MARIUS SMETONA

Universitatea din Vilnius, Institutul de Lingvistică Aplicată, Catedra de Limba Lituaniană

ID ORCID: https://orcid.org/ 0000-0003-2816-5504

DIRECȚII DE CERCETARE: retorică, etnolingvistică, mitologie baltică, cultură populară, genealogie, scrieri vechi, lingvistică culturală.

DOI: https://doi.org/10.35321/bkalba.2024.97.03

COSMOPOLITISMUL ÎN VIZIUNEA ASUPRA LUMII A LITUANIANULUI CONTEMPORAN

CUVINTE-CHEIE: cosmopolitism, cosmopolit, patriot, patrie, cultură, comuniune, valoare.

REZUMAT

Articolul examinează, urmând metodologia Școlii de Etnolingvistică din Lublin, modul în care lituanienii înțeleg conceptul cosmopolitism. Cercetarea se bazează pe date lexicografice lituaniene, pe materiale din diverse texte și pe rezultatele unui sondaj în rândul tinerilor. Scopul este de a identifica ce înțeleg lituanienii atunci când folosesc lexemul cosmopolitism în vorbire sau în scris și ce nuanțe noi de sens apar în context. Pe baza datelor de la toate cele trei niveluri, analiza sintetică prezintă o definiție cognitivă a conceptului.

REZUMAT

Urmând metodologia Școlii de etnolingvistică din Lublin, articolul examinează modul în care lituanienii înțeleg termenul cosmopolitism. Studiul se bazează pe date lexicografice lituaniene, pe materiale din diverse texte și pe rezultatele unui sondaj în rândul tinerilor. Scopul este de a identifica ce înțeleg lituanienii atunci când folosesc lexemul cosmopolitism în vorbire și în scris și ce nuanțe noi de sens apar în context. Pe baza datelor de la toate cele trei niveluri, analiza sintetică oferă o definiție cognitivă a termenului.

INTRODUCERE

Acest articol a fost elaborat pe baza materialelor proiectului „Analiza conceptelor DEMOCRAȚIE, PATRIOTISM, TOLERAN-

54

BENDRINĖ KALBA | 97

ȚĂ și a antonimelor și sinonimelor acestora”, finanțat de Comisia de Stat pentru Limba Lituaniană. Răspunsurile studenților, oferite în timpul elaborării descrierii conceptului PATRIOTISM, au stimulat scrierea despre noțiunea de cosmopolitism. Răspunzând la întrebarea Ce înseamnă patriotismul pentru dumneavoastră?, studenții au menționat și ceea ce considerau a fi antonime ale patriotismului: șovinism; obținerea de câștiguri personale în detrimentul statului; ura față de patrie; trădare; dispreț față de Patrie; activitate antistatală; disprețuirea ei; lipsa iubirii de sine și a iubirii față de propria țară; conformism; cosmopolitism; globalitate (globalism).

Dintre toate antonimele, cel mai des a fost menționat cosmopolitism, de aceea s-a decis să fie considerat principalul antonim; totuși, merită remarcat că unele noțiuni pe care studenții le-au considerat opuse patriotismului sunt legate și de cosmopolitism, de exemplu globalismul, astfel că și acesta va fi prezentat pe scurt.

Cosmopolitismul este o viziune potrivit căreia, în pofida tuturor diferențelor sociale, economice, culturale și politice, oamenii sunt membri ai aceleiași societăți mondiale. El cuprinde o evoluție prospectivă a socialității, în care se păstrează întotdeauna nu numai orientările culturilor locale, ci și moduri alternative de gândire și de acțiune. Principiile cosmopolitismului permit și încurajează dezvoltarea principiilor comunitare ale patrimoniului cultural, a principiilor individuale ale libertății persoanei și a principiilor democratice de legitimare a spațiului public; astfel, cosmopolitismul se manifestă ca o orientare a culturii dialogice. Ideea cosmopolitismului trebuie deosebită de așa-numita societate civilă mondială, concepută ca o idee politică, juridică și de administrație publică concretă. Sfera cosmopolită a vieții publice cuprinde dezvoltarea unor relații de comunicare neîngrădite. Cosmopoliții consideră că ceea ce au oamenii în comun prin natura lor este mult mai important decât diferențele din viața socială și politică. Unul dintre fundamentele gândirii cosmopolite este drepturile omului, iar respectul pentru acestea este considerat o valoare universală, obligatorie pentru întreaga lume. Cosmopoliții aspiră la o societate unită social, cultural și politic, care să cuprindă întreaga lume. Ei reflectează asupra unei națiuni mondiale, a unui drept mondial, a unui stat mondial, a unui parlament mondial, a cetățeniei mondiale, a democrației cosmopolite sau a patriotismului cosmopolit. Susținătorii acestei tradiții de gândire culturală și politică tind să diminueze importanța angajamentelor naționale, religioase și comunitare (PMEŽ 2007: 69; VLE_e).

Rădăcinile cosmopolitismului datează din Antichitate. După cum se afirmă în „Enciclopedia universală lituaniană” online, potrivit școlilor cinice și stoice din Antichitate, cosmopolitismul este iubirea universală pentru omenire. Stoicii credeau că nu trebuie să te desprinzi de locul de origine, ci să te gândești cum poți face lumea mai bună prin alegerile și deciziile tale, luate fără a depăși limitele drepturilor cetățenești. Ei nu încurajau pasivitatea politică, ci îi îndemnau pe oameni să reflecteze asupra

MARIUS SMETONA. Kosmopolitizmas šiuolaikinio lietuvių pasaulėvaizdyje

55

comunitatea ca fiind ceva mai mult decât doar o polis. În acest context, cea mai importantă atitudine civică era o perspectivă egală asupra concetățenilor, cetățenilor altor polisuri și necetățenilor (Niersmans, Capanova 2016: 65). „Nemulțumirea față de politic și ideea cosmopolitismului s-au maturizat în mințile grecilor pe tot parcursul secolului al V-lea î.Hr., dar numai cinicii au reușit să o prezinte într-o formă clar articulată” (Kazlauskas 2021: 92). Cosmopolitismul și monarhia erau cele două idei care îi preocupau cel mai mult pe cinici. Iar „marele obiectiv al stoicilor era să unească lumea pe baza dreptului comun, asumându-și poziția supremă a unificatorilor ei. Îi interesa unitatea ideală, care să cuprindă și să conțină în sine diversitatea reală. Respectând consecvent principiul priorității întregului față de parte, stoicii susțineau că destinul unui om aparte nu înseamnă nimic în comparație cu destinul oikumenei, la fel cum sufletul omului este un fleac în comparație cu sufletul cosmosului” (ibidem 104).

„Sofiștii, care au formulat ideea panhelenismului, invitând la unirea într-o societate mai largă decât obișnuitul oraș-stat, s-au confruntat cu rezistența grecilor loiali polisului. Ideea unui cosmos mai larg, așa-numit național, le era străină cetățenilor orașelor grecești, însă orașul — locul coexistenței unor locuitori diferiți — s-a conturat ca o origine a cosmopolitismului. Cosmopolitismul este legat de ideea lui Aristotel privind extinderea treptată a legăturilor de prietenie dintre oameni. Această idee a fost dezvoltată consecvent de I. Kant, care a elaborat conceptul unei uniuni civice perfecte și a urmărit să îl modeleze după planul universal al naturii” (https://www.vle.lt/straipsnis/kosmopolitizmas/). „Oikumena comună a Orientului și Occidentului, creată de Alexandru cel Mare, a desființat granițele politice ale lumii grecești, consacrând ideea unui cosmopolis care cuprinde întreaga omenire” (Kazlauskas 2021: 71).

Mult timp după Iluminism, cosmopolitismul a fost asociat cu elita, intelectualii și reprezentanții exilului, care, din cauza anumitor convingeri și circumstanțe politice, precum și a unor opinii filosofice, erau considerați mai degrabă cetățeni ai lumii decât ai unui anumit loc.

Filosofii contemporani discută conceptul cercetat la nivel mental; mai exact, îi interesează cosmopolisul însuși — cel mare și cel mic. Astfel, Arvydas Šliogeris afirmă că „Pe linia frântă — adică întotdeauna și pretutindeni individualizată — a orizontului se întâlnesc și se despart două elemente fundamentale ale cosmopolisului: cupa Cerului vizibil și cupa Pământului vizibil; iar Cerul este tatăl tuturor indivizilor cosmopolisului, iar Pământul este mama tuturor indivizilor cosmopolisului, și ambele cupe ale cosmopolisului sunt cuibul, casa și patria tuturor muritorilor și nemuritorilor, și niciun individ nu poate pleca din patrie astfel încât să nu se-

56

BENDRINĖ KALBA | 97

s-ar întoarce din nou, și niciun muritor sau nemuritor nu poate – fără să fie pedepsit – să taie rădăcinile care îl leagă de obârșia cosmopolisului, și numai nebunii globalismului sau ai idealismului pot crede că eriniile dorm somnul cel de veci și nu-i văd pe cei care spun – vom pleca și nu ne vom mai întoarce, fiindcă adevărata noastră patrie este acolo unde ni se mulge Vaca de Aur“ (Šliogeris 2011: 280).

Sociologii și antropologii care participă activ la dezbaterile și cercetările privind concepția despre cosmopolitism propun să se facă distincția între cosmopolitismul ca atitudine morală sau politică și convingere normativ-filosofică, pe de o parte, și cosmopolitismul empiric-analitic, pe de altă parte. Se afirmă că vechea idee a cosmopolitismului trebuie reînnoită prin asocierea ei cu realități sociale concrete, iar sociologia trebuie să înlocuiască filosofia ca modalitate de cunoaștere a cosmopolitismului (Kuznec ovienė 2013: 172–173). Gerardas Delanty definește conceptul de cosmopolitism, distingând trei tipuri de cosmopolitism: moral, politic și cultural. Cosmopolitismul moral se bazează pe o etică cosmopolită universală. În centrul eticii cosmopolite se află individul loial comunității universale a umanității. Concepțiile cosmopolitismului politic se împart în „puternice” și „slabe”. Primele asociază cosmopolitismul cu noua ordine politică apărută și aflată în formare în ultimele decenii, precum și cu democrația transnațională, care depășește granițele statului-națiune. Axul concepțiilor „slabe” îl constituie cetățenia cosmopolită, care apare pe măsură ce dispar granițele clare dintre drepturile omului internaționale și cele naționale, precum și recunoașterea faptului că drepturile de participare la comunitatea politică trebuie definite pe baza rezidenței, nu a originii sau a nașterii. Cosmopolitismul cultural se formează și se manifestă prin numeroase moduri de transformare a structurilor naționale și locale, apărute ca urmare a interacțiunii acestora cu procesele globale (Delanty 2006: 28).

Cosmopolitismul este legat de globalizare, prin urmare studenții au menționat-o și ca antonim al patriotismului. Globalizarea definește relațiile externe dintre diverse formațiuni colective, iar cosmopolitismul — transformarea internă a conștiinței de sine sociale și politice. Ambele concepte reflectă schimbările din experiența vieții cotidiene și din identitate și redau dialectica legăturilor dintre cei aflați la distanță și cei apropiați. Globalizarea constă în intensificarea și extinderea relațiilor dintre oameni și societăți, în primul rând a celor economice; ca urmare, interdependența crește rapid, importanța statelor și a granițelor lor scade, iar lumea devine tot mai integrată. Deși este vorba mai ales despre circulația bunurilor, capitalului, oamenilor, informației și tehnologiilor între statele lumii, aceasta influențează diverse domenii ale vieții. Potrivit criticilor globalizării, intensificarea legăturilor dintre țările lumii are un impact negativ asupra fiecă-

MARIUS SMETONA. Kosmopolitizmas šiuolaikinio lietuvių pasaulėvaizdyje 57

culturii unei singure țări, încurajează dispariția diferențelor tradiționale, uniformizarea, standardizarea sau instaurarea culturii populare a statului dominant al lumii – Statele Unite ale Americii – în alte țări. Considerațiile teoretice prezentate aici reflectă perspectiva politologilor, filosofilor și sociologilor asupra cosmopolitismului ca fenomen, iar scopul acestui articol este de a prezenta o perspectivă lingvistică, în conformitate cu metodologia școlii de etnolingvistică din Lublin¹: cum arată faptele lingvistice ce înseamnă pentru lituanieni noțiunea cosmopolitism și ce nuanțe îi conferă. Din acest punct de vedere, articolul este o noutate în rândul cercetărilor lingvistice și completează observațiile specialiștilor din alte domenii. Pentru atingerea acestui scop, sunt stabilite următoarele obiective: 1) să se cerceteze ce informații despre noțiunea analizată oferă datele din sursele lexicografice lituaniene; 2) să se discute rezultatele unui sondaj în rândul studenților și să se stabilească ce asociază tinerii cu această noțiune; 3) pe baza datelor din diverse texte, să se discute semnificația și nuanțele noțiunii; 4) să se formuleze definiția cognitivă a noțiunii. Cercetarea aplică metoda definiției cognitive, așa cum este înțeleasă de fondatorii școlii de etnolingvistică din Lublin. Potrivit metodologiei, descrierea unui concept cuprinde trei părți: date sistemice, sondaj și texte diverse (S–A–T); prin urmare, articolul este alcătuit din trei secțiuni principale: „Cosmopolitismul în lexicografia lituaniană”, „Perspectiva tinerilor asupra cosmopolitismului”, „Cosmopolitismul în textele media”. Concluziile prezintă definiția cognitivă a cosmopolitismului. Metodele de colectare și selecție a materialului sunt prezentate la începutul fiecărei secțiuni. Cercetarea ar putea prezenta interes pentru sociologi, filosofi și lingviști, precum și pentru politologi și, în general, pentru publicul interesat de modul în care este codificată în limbă (în sistemul gramatical și lexical și în diverse texte) viziunea asupra lumii a unei națiuni — un factor care consolidează o anumită comunitate (familială, locală, regională, națională) și îi determină identitatea.

1. COSMOPOLITISMUL ÎN LEXICOGRAFIA LITUANIANĂ

Pentru această secțiune a studiului, materialul a fost colectat din dicționarele „Dicționarul limbii lituaniene”, „Dicționarul limbii lituaniene contemporane”, „Dicționarul limbii lituaniene standard”, disponibile în sistemul E.kalba, precum și din ediția tipărită a „Dicționarului de cuvinte internaționale” (2013). În „Dicționarul limbii lituaniene” (LKŽₑ), cosmopolitismul este definit ca «un tip de ideologie antipatriotică, care consideră întreaga lume drept patrie și respinge tradițiile patriotice naționale și cultura națională, respin-

¹ Metodologia etnolingvisticii de la Lublin este prezentată pe larg în monografiile „Valorile în viziunea asupra lumii a lituanianului” (2017) și „Limba. Națiunea. Statul” (2019).

58

BENDRINĖ KALBA | 97

gând tradițiile patriotice naționale și cultura națională». Întrucât LKŽ_e este o sursă completă a lexicului limbii lituaniene din secolele XVI–XX, nu mai este completat cu fapte lingvistice noi și nici actualizat; pentru sensul lexical sunt oferite două exemple din perioada sovietică: Una dintre rămășițele ideologiei burgheze este cosmopolitismul (sov.) presă. Reacția internațională opune cosmopolitismul internaționalismului proletar (sov.) presă. Așadar, sensul este politizat, reflectând perspectiva sovietică a epocii asupra realităților din alte țări: ceea ce nu există în sistemul sovietic este numit rămășiță burgheză, ideologie nepotrivită internaționalismului proletar. Este limpede că acest lucru nu oferă nimic pentru cercetarea înțelegerii contemporane.

În „Dicționarul limbii lituaniene contemporane” (DLKŽ_8e) este prezentată, în esență, aceeași explicație a sensului: «ideologie opusă patriotismului, care proclamă întreaga lume drept patrie și respinge tradițiile naționale și cultura națională».

În „Dicționarul de cuvinte internaționale” (TŽŽ), sensul lexical al cuvântului analizat este «concepție social-politică și ideologie care afirmă că patria omului este întreaga lume; ignorarea și disprețuirea tradițiilor, culturii și intereselor vitale ale propriei națiuni și ale altor națiuni». În acest dicționar, lexemul kosmopolitizmas trimite la lexemul kosmopolitas. Aici este explicată originea cuvântului – [gr. kosmopolitēs – cetățean al lumii], iar definiția adaugă, pe lângă cele spuse în legătură cu cosmopolitismul, că acesta este o persoană lipsită de patriotism.

În „Dicționarul limbii lituaniene standard” (BLKŽ) se păstrează descrierea sensului din LKŽ_e și DLKŽ_8e – «ideologie opusă patriotismului, care proclamă întreaga lume drept patrie și respinge tradițiile naționale și cultura națională»; sunt oferite două exemple: Cosmopolitismul este legat de globalizare. Valorile naționale să fie înlocuite cu cosmopolitismul.

Lexemul kosmopolitizmas este derivat din kosmopolitas. Sensul acestuia din urmă este descris în LKŽ_e ca «persoană lipsită de sentimentul patriotismului, îndepărtată de interesele patriei sale, străină de propria națiune, care privește cu dispreț cultura acesteia». Definiția corespunde definiției derivatului, doar că în acest caz se accentuează disprețul față de propria cultură și națiune. DLKŽ_8e oferă o definiție oarecum diferită: «persoană lipsită de patriotism, îndepărtată de patria și de interesele națiunii sale, adeptă a cosmopolitismului». Așadar, se accentuează nu numai lipsa patriotismului, ci și adeziunea la ideologie.

Din sensurile prezentate în LKŽ_e, DLKŽ_8e și BLKŽ reiese că cosmopolitismul neagă tot ceea ce este asociat patriotismului: tradițiile și cultura națională. Iar din explicația din TŽŽ reiese că un cosmopolit disprețuiește nu doar propria [națiune], ci și pe cea a altora

MARIUS SMETONA. Kosmopolitizmas šiuolaikinio lietuvių pasaulėvaizdyje

59

tradițiile popoarelor, cultura și interesele vitale ale acestora. Exemplele din BLKŽ corespund antonimelor oferite de studenți și celor descrise în introducere: cosmopolitismul este legat de globalizare și este antipodul valorilor naționale.

2. ATITUDINEA TINERILOR FAȚĂ DE COSMOPOLITISM

După cum s-a menționat în introducere, atunci când au răspuns la întrebarea Ce este patriotismul pentru mine?, studenții au indicat cosmopolitismul drept unul dintre antonime. Deși atunci nu au fost oferite evaluări ale cosmopolitismului, examinarea surselor lexicografice ale limbii lituaniene lasă impresia că acestei noțiuni i se atribuie o conotație negativă, deoarece patriotismul este evaluat de obicei pozitiv atât în răspunsurile studenților, cât și în textele din mass-media, existând dorința de a-l cultiva și de a-i învăța pe alții despre el. Prin urmare, este interesant de aflat cum evaluează studenții noțiunea de cosmopolitism atunci când, în conformitate cu metodologia, li se adresează o singură întrebare: Ce este cosmopolitismul pentru mine? În acest scop, în martie–aprilie 2023 a fost realizat un sondaj în rândul studenților lituanieni din anul întâi și al doilea de la VU; au participat 104 studenți de la facultățile de Filologie, Filosofie, Istorie, Comunicare, Medicină, Matematică, Fizică, Drept și Științe ale Naturii. După prelucrarea materialului colectat conform metodologiei Școlii de Etnolingvistică din Lublin, s-a constatat că descriptorii cei mai importanți sunt comuniunea (19%), persoana – cetățean al lumii (16%), unire, unitate (14%), apartenența la lume, nu la un anumit loc (12%), unitatea lumii și a popoarelor (9%), toleranța (6%), deschiderea (5%), ostilitate față de patriotism (4%), un scop comun (4%), integritatea culturilor (4%); ceilalți descriptori nu depășesc pragul de 4 procente, dar sunt interesanți și valoroși pentru descrierea conceptului: un spațiu comun (2%), o atitudine liberală față de societate (2%), globalizarea (1%), disprețul față de valorile popoarelor (1%), un ansamblu de idei opus naționalismului (1%).

În exprimarea opiniilor lor, respondenții încep cel mai adesea (70% dintre cei care au răspuns) descrierea cosmopolitismului cu cuvântul ideologie (este o ideologie...), iar 20% cu idee (este o idee...). Este greu de spus dacă folosirea este conștientă sau spontană, însă studenții din anul întâi și al doilea ar trebui să distingă deja diferența de sens, deoarece, potrivit DLKŽ₈ₑ, idee (sensul 3) înseamnă „principiul principal, esențial al unei viziuni asupra lumii sau al politicii”, în timp ce ideologie înseamnă „sistemul de concepții și idei al unor pături și grupuri sociale”. În analiza descriptorilor de mai jos, această diferență de sens nu este luată în considerare, iar acești lexemi nu sunt tratați nici ca descriptori separați.

Studenții consideră că esența noțiunii de cosmopolitism este cel mai bine reflectată de comuniune, unire, unitate, scop comun: idee/mișcare,

60

BENDRINĖ KALBA | 97

care urmărește să încurajeze cât mai mult comuniunea, atingerea unui scop comun și o comunitate mai strânsă; o viziune conform căreia totul este comun într-o singură lume, unitatea lumii și a popoarelor: este ca unitatea lumii, omul are posibilități infinite de a cunoaște lumea; un singur popor, o singură societate comună. Așadar, în opinia lor, aceasta este o aspirație: o comunitate în care dispar diferențele, unită de scopuri comune, în care se deschid posibilități infinite de a cunoaște lumea, iar cunoașterea apropie și unește și mai mult oamenii. Astfel se creează un spațiu comun, integritatea culturilor, iar omul devine cetățean al lumii: omul este locuitor al întregii lumi, nu al unui singur stat; această noțiune înseamnă că întreaga lume este un spațiu comun și fiecare om este cetățeanul acestui spațiu; o ideologie socială care susține că persoana este cetățean al lumii și respinge orice clasificare națională; înseamnă eliminarea oricăror granițe dintre statele și popoarele lumii, percepând întreaga omenire ca un tot comun; omul nu se identifică cu nicio națiune sau grup, se percepe ca cetățean al întregii lumi și nu se identifică cu un anumit stat, rasă sau popor; concepția potrivit căreia orice om este o parte/un locuitor important al lumii întregi; o ideologie care se manifestă prin integritatea culturilor. Răspunsurile nu clarifică dacă această comuniune și dispariția particularităților naționale sunt un lucru pozitiv sau negativ pentru omul contemporan; o opinie mai tranșantă este exprimată într-un singur chestionar: Acestea sunt concepții ale unei persoane care nu este atașată de o singură țară, ci se simte cetățean al întregii lumi. Totuși, atunci se șterge sau slăbește dragostea față de patrie și locul natal, iar patriotismul scade. Acești studenți nu au participat la sondajul despre patriotism, așadar răspunsul confirmă încă o dată că există tineri atașați de valorile lor naționale, iar renunțarea la acestea ar fi evaluată negativ de ei. După cum se știe din conceptele KALBA, TAUTA, VALSTYBĖ, ŽEMĖ (Smetonienė, Smetona, Rutkovska 2019; Smetonienė, Smetona, Rutkovska 2021), lituanienii sunt foarte atașați de pământul lor, unde se vorbește limba lituaniană și se păstrează obiceiurile lituaniene; dragostea față de țara și poporul lor le este caracteristică, oricare ar fi acestea. Cosmopolitismul încurajează renunțarea la un anumit loc (locul natal, ținutul strămoșesc), punând în prim-plan apartenența la lume, nu la un anumit loc, popor sau țară: un om al lumii, neatașat de un anumit loc, aparținând lumii; ideea că toți oamenii fac parte din întreaga lume, nu dintr-un anumit teritoriu sau comunitate; ideea potrivit căreia omul aparține lumii ca unei comunități, dar nu unei anumite țări sau națiuni.

Pentru respondenți, cosmopolitismul este asociat cu toleranța (toleranța față de culturi, obiceiuri și rase diferite; îngăduință, acceptarea altor naționalități), deoarece numai astfel este posibilă crearea unei entități comune și unite în lume. O lume cosmopolită este deschisă oricărei culturi și oricărui popor, așadar

MARIUS SMETONA. Kosmopolitizmas šiuolaikinio lietuvių pasaulėvaizdyje

61

nu este de mirare că până la 5 procente dintre respondenți accentuează deschiderea unei asemenea lumi. Într-un chestionar, ca exemplu de astfel de model deschis este dată UE, deoarece respondentul care locuiește acolo se simte liber, fără constrângeri și capabil să călătorească oriunde dorește: Pentru mine, cosmopolitismul se asociază imediat cu Uniunea Europeană. Deși nu este globală la scară mondială și nici nu cuprinde întregul continent european, însăși esența sa reflectă pentru mine concepția despre cosmopolitism. Uniunea Europeană este o entitate în care suntem cu toții cetățeni europeni, nu suntem împiedicați să călătorim, oriunde am ajunge reușim să comunicăm, în pofida diferențelor lingvistice; de asemenea, suntem învățați principiile democrației, libertății și egalității, ceea ce ne oferă posibilitatea de a „depăși” toate diferențele culturale și tradiționale, diversele opinii politice și așa mai departe. Este important și faptul că studentul subliniază că aici suntem învățați despre democrație și alte valori fundamentale; prin urmare, tinerii din zilele noastre gândesc diferit și își construiesc singuri valorile. După cum afirmă ei înșiși, se dezvoltă o atitudine liberală față de societate: o atitudine liberală față de societate, fără împărțiri, adică toți sunt egali. În opinia studenților, globalizarea încurajează și ea cosmopolitismul: globalizarea: fără una, probabil că nici cealaltă nu ar exista.

În câteva chestionare s-a încercat definirea cosmopolitismului prin antonime. Până la 4 procente dintre respondenți afirmă că este o ideologie ostilă patriotismului (ideologie ostilă patriotismului) sau un ansamblu de idei opus naționalismului (Este un ansamblu de idei opus naționalismului. Întrucât naționalismul se îndreaptă spre exaltarea moderată a patriei, asocierea propriei persoane cu un anumit stat natal și atribuirea propriei identități unui anumit teritoriu de stat, cosmopolitismul trebuie înțeles, în schimb, ca opusul absolut). Trebuie remarcat că noțiunea de cosmopolitism nu este acceptabilă pentru acești respondenți, deoarece cosmopolitismul, ca fenomen, se manifestă prin disprețul față de valorile popoarelor (Cosmopolitismul se manifestă prin disprețul față de valorile popoarelor), în timp ce naționalismul are o conotație pozitivă, întrucât pentru ei nu înseamnă naționalism extremist sau șovinism, ci doar identificarea cu pământul natal și cu statul. Tocmai această perspectivă corespunde definițiilor cosmopolitismului din sursele lexicografice lituaniene.

În esență, trebuie să recunoaștem că pozițiile prezentate în introducere în „Dicționarul enciclopedic de științe politice” și „Enciclopedia universală lituaniană” corespund ideilor exprimate de studenți. Tinerii înțeleg noțiunea în moduri diferite: pentru unii, cosmopolitismul este un fenomen negativ, deoarece distruge valorile naționale; pentru alții, este o noțiune lipsită de orice conotație negativă, care exprimă deschidere, comuniune și respect față de alte popoare și culturile lor. Așadar, concepția tinerilor nu mai corespunde definițiilor din dicționare.

62

BENDRINĖ KALBA | 97

3. COSMOPOLITISM ÎN TEXTELE MEDIATICE

De regulă, în analiza textelor sunt discutate discursuri distincte, se caută nuanțele conceptului prezente în acestea, apoi sunt comparate și interpretate. Însă, în descrierea conceptelor sociale, diversitatea textelor este foarte redusă, de aceea corpusul a fost alcătuit din portaluri de știri online (alkas.lt, biciulyste.com, delfi.lt, lrytas.lt, lrt.lt, pasauliolietuvis.lt, sc.bns.lt, tv3.lt, ve.lt, vz.lt), iar căutarea s-a desfășurat după cuvinte-cheie. Au fost găsite foarte puține exemple în care să fie folosit lexemul kosmopolitizmas, prin urmare au fost luate în considerare și exemple cu lexemele kosmopolitiškas, kosmopolitiškumas, kosmopolitas. După cum reiese din datele lexicografice, kosmopolitas este definit într-un mod similar cu kosmopolitizmas, iar de la kosmopolitiškas se face trimitere la kosmopolitas. În total au fost colectate 301 de ocurențe; au fost discutate exemple selectate, nerepetitive, care prezintă nuanțe sau perspective noi. Exemplele selectate sunt prezentate în articol în funcție de profiluri, care vor constitui baza definiției cognitive.

În textele mediatice, cosmopolitismul este, de asemenea, înțeles în moduri diferite, de altfel mult mai larg decât în dicționare; imaginea axiologică a cosmopolitismului este mai apropiată de concepția tinerilor. Mai exact, s-ar putea descrie faptul că perspectiva lituanianului contemporan asupra conceptului acoperă o gamă de la o extremă la alta.

3.1. Crearea unei comunități mondiale

Există și opinii extreme, menționate în „Dicționarul enciclopedic de științe politice” citat în introducere: un stat mondial comun, o singură națiune, o singură limbă, o singură cultură:

(1) Cosmopoliții (de cele mai diverse „culori” și „nuanțe” – de la „roșii” și „maronii” până la „albaștri”) urmăresc să creeze un singur stat „mondial” comun și consecința sa logică – o națiune care vorbește o singură limbă comună și are o singură cultură „universal umană”. (https://www.tv3.lt/naujiena/lietuva/kestutis-ceponis-kosmopolitizmo-ideologija-ir-jo-ivairiaspalves-atmainos-ii-dalis-n244565)

Această poziție stârnește cele mai multe critici și opoziție, deoarece neagă ceea ce este național, ceea ce reprezintă cele mai mari valori – limba, pământul, obiceiurile, statul, cultura. Tocmai această erodare a cosmopolitismului în cultură a fost criticată și de filosoful Stasys Šalkauskis: „Așadar, caracterul național se manifestă în stilul creației culturale, sau în forma acesteia. El constituie latura formală a culturii, dar nu conținutul ei. Din acest punct de vedere, este opusul cosmopolitismului, care se preocupă înainte de toate și chiar în mod exclusiv de conținutul culturii. Istoria omenirii ne

MARIUS SMETONA. Kosmopolitizmas šiuolaikinio lietuvio pasaulėvaizdyje 63

învață că cele mai valoroase conținuturi culturale au fost întotdeauna legate de o formă națională distinctă” (Šalkauskis 1995: 333). Totuși, un singur punct de vedere nu permite absolutizarea definiției cosmopolitismului până la cea din LKŽ_e, prezentată drept «viziune și ideologie social-politică potrivit căreia patria omului este întreaga lume; ignorarea și disprețuirea tradițiilor, culturii și intereselor vitale proprii și ale altor națiuni». Cosmopolitismul are în mediile de comunicare mult mai multe nuanțe de sens.

3.2. Deschidere față de alte culturi, toleranță

Ca și în răspunsurile tinerilor, în textele din mass-media cosmopolitismul este perceput mai degrabă ca toleranță față de alte popoare care trăiesc alături de noi (2, 3), față de oaspeții care vin în țara noastră (3), ca posibilitatea de a ajunge în orice punct al lumii cu ajutorul tehnologiilor moderne (4), ca posibilitatea de a călători și de a locui liber în alte țări, de a vedea lumea și de a comunica cu oameni din alte culturi (5).

(2) Chiar și cultivându-și identitatea lituaniană, Kaunasul a fost dintotdeauna cosmopolit oraș. Astăzi este multicultural. În comuniune se întâlnesc popoarele care trăiesc în Lituania de generații. (https://www.lrytas.lt/bustas/architektura/2023/10/14/news/naujomis-spalvomis-atgime-dar-vienas-daugiaaukstis-piesiniai-turi-prasme-28731818)

(3) Vilniusul cosmopolit oraș, de aceea ne-am străduit ca acest hotel să îmbine eleganța contemporană, stilul modern, estetica, tehnologia, confortul și atenția deosebită acordată tuturor celor care ne trec pragul. (https://www.lrytas.lt/stilius/karamele/2023/10/20/news/atsinaujinusio-viesbucio-atidaryme-garsenybiu-desantas-pasirode-ir-n-jagelaviciene-28816780)

(4) Noul spațiu public, canalele deschise de diseminare a informației și culturii asigură posibilitatea de a deveni cosmopolit trăind, de pildă, în Panevėžys, un oraș provincial primitor. (https://www.delfi.lt/news/ringas/lit/paulius-gritenas-kosmopolitizmas-is-panevezio-provincialumas-is-londono.d?id=84514319)

(5) Ultimii 25 de ani ne-au oferit multă libertate, cosmopolitism, la care în tinerețe nici nu am fi visat. (https://www.delfi.lt/veidai/zmones/aktualijomis-pasibaisėjusi-d-ibelhauptaitė-prisimine-vaikyste-darosi-baisu-del-to-kas-musu-laukia-72950248)

3.3. Modernitate, caracter contemporan

În mass-media apar formulări din care nu este prea clar cu ce este asociat conceptul cosmopolitism, cosmopolit; în general, uneori pare că oamenii nu înțeleg aceste concepte, care devin pur și simplu cuvinte la modă, fără sens și conotație clare.

64

BENDRINĖ KALBA | 97

(6) Desigur, publicul mai tânăr este mai cosmopolit și corespunde portretului consumatorului global. În schimb, generația mai în vârstă preferă în continuare soluții de design mai conservatoare (https://www.vz.lt/rinkodara/2017/05/15/pakuote--tikrasis-raktas-i-pirkejo-krepseli#ixzz8NOpQ1oVc)

(7) Potrivit Neringăi Antanaitienė, managera de produs a companiei, strategia de marcă aleasă era orientată către consumatorii cu un stil de viață occidental, astfel încât aceștia să perceapă noua marcă „Horn” ca fiind distinctivă și cosmopolită (https://www.vz.lt/archive/straipsnis/2007/07/30/Prekiu_zenklo_diktatas#ixzz8NOqzzHut)

(8) Familia este cosmopolită și îi place să schimbe decorul, așa că membrii ei sunt hotărâți să înceapă construcția unei case noi, iar această gospodărie poate că va putea fi vândută în viitor. (https://www.lrytas.lt/bustas/pasidaryk-pats/2021/11/13/news/originaliausiu-isrinkto-alytaus-namo-kiemo-seimininkai-nustebino-aplinkai-jie-sk iria-labai-mazai-savodemesio-21341573)

(9) Bărbatul urban modern este încrezător în sine, cosmopolit, reușind să ajungă atât la întâlniri oficiale, cât și la vernisajul unei expoziții de artă. (https://www.lrytas.lt/stilius/mano-stilius/2012/08/20/news/i-vyru-mada-grizta-tamsiai-raudoni-svarkai-5199070)

În aceste exemple, cosmopolitismul poate fi sinonim cu modernitatea, caracterul contemporan. Această presupunere este justificată de faptul că, în exemplul 6, cosmopolitismul este prezentat în opoziție cu conservatorismul: generația mai în vârstă este conservatoare, iar tinerii sunt, cel mai probabil, moderni (DLKŽ₈ₑ modernus – «care corespunde cerințelor și gusturilor actuale, inovator»). Bărbatul contemporan (9) poate fi, probabil, descris ca având un aspect contemporan (LKŽₑ šiuolaikiškas – «care ține de timpul prezent»: Undeva se grăbesc băieți și fete îmbrăcați elegant, viu colorat și contemporan), deoarece articolul vorbește mai departe despre moda masculină. Însă și familia cosmopolită (8), precum și marca (7), pot fi descrise drept moderne și contemporane.

3.4. Opoziția față de caracterul național și naționalism

Deși caracterul național este definit în LKŽ ca «apartenența la o națiune, calitatea de membru al unei națiuni», din descrierea conceptului NAȚIUNE știm că acesta este legat de tot ceea ce cuprinde noțiunea de națiune: «o comunitate umană constituită istoric, pe măsură ce diferite triburi s-au reunit, având un teritoriu, o limbă, o istorie, o viață economică și culturală comune» (LKŽₑ). Noțiunea de naționalism nu face decât să ridice caracterul național la un nivel superior – «ideologie și politică întemeiate pe promovarea măreției și puterii națiunii, pe glorificarea patriei și a națiunii înseși»; de aceea, aceste nuanțe de sens sunt discutate împreună. În exemplele de mai jos, opoziția dintre cosmopolitism și caracterul național și naționalism se evidențiază ca

MARIUS SMETONA. Kosmopolitizmas šiuolaikinio lietuvio pasaulėvaizdyje

65

trăsătură pozitivă și negativă. Pe de o parte, cosmopolitismul distruge tot ceea ce este național și specific națiunii (10, 11); pe de altă parte, opoziția permite cristalizarea conceptului însuși de cosmopolitism și discutarea lui (12); antonimele evidențiază și trăsături pozitive ale cosmopolitismului, deoarece acesta este asociat cu o lume în care nu există segregare (13). Pentru cosmopolit, nu este atât de important să creeze un stat comun cu toate atributele sale, cât să găsească un loc în care să-i fie bine (14, 15); globalistul, în schimb, urmărește o guvernare mondială (15), ceea ce înseamnă că se disting sensurile lui cosmopolit și globalist; figura negativă nu mai este cosmopolitul, ci globalistul.

(10) Din păcate, trebuie să constatăm că, pe măsură ce devenim mai cosmopoliți, cu atât mai mult ne distrugem vechile valori, adică pe cele spirituale. Mai exact, distrugem ceea ce, totuși, ne-a creat, ne-a format ca persoane și a susținut starea spirituală a societății. (https://www.lrytas.lt/bendraukime/isklausykite/2012/08/05/news/kuo-ir-kam-sian-dien-svarbios-vertybes--5238557)

(11) Cosmopolitismul – o simplificare a relației dintre statul național și creștinism. (https://www.propatria.lt/2016/06/monika-parciauskiene-kosmopolitizmas.html)

(12) Eu cred că apariția cosmopolitismului ca termen cu o anumită conotație problematică ține doar de o epocă în care s-a evidențiat antonimul cosmopolitismului – naționalismul, caracterul național, apartenența etnică, adică toate trăsăturile naționale înțelese în mod conștient. Numai în această tensiune cosmopolitismul a căpătat o anumită aură sau formă, care a făcut să merite să se discute și să se reflecteze asupra faptului că ar putea avea trăsături negative. (https://www.lrt.lt/naujienos/tavo-lrt/15/20389/lietu-viams-truksta-ir-kosmopolitiskumo-ir-nacionalizmo)

(13) Cosmopolitismul este opus naționalismului, șovinismului și patriotismului. Cosmopolitismul se întemeiază pe ideea că lumea globalizată este una în care nu există „ceilalți-străini”: (https://pasauliolietuvis.lt/romualdas-kriauciunas-tai-patriotiz-mas-rupinasi-sav osios-tautos-isilejimu-i-zmonija/)

(14) Pe de altă parte, cosmopolitismul nu se manifestă deloc întotdeauna ca idee. Mai degrabă, este vorba despre atașamentul față de locuri concrete aflate nu în propria țară, ci în altă parte – alte orașe, peisaje, țări și viața lor culturală. (https://www.delfi.lt/archive/kosmopolitizmas-ir-tariamos-jo-gresmes.d?id=7569899)

(15) Cosmopolitul este o persoană a cărei patrie este întreaga lume și, înainte de toate, locul în care îi este bine. Globalistul este un susținător al guvernării mondiale. (https://alkas.lt/2022/06/17/m-kundrotas-globalizmas-kosmopolitizmas-ir-nacionalizmas/)

Merită remarcat exemplul 11. Statul național a devenit într-adevăr o provocare pentru religie, deoarece «aceasta nu este religia cetățenilor unui singur stat, ci a tuturor oamenilor. Credința creștină nu este neapărat legată de un anumit stat; oamenii tuturor statelor se pot închina aceluiași Dumnezeu. Cosmopolitismul spiritual al creștinismului nu se limitează la un singur stat, ci cuprinde întreaga lume» (Lahayne 2020). Astfel a apărut tensiunea dintre Biserică și statul național, iar aceasta

66

BENDRINĖ KALBA | 97

Au încercat să atenueze conflictul și filosofii lituanieni. Stasys Šalkauskis susținea că creștinismul este un exemplu bun de cosmopolitism, deoarece „recunoaște deopotrivă vocația înaltă a naționalității și unitatea universal semnificativă a întregii omeniri” (Šalkauskis 1995: 344). Conflictul era însă evident, așa că s-a început căutarea unui înlocuitor, capabil să unească țările Europei. S-a convenit că unitatea poate fi creată printr-un factor economic – o piață comună.

3.5. Antivaloare

Cosmopolitismul devine o antivaloare atunci când este vorba despre economie și piață. Aceasta este numită varianta liberală a cosmopolitismului. Tocmai economia globală șterge granițele dintre state (16), căci o interesează doar profitul (17), nu valorile spirituale. Astfel, în loc să fie o forță unificatoare, piața comună a devenit o nouă sursă de conflict.

(16) Globali rinka grįstas politinis kosmopolitizmas iš principo neigia visą žmonijos valstybinę patirtį: žemė negali būti niekieno; valstybė (dabartinių europiečių atveju reiktų sakyti, gerovė valstybė) negali būti Visų, t.y. atvykėlių; o kultūrinė tapatybė natūraliai sieja ir skiria žmones. (https://www.biciulyste.com/aktualijos/andrius-svarplys-geras-metas-permastyti-europos-vertybes/)

(17) În lumea occidentală este deosebit de răspândită așa-numita variantă „liberală” a cosmopolitismului – scopul său fundamental este obținerea unui profit cât mai mare și libera utilizare a acestuia. (https://www.tv3.lt/naujiena/lietuva/kestutis-ceponis-kosmopolitizmo-ideologija-ir-jo-ivairiaspalves-atmainos-ii-dalis-n244565)

3.6. Relația dintre cosmopolitism și naționalism

În textele media apar idei potrivit cărora cosmopolitismul nu se opune fundamental apartenenței naționale sau naționalismului (18), că între cele două lucruri opuse există un echilibru și că însuși cosmopolitismul este prezentat ca preocupare pentru soarta altor popoare, nu ca negare a propriului popor (18).

(18) Așadar, nu mă zgârcesc la vorbe: lituanienilor încă le lipsește și cosmopolitismul – adică sentimentul că lumea este a fiecăruia dintre noi, că tot ce este bun sau rău în ea ne privește și pe noi. Trebuie să citim texte și să ne pese de ceea ce se întâmplă în Catalonia, la Washington sau în Alabama. Trebuie să ne doară ceea ce li se întâmplă unor indigeni din jungla amazoniană; aceasta este o parte a cosmopolitismului. Asta nu înseamnă că cosmopolitismul se opune fundamental liberalismului nostru național și naționalist. Dimpotrivă, marea înțelepciune și condiția oricărei dezvoltări pozitive, fără contradicții, constau în echilibrul dintre aceste două lucruri. Eu însumi mă numesc de cele mai multe ori naționalist liberal. (https://sc.bns.lt/view/item/182395)

MARIUS SMETONA. Kosmopolitizmas šiuolaikinio lietuvių pasaulėvaizdyje

67

Aici trebuie remarcat că asemenea idei se regăsesc și în lucrările teoretice. L. Donskis a afirmat în repetate rânduri că una dintre cele mai discutabile trăsături ale teoriilor contemporane despre globalizare este sentința de moarte pe care acestea o pronunță asupra naționalismului și, totodată, comanda anticipată a unei muzici funerare pentru statul național. Este limpede, de asemenea, că în realitate nu există un lucru precum o identitate mondială sau globală abstractă. Eforturile ideologiilor totalitare și ale regimurilor care le-au instituționalizat de a fabrica și impune prin constrângere o asemenea identitate ideologică globală, universal obligatorie, au eșuat, iar în lumea reală identitatea înseamnă întotdeauna identificarea oamenilor cu structuri ale memoriei colective, ale sentimentului și ale imaginației, întruchipate de limba maternă, experiența socială primară și cultura asociată acesteia (Donskis 2002). Filosofii contemporani vorbesc despre cosmopolitismul modern și naționalism și susțin că între ele „există o legătură dialectică de interdependență reciprocă, a cărei prezență continuă nici nu trebuie demonstrată prin argumente teoretice sofisticate. Această legătură este un fapt empiric și istoric evident cel puțin de la sfârșitul secolului al XVIII-lea. Într-adevăr, cosmopolitismul modern și naționalismul au apărut practic în același timp, adică în epoca Iluminismului, iar de atunci coexistă și se susțin reciproc, asemenea, ca să folosim o imagine, celor două fețe ale aceleiași monede. Vitalitatea amândurora este menținută de relația de opoziție dialectică și tensiune care le leagă” (Radžvilas 2017: 6). Potrivit lui L. Donskis, naționalismul liberal, deschis și democratic se întemeiază pe etica primară a naționalismului și pe idealurile fraternității universale a oamenilor, care au apărut în epoca Primăverii popoarelor, când propria independență și libertate erau inseparabile de angajamentul moral de a nu rămâne indiferenți față de libertatea altor popoare (Donskis 2002). Iată de ce autorul exemplului 18, E. Aleksandravičius, ne îndeamnă să ne preocupe întreaga lume atunci când se întâmplă ceva rău, dar se descrie pe sine drept naționalist liberal.

Cosmopolitismul absolut, așa cum este definit în dicționare, este aproape imposibil; e ușor să fii cosmopolit când ai o casă și rădăcini (19), cu excepția cazului în care ai fi ultracosmopolit și ți-ai disprețui rădăcinile, însă aceasta este o situație extremă. Cosmopolitismul nu distruge esența apartenenței naționale (20); omul este deschis diversității, dar nu își pierde legătura cu națiunea (21). Merită remarcați termenii folosiți în media de persoane care nu sunt teoreticieni: ultracosmopolit, multinaționalitate, național-cosmopolitism. Se vede că în conștiința societății are loc o reevaluare a valorilor și a antiv alorilor, că se caută cuvinte pentru a numi ordinea lumii de astăzi și a găsi un loc în ea. În general, situația actuală este deocamdată ceva intermediar — nici cosmopolită, nici națională (22).

68

BENDRINĖ KALBA | 97

(19) Nu este adevărat că cosmopolitul este lipsit de rădăcini și fără adăpost. Ultracosmopolitul, care își disprețuiește rădăcinile, poate ajunge astfel. E ușor să fii cosmopolit dacă ai o casă și rădăcini: migrează ca pasărea, zboară ca olandezul, dar vei putea întotdeauna să te întorci în cuibul tău, indiferent de grupul etnic în al cărui „copac” este construit. (https://www.lrytas.lt/kultura/istorija/2011/03/10/news/nepriklausomuju-kelias-etnokosmopolitizmo-link-5574946)

(20) Reinterpretarea cosmopolită a sinelui nu distruge esența apartenenței naționale, chiar dacă vorbim despre multinaționalitate, când părinții sunt de naționalități sau chiar rase diferite. Pur și simplu, respectând fiecare un anumit strat al moștenirii, fiecare se poate interpreta creativ pe sine și propria identitate. (https://www.lrytas.lt/kultura/istorija/2011/03/10/news/nepriklausomuju-kelias-etnokosmopolitizmo-link-5574946)

(21) Šiuo požiūriu grynasis kosmopolitizmas tampa neįmanomas. Tam reikėtų, kad išnyktų galimybė klausti: „Iš kur tu?“ Abstraktus atsakymas: „Iš Europos“ (suprask, aš pasisakau už „vakarietiškas vertybes“ per se) nieko nereiškia, nes Europa yra daugi a lypė, daugiakultūrė. Jos vertybės skirtingos, regionai puoselėja savą istorinę atmintį, nacionalinius jausmus ir įsitikinimus. Įmanomas tik nacional kosmopolitizmas kaip atvirumas įvairovei, neprarandant autentiško ryšio su savo tauta. (https://www.lrytas.lt/kultura/istorija/2011/03/10/news/nepriklausomuju-kelias-etnokosmopolitizmo-link-5574946)

(22) Mocirla în care trăim, această mojicie (de la vedetele de televiziune până la așa-zișii politicieni), nu are nici una, nici alta. Aici nu există nimic nici național, nici cosmopolit. (https://www.delfi.lt/news/daily/lithuania/e-aleksandravicius-lietuviams-truksta-ir-kosmopolitiskumo-ir-nacionalizmo.d?id=61708915)

Probabil, teama de cosmopolitism și de globalizare este mult exagerată. Se vorbește mereu despre ele, fie sunt căutate pretutindeni, fie se încearcă negarea lor. S-a scris deja despre încercarea cosmopolitismului de a pătrunde în cultură, însă titlul articolului citat în continuare afirmă limpede că acesta nu influențează desenele copiilor (23):

(23) Vaikų piešinių ir pasakų kosmopolitizmas neveikia (https://ve.lt/naujienos/kultura/kulturos-naujienos/vaiku-piesiniu-ir-pasaku-kosmopolitizmas-neveikia-)

Idei similare întâlnim și în cercetările științifice. V. Vitkienė a cercetat cosmopolitismul în artă și concluzionează că în arta cosmopolită contemporană manifestările identificării naționale sunt evidente, deoarece arta este mai socială și mai reflexivă decât oricând înainte (Vitkienė 2005: 59–64). A. Samalavičius se întreabă, de asemenea, dacă îngrijorările privind cultura globalizată, pe care le observă nu doar în publicistică, ci și în texte academice și la conferințe științifice, sunt întemeiate: „Într-o lume instabilă, schimbătoare, dominată de procesele globalizării, se intensifică în mod paradoxal nevoia de înrădăcinare și de identitate” (Samalavičius 2003: 19). Cercetătoarea literară M. Kučinskai-

MARIUS SMETONA. Kosmopolitizmas šiuolaikinio lietuvio pasaulėvaizdyje 69

Autoarea a analizat romanele lui G. Grušaitė, V. Rykštaitė, U. Kaunaitė și Z. Čepaitė, publicate între 2010 și 2017. În opinia sa, confruntarea dintre cosmopolitism și identitatea lituaniană este limpede: „... este însă foarte îndoielnic dacă identitatea natală poate fi ștearsă. Cele mai recente romane ale lui G. Grušaitė, V. Rykštaitė și U. Kaunaitė confirmă doar că lituanianului îi este totuși dor de patria sa, o visează, dorește să-și păstreze numele de familie lituanian și, odată cu el, rădăcinile și istoria. Așadar, este greșit să afirmăm că tânăra generație nu dorește să aparțină niciunei națiuni și aspiră să devină „oameni ai lumii”, care nu trăiesc niciodată sedentar (Kučinskaitė 2019: 133).

Cum pot fi apropiate două extreme — căderea în cosmopolitism și teama că acesta va distruge cele mai importante valori ale omenirii — a spus cel mai bine S. Šalkauskis. Potrivit lui, tocmai educația patriotică națională ar trebui să-i protejeze pe cetățenii statului atât de naționalismul agresiv și unilateral, cât și de cosmopolitismul indiferent față de valorile naționale. Pe lângă educația națională, este necesară și educația internațională, pentru a obține relații solidare și egale între națiuni (Šalkauskis 1933).

CONCLUZII

Din sensurile lexicale și exemplele din sursele lexicografice se poate înțelege că noțiunea de cosmopolitism cuprinde doar trăsături negative. Cosmopolitul disprețuiește specificul propriei națiuni și al altor națiuni, patriotismul, tradițiile, cultura și valorile naționale.

Tinerii evaluează cosmopolitismul în mod ambivalent. Unii studenți asociază această noțiune cu toleranța, solidaritatea, unitatea și posibilitatea de a cunoaște lumea; cunoașterea apropie și unește și mai mult, astfel încât ia naștere o singură națiune comună, cu un scop și o cultură comune. Pentru alții, acest fenomen stârnește gânduri negative, deoarece cosmopolitismul se opune patriotismului, care este legat de pământul natal și de stat.

Și pe portalurile online evaluările cosmopolitismului sunt variate: de la o extremă, în care fenomenul este apreciat exclusiv negativ, până la căutarea aspectelor pozitive ale cosmopolitismului și justificarea acestuia. Cei care evaluează pozitiv cosmopolitismul subliniază deschiderea față de alte culturi, toleranța și modernitatea. Oponenții cosmopolitismului îl văd ca pe o antivaloare, deoarece granițele statelor și valorile spirituale ale națiunilor sunt șterse. Alții caută puncte de întâlnire între cosmopolitism și naționalism și susțin că între acestea există o relație dialectică de interdependență reciprocă; apare noțiunea de „naționalism liberal-

70

BENDRINĖ KALBA | 97

”, căruia îi pasă de bunăstarea altor națiuni, dar care nu caută să se desprindă de propria națiune, de pământul și locul său natal. Se aud voci care susțin că teama de cosmopolitism și globalizare este mult exagerată și că este îndoielnic dacă identitatea natală poate fi ștearsă. Situația actuală se află deocamdată la mijloc — nici cosmopolită, nici națională.

Pe baza analizei S-A-T, se poate afirma că astăzi cosmopolitismul înseamnă pentru lituanieni:

– o ideologie opusă patriotismului și spiritului național;

– dispreț față de valorile naționale;

– solidaritate;

– unitatea lumii și a națiunilor;

– toleranță;

– deschidere;

– apartenență la lume, nu la un loc anume;

– modernitate, caracterul contemporan.

ŠALTINIAI

BLKŽ – Bendrinės lietuvių kalbos žodynas, vyr. red. D. Liutkevičienė, Vilnius: Lietuvių kalbos institutas, 2013–2023. Prieiga internete: https://ekalba.lt/bendrines-lietuviu-kalbos-zodynas/ [žiūrėta 2023-03-10].

DLKŽ_e – Dabartinės lietuvių kalbos žodynas (internetinis), vyr. red. S. Keinys, 8-as patais. ir papild. leid., Vilnius: Lietuvių kalbos institutas, 2021. Prieiga internete: https://ekalba.lt/dabartines-lietuviu-kalbos-zodynas/.

LKŽ_e – Lietuvių kalbos žodynas, 1–20 (1941–2002), red. kolegija G. Naktinienė, J. Paulauskas, R. Petrokienė, V. Vitkauskas, J. Zabarskaitė, vyr. red. G. Naktinienė, e. variantas, Vilnius: Lietuvių kalbos institutas, 2008 (atnaujinta versija, 2018). Prieiga internete: https://ekalba.lt/lietuviu-kalbos-zodynas.

PMEŽ – Politikos mokslų enciklopedinis žodynas, ats. red. A. Jankauskas, Vilniaus universiteto leidykla, 2007.

TŽŽ – Tarptautinių žodžių žodynas, redaktorių taryba A. Kaulakienė, S. Keinys, B. Kurkulis, V. Račiūnaitė, V. Žalkauskas, Vilnius: Alma littera, 2013.

VLE_e – Visuotinė lietuvių enciklopedija (elektroninis variantas), Vilnius: Mokslo ir enciklopedijų leidybos centras. Prieiga internete: https://www.vle.lt/ [žiūrėta 2023-04-06].

alkas.lt

biciulyste.com

delfi.lt

lrytas.lt

MARIUS SMETONA. Kosmopolitizmas šiuolaikinio lietuvių pasaulėvaizdyje

71

lrt.lt

pasauliolietuvis.lt

sc.bns.lt

tv3.lt

ve.lt

vz.lt

LITERATŪRA

Delanty Gerard 2006: The Cosmopolitan Imagination: Critical Cosmopolitanism and Social Theory. – The British Journal of Sociology 57(1), 25–47.

Donskis Leonidas 2002: Nacionalizmas ir globalizacija: XXI amžiaus iššūkiai Lietuvai. – Kultūros barai 10(455), 8–15.

Kazlauskas Raimondas 2021: Politiškumo krizė. Individas ir kosmopolis. – Sociologija. Mintis ir veiksmas 2(49), 70–146.

Kučinskaitė Martyna 2019: Tapatybės transformacijos naujausioje lietuvių moterų prozoje. – Oikos: lietuvių migracijos ir diasporos studijos 28, 125–140.

Kuznecovienė Jolanta 2013: Metodologinis nacionalizmas ir naujasis kosmopolitizmas migracijos tyrimuose. – Filosofija. Sociologija 24, 171–178.

Lahayne Holger 2020: Pilietinė religija: Tocqueville’o ar Rousseau’o keliu? Valdžia, Bažnyčia ir pilietinė religija (II). Prieiga internete: https://www.bernardinai.lt/pilietine-religija-tocquevilleo-ar-rousseauo-keliu-valdzia-baznycia-ir-pilietine-religija-ii/ [žiūrėta 2023-12-30].

Niersmans Nancy, Capanova Irena 2016: Różne oblicza kosmopolityzmu. – Obywatelskość 2.0: zaangażowane narracje o obywatelskości młodych mieszkańców Litwy i Polski, pod redakcją Marceliny Jakimowicz i Mateusza Sikory, Bydgoszcz: Oficyna Wydawnicza Epigram, 63–76.

Radžvilas Vytautas 2017: Kelios pastabos postmoderniosios globalizacijos prieštaravimų klausimu. – Logos 93, 6–15.

Rutkovska Kristina, Smetona Marius, Smetonienė Irena 2017: Vertybės lietuvio pasaulėvaizdyje, Vilnius: Vilniaus universiteto leidykla.

Samalavičius Almantas 2003: Globalizacija, nacionalinė kultūra ir tapatumas. – Kultūrologija 10, 10–20.

Smetonienė Irena, Smetona Marius, Rutkovska Kristina 2019: Kalba. Tauta. Valstybė, Vilnius: Vilniaus universiteto leidykla.

Smetonienė Irena, Smetona Marius, Rutkovska Kristina 2021: Žemė. Motina. Duona, Vilnius: Vilniaus universiteto leidykla.

Šalkauskis Stasys 1933: Lietuvių tauta ir jos ugdymas, Kaunas: Sakalas.

Šalkauskis Stasys 1995: Raštai 4. Vilnius: Mintis.

72

BENDRINĖ KALBA | 97

Šliogeris Arvydas 2011: Lietuviškosios paraštės, Vilnius: Vilniaus universiteto leidykla.

Vitkienė Virginija 2005: Patirties įsisąmoninimas arba tautinio identiteto apraiškos šiuolaikinėje Lietuvos dailėje. – Liaudies kultūra 5, 59–65.

Gauta 2024-04-14

Priimta 2024-04-30

MARIUS SMETONA

COSMOPOLITANISM IN THE MODERN LITHUANIAN WORLDVIEW

Summary

Cosmopolitanism is the view that, despite all social, economic, cultural, and political differences, people are members of the same global society. Cosmopolitans believe that the commonality of human nature is more important than differences in social and political life. Cosmopolitanism is linked to globalisation and was mentioned by students as an antonym of patriotism. It defines the external relations between different collective formations, whereas cosmopolitanism refers to an internal change in social and political self-perception.

From Lithuanian lexicographic sources, it is evident that cosmopolitanism negates everything associated with patriotism: traditions, national culture. From the Dictionary of International Words, it is clarified that cosmopolitans not only disregard their own but also the traditions, culture and vital interests of other nations. Examples from the Dictionary of Standard Lithuanian Language (BLKŽ) correlate with the antonyms provided by students and the antonyms described in the introduction: cosmopolitanism is associated with globalization and referred to as the antithesis of national values.

Young people perceive the concept ambiguously: for some, cosmopolitanism is a negative phenomenon because it destroys national values, while for others it is a concept without any negative connotations, showing openness, inclusivity, and respect for other nations and their cultures. In media texts, cosmopolitanism is also unevenly understood, with the axiological image of the concept being closer to the understanding of young people. More precisely, the contemporary Lithuanian perspective on the concept embraces a range from one extreme to the other: from completely negative evaluation to points of contact with nationalism and the search for positive aspects in cosmopolitanism. Thus, the concept no longer corresponds to dictionary definitions.

MARIUS SMETONA. Kosmopolitizmas šiuolaikinio lietuvio pasaulėvaizdyje

73

Based on the S-A-T analysis, it can be concluded that cosmopolitanism for Lithuanians today means:

– an ideology opposite to patriotism, nationalism;

– contempt for the values of nations;

– community;

– unity of the world, nations;

– tolerance;

– openness;

– belonging to the world, not to a particular place;

– modernity, contemporaneity.

KEYWORDS: cosmopolitanism, cosmopolitan, patriot, homeland, culture, community, value.

MARIUS SMETONA

Vilniaus universitetas Lietuvių kalbos katedra Universiteto g. 5, Vilnius

[email protected]

MARIUS SMETONA

KOSMOPOLITIZMAS ŠIUOLAIKINIO LIETUVIO PASAULĖVAIZDYJE

Santrauka

Kosmopolitizmas – tai požiūris, kad, nepaisant visų socialinių, ekonominių, kultūrinių ir politinių skirtumų, žmonės yra tos pačios pasaulinės visuomenės nariai. Kosmopolitai mano, kad žmonių prigimties bendrumas yra daug svarbiau negu visuomeninio ir politinio gyvenimo skirtumai. Kosmopolitizmas susijęs su globalizacija, todėl kaip patriotizmo antonimą ją paminėjo ir studentai. Ji apibrėžia išorinius įvairių kolektyvinių darinių ryšius, kosmopolitizmas – vidinę socialinės ir politinės savivokos kaitą.

Iš lietuviškų leksikografijos šaltinių reikšmių matyti, kad kosmopolitizmas neigia viską, kas siejama su patriotizmu: tradicijas, nacionalinę kultūrą. O iš TŽŽ išaiškėja, kad kosmopolitas niekina ne tik savo, bet ir kitų tautų tradicijas, kultūrą, gyvybinius interesus. BLKŽ pavyzdžiai koreliuoja su studentų teiktais antonimais ir įvade aprašytais antonimais – kosmopolitizmas susijęs su globalizacija ir yra tautinių vertybių antipodas.

74

BENDRINĖ KALBA | 97

Jaunimas sąvoką supranta nevienareikšmiškai – vieniems kosmopolitizmas yra neigiamas reiškinys, nes naikina tautines vertybes, kitiems tai nieko neigiamo neturinti sąvoka, rodanti atvirumą, bendrumą ir pagarbą kitoms tautoms, jų kultūroms.

Medijų tekstuose kosmopolitizmas taip pat suprantamas nevienodai, sąvokos aksiologinis vaizdas artimesnis jaunimo sampratai. Tiksliau būtų galima apibūdinti, kad šiuolaikinio lietuvio požiūris į sąvoką apima amplitudę nuo vieno kraštutinumo iki kito: nuo visiškai neigiamo vertinimo iki sąlyčio taškų su nacionalizmu ir teigiamų kosmopolitizmo aspektų ieškojimo. Taigi sąvokos samprata nebeatitinka žodynų definicijų.

Remiantis S-A-T analize galima teigti, kad šiandien kosmopolitizmas lietuviams yra:

– priešinga patriotizmui, tautiškumui ideologija;

– tautinių vertybių niekinimas;

– bendrystė;

– pasaulio, tautų vienybė;

– tolerancija;

– atvirumas;

– priklausymas pasauliui, ne konkrečiai vietai;

– modernumas, šiuolaikiškumas.

ESMINIAI ŽODŽIAI: kosmopolitizmas, kosmopolitas, patriotas, tėvynė, kultūra, bendrystė, vertybė.

MARIUS SMETONA

Vilniaus universitetas

Lietuvių kalbos katedra

Universiteto g. 5, Vilnius

[email protected]

MARIUS SMETONA. Kosmopolitizmas šiuolaikinio lietuvių pasaulėvaizdyje

75