârșit – ne cerem scuze „iubitorilor limbii lituaniene”. O direcție interesantă de cercetare ar fi să examinăm cum își exprimă înșiși autorii de bloguri atitudinea față de normele limbii standard. Iată, de pildă, o autoare care, scriind (sub nume real, pe un portal de știri online) despre blogurile pe teme de afaceri, folosește numeroase construcții calchiate specifice limbajului birocratic, fără să le perceapă caracterul nenormativ (sunt subliniate hiperlinkurile):

Totul ar fi OK – e plăcut să faci cunoștință, e interesant să auzi părerile celor care scriu bloguri despre dacă o asemenea măsură a dat roade și așa mai departe. Dar iată că, atunci, blogul Alfos a ieșit din context. Care-i treaba?

Dar, pentru că acum este categoric la modă să scrii un blog, indiferent dacă ai ceva de spus prin intermediul lui, acest lucru devine adesea o bătaie de cap pentru oamenii de relații publice. Drept urmare, avem bloguri precum Monton, Pizza Jazz. (Dovilė Vaitkevičiūtė)

R. MILIŪNAITĖ. Pirmas žvilgsnis į tinklaraščių kalbą

33

Însă autoarea a evidențiat în acea postare fenomene lingvistice deosebite pentru ea însăși – un hibrid nesvietiškai, un neologism kūrybininkai¹¹, un cuvânt argotic kreizėjimai, un adjectiv creat de ea lentelinis, un cuvânt de registru colocvial muilinė („un astfel de aparat foto”), pe care le evidențiază cu caractere cursive:

Scriem noi înșine un blog. Îi dedicăm nesvietiškai de mult timp, participăm activ la viața blogosferei, suntem prieteni cu bloggerii.

În general, îmi este greu să-mi imaginez bloguri care să stimuleze vânzările business-to-business. Ei bine, poate că blogurile profesionale ale angajaților le-ar putea fi utile producătorilor de servicii sau de produse intelectuale. De exemplu, un blog al kūrybininkų dintr-o agenție de publicitate, în care le văd kreizėjimus și cred că ei sunt oamenii care vor da naștere unei idei capabile să răstoarne munții [...]

Asta își dorește gândirea mea lentelinis.

Nu pot să evaluez eu însămi, fiindcă experiența mea fotografică se limitează la alegerea setărilor prestabilite ale unei muilinės. (Dovilė Vaitkevičiūtė)

Așadar, să privim mai îndeaproape limba blogurilor. Ce se observă cel mai bine în toată diversitatea ei? Prin ce poate fi interesantă pentru cercetătorii limbii?

II. LIMBA BLOGURILOR

David Crystal observă că blogurile personale cuprind multe tipuri de activitate lingvistică. În SUA, începând cu anul 2001, au crescut cel mai mult tocmai jurnalele electronice în care autorii povestesc despre viața lor de zi cu zi și reflectează asupra ei, așa cum este obișnuit în jurnale; uneori sunt publicate și încercări de creație proprie. Însă autorii trebuie să aibă mereu în vedere că acestea sunt accesibile tuturor, în mod public¹², așadar să se aștepte ca ceea ce au scris să poată fi citit mai devreme sau mai târziu. Această împrejurare permite să afirmăm că limba nu este o chestiune personală pe deplin intimă a autorului, ca în jurnalele obișnuite: caracterul public impune respectarea anumitor norme general acceptate.

Așadar, principala caracteristică a limbii blogurilor este libertatea lingvistică determinată de forma și particularitățile blogurilor înseși. Crystal o descrie ca situându-se între formele comune-

¹¹ Se poate observa cum acest neologism din domeniul publicității încearcă, în uzul necontrolat, să prindă rădăcini în locul împrumutului folosit o vreme kreatorius sau krieitorius (engl. creator).

¹² Pentru ca oamenii să nu-și piardă vigilența, la fel ca atunci când scriu e-mailuri (care ar putea fi citite nu doar de destinatar), sunt elaborate diverse reguli și principii de scriere a blogurilor. Crystal citează unul dintre ele: „Nu pune niciodată pe blog ceva ce nu ai fi pregătit să aperi în instanță.” (Crystal 2006: 242).

34

KALBOS KULTŪRA | 81

… și nici ale limbii comune. Drept criteriu principal care distinge limba și stilul câtorva bloguri analizate în cartea sa de limba comună, Crystal consideră următorul aspect: dacă acest text ar fi pregătit pentru publicare, ar fi corectat. Stilul blogurilor reflectă un flux nestăvilit al gândurilor, care nu coincide întotdeauna cu limitele propoziției gramaticale, iar acest lucru apropie limba de felul în care vorbește autorul. Până la apariția limbii comune, scrisorile erau redactate în acest stil, iar în Evul Mediu nimeni nu i-ar fi acordat atenție (despre aceasta se poate deduce, se pare, din manuscrisele unor procese judiciare), deoarece acesta fusese norma tuturor textelor scrise. Mai târziu, în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, cerințele limbii comune l-au înlocuit, iar textele scrise publice nu apăreau, de regulă, neprelucrate. Blogurile reprezintă din nou o ocazie unică de a vedea limba scrisă neprelucrată. Este limba scrisă în forma ei cea mai nudă, neacoperită de nimic (Crystal 2006: 245).

1. Posibilitățile de cercetare a limbii blogurilor

Lumea blogurilor este atât de vastă și de diversă, încât, dacă s-ar dori, s-ar putea demonstra orice: că limba lituaniană se deteriorează, că abia mai supraviețuiește sau, dimpotrivă, că totul merge doar spre bine și că oamenii devin din ce în ce mai alfabetizați. Totuși, dacă se începe o cercetare mai sistematică, ar trebui să se contureze și anumite tendințe.

Așa cum s-a văzut deja și din exemplele prezentate anterior, se urmărește un acord public între autori în chestiuni de limbă, așadar nu se poate spune că această manifestare a limbii funcționează într-un haos total. Prin urmare, mai întâi trebuie încercat să se stabilească felul în care se conturează normele limbii blogurilor și ce standard lingvistic se urmărește. Ar trebui să se clarifice dacă se are în vedere un standard universal sau dacă există orientări diferite. În plus, trebuie evaluată relația dintre această varietate a limbii și celelalte varietăți, mai ales limba comună. La fel de important este să se examineze ce mijloace de expresie sunt caracteristice limbii blogurilor și ce funcții îndeplinesc ele în textele acestei varietăți. Se pare că există oportunități bune și pentru a studia limba și stilul unor autori individuali (idiolectele).

Odată stabilit obiectivul de a cerceta limba blogurilor și formulată problematica asociată unor astfel de cercetări, diversitatea autorilor, a temelor și a stilurilor de scriere care se deschide în fața noastră ne obligă să căutăm direcții și obiective concrete de cercetare¹³. Ar trebui să fie posibilă…

¹³ Pentru mai multe informații despre posibilitățile de cercetare sociolingvistică a limbii blogurilor și despre trăsăturile acesteia ca varietate de uz, a se vedea R ita M il iū n a it ė. Locul limbii blogurilor în schema uzului actual. – Revista online Lietuvių kalba, 2008. Disponibil online: www.lietuviukalba.lt

R. MILIŪNAITĖ. Pirmas žvilgsnis į tinklaraščių kalbą

35

… și faptul că această varietate a limbii, din cauza specificului internetului, este foarte deschisă schimbărilor rapide.

Cele mai concrete criterii care ar putea ajuta la orientarea în multitudinea blogurilor ar putea fi de două feluri – în funcție de autori și de conținutul blogurilor:

1) caracteristicile sociale ale autorilor:

vârsta (diverse grupe de vârstă),

statutul social,

nivelul de educație.

2) tematica.

Multă vreme, cercetarea uzului scris real a avut un neajuns considerabil, deoarece cea mai mare parte a uzului scris în limba lituaniană era alcătuită din limba publică, care ajungea de regulă la destinatar numai prin intermediari – editorii lingvistici. Lucrările școlare ale elevilor, manuscrisele needitate și altele asemenea sunt mult mai greu accesibile pentru astfel de cercetări, întrucât nu sunt destinate publicului, ci doar unui număr restrâns de persoane. Limba blogurilor nu este revizuită de nimeni din exterior și este creată fără intermediari. Așadar, blogurile prezintă uzul scris real. Forma stabilă, consemnată în scris, a blogurilor și accesul neîngrădit la texte oferă toate condițiile pentru împlinirea visurilor cercetătorilor limbii – observarea directă a limbii naturale, așa cum este creată și funcționează. Pentru cei care stabilesc normele limbii comune, astfel de cercetări pot ajuta la înțelegerea schimbărilor care au loc în limba lituaniană în mediul apropiat de limba comună și a felului în care aceste două varietăți publice ale limbii – limba comună și limba liberă a mediului online (limba de pe internet) – se influențează reciproc. Potrivit unui blogger, limba comună este ceea ce îngrijitorii limbii încearcă să pună în gura vorbitorilor, iar limba de pe internet este ceea ce ar putea lua înapoi din gura oamenilor (R.Zu).

Acest articol nu își propune să cuprindă întreaga diversitate. Se urmărește evidențierea doar a câtorva trăsături mai pregnante ale limbii blogurilor. În cele ce urmează, ne vom baza pe postările de blog adunate pentru cercetarea preliminară exploratorie (în total, aproape o sută¹⁴), provenite din sursele online indicate la sfârșitul articolului.

2. Particularitățile limbii blogurilor lituaniene

Pentru a evidenția mai bine particularitățile limbii blogurilor, este util să o comparăm cu discursul electronic, mai bine studiat (în sensul restrâns al termenului, menționat în nota de subsol 3). Postările de pe bloguri au, de regulă, până la 100 de cuvinte, mai rar până la

¹⁴Pentru a studia în profunzime limba blogurilor, trebuie alcătuită o bază de date reprezentativă și fundamentată metodologic. De data aceasta, scopul articolului este doar să arunce o privire de ansamblu asupra întinderilor greu de cuprins ale blogosferei.

36

KALBOS KULTŪRA | 81

200 de cuvinte. Prin aceasta se deosebesc foarte clar de comentarii, care constau de obicei din câteva propoziții și, mai ales, sunt complet lipsite de informație dacă sunt luate singure, fără textul principal la care se referă (Marcinkevičienė 2005: 23). Textele de blog sunt mai lungi, dezvoltă o temă autonomă și au, așadar, o structură logică (cel puțin câteva paragrafe). În același timp, anonimatul nu mai este cu totul lipsit de constrângeri, așa cum se întâmplă în discursul electronic, unde oamenii se pot comporta fără restricții; de aceea, în postările de blog apar mai multă implicare personală și responsabilitate. Acest lucru le influențează vizibil și limba: aceasta devine mai bine organizată. Crearea unui astfel de limbaj cere mai mult efort decât discursul electronic.

Deși limba și stilul acestui domeniu abia încep să se dezvolte, se observă totuși că multe elemente sunt preluate din discursul electronic. Cu timpul însă, este de presupus că vor apărea și anumite mode de scriere și că se vor contura limite dincolo de care unele lucruri li se vor părea cititorilor o ieșire în evidență a autorilor. După cum s-a putut observa, autorii înșiși simt deja acest lucru și încearcă să-și ceară scuze dacă au impresia că se abat de la un standard general acceptat, pe care și-l imaginează.

Apie elektroninio diskurso kalbos ypatumus Asta Ryklienė (2000: 101) rašo:

Viteza și caracterul nepretențios al canalului tehnic – internetul – favorizează o scriere neoficială și informală, spontană și negândită, în fraze scurte, cu autocorectări, cuvinte de umplutură, elipse, inversiuni, cuvinte prescurtate și lexic neoficial.

Textele de blog conțin și ele astfel de elemente, dar într-o măsură mai moderată. O altă diferență importantă dintre limba blogurilor și discursul electronic este că „participanții la comunicarea pe internet o privesc totuși mai degrabă ca pe un proces, o desfășurare (limbaj vorbit), decât ca pe un eveniment, un produs (limbaj scris)” (Ryklienė 2000: 102). Scopul bloggerilor este să creeze un „produs”, adică o postare pe o anumită temă, pe care ceilalți să o poată citi și să o discute. În esență, acest lucru determină legătura mai strânsă dintre textele de blog și limbajul scris: pe scala dintre limbajul scris și cel vorbit, discursul electronic se situează mai aproape de limbajul vorbit transcris, în timp ce blogurile sunt mai aproape de limbajul scris tradițional. Totuși, și aici forma scrisă permite un mod de exprimare care nu se îndepărtează prea mult de limbajul vorbit, creând astfel impresia unui limbaj viu și natural.

Stilul blogurilor este, de obicei, apropiat de stilul publicistic (cu excepția textelor de creație proprie). Aici se pot găsi texte din diverse genuri – de la știri sau reportaje și comentarii analitice până la recenzii de carte sau de concert (pentru genurile publicistice, vezi Bitinienė 2007, Marcinkevičienė 2008).

R. MILIŪNAITĖ. Pirmas žvilgsnis į tinklaraščių kalbą

37

2.1. Libertatea scrisului

Crearea blogurilor ar putea fi numită un soi de reality show lingvistic, în care se fac activități de zi cu zi și se gândesc gânduri cotidiene, dar, odată consemnate, toate acestea sunt prezentate publicului. Pentru a crea impresia unui scris firesc, uneori se obișnuiește să se arate textul tăiat, pe care autorul l-a scris și apoi, răzgândindu-se, l-a tăiat, așa cum se întâmplă când scriem de mână pe hârtie. Iată o postare a unui student de nouăsprezece ani:

10 angajamente

1. Să încetez să înjur. Deși nu folosesc cuvinte obscene pe internet, în viața reală îmi mai scapă. Prea mult, prea des.

2. Să lenevesc. Să nu lenevesc.

3. Să învăț bine. Nu pentru note și bursă, ci pentru mine. Doar pentru cunoștințe.

4. Să trăiesc cu stil, să mor în lux.

5. Dacă se poate, să folosesc pentru călătorii un combustibil prietenos cu mediul – picioarele.

6. Să nu mint, deși încerc să fac asta cât mai rar.

7. Să încerc să văd partea pozitivă în toate.

[...] (hattori)

Așadar, limbajul blogurilor este o utilizare publică liberă. Cunoscutul jurnalist Virginijus Valentinavičius, directorul portalului de știri alfa.lt, relaxat și permițându-și să-și scoată cravata, dar păstrând o anumită distanță față de cititori, determinată atât de tema abordată, cât și de identitatea personală nedezvăluită (cu atât mai mult de statutul său de conducător al portalului), scrie pe blogul său despre corectitudinea politică [unele elemente lingvistice mai interesante sunt evidențiate de mine. – R. M.]:

Corectitudinea politică: aspecte practice-olimpice

[...] Și cine le-a permis fotbaliștilor să calce iarba? O, cine îndrăznește să se limiteze doar la bărbați și nu scrie „cine le permite fotbaliștilor și fotbalistelor să calce iarba”? Ohoho – de ce este terminația feminină între paranteze, și nu cea masculină?

Marxismul in action înseamnă că totul are o cauză materială, iar political correctness (PC) este un mod de gândire care insistă să explice toate aceste cauze.

[...]

Câteva pagini din Spectator, cu text scris cu o mână veselă, care nu face nimic altceva decât să aplice fără abatere, consecvent, ideile liberale (în sens american) în chestiuni practice, precum olimpiada. Dar...dar...dar...– consecvența și logica reprezintă dominația raționalismului eurocentric asupra iraționalității primordiale, represiunea generalului asupra particularului, dominația rațiunii asupra prostiei – eeehm, ei bine, aici probabil ar trebui să căutăm un alt cuvânt, mai politically correct, care să înlăture discriminarea.

Apropo, de ce se scrie negru pe alb, și nu invers, și cum vor răspunde pentru asta bărbații albi, heterosexuali, care nu și-au schimbat sexul, creștini, precum și capitalismul global?

38

KALBOS KULTŪRA | 81

Ei bine, și Biserica Catolică din Lituania pentru aceeași chestiune. Și Biserica Poloniei, pe scurt, structurile de dominare ale Rzeczpospolitei. Apropo, de ce consoanele domină vocalele în limba polonă? Va urma în toate ziarele.

În fragmentul prezentat se observă și propoziții interogative caracteristice limbajului oral, menite să creeze iluzia unei conversații directe cu cititorul. Apar mai multe inserții decât în limbajul scris obișnuit (apropo, ei bine, și ironicul pe scurt), interjecții (vai, vai-vai, eeehm), repetiții (Dar... dar... dar...). Există, de asemenea, modalități ortografice create pentru a ușura scrierea liberă (pentru a accelera scrierea în sine). În acest caz, acest lucru se observă în redarea în text a unor elemente străine invariabile (PC-esnio, Spectator’iaus), astfel încât, citite, să sune ca în limbajul oral firesc, adică să aibă desinențe. Desigur, atrag atenția și citatele în limba engleză inserate în text (cuvinte, sintagme și chiar o propoziție întreagă). În limbajul oral sau scris oficial, autorul nu și-ar putea permite acest lucru.

2.2. Relația cu limba standard

Pentru a descrie calitatea limbii standard lituaniene, au fost propuse mai multe niveluri: 1) slabă – cu abateri grave de la sistem; 2) satisfăcătoare – fără greșeli lingvistice majore; 3) bună – fără încălcări importante ale normelor; 4) exemplară (Klimavičius 2002: 23). În studiul limbajului blogurilor, fenomenele care funcționează în acesta pot fi descrise în funcție de conformitatea sau neconformitatea cu normele limbii standard, introducând astfel și aici ceva asemănător acestor niveluri; totuși, atitudinea față de fenomenele lingvistice ar trebui să fie nu evaluativă, ci pur constatativă.

În bloguri, fiecare este liber să aleagă modul de exprimare (de scriere) care i se pare cel mai potrivit într-o anumită situație. Întrucât este un spațiu public, dar nereglementat oficial, nu există obligația respectării normelor limbii standard, cu atât mai puțin a reglementării prin mijloace oficiale. De aceea trebuie subliniat că limbajul blogurilor nu ar trebui privit, probabil, ca o formă denaturată a limbii standard sau ca o abatere de la normele acceptate ale acesteia. La fel ca discursul electronic, blogurile constituie un anumit mediu de utilizare a limbii, în care se pot manifesta diverse varietăți lingvistice. Desigur, una dintre ele poate fi și limba standard, într-un stil mai liber.

Limbajul acestui mediu, la fel ca dialectele sau jargonul social și profesional, nu intră în sfera reglementării conștiente a normelor lingvistice (codificării). Fiecare decide ce limbă folosește și cât se lasă influențat de mediul înconjurător, care îl poate determina să-și schimbe modalitățile de exprimare lingvistică (de exemplu, să scrie fără a înlocui literele cu diacritice).

R. MILIŪNAITĖ. Pirmas žvilgsnis į tinklaraščių kalbą

39

2.3. Variabilitatea și abundența elementelor de diverse origini

Unul dintre lucrurile care sar cel mai mult în ochi în textele de blog este variația mijloacelor de exprimare lingvistică. Se găsesc manifestări ale acestui fenomen și în discursul electronic, însă, din cauza conciziei textelor, el nu se evidențiază la fel de mult ca în postările mai lungi. Există variație și în limbajul oral liber, dar natura și caracterul fragmentar al vorbirii fac mult mai dificilă consemnarea ei. Așadar, se poate spune că în bloguri variantele uzului real funcționează în forma și la amploarea cele mai tangibile, cum nu se întâmplă astăzi în nicio altă manifestare scrisă a limbii lituaniene.

Iată un fragment dintr-o postare de blog a unui tânăr de optsprezece ani (variantele de interes sunt evidențiate cu caractere aldine):

Borcanul iubirii

Salut, astăzi eu și xLapinux¹⁵ am făcut un minunat „borcan al iubirii”. Se face foarte ușor și este un cadou destul de original, așa că de următoarea Zi a Îndrăgostiților nu va trebui să vă ruinați și nici să le mai dăruiți tuturor cadavrele de flori, de care s-au săturat deja. Mai întâi vom avea nevoie de un borcan. Important este să fie transparent și să aibă capac. Se poate întâmpla să alegeți un recipient de sticlă care va costa mai mult decât bomboanele în sine, așa că fiți atenți. Borcanele mai ieftine (și de obicei mai frumoase) se găsesc în magazinele de veselă (asta în cazul în care vă tentează să luați un borcan chiar din același centru comercial de unde luați și bomboanele), iar magazinele „totul la un euro” sunt adevărate mine de aur. Noi am avut un borcan de jumătate de litru.

În continuare, veți avea nevoie de dulciuri – noi am cumpărat drajeuri și jeleuri, dar ce veți alege depinde deja de gustul jumătății voastre: [în text sunt inserate fotografii care ilustrează cum a fost creat cadoul. – R. M.]

Cred că este o idee destul de isteață.

Desigur, nu e vreo culme a inteligenței, dar îmi imaginez că, cu o anumită ocazie, e mult mai plăcut să primești un borcan cu dulciuri decât vreo floare. Sau, dacă buzunarul permite, le poți dărui și pe una, și pe cealaltă. Deși mie, personal, îmi place să ofer cadouri fără să aștept ocazii (Enorca)

În limbajul cotidian, formele sloikas și kvietkas, cel mai probabil preluate de acest autor de la părinți sau bunici, sunt folosite în mod conștient, cu intenția clară de a da mai multă vivacitate stilului.

Variază nu doar folosirea anumitor cuvinte. În același text pot apărea atât jargonuri familiare sau profesionale, cât și inserții în mai multe limbi, astfel încât exprimarea lingvistică devine foarte pestriță. Chiar și titlul postării este în engleză:

Trip to seaside

În acest weekend prelungit am plecat cu gagica mea să facem o excursie pe litoral, mai exact la Palanga (știu că nu este cea mai bună stațiune din Lituania, dar având cazare gratuită,

¹⁵

Se are în vedere prietenul autorului cu această poreclă, care este totodată un hyperlink către blogul prietenului respectiv.

40

KALBOS KULTŪRA | 81

e chiar acceptabil). Așa cum ne așteptam, acolo erau destul de mulți oameni, dar măcar au fost doar câteva animale proaste (mă refer la golani și la alte ciudățenii ale naturii). A fost distractiv să facem excursia, am parcurs cam 1100 km: Vilnius - Klaipėda - Palanga - Uošvija - Kaunas - Alytus - Vilnius. Simt că am avut niște vacanțe normale, doar că la serviciu nu-mi revin deloc, nu reușesc să reintru în ritm și mi-e mereu somn. (Povilas)

Sau o postare a unui tânăr de douăzeci de ani care studiază tehnologia informației (hyperlinkurile sunt subliniate):

Lupta cu spamul

Ei, da... Dacă mi-au umplut blogul de spam, apoi chiar l-au umplut. În două zile am șters din jurnal nici mult, nici puțin — 700 de comentarii și mesaje din cartea de oaspeți... Polnyj [...] [O înjurătură rusească nu foarte puternică a fost omisă. – R. M..]. Din fericire, am găsit soluția;) Și am găsit-o în postarea din jurnalul lui Nežinomo, care povestea despre aceeași problemă. Iar postarea a fost comentată de un anume Pkmk [...] În acel comentariu, el a propus să folosesc serviciile akismet.com. Și ACOLO am găsit un link către AchingBrain, care (sau care?) a adaptat tot acel tool pentru PHP5. Cu ocazia asta am descărcat tool-ul și l-am adaptat pentru jurnalul meu.:) Și iată că, într-o oră, a prins deja 41 de comentarii:) Yeee;) În sfârșit pot să răsuflu ușurat și să știu liniștit că dimineața nu va trebui să mă apuc să șterg toată mizeria asta... (~tapkius~)

Elementele de origini diverse sunt caracteristice blogurilor autorilor cu tematici și vârste diferite. Se poate presupune că autorii cu mai multe deprinderi de scriere și mai educați încearcă să distingă cumva elementele de origine străină. De pildă, obiceiul unui jurnalist profesionist de a pune cuvintele străine între ghilimele se păstrează și pe blog:

Recent, într-o conversație privată, am auzit un fragment de umor negru al medicilor. Ei au mărturisit că... potențialii donatori de organe sunt „britvininkai“. Se fac și bancuri despre asta. Un manager al unei firme de servicii funerare sună la un magazin de „britvų“. „Câte motociclete ați vândut ieri?”. „Patru”, răspunde vânzătorul. „Aaa, atunci trei îi avem deja, iar al patrulea probabil încă aleargă”, a conchis managerul. [...] Voi încerca să privesc situația din exterior. Pentru că mă pricep puțin la tehnica și cultura condusului: sunt redactorul rubricii Ratų de la Alfa.lt, particip la raliuri și la test-draivuose auto. Nu sunt membru al niciunui club de bikeri, dar am mers de mai multe ori atât cu o „britva“, cât și cu un „čioperiu“. (Žilvarskas)

Elementele străine pot fi evidențiate cu caractere cursive [cursivele autoarei sunt evidențiate de mine. – R. M.]:

Chiar dacă rezultatul final nu se va schimba, măcar ălora de svolačiams le va durea;) Și mie mi-e mai bine ant širdies;)

R. MILIŪNAITĖ. Pirmas žvilgsnis į tinklaraščių kalbą

41

[...] încearcă să nu-și etaleze această trăsătură, îmbrăcându-și adesea comentariile în forma ironiei, a jargonului sau a unei simple glume. Acest lucru indică trăsături de caracter precum simțul umorului, capacitatea de a se adapta la mediu, high communication skills and easy-going chatting. [...]

Problema principală în alcătuirea acestei descrieri rămâne aceeași și bine cunoscută celor care au trecut pe aici de câteva ori – nu știu să scriu puțin. Totul mi se pare important. Scriu mai pe scurt doar atunci când nu am timp, dar vreau neapărat să spun ceva... But I will do it. Someday;) [...]

Dar cel mai important motiv este că astăzi se împlinește exact un an de când poluez aici eterul;) Ei, ei, ura, ura, blogul RedVel stă de 365 de zile întregi online și îi bucură și îi enervează pe câțiva cititori fideli și pe vreo duzină de vizitatori aleatorii;) Mai târziu voi posta și un fel de bilanț anual, dar acum ideea asta nu-mi dă pace;) (RedVel)

În alte locuri, după cum s-a văzut deja și din exemplele anterioare, un element străin – un cuvânt sau o expresie, ba chiar o propoziție întreagă – este adesea inserat în textul lituanian fără niciun semn de delimitare (totul este evidențiat de mine. – R. M.):

Una dintre recomandările de usability este respectarea convențiilor culturale, de exemplu, „spre stânga înseamnă în sens antiorar”. (Dominykas Blyžė)

Anyway L. Donskis avea dreptate când spunea că ne aflăm în pragul unor schimbări în mass-media, însă eu nu am atât de mult entuziasm când vorbesc despre Lituania. (gedzius29)

Ei bine, când te implici în treaba asta on comercial basis, trebuie să te orientezi astfel încât veniturile să fie stabile. (e.f.i.)

NU, îmi spune rațiunea, și mă întorc în continuare la rezumarea teoriei contabilității. Just to let you know, i’m not dead:) (Viktorija)

Pe lângă elementele de origine străină, există și diverse manifestări ale limbajului argotic. Dacă prin argou înțelegem mijloacele de exprimare lingvistică specifice anumitor grupuri sociale (cel mai adesea tinerilor, elevilor), vom vedea că în postările de pe bloguri acesta este folosit atunci când autorul a ales un mod de exprimare corespunzător și are în vedere un destinatar potrivit. Unii autori fac acest lucru, cel mai probabil, inconștient, deoarece încă nu și-au format deprinderile necesare pentru exprimarea publică (în scris); alții urmăresc în mod deliberat să se identifice cu un anumit grup, să se „plieze” pe felul de a vorbi al acestuia. De exemplu, o studentă scrie:

Mâine, mai exact astăzi – sesiunea de recapitulare pentru mate, voi merge la universitate și mă voi ocupa acolo de o grămadă de lucruri. (Viktorija)

Textele asemănătoare, fără îndoială, îi împuținează pe cititori, deoarece nu sunt pe înțelesul tuturor, dar acest lucru delimitează de la sine grupurile de oameni cu anumite opinii și interese.

42

KALBOS KULTŪRA | 81

În fluxul general nu sunt multe astfel de texte. De exemplu, la începuturile blogurilor în limba lituaniană, în 2005, un autor care studia fizica telecomunicațiilor și electronica a scris:

C# și garbage collecting-ul

În prezent învăț.NET/C#, adică vreau să fiu developer în pas cu vremurile:) Spre deosebire de mulți, nu consider din oficiu produsele Microsoft evil, așa că îndrăznesc să-mi exprim părerea după ce am folosit doar puțin lucrurile menționate..NET framework este un lucru minunat, nu există ceva mai bun – are aproape tot ce ți-ar putea trebui și toate sunt compatibile între ele. Dezavantajul C++ și al framework-urilor/lib-urilor de până atunci era că trebuia să le faci pe toate să funcționeze împreună, iar de multe ori nu ieșea nimic bun, de pildă, parcurgi un director oarecare cu boost::filesystem, scrii rezultatele într-un std::vector și, în cele din urmă, le adaugi într-un wx::ListBox. Nu-i nimic bun în asta, pe scurt.

Iar acum, despre C#. De fapt, eu sunt om de știință, iar până acum limbajul cel mai apropiat de limbajul visurilor mele este C++. C# e bun fiindcă remediază unele dintre defectele C++, dar, din păcate, nu are majoritatea calităților C++ (ei bine, C# 2.0 promite să remedieze într-o oarecare măsură acest lucru).

Iar acum, mai pe larg, despre un astfel de lucru – garbage collecting-ul. (Saulius)

Este de înțeles că numai „devoloperi” la fel ca autorul însuși pot înțelege sensul unui asemenea text.

Studierea variației limbajului blogurilor și a elementelor de diverse origini ar putea ajuta la o mai bună înțelegere a situațiilor în care autorii folosesc mijloace de exprimare în mod justificat și conștient, și a celor în care acestea s-au consacrat în uz ca variante concurente.

2.4. Ortografie și punctuație

Tinklaraščių kalboje, kaip ir kitose vadinamųjų medialektų (žr. Hjarvard 2004: 75–97), t. y. elektroninėje terpėje funkcionuojančios kalbos, apraiškose, pirmiausia į akis krinta formalieji skirtumai nuo tradicinės rašytinės ir spausdintinės kalbos: įvairūs specialūs grafiniai ženklai, sutrumpinimai ir pan.

În plus, autorii blogurilor aduc cu ei obiceiuri de scriere diferite, dobândite în activitatea lor cotidiană de redactare: la serviciu (dacă sunt persoane care scriu), în comentarii și în mesaje text. De aceea, varietatea stilurilor ortografice este cea mai mare. Se pot găsi texte fără diacritice lituaniene, precum și exemple de ortografie foarte simplificată sau aproape ideală. În multe locuri se observă clar că deprinderile ortografice sunt slabe (užmiestyn, išsprendė, esu deointam dangui), tendință încurajată, fără îndoială, și mai mult de moda „scrierii fără diacritice”.

Înregistrările în care propozițiile sunt scrise fără spații, despărțite doar prin semne de punctuație, așa cum se obișnuiește în mesajele scurte de telefon pentru a economisi spațiu, sunt destul de rare:

R. MILIŪNAITĖ. Pirmas žvilgsnis į tinklaraščių kalbą

43

Acum câteva zile m-am alăturat unei campanii intitulate Ce este un blog?. Care este scopul acestei campanii? Este foarte simplu – să-i familiarizeze pe unii lituanieni cu un lucru atât de bun precum blogul (în lituaniană, *tinklaraštis*), pentru ca apoi oamenii să nu creadă [...] (o persoană care are ceva de spus).

Numele proprii sunt tratate cu lejeritate. Uneori, numele de familie mai cunoscute sunt scrise cu literă mică, iar denumirile simbolice nu sunt deloc evidențiate:

Se întreabă Microsoft și șefii capitalului de investiții de ce Adidas nu cumpără Nike, Toyota nu cumpără Ford, Coca-Cola nu cumpără Pepsi? Chiar dacă autoritățile de supraveghere a concurenței ar permite-o? Pentru că tulburarea internă care ar apărea, concurența și coordonarea dintre liniile de produse, „războaiele dintre cadre”, concedierile și plecarea celor mai talentați, cu ambițiile rănite, ar fi, cel mai probabil, cel mai frumos cadou pentru Reebok, Volkswagen și... ăăă... băuturile răcoritoare din Švenčionėliai. (vienastoks)

Tinklaraščių tekstų skyryba panaši į elektroninio diskurso (plg. Ryklienė 2000: 102) – palyginti laisva, dažnai sukelianti nerūpestingumo įspūdį, skyrybos ženklų mažiau nei būtinai turėtų būti rašant normine kalba. Tačiau jei koks autorius skyrybos taisykles visiškai ignoruoja ir rašo be kablelių, gauna skaitytojų atkirtį: tokį tekstą skaityti per sunku.

2.5. Interjecții

În postările de pe blog, diverse emoții sunt exprimate atât prin emoticoane¹⁶, mai caracteristice discursului electronic, cât și prin interjecții exprimate în formă verbală, în sensul tradițional al cuvântului. Varietatea acestor interjecții – lituaniene și împrumutate, prelucrate în diverse feluri și, cel mai probabil, inventate chiar în timp ce se scria textul – este mare. Iată doar câteva exemple:

eeehm: [...] eeehm, aici poate ar trebui să căutăm un alt [...] cuvânt.

et: Et, poate cândva norocul îmi va surâde și va trebui să mă întorc acolo.

grrrrrrowl: Grrrrrowl.!!! Într-o zi, dragonii vor stăpâni întregul Univers și se va instaura o pace de o mie de ani.

yep: Yep, intru în transă și văd în fața mea un biblioraft plin de cifre și grafice Excel.

muahahaha: Să vă îndreptați simțurile spre lucrurile bune, iar pe cele rele să le lăsați să se autodistrugă. Muahahaha.

¹⁶ Dicționarul explicativ al termenilor informatici (KTAŽ) recomandă ca diversele simboluri grafice folosite pentru exprimarea emoțiilor (în engleză, emoticon) să fie numite interjecții, însă acest lucru nu este potrivit în acest articol (și nu numai în acesta), deoarece termenul „interjecție” este folosit cu sensul tradițional de parte de vorbire. În articol, simbolurile grafice consacrate în uz sunt numite emoticoane, zâmbete, fețișoare și altele asemenea.

44

KALBOS KULTŪRA | 81

nea: [...] pe scurt despre ce mi-a atras atenția. Și despre ce nu mi-a atras;)

oi oi: Vai, vai, dacă am înțeles tot felul de limite și integrale la universitate, ce n-aș putea înțelege aici despre o perspectivă asupra vieții?

oj, ojojoj: Vai, vai, vai – de ce terminația din paranteze este la feminin, și nu la masculin?

uoj: Uoj, ce spiritual.

wow: Știrea de top de ieri. iPhone ajunge în Lituania! wow!!! cred că toată lumea a uitat un cuvânt – oficial.

2.6. Noutăți lingvistice

Limbajul blogurilor este interesant și dintr-un alt punct de vedere: aici se poate observa foarte bine cum prind rădăcini neologismele propuse oficial, mai ales echivalentele cuvintelor străine. Dacă autorii le folosesc firesc, fără niciun comentariu metalingvistic, se poate presupune că aceste neologisme sunt acceptate, de exemplu:

Nu mi-a plăcut faptul că, după conectarea memoriei flash, în „My computer” apăreau două unități suplimentare [...]. (Criminal)

În plus, autorii înșiși folosesc cuvinte noi atât ca sens, cât și ca formă – atât creații ocazionale, făcute pentru o singură dată, cât și cuvinte noi care poate aspiră să se răspândească mai larg. Neologismele pot fi inventate chiar de ei, pot fi create după modelul structurii cuvintelor din alte limbi, traduse parțial sau în întregime. Așadar, în bloguri, inclusiv în comentariile lor, se poate găsi multă creativitate lingvistică – reușită sau nereușită –, care arată capacitatea sau incapacitatea utilizatorilor limbii de a se baza pe resursele mijloacelor de expresie ale propriei limbi. Iată doar câteva exemple:

aptikinys: Îmi înșeuez browserul, scutur praful mental din podul pe care nu l-am mai vizitat de mult. Aha, există o funcție de căutare aici! Încerc; cel mai recent rezultat al căutării [...].

kėdynė: mie îmi tot apare întrebarea – dar dacă sunetul din căștile mele se aude prea tare în jur? totuși, dacă mă așez singur pe o „banchetă” cu două locuri, iar mai târziu cineva se așază lângă mine și se strâmbă din cauza muzicii mele (poate nu din cauza ei), în gând îl trimit pe acesta la naiba – „de ce te-ai așezat lângă unul care ascultă muzică?”

persiskait yti: [...] sunt sătul de bloguri (cam la fel ca atunci când mănânci prea mult).

skalbadienis: În weekend, o zi [...] este zi de spălat rufe.

šlamštknygė: Aproape că nu citesc recenzii de cărți, dar am un al optulea simț aparte, așa că cărțile proaste ajung rareori în mâinile mele. Dar e chiar amuzant uneori să citesc recenzii despre asemenea cărți proaste.

Așadar, cercetarea limbajului și stilului blogurilor oferă posibilități inepuizabile. Aici intră și formarea unor sensuri noi, frazeologia, particularitățile propozițiilor, jocurile de cuvinte,

R. MILIŪNAITĖ. Pirmas žvilgsnis į tinklaraščių kalbą

45

umor. Multă expresivitate, creativitate și exprimare de sine a autorilor. Iată povestea felului în care o cumpărătură obișnuită într-un magazin și conversația cu vânzătoarea se transformă, din cauza tehnologiilor moderne, în autoservire. La casă nu există casieră, iar cumpărătoarea trebuie să vorbească cu un computer (caractere cursive – autoarea blogului):

Prețul (Ne)Faptului de a fi Verde

Ieri, după ce am trecut să-mi umplu frigiderul, am bipăit toate produsele și le-am pus în acea pungă de plastic – verde-galben-albă, am primit o întrebare neașteptată pe ecranul computerului.

„Cantitatea necesară: câte pungi ați folosit?”

Primul gând a fost că sunt doar date pentru statistici. Al doilea – și cel corect – gând, că va trebui să plătesc. Una, stimate computer, am folosit doar una singură, și asta numai fiindcă nu intenționez să îndes pachetul de legume congelate în carcasa computerului. (Ieva Baranauskaitė)

Cu câteva decenii în urmă, când, se pare, nimeni din Lituania nu putea încă să aibă habar de internet, un profesor de literatură le recomanda studenților săi, care intenționau, fără îndoială, să devină scriitori: Scrieți, neapărat scrieți în fiecare seară măcar o pagină de jurnal. Fără scris constant nu se va întâmpla nimic. Într-adevăr, scrisul încurajează gândirea, competențele de exprimare lingvistică se consolidează, stilul se dezvoltă, iar pentru tinerii, care sunt majoritari printre bloggeri, acesta este un mediu foarte bun pentru dezvoltare. De aceea, am vrea să nu ne îndoim: viitorul pe internet aparține – nu scriitorilor, ci celor care știu să scrie corect.

CONCLUZII

1. O nouă formă de exprimare de sine și de comunicare, apărută pe internet cu mai bine de un deceniu în urmă – jurnalele online, sau blogurile – este deja larg răspândită și în spațiul lituanian al internetului. Odată cu aceasta a apărut o nouă manifestare a folosirii limbii lituaniene. Ea este specială prin faptul că limba scrisă este creată aici fără intermediari și nu este reglementată în mod special de nimeni, însă textele scrise în această limbă sunt publicate și accesibile tuturor.

2. Diversitatea blogurilor, autorii și temele diferite permit, la prima vedere, să se evidențieze doar cele mai generale particularități lingvistice și posibile direcții pentru cercetări mai aprofundate, așadar încă nu există temei pentru formularea unor generalizări. Totuși, din lexicul predominant ca strat și origine, din mijloacele de exprimare preferate, din ocasionalismele create și din modul în care se înrădăcinează sau nu sunt acceptați neologismele, este clar că limba acestui mediu este un fenomen interesant și un teren fertil pentru cercetarea uzului scris public real.

46

KALBOS KULTŪRA | 81

3. Limbajul blogurilor poate fi descris ca o nouă varietate a limbii publice scrise, cu stil liber – una dintre manifestările mediului electronic, așa-numitele medialecte, alături de discursul electronic (comentarii, mesaje text trimise de pe telefon și mesaje instantanee etc.). Funcționând la marginea și în afara utilizării conștient reglementate a limbii scrise standard, acesta este mult mai variat. Deși în multe cazuri este un amestec de elemente din diferite varietăți ale limbii și, mai ales, din alte limbi, cel mai adesea din engleză, este greu de justificat privirea limbajului blogurilor ca pe o formă distorsionată a limbii standard.

4. Se observă că în blogosferă există eforturi de a ajunge la un acord public între autori în privința limbii; în plus, utilizarea limbii este influențată și de opinia publică a cititorilor. Așadar, nu se poate spune că această manifestare lingvistică se dezvoltă într-un mod cu totul haotic.

5. Popularitatea și răspândirea blogurilor permit să presupunem că influența exprimării lor asupra limbii lituaniene standard și asupra evoluției normelor acesteia va fi incontestabilă. Alături de această limbă scrisă cu stil liber (propriu-zisă), se conturează mai clar trăsăturile limbii standard înseși și rolul ei în societate. Așadar, limbajul blogurilor poate fi privit ca utilizare reală, în care se observă atât tendințe noi, cât și posibilitatea de a susține codificarea limbii standard sau de a o corecta.

ŠALTINIAI

http://blogologas.lt/

http://kasyrablogas.lt

http://lt.wikipedia.org/wiki/Blog

http://verslas.blogas.lt

http://visiblogai.lt

http://www.alfa.lt

http://www.blogas.lt

http://www.blogeriai.lt

http://www.blogeriai.net

http://www.mtv.lt/blogai

http://www.nezinau.lt/

http://www.rzu.lt

http://www.vlkk.lt

LITERATŪRA

Bitinienė A. 2007: Publicistinis stilius, Vilnius: Vilniaus pedagoginis universitetas.

Crystal D. 2006: Language and the Internet, 2-nd ed. Cambridge: Cambridge University Press.

R. MILIŪNAITĖ. Pirmas žvilgsnis į tinklaraščių kalbą

47

Donskis L. 2008: Užnuodyta viešoji erdvė. – www.balsas.lt, balandžio 18. Prieiga internete: http://www.balsas.lt/naujiena/192269

DŽ₆: Dabartinės lietuvių kalbos žodynas. Vyr. red. Stasys Keinys. 6-as (3-ias elektroninis) leid., Vilnius: Lietuvių kalbos institutas, 2006.

Hjarvard S. 2004: The Globalisation of Language. How the Media Contribute to the Spread of English and the Emergence of Medialects. – Nordicom Review 1–2. Nordicom: Gothenburg University, 75–97. Prieiga internete: http://www.nordicom.gu.se/common/publ_pdf/157_075-098.pdf

Huffaker D. A., Calvert S. L. 2005: Gender, identity, and language use in teenage blogs. – Journal of Computer-Mediated Communication 10(2). Prieiga internete: http://jcmc.indiana.edu/vol10/issue2/huffaker.html

Klimavičius J. 2002: Lietuvių bendrinė kalba: ribos ir beribiškumas, sistema, norma ir kodifikacija. – Terminologija 9, 7–25.

KTAŽ: Kompiuterijos terminų aiškinamasis žodynas. Prieiga internete: http://aldona.mii.lt/pms/terminai/term/z2odynas.html

Marcinkevičienė R. 2005: Internetinių straipsnių komentarai žanriniu aspektu. – Tekstas: lingvistika ir poetika 14. Mokslinės konferencijos medžiaga, Šiaulių universitetas: Šiaulių universiteto leidykla, 22–23.

Marcinkevičienė R. 2008: Žanro ribos ir paribiai. Spaudos patirtys, Vilnius: Versus aureus.

Miliūnaitė R. 2008: Tinklaraščių kalbos vieta dabartinės lietuvių kalbos vartosenos schemoje. – Lietuvių kalba [internetinis mokslo žurnalas]. Prieiga internete: www.lietuviukalba.lt

Ryklienė A. 2000: Bendravimas internetu: kalbėjimas rašant. – Darbai ir dienos 24, 99–107.

Vedrickas A. 2007: Web 2.0 – naujoji interneto karta. – Lietuvos rytas (Kompiuterija), sausio 15. Prieiga internete: http://kompiuterija.lrytas.lt/zurnale/2007-01-15/web-20-%E2%80%93-naujoji-interneto-karta

Gauta 2008 07 08

A FIRST GLIMPSE AT THE LANGUAGE OF BLOGS

Summary

More than a decade ago the first blogs appeared on the world web ^(www); around the year 2000 the Lithuanian internet set up its first blogs; in 2006–2007 it witnessed their boom. The article describes blogs as a new internet form of self-expression and communication, its role in social communication and its linguistic

48

KALBOS KULTŪRA | 81

expression as well as possible frameworks of linguistic analysis. The article also discusses the problem of coining Lithuanian blog-related concepts and offers an overview of the terms in actual use.

The analysis of almost a hundred of blogs produced by authors of different ages and focusing on different topics could hardly lead to any final conclusions and generalisations. However, the pilot linguistic investigation has resulted in identifying some new features of the blog language. The language of blogs is peculiar in that its written form evolves with no mediators or regulators; however, its texts are easily accessible to the public. Therefore, language specialists have a unique opportunity to research actual public written use, to investigate its characteristic features of linguistic expression and functions of the features in the texts. A large variety of blogs, different authors (and the data provided about themselves) give access to investigating the layers and origin of prevalent lexis, dominating modes of expression, specific features of occasional words, how language innovations come into use or are rejected etc. Moreover, all of the above can be related to the social features of the authors and the topics of the texts.

The language of blogs can be defined as a new variety of free-style public written language, one of the forms of electronic medium, the so called medialects, and can be discussed alongside with electronic discourse (comments, e-mails, telephone text messages (SMS) and instant messages). The language of blogs functions on the periphery of regulated standard language and beyond its boundaries; it is much more varied. In many cases it is a mixture of elements from different language varieties and different languages (mainly English); therefore, it should not be treated as a perverse form of standard language.

In the blogosphere the authors seem to take efforts to publicly negotiate language issues; moreover, the language use is influenced by the public opinion of the readers. Therefore, this language variety cannot be claimed as being completely chaotic. The popularity of blogs and their wide spread would presumably exert major influence on standard Lithuanian and the development of its norms. Thus the language of blogs can be treated as actual use with some obvious new developments, on the one hand, and a possibility to maintain the codification of the standard language or its modification, on the other hand.

RITA MILIŪNAITĖ

Lietuvių kalbos institutas

P. Vileišio g. 5, LT-10308 Vilnius

[email protected]

R. MILIŪNAITĖ. Pirmas žvilgsnis į tinklaraščių kalbą

49