LIETUVIŲ KALBOTYROS KLAUSIMAI, II LIETUVOS TSR MOKSLŲ AKADEMIJA

DESPRE CONSTRUCȚIILE CU GENITIVUL ÎN LIMBA LITERARĂ LITUANIANĂ CONTEMPORANĂ

Т. В. БУЛЫГИНА

Prezentul articol este consacrat unor probleme legate de descrierea funcțiilor genitivului lituanian — un caz care prezintă, fără îndoială, cele mai mari dificultăți pentru cercetătorul sintaxei cazurilor (nu numai în lituaniană, ci și în alte limbi indo-europene).¹⁾

În pofida faptului că acest caz s-a răspândit într-o măsură extraordinar de mare în sintaxa limbii lituaniene,²⁾ până în prezent nu există niciun studiu consacrat în mod special construcțiilor cu genitiv. În ceea ce privește lucrările generale legate de studierea sintaxei cazurilor în

¹⁾ Mulți cercetători au atras atenția asupra dificultății interpretării folosirii genitivului indo-european — dintre lucrările recente, a se vedea, de exemplu, A. Heintz, Genetivus w indoeuropejskim systemie przypadkowym, Warszawa, 1955, p. 5. Nu este întâmplător faptul că nicio „definiție generală” a sensului genitivului (în diferite limbi indo-europene) — începând cu gramaticienii sanscriți [cf. definiția negativă a folosirii genitivului din gramatica lui Pāṇini, citată de Delbrück („Genitivul se folosește în toate celelalte cazuri”), formulată după stabilirea destul de exactă a sensului generalizat al celorlalte cazuri (vezi B. Delbrück, Vergl. Synt., I Th., Kap. III, I, A. Die Grundbegriffe nach der indischen Grammatik, p. 180)] și încheind cu cele mai recente încercări în această direcție — nu este satisfăcătoare [cf., de exemplu, definiția extrem de abstractă a sensului general al genitivului în limba rusă dată de R. Jakobson (Beitrag zur allgemeinen Kasuslehre, TCLP, t. 6, Prague, 1936, p. 255) și obiecțiile lui A. V. Isačenko (Грамматический строй русского языка в сопоставлении со словацким, Братислава, 1954, p. 139); în același timp, delimitarea valorilor Genetivus subjectivus și Genetivus objectivus ca fiind singurele valori sintactice — adică independente de semantica componentelor construcției —, propusă de J. Kurylowicz în remarcabilul său articol „Le problème du classement des cas“ (BPTJ, IX, Краков, 1949, p. 33) și, în urma lui, de A. V. Isačenko (op. cit., p. 138), nu pare nici ea argumentată suficient de consecvent (pentru detalii, vezi T. V. Bulygina, Неглагольные сочетания с родительным падежом в современном литовском литературном языке, în vol. „Славянское языкознание“, М., 1959, p. 222—223)].

²⁾ Acest fapt, ilustrat cu ingeniozitate cândva de editorul basmelor lituaniene Orshko, care a relatat o poveste întreagă într-unul dintre „jocurile sale lingvistice” (Sprachkunststücke), folosind dintre cazurile oblice numai genitivul (Litauische Märchen und Erzählungen. Aus dem Volke gesammelt und in verschiedenen Dialekten besonders in der Galbraster Mundart mitgeteilt von C. Jurkschat, Heidelberg, 1898), precum și, mai ales, faptul că sintaxa genitivului în limba lituaniană a păstrat foarte multe trăsături ale folosirii sale străvechi, pierdute în alte limbi, ne îndeamnă să presupunem că studierea genitivului lituanian ar putea fi utilă și pentru clarificarea naturii genitivului în alte limbi (în primul rând, în limbile slave).

90

limba lituaniană, acestea, pe lângă faptul că oferă descrieri insuficient de complete ale construcțiilor cu un singur caz determinat (ceea ce este pe deplin explicabil prin caracterul lor general), suscită o serie de obiecții de principiu — atât la nivel teoretic general (principiile clasificării; fragmentarea excesivă a clasificării, rezultată din lipsa distincției dintre valorile propriu-zis cazuale și valorile particulare, determinate în întregime de lexicul componentelor construcției etc.), cât și în ceea ce privește interpretarea concretă a unor întrebuințări ale genitivului (inadecvarea termenului „Genitivus partitivus”; reunirea sub această rubrică a unor tipuri eterogene de folosire a genitivului; caracterul nejustificat, în unele cazuri, al clasificării construcțiilor verbale cu genitiv în funcție de sensul verbului etc.).

În acest articol intenționăm să abordăm câteva dintre aceste probleme pe baza construcțiilor cu genitiv din limba literară lituaniană contemporană, fără a ne propune, din lipsă de spațiu, să oferim o descriere sistematică exhaustivă a folosirii acestui caz.

* * *

— Nu încape îndoială că, în cercetarea sensului unui caz sau al altuia, trebuie să se acorde atenție în primul rând categoriei gramaticale a cuvântului care se combină cu cazul respectiv. Astfel, este fără îndoială necesar să distingem construcțiile nominale și cele verbale ca două tipuri fundamentale de construcții cu genitiv, întrucât diferența dintre categoriile gramaticale ale cuvintelor care se combină cu genitivul implică o diferență în valoarea sintactică a construcțiilor corespunzătoare, adică în natura relației dintre componentele lor; genitivul adnominal determină și restrânge reprezentarea nominală, exprimând o varietate de relații atributive, pe când genitivul adverbal denumește cel mai adesea obiectul acțiunii și este, astfel, legat de „cuvântul nucleu” al construcției prin relații obiectuale).

De aceea, este greu de fost de acord, de exemplu, cu E. Fraenkel, unul dintre cei mai de seamă cercetători ai sintaxei lituaniene³), care tratează construcții precum duoti vandens, de pildă, în aceeași categorie cu vandens stiklas (sub rubrica „Gen. partitivus”), separându-le pe primele de celelalte construcții verbale, iar pe cele din urmă de celelalte construcții substantivale. Denumirea generală tradițională sub care E. Fraenkel reunește aceste două tipuri eterogene de construcții nu constituie o dovadă suficientă a unei comunități reale de sens a formei cazuale în construcțiile de ambele tipuri.

Pe de altă parte, probabil că nu este oportun să se ia în toate cazurile drept bază a clasificării categoria gramaticală a cuvântului care se combină cu genitivul. Astfel, este evident că nu există motive să separăm construcțiile verbale cu genitiv de construcțiile acestui caz cu participii active, deoarece natura relației dintre componente, astfel

³) Vezi E. F r a e n k e l, Syntax der litauischen Kasus, Kaunas, 1928.

91

La fel cum „semnificația” formei de caz (obiectul acțiunii exprimate de cuvântul regent) este identică în ambele tipuri de construcții. De aceea, nu pare convingătoare, de pildă, includerea făcută de Schleicher în grupul construcțiilor cu adjective și adverbele lor⁴) a construcțiilor cu participii formate de la verbe cu negații (de ex., nebōjas pinigų) sau de la verbe care, și la forma personală, se construiesc cu genitivul obiectului (de ex., vandėns trōkštas, smertės bijas)⁵).

De asemenea, nu pare întemeiată separarea construcțiilor cu genitivul substantivelor cu sens cantitativ de construcțiile analoge cu adverbe cantitative sau numerale „substantivale” — pe de o parte — și, pe de altă parte, reunirea lor cu construcții diferite ca sens (și ca formă! — este vorba despre ordinea componentelor), cu substantive asemănătoare, așa cum se întâmplă în clasificarea lui E. Fraenkel. Compararea diverselor construcții cu genitiv postpus — [cf. de ex.,…pōra sveikinimo žodžių, pōra pakštelėjimų poniai į ranką, pōra stiklų arbatos — ir sudiev (Cvirka) „…o pereche de cuvinte de salut, câteva sărutări pe mâna doamnei, câteva pahare de ceai — și la revedere” (genitiv pe lângă substantive); …vandēnys krinta penkis šimtus pēdų žemyn, suduždami į milijardus mažų lašelių (Cvirka) „…apa cade de la o înălțime de cinci sute de picioare, sfărâmându-se în miliarde de picături minuscule” (genitiv pe lângă numerale); …ir daug daktarų paėmė daug pinigo (Cvirka) „…și mulți doctori au luat mulți bani” (genitiv pe lângă adverbe); …ėjo žinios: tiek užmuštų, tiek paimtų į nelaisvę (Cvirka) „…veneau vești: atâția uciși, atâția luați prizonieri” (genitiv pe lângă pronume)] — arată că sensul genitivului („denumirea clasei sau a categoriei de obiecte luate într-o anumită cantitate”) nu depinde de faptul că cuvintele semantic omogene care se construiesc cu acesta aparțin unor părți de vorbire diferite.

În același timp, diferența formală (ordinea diferită a componentelor) dintre construcțiile genitivului cu substantive care denumesc cantitate, măsură ș.a. pare să fie legată de deosebirea de sens dintre ele. Dacă, în construcțiile cu genitiv antepus (care ar putea fi numit convențional „genitiv al conținutului”), termenul principal, „tema” enunțului, este substantivul care se construiește cu genitivul (adică denumirea „formei”), iar denumirea „conținutului” reprezintă doar un element suplimentar necesar, o determinare a denumirii „formei”, atunci în construcțiile cu genitiv postpus (care ar putea fi numit convențional „genitiv al cantității”), principală este noțiunea exprimată prin genitiv, iar denumirea cantității este mai puțin importantă, constituind un fel de determi-

⁴) Vezi A. Schleicher, Handbuch der litauischen Sprache, т. 1, Grammatik, Prag, 1856. -Cap. V, Vom Gebrauche der Casus, § 129 (întregul material este repartizat de autor în trei grupuri, în funcție de categoria gramaticală a „cuvântului regent”, incluzând, pe lângă grupul menționat mai sus, grupul construcțiilor cu substantive și pe cel al construcțiilor cu verbe; principiul acesta nu este însă respectat în mod consecvent în toate cazurile).

⁵) Ibidem, p. 273.

92

nare (nu gramaticală, desigur) a denumirii substanței (sau a obiectului etc.). Pentru a ilustra legătura dintre sensul întregii construcții și o anumită ordine a cuvintelor care o alcătuiesc, să comparăm câteva exemple referitoare la cele două tipuri de construcții în discuție. Astfel, să comparăm, de pildă, o construcție cu genitiv postpus, precum:... prie karštų krosnių, kur lašas ištirpinto plieno iš karto persigeria per žmogaus kaulus (Cvirka),... „lângă furnalele încinse, unde [doar o; fiecare] picătură de oțel topit străpunge pe dată trupul până la oase” (în această construcție, după cum reiese din context, atenția este îndreptată tocmai asupra cantității de substanță), sau una la fel de caracteristică:.... išseko motinoje paskutinis lašas pieno (Cvirka) „la mamă s-a sleit ultima picătură de lapte”, cu construcții ale aceluiași substantiv cu genitiv antepus:... visa dingę, išgaravę, kaip rasos lašelis (Cvirka) „...totul a dispărut, s-a evaporat, ca o picătură de rouă” (propriu-zis „o picătură rouă”);...į lietaus lašus (Cvirka) „pe picăturile de ploaie”. Să comparăm și următoarele construcții cu aceeași componență lexicală:... nupirko dar gabalą žemės (Cvirka) „a mai cumpărat o bucată de pământ” și išlindo auksinio rago pavidalo žemės gabalas (Cvirka) „a ieșit la iveală o bucată de pământ în formă de corn de aur” — în prima structură, substantivul care se construiește cu genitivul postpus „determină” obiectul denumit prin genitiv din punctul de vedere al cantității; înțelesului celei de-a doua construcții, cu genitiv antepus, caracterizată printr-o legătură mai strânsă între componente, îi lipsește nuanța cantitativă.

Să comparăm și: Dabar, girdi, aš tiek pinigų turiu, kad galėčiau dvarą nupirkti ir pulką kareivių laikyt su armotomis (Cvirka) „Acum, auzi, am atâția bani încât aș putea cumpăra o moșie și să întrețin [un întreg] regiment de soldați cu tunuri” (în construcție este subliniată cantitatea de soldați, după cum reiese și din context) și același substantiv într-o construcție cu genitiv antepus:... kad raudonarmiečių pulkai pas mus atvažiavo (Jovaras) „... că regimentele de soldați ai Armatei Roșii au venit la noi”. Este la fel de grăitoare și compararea următoarelor perechi de construcții, în care aceleași cuvinte au sens „cantitativ” sau „necantitativ”, în funcție de poziția genitivului, cf.: Šyvis... surado eilę gerbėjų (Cvirka) „Șivis... a dobândit [un întreg] șir (adică „mulți”) de admiratori” și Krukas...nusišypsojo, praskleidęs auksinių dantų eilę (Cvirka) „Krukas... a zâmbit, dezvelind un șir [aici, în sensul propriu al substantivului eilė] de dinți de aur”; sau: Šiandien pasiunčiau jums partiją tautiečių (Cvirka) „Astăzi v-am trimis [un întreg] lot de compatrioți” și Amerikos socialistų partija (Cvirka) „Partidul Socialist din America”; cf. și:... skustuvą, kojines ir dar porą smulkių daiktų (Cvirka) „...un aparat de ras, șosete și încă o pereche [adică „câteva”] de lucruri mărunte” și... turiu dvi eilutes, ketverias batų poras (Cvirka) „...am două costume și patru perechi de pantofi”.

Sensul cantitativ îl dobândesc în construcție cu genitivul postpus și substantive precum, de pildă, cele care sunt în general departe de această semantică, dar denumesc obiecte cu care se asociază o anumită

93

...dimensiunea cantitativă, ca tvanac „potop”, debesys „nor” și altele asemenea. Cf. folosirea lor cu genitivul postpus și prepus:... kur tvanas visokių į žmones panašių daiktų, tvanac alaso, balsų (Cvirka) „...unde un potop întreg de tot felul de ființe asemănătoare oamenilor, un potop de zgomot și zarvă” (în combinația cu genitivul prepus, același substantiv apare cu sensul său propriu, cf., de pildă,...mirkti alyvos ir anglių tvane (Cvirka) „...a se cufunda într-un potop [de] ulei și cărbune”);...siautė debesys peteliškių (Cvirka) „...se învârteau nori întregi de fluturi” (în combinațiile aceluiași substantiv cu genitivul prepus lipsește sensul cantitativ, cf., de pildă, važiuodavo lengva mašina, skandindama dulkių debesis prie kelio dirbančius kumetčius (Marukas) „trecea o mașină ușoară, înecând în norul de praf lucrătorii agricoli care munceau pe marginea drumului”;...o žąsys girgina piaunamos — plunksnų debesėlis (Cvirka) „...iar când gâștele țipă sub cuțit — un norișor de puf”.

Numărul exemplelor care indică dependența sensului unei combinații de ordinea componentelor sale ar putea fi mărit considerabil. Totuși, după cum se pare, chiar și numărul relativ mic de exemple prezentate, care atestă sensul particular al combinațiilor dintre substantive colective și de cantitate și genitivul postpus, confirmă că este nejustificată confundarea acestor combinații cu combinațiile dintre substantive de aceeași semantică și genitivul prepus (așa-numitul „genitiv al conținutului”).

Această diferență și, pe de altă parte, caracterul evident comun al sensului genitivului postpus în combinațiile cu substantive, adverbe, pronume și numerale înrudite semantic arată atât necesitatea de a ține seama de ordinea componentelor combinației în clasificarea sensurilor cazuale, cât și faptul că este oportun să se ia drept bază a clasificării apartenența gramaticală a cuvântului combinat cu genitivul numai atunci când o asemenea divizare este justificată funcțional.

Un întreg șir de probleme controversate apare în legătură cu studierea genitivului într-un domeniu relativ restrâns al folosirii sale adjectivale.

Cea mai mare parte a combinațiilor verbale cu genitivul este alcătuită din combinații care denumesc acțiunea și obiectul ei, adică au un sens corelativ cu cel al combinațiilor verbelor tranzitive cu acuzativul. În unele combinații, apariția genitivului este determinată de semantica verbelor care se combină întotdeauna cu acest caz, în timp ce în altele verbul care intră în alcătuirea construcției se poate combina și cu acuzativul. Este firesc ca, pentru a stabili sensul specific al genitivului, să prezinte un interes deosebit tocmai aceste combinații, opuse direct construcțiilor cu acuzativul.

Sensul care se evidențiază prin compararea combinațiilor cu unul și cu celălalt caz, identice în privința alcătuirii lexicale (având un „conținut lexical” identic), va fi, în mod evident, sensul propriu-zis „grama-

94

tical⁶, propriu formei cazuale înseși, pe deplin eliberat de influența „încărcăturii semantice” a componentelor combinației. Tocmai în cazul posibilității de a opune direct aceste tipuri de combinații (adică atunci când, în combinație cu unul și același verb, poate apărea unul sau celălalt caz al unuia și aceluiași substantiv), diferența formală dintre acuzativ și genitiv este semnificativă sintactic. Realizarea acestei posibilități este limitată de substantivul care denumește obiectul acțiunii verbale: opoziția menționată privește combinațiile verbale cu substantive reunite prin sensul comun de „non-obiectualitate”, „substanțialitate”, „nelimitare spațială” (adică substantive de materie, colective și abstracte, precum și substantive la plural care desemnează o mulțime de obiecte „nelimitată spațial”).

În ceea ce privește verbele care pot apărea în combinațiile analizate, acestea nu formează niciun grup semantic omogen; drept „cuvânt-nucleu” poate apărea orice verb tranzitiv, cu condiția ca sensul său să nu presupună în mod necesar o legătură cu un obiect „obiectual”, „limitat spațial”, de volum determinat. Posibilitatea de a distinge grupuri întregi de combinații cu verbe omogene din punct de vedere lexical se explică numai prin faptul că unele dintre ele se combină în mod firesc cu anumite obiecte; de exemplu, frecvența mai mare a verbelor care denumesc consumul de alimente în aceste combinații se datorează faptului că produsele alimentare sunt adesea denumite prin substantive de materie. Între timp, combinațiile acestor verbe cu genitivul substantivelor de materie nu se deosebesc prin nimic esențial de combinațiile corespunzătoare care includ orice alt verb tranzitiv. De aceea, pare cu totul nejustificat să se considere că apariția genitivului depinde întotdeauna de anumite verbe, așa cum face, de pildă, E. Fraenkel, care în lucrarea menționată mai sus tratează separat genitivul cu verbele „von etwas essen, trinken” și cu verbele „jmd. an etw. Anteil geben etw. gewinnen, erlangen”⁸) (adică separă cazuri precum „walgiti duonas” — p. 43, de cazuri precum, să zicem, „kur gaut pinigų” — p. 44), unind în același timp combinațiile cu aceste verbe cu combinațiile care includ verbe precum „anfüllen, volladen usw. mit. etw.” — p. 44 (adică pripildyti și altele asemenea), verbe care exprimă mulțumirea subiectului față de acțiune: „sich satt

⁶⁾ Folosim expresia profesorului A. V. Isačenko (Gramaticeskij stroj russkogo jazyka v sopostavlenii so slovackim, Bratislava, 1954, p. 136), care o utilizează în legătură cu teza necesității de a distinge sensul „sintactic” al cazului de cel „nesintactic” („adverbial”), fără a oferi însă, din păcate, o definiție a condițiilor „eliberării maxime de încărcătura semantică”.

⁷⁾ Sensul acestor termeni, poate nu pe deplin reușiți, pe care însă ne este greu să-i înlocuim, este explicat în lucrarea lui A. I. Thomson „K sintaksisu i semasiologii russkogo jazyka”, Odesa, 1903, p. 36 și urm.

⁸⁾ După cum arată titlurile acestor paragrafe, E. Fraenkel atribuie doar în parte (și fără temei) verbului însuși sensul acțiunii care cuprinde obiectul.

95

essen, satt trinken“ — p. 44 (adică priesti, apsigerti și altele asemenea), verbele genügen, hinreichen, ermangeln, bedürfen — p. 45 (adică, de exemplu, pakakti, užtekti, netekti și altele asemenea; reikėti, reikalauti și altele asemenea) — adică verbe al căror sens determină într-adevăr folosirea genitivului — sunt incluse într-un singur grup: „Gen. part. bei bestimmten, meist trans. Verben“ (sublinierea noastră — T. B.).

În lumina celor afirmate, pare oportun să se fundamenteze clasificarea combinațiilor analizate pe sensul substantivului care apare la forma genitivului (în cadrul grupurilor astfel obținute, combinațiile cu verbe cu sensuri apropiate pot fi grupate împreună, pentru ușurința expunerii).

Combinații cu substantive concrete. Spre deosebire de denumirile obiectelor cu limite spațiale și cu un volum determinat, care, în combinație cu verbe tranzitive, apar întotdeauna la forma acuzativului, substantivele concrete (și altele asemenea), desemnând obiectul unei acțiuni exprimate printr-un verb tranzitiv, sunt adesea folosite la forma genitivului.

După cum s-a menționat deja, posibilitatea combinării substantivelor concrete cu genitivul nu este, în general, legată de anumite grupuri de verbe, dacă nu socotim faptul că aceasta este limitată în mod firesc de posibilitatea reală a asocierii unor acțiuni cu o anumită categorie de obiecte desemnate prin substantive concrete. De asemenea, este firesc ca cele mai frecvente să fie combinațiile cu verbe care denumesc acțiuni cu care obiectele categoriei respective sunt asociate prin însăși natura lor. De exemplu, combinațiile cu verbele valgyti „a mânca“, gerti „a bea“, srėbti „a sorbi“ și altele asemenea: Parėjusį pavalge šiltų, nuo pusryčio likusių batvinių, pasrėbė rūgusio pieno (Vienuolis) „Întorcându-se, a mâncat sfeclă caldă, rămasă de la micul dejun, și a sorbit lapte acru“; virti „a fierbe“, kepti „a coace“, daryti (cu sensul „a pregăti mâncare“), de exemplu: Vieni, sukūrę žemėje ugnį, verda valgio, kepa šašlykų (Vienuolis) „Unii, aprinzând un foc pe pământ, gătesc mâncare (gen.), frig frigărui (gen.)“; precum și combinațiile cu verbe care denumesc acțiuni „universale“ — în sensul că se pot îndrepta spre diferite obiecte — precum duoti „a da“, skolinti „a împrumuta“, siūlyti „a propune“, de exemplu: Jonai, duok jodo, duok vat os (Vienuolis) „Jonas, dă-mi iod, dă-mi vată“; „...gal man paskolinsi duonos? (Jasiukaitis), „...poate îmi împrumuți pâine?“; Vienas net siūlė tabako (Cvirka) „Unul chiar a oferit tutun“; imti „a lua“, gauti „a primi“, gabenti „a transporta“, pirkti „a cumpăra“, de exemplu: Keisk pavardę, kartą tu gauni žemės (Cvirka) „Schimbă-ți numele, doar primești pământ (gen.)“; Ir paėmė likerio (Cvirka) „Și au luat lichior“;...nors patys sau turėjome gabenti duonos iš tolimesnių kraštų (Vienuolis), „...deși trebuia să ne aducem singuri pâine din ținuturi mai îndepărtate“;...pirmiausia nutarėm nusipirkti cukrinių avinėlių (Cvirka) „...mai întâi am hotărât să ne cumpărăm mielușei de zahăr“; nešti „a duce“, vežti „a transporta“ și altele asemenea, de exemplu: Moterys tetai atnešdavo skerstuvių, miltų, sviesto, sūrio, o pačios išsinešdavo sėklų ir žolelių (Cvirka) „Femeile îi aduceau mătușii carne, făină, unt, brânză, iar ele însele luau cu ele semințe și ierburi“; atsivežė jis daug knygų, mikroskopą ir šiaip įvairios mokslo medžiagos (Jurgi-

96

nas) „a adus cu sine multe cărți, un microscop și diverse materiale științifice“; turėti „a avea“, de exemplu: Džiaukis duonos turinti, ne sviesto (Žemaitė) „Bucură-te că ai pâine (gen.), nu și unt (gen.)“.

Totuși, sunt larg răspândite și combinațiile cu alte verbe, de exemplu: Kad nesukiršintų pagonių dievų, nežymiai numesdavo jiems valgio ir kryžiuočiai (Vienuolis) „Ca să nu-i mânie pe zeii păgâni, chiar și cavalerii teutoni le aruncau pe furiș ceva de mâncare“; „…a stropit cu noroi în sus“; Dažnai jam motina įrišdavo į skarutę kiaušinių, vilnos, kartais tekdavo nunėšti kiaulės šerių arba senų skudurų (Cvirka) „Mama îi lega adesea într-o basma ouă și lână; uneori trebuia să ducă peri de porc sau cârpe vechi (gen.)“; „…jeigu meškai duoti pauostyti tabako… (Cvirka) „…dacă îi dai ursului să miroasă tutun…“; žemės žada, pinigų (Gudaitis-Guzevičius) „Promite pământ, bani…“; „…kuris jau iš anksto buvo sėklos pažadėjęs (Baltušis) „…care făgăduise deja dinainte semințe“; Dirgelevičius … iš spintos ištraukė … krupniko (Cvirka) „Dirgėlaevičius… a scos din dulap… lichior“ (gen.); Pasodino vyrą berniuką prie stalo, surado jam popieriaus (Cvirka) „L-au așezat pe bărbat, băiețașul, la masă și i-au găsit hârtie…“ [cf. combinația cu un obiect „concret“: Mokytojas, ruoše profesoriaus popieriaus lapą (Acc.) … (Cvirka) „Învățătorul, pregătind o foaie de hârtie (acc.) pentru profesor…“]; „…įtraukiau oro ir taip pat – panėriau (Cvirka) „Am tras aer în piept și, de asemenea, m-am scufundat“; pasiuntęs keletą skrybėlių ir kondensuoto pieno … (Cvirka) „trimițând câteva pălării și lapte condensat“; Tėvas paliko grašio, paliko pilnus aruodus grūdo ir saliamonišką pamokymą, kaip gyventi ir turtus krauti (Cvirka) „Tatăl a lăsat câțiva bănuți, a lăsat hambare pline de grâne și învățături solomonice despre cum să trăiești și să-ți sporești averea“; Rašo vis laiškus, įdeda vis pinigo (Cvirka) „Tot scrie scrisori și pune mereu bani în ele (gen.)“; Šviesusis konjako ir sūrio įsidėjęs (Cvirka) „Prealuminatul și-a luat coniac și brânză“ și multe altele.

Compararea combinațiilor analizate cu construcțiile corespunzătoare la acuzativ scoate în evidență o diferență de sens între ele, care constă în modul de reprezentare a obiectelor, opuse de-a lungul axei determinat—nedeterminat sau „obiectualitate“—„materialitate“ (ultimii termeni sunt extrem de convenționali)⁹.

Astfel, la genitiv apare denumirea obiectului reprezentat în mod „nedeterminat“, ca entitate neindividualizată, care atrage atenția nu prin…

⁹) Este interesant că un fenomen asemănător se observă și în alte limbi, neînrudite, în care articolul lipsește. Cf., de exemplu, opoziția dintre acuzativ și partitiv pentru exprimarea „specificității“ în limba finlandeză: în unele cazuri, acuzativul poate exprima caracterul determinat al obiectului direct, iar partitivul — caracterul său nedeterminat. Opoziția menționată privește aici, de asemenea, numai substantive concrete, colective și abstracte — sau cuvinte la forma pluralului — vezi L. Hakulinen, Dezvoltarea și structura limbii finlandeze (trad. rusă), partea II — Lexicologie și sintaxă, M., 1955, p. 189.

7. Kalbotyros klausimai II.

97

din punctul de vedere al formei, ci din punctul de vedere al conținutului, în timp ce denumirea obiectului individual determinat („delimitat spațial”, în terminologia lui A. I. Thomson) apare în construcții analoge la cazul acuzativ. Cf., de pildă, următoarele construcții: Antrą kalėjimo dieną jam atnešė butelį pieno ir duonos (Cvirka) „În a doua zi de detenție i-au adus o sticlă de lapte și pâine”, iar câteva propoziții mai jos, același obiect este exprimat prin cazul acuzativ: Rytą jis suvalgė duoną (Acc.), išgėrė butelį pieno ir visą dieną iš šiaudų kažką pynė (Cvirka) „Dimineața a mâncat pâinea [adusă], a băut o sticlă de lapte și toată ziua a împletit ceva din paie”; sau: Imkite, kunigėli, dešros (Cvirka) „Luați, părinte, cârnat…“ — cf. construcția cu cazul acuzativ a aceluiași substantiv, care denumește un obiect individual determinat: man teko viename jūsų salūne užsisakyti dešrą (Acc.), kurią perpiovus, išėjo oras (Cvirka) „…mi s-a întâmplat să comand un asemenea cârnat într-unul dintre saloon-urile dumneavoastră, iar când l-au tăiat în două, a ieșit aer“ — cf. acestui ultim exemplu, construcția aceluiași verb cu cazul genitiv, cu un obiect „reprezentat nedeterminat”: Kasdien valgiau gardžių pietų, iš vakaro galėdavau užsisakyti mėgiamų buljonų, pudingų, saldumynų (Vienuolis) „În fiecare zi mâncam prânzuri gustoase (literal: «prânzuri gustoase»), iar de cu seară puteam comanda (literal) bulioane, budinci și dulciuri preferate…“; Antanėlis gauna šokolado (Cvirka) „Antanėlis primește ciocolată [literal: «ciocolatei»]“ — cf. construcția cu cazul acuzativ a aceluiași substantiv, care desemnează o acțiune concretă îndreptată asupra unui obiect determinat, „material”: Antanėlis krūptelė, šokoladas nukrinta ant grindų, Kvintetas pakreipia taškuotą galvą, apuosto šokoladą (Acc.) ir netrukus taip pat užsimerkia (Cvirka) „Antanėlis tresare, ciocolata cade pe podea, Cvintetul își întoarce capul pătat, miroase ciocolata, dar curând închide din nou ochii“.

Cf. opoziția dintre cazul genitiv al obiectului „material”, reprezentat nedeterminat, și cazul acuzativ al obiectului „material” (exprimat prin același adjectiv substantivizat) într-o singură propoziție …atnešė man karčiosios ir ėmė prašyti, kad papasakočiau, o aš išverčiau ant žemės karčiąją (Acc.) ir sakau …(Cvirka) „…mi-au adus ceva amar și au început să-mi ceară să povestesc, iar eu am vărsat pe jos băutura amară și am spus…“; …Jocius … tik šviežio alaus į stiklinę pylė ir kiaulieną (Acc.) artyn stūmė (Baltušis) „…Jocius turna doar bere proaspătă în pahar și împingea mai aproape carnea de porc“ — cf. primei construcții citate a verbului pilti cu genitivul obiectului „material”, construcția aceluiași verb cu acuzativul obiectului „determinat”, „reprezentat ca obiect” (exprimat tot printr-un substantiv cu sens material): Pildamas kavą, oberleitenantas Grifelis pranešė, kad tai tikra kava ir tikras rusų likeris (Cvirka) „În timp ce turna cafeaua [servită], oberlocotenentul Grifelis a anunțat că aceasta era cafea adevărată și lichior rusesc adevărat“; iar celei de-a doua construcții citate, care denumește o acțiune îndreptată asupra unui obiect „material”, îi corespunde construcția cu genitivul aceluiași substantiv: …atnešiau kiaulienos prie raumenukų, išvi-

98

rinau (Cvirka) „...am adus carne de porc mai târziu, am fiert-o“; Jei tik šiandien gausiu pinigų, tai kitą sekmadienį ir brauksiu sau į Ameriką (Vienuolis) „Dacă voi primi bani chiar astăzi, duminica viitoare voi pleca spre America“ — cf. mai jos propoziția în care același obiect (adică banii care urmează să fie trimiși), caracterizat printr-o reprezentare „individual determinată”, este exprimat prin cazul acuzativ: Pinigus (Acc.) tuo tarpu paduosiu paturėti Juozaponienei (Vienuolis) „Deocamdată îi voi da banii spre păstrare lui Juozaponienė“ sau exemple analoge: — Duok pinigų, eisiu gerti. — Kur aš imsiu pinigų? (Jasiukaitis) — „Dă-mi bani, mă duc să beau. — De unde să iau bani?“ și... jei senis mirs, aš paimsiu jo pinigus (Acc.) (Cvirka) „...dacă bătrânul va muri, îi voi lua banii“.

Construcții cu substantive la plural.

Reprezentarea particulară a obiectului, care determină apariția cazului genitiv, poate fi legată, după cum s-a menționat deja, și de un ansamblu de obiecte sau persoane distincte. Pentru caracterizarea obiectului acțiunii în construcțiile din această grupă, termenul „reprezentare nedeterminată” este mai potrivit decât „materială”. Această „nedeterminare” a reprezentării obiectului se evidențiază clar prin compararea construcțiilor în discuție cu construcțiile corespunzătoare la cazul acuzativ — cf., de pildă, următoarele construcții cu verbul turėti „a avea”: Pasakykite, Frankai, ar jūs turite ten karvių, avių (Cvirka) „Spuneți, Frank, aveți acolo vaci, oi...“ și: Frankas pradėjo pasakot apie tai, kokius arklius (Acc.) ir kokią karietą jis namie turėjo (Cvirka) „Frank a început să povestească ce cai (cazul acuzativ) și ce trăsură avea acasă“ — aici este vorba deja despre niște cai anume (kokius jis namie turėjo), caracterul reprezentării obiectului fiind diferit în aceste două exemple. Cf. și:...gražių namų turite ir savo polismenų (Acc.) (Cvirka) „...aveți case frumoase (cazul genitiv) și propriii polițiști (cazul acuzativ)“ și: Mačiau, turite savo saliūnus, mokyklas ir bažnyčias (Cvirka) „Văd că aveți propriile saloon-uri, școli și biserici (cazul acuzativ)“; sau o opoziție și mai evidentă în privința „determinării-nedeterminării”: Kiekvienas... turėjęs visokių sumanymų (Cvirka) „...fiecare avusese tot felul de idei (cazul genitiv)“ și:...kiekvienas turėjo savo planus (Acc.) (Cvirka) „...fiecare avea planurile sale [determinate] (cazul acuzativ)“.

Cf. și următoarea opoziție dintre genitiv și acuzativ în construcții cu „conținut lexical” identic: Keistų jis turėjo būdo ypatybių (Cvirka) „Avea trăsături de caracter ciudate“ (literal: „Ciudate avea trăsături de caracter“) și:... jis turėjo savų nuostabių tėvų visas gerąsias ypatybes (Acc.) (Cvirka) „...avea în sine toate trăsăturile bune, remarcabile, ale părinților săi“.

Sau — opoziția dintre obiecte determinate și nedeterminate, exprimate, respectiv, prin acuzativ și genitiv și legate de unul și același verb:... o kitus išvarge knechtai naktį išmesdavo į krantą ir palikdavo nepalaidoję, tik pasiimdavo sau jų ginklus (Acc.), drabužius (Acc.) ir šiaip geresnių daiktų (Gen.) (Vienuolis) „...iar pe ceilalți, knechții obosiți îi aruncau noaptea pe țărm și îi lăsau neîngropați, luându-și doar armele lor (cazul acuzativ), hainele (cazul acuzativ) și alte lucruri mai de preț (cazul genitiv)“

99

și-au luat armele (acuz.), hainele (acuz.), precum și lucrurile mai de preț (gen.).“

Cf. și următoarele combinații ale genitivului și acuzativului aceluiași substantiv cu verbe diferite, în care prezența unuia sau a celuilalt caz se explică, desigur, nu prin caracterul diferit al acțiunilor, ci prin reprezentarea diferită a obiectelor: Be to, mūsų ordino didysis magistras, kilnusis brolis Konradas Valenrodas, siunčia jūsų dukrai … savo palaimą ir dovanų (Gen.). — Ir riteris Griežė … perdavė savo kalaviją vienam tarnui, o iš kito … paėmė kunigaikštytei dovanas (Acc.)— пауксuotą dėžutę, kurioje buvo gražiausių gintarų eilutė ir aukso diadema galvai papuošti. Vėl, žengęs du žingsnius į priekį, priklaupė ir įteikė kunigaikštytei dovanas (Acc.) (Vienuolis) „În plus, marele maestru al ordinului nostru, nobilul frate Konrad Wallenrod, îi trimite fiicei dumneavoastră… binecuvântarea sa și daruri (gen.) — Iar cavalerul Griežė … și-a înmânat sabia unui slujitor, iar de la altul … a luat cu ambele mâini daruri (acuz.) pentru prințesă — o casetă aurită, în care se afla un șirag de frumoși chihlimbari și o diademă de aur pentru împodobirea capului. Apoi, făcând doi pași înainte, a îngenuncheat și i-a înmânat prințesei darurile (acuz.). Sau raportul analogic din fraza: Abu broliai siunčia per jį motinai ir seseriai labai dienų ir geriausių linkėjimų (Vienuolis) „Cei doi frați îi trimiteau prin intermediul lui mamei și surorii salutări (lit. «zile bune») și cele mai bune urări (gen.)” — cf. acuzativul mai jos: Bet progos prieiti prie bajorienės ir jos dukros ir perduoti sūnų ir brolių linkėjimus (Acc.) riteriui vis nebuvo (Vienuolis) „Dar ocazia de a se apropia de boieroaică și de fiica ei și de a le transmite cavalerului urările (acuz.) fiilor și fraților nu se ivea deloc“.

Având în vedere diversitatea nemărginită a sensurilor substantivelor care denumesc obiectul acțiunii în combinațiile de acest tip (singurul element comun fiind „pluralitatea” care le caracterizează), este imposibil să se identifice și o anumită clasă de verbe folosite cel mai frecvent în aceste combinații.

Examinarea celor mai numeroase dintre construcțiile genitivale verbale — combinațiile cu genitivul substantivelor la plural (omitem exemplele din lipsă de spațiu) — arată cu deosebită claritate că sunt neîntemeiate încercările de a lega apariția genitivului „obiectului” de sensul verbului însuși.

Combinații cu substantive cu sens abstract. După cum s-a menționat deja, opoziția dintre reprezentarea „nedefinită” și cea „definită” a obiectului se manifestă și în domeniul substantivelor cu sens abstract, apropiate de substantivele concrete prin caracterul lor „nematerial”, „inform”. Cf., de pildă, următoarele combinații cu aceeași compoziție lexicală: Prasidėjo gyvenimas, fabrikai peripildyti užsakymų, kas nori — šiandien gali gauti darbo (Gen.) (Cvirka) „Viața a început, fabricile sunt copleșite de comenzi, cine vrea poate obține chiar astăzi [un loc de] muncă (gen.)” și: Gudaitis Pranuką nuvedė, ir jis gavo darbą (Acc.) lentpjūvėje.

100

Tokį darbą (Acc.) galėjo gauti kiekvienas naujokas… Pranas įsijungė į tą naują darbą. Jis pataikė labai geru laiku gauti darbą (Acc.) lentpjūvėje… (Cvirka) „Gudaitis l-a dus pe Pranukas, iar acesta a obținut un loc de muncă (acuz.) la gater. Un asemenea loc de muncă (acuz.) putea obține orice începător… Pranas s-a implicat în acea nouă muncă. A nimerit tocmai într-un moment foarte bun pentru a obține un loc de muncă (acuz.) la gater“. Cf. și: Jeigu turėčiau laisvo laiko… (Cvirka) „Dacă aș avea timp liber… (lit. «Dacă aș avea timp liber-gen.»)”, …kartais, turėdamas laiko … (Cvirka) „…uneori, având timp (gen.)…” și: Žmonių gyvenimas buvo toks pat: visi jie ėjo, skubėjo, bet kiekvienas rodė savąjį laiką (Cvirka) „Viața oamenilor era exact la fel: toți mergeau, se grăbeau, iar fiecare își arăta propriul timp (acuz.)”. — În combinațiile comparate intră verbe diferite, însă componenta verbală a ultimei combinații (cu acuzativul), în condițiile reprezentării „nedefinite” a obiectului, se poate combina și cu genitivul unui substantiv cu sens abstract, de pildă: Visi buvusieji Dūdos stalo draugai Meilutei akyse rodė rimto susirūpinimo jos vyro likimu (Cvirka) „Toți foștii tovarăși de masă ai lui Dūda îi arătau în față lui Meilutė o serioasă îngrijorare (gen.) pentru soarta soțului ei”; Kartais jis parodydavo didžiausio užsispyrimo (Cvirka) „Uneori dădea dovadă de o încăpățânare (gen.) extraordinară” etc.

Cf. și combinațiile apropiate semantic turėti reikšmės, turėti svarbos, turėti svorio „a avea greutate, importanță”, care conțin genitivul unui substantiv abstract și cărora li se opun, în funcție de reprezentarea obiectului, combinații ale aceluiași verb cu acuzativul substantivului reikšmę „semnificație”, folosit în sens specializat (lingvistic): Ypatingai didelės svarbos turėjo Kruko įtraukimas į šį darbą (Cvirka) „O importanță deosebit de mare (gen.) a avut implicarea lui Krukas în această activitate”; Vis dėlto miestas turėjo savo reikšmės ir svorio jau vien dėl to, kad jis buvo apskrities miestas (Cvirka) „Totuși, orașul avea [o anumită] importanță (gen.) și greutate (gen.), fie și numai pentru că era orașul de reședință al districtului” și: Taip žodis „buožė“ lietuvių kalboje turi ir socialinę reikšmę (Acc.) — reiškia buvusios kaimo išnaudotojų, kapitalistų atstovą „Astfel, cuvântul «buožė» are și o semnificație socială (acuz.) în limba lituaniană — denumește un reprezentant al exploatatorilor, al capitaliștilor din satul de odinioară”; Taip, kai kurie žodžiai turi siaurą, specialią reikšmę (Acc.) „Astfel, unele cuvinte au o semnificație restrânsă, specială (acuz.)”.

În locuțiunea „a produce o impresie” (lit. „a face impresie”), componenta nominală apare de obicei la genitiv, de pildă …mergaičių gražumas padarė atvažiavusiems įspūdžio (Vienuolis) „…frumusețea fetelor a produs asupra celor sosiți [o anumită] impresie (gen.); Tai darė įspūdžio, lyg užantyje tebūtų buvus tuštuma, ne kūnas (Vaižgantas) „Aceasta producea impresia (gen.) că în sân nu se afla decât golul, nu un trup”; aceeași componentă, determinată printr-un atribut, se pune mai des la acuzativ, de pildă: Jie urąč nemalonų darė įspūdį (Acc.) savo barbarišku vaizdu kultūringame dvare (Vaiž-

101

(Gantas) „Ei produceau o impresie deosebit de neplăcută (Ac.) prin înfățișarea lor barbară într-o moșie cultivată”; Bet maskviškių darbo kultūra, aukšta tekintojų kvalifikacija jam padarė gilų įspūdį (Acc.) (Dovydaitis) „Dar cultura muncii la moscoviți și înalta calificare a strungarilor au făcut asupra lui o impresie profundă (Ac.)”; în special în cazuri precum: Severiutė tauškė plepėjo... ir неpasidomėjo, kokį įspūdį (Acc.) daro savo pasaka (Vaižgantas) „Severiutė trăncănea — flecărea... și nici măcar nu se interesa ce impresie (Ac.) produce cu povestea ei”; Biržai visai kitaip šnekas, neg eglūnai ir pušynai. Kitokį ir įspūdį (Acc.) daro (Vaižgantas) „Parcelele vorbesc cu totul altfel între ele decât brădeturile și pădurile de pini. Produc și o impresie (Ac.) diferită”¹⁰.

Sfera verbelor care apar în combinațiile analizate este, în mod firesc, limitată de semnificația componentei nominale.

Sunt larg răspândite combinațiile substantivului abstract la genitiv cu verbele teikti, suteikti „a procura, a acorda, a oferi, a aduce” etc., care denumesc rezultatul a ceea ce constituie subiectul acțiunii exprimate de componenta verbală, de pildă:...jausmas, kad esu gyvas, matau daiktus ir girdžiu už lango vėją, man teikė neapsakomo džiaugsmo (Cvirka) „...sentimentul că sunt viu, că văd lucrurile și aud vântul de dincolo de fereastră îmi aducea o bucurie de nedescris (Gen.)”; Ir tokia malonia ir reikalinga jam buvo seselės priežiūra, jog užtekdavo vieno jos pamatymo, jos vieno žodžio — kad suteiktų jam energijos ir gyvumo (Vienuolis) „Și atât de plăcută și de necesară îi era îngrijirea surorii, încât era de ajuns s-o vadă o singură dată, să-i audă un singur cuvânt — pentru a-i da energie (Gen.) și vitalitate (Gen.)”; Nepasakysiu, kad visa tai man teikė didelio malonumo (Cvirka) „Nu voi spune că toate acestea îmi aduceau o mare plăcere (Gen.)”, precum și combinații similare cu verbe cu sens și mai larg, daryti, sudaryti „a face”, duoti „a da”, de pildă: Tai davė ir jam narsumo į viską šalčiau žiūrėti ir laukti šviesesnės ateities (Vienuolis) „Aceasta i-a dat și lui curajul de a privi totul mai calm și de a aștepta un viitor mai luminos”;...tie kraštai tik sudarys rūpesčio (Vienuolis) „...ținuturile acelea vor aduce doar griji (sg.)”; O tai sarmatos padarė, gyvačiukė! (Vienuolis) „Ei, ce rușine ți-a făcut, șerpoaico!” (literalmente — „a făcut rușine”) etc.

Printre combinațiile cu acest sens se distinge un grup de expresii frazeologice stabile, de pildă, įvaryti baimės „a băga spaima”: kariai nešiojo ant ieties Karigailos Kazimiero galvą ir rodė ją, kad įvarytų baimės kitiems gyventojams (Vienuolis) „războinicii purtau... în vârful suliței... capul lui Kazimieras Karigailas și îl arătau, ca să-i înspăimânte pe ceilalți locuitori“

¹⁰⁾ Același lucru se observă și în cazul combinației „a avea semnificație”, menționate deja într-un alt context, a cărei componentă nominală, atunci când are un determinant, apare adesea la acuzativ, de pildă: Gramatika, kaip mokymo dalykas, turi didelę praktinę reikšmę „Gramatica, ca disciplină de studiu, are o mare importanță practică (Ac.)”; Jau iš šių teiginių numanu, kokią didžiulę reikšmę turi kalbos mokymas „Deja din aceste afirmații se poate deduce deja ce importanță enormă (Ac.) are predarea limbii”.

102

tori”; …visi pasijuto galį įvaryti baimės savo ponams (Cvirka) „…toți au simțit că sunt în stare să le inspire teamă (Gen.) stăpânilor lor”; deja menționatul padaryti įspūdžio „a produce [o anumită] impresie” și alte câteva.

Genitivul substantivelor abstracte care denumesc o emoție, o atitudine sau o însușire a unei persoane se combină, în mod corespunzător, cu verbe cu sensul „a exprima, a manifesta, a arăta”, precum reikšti, rodyti etc., de pildă: Vytautas reiškė jiems pasigailėjimo (Vienuolis) „Vytautas le-a exprimat compasiune (Gen.)” și altele asemenea (exemple de combinații cu rodyti, parodyti sunt prezentate mai sus, la p. 101).

Se mai pot menționa combinațiile, mai variate în privința sensului componentei nominale și a sensului general, cu verbele gauti, įsigyti „a primi, a dobândi” etc., și mai ales combinațiile frecvente cu verbul turėti „a avea”: …kad naujos pagalbos gautų (Baltušis) „…ca să primească ajutor nou”; …po pietų ji įgaudavo pilko atspalvio (Cvirka) „…după-amiaza căpăta o nuanță cenușie (Gen.)”; …jeigu jie nori įsigyti aukščiausiojo malonės (Cvirka) „…dacă vor să dobândească bunăvoința (Gen.) Celui Preaînalt”; …jis užsitarna vo didelės ir sunkios atgailos (Cvirka) „…el și-a meritat o pedeapsă mare și grea (Gen.)” etc. Su žmonėmis, domėne, jeigu turi reikalo—niekai (Cvirka) „Dacă ai de-a face (Gen.) cu oamenii, dragă, asta nu-i nimic”; kol turėjo sveikatos… (Jasiukaitis) „cât timp a avut sănătate… (Gen.)”; …mes su tavim kalbos turim (Vienuolis) „…noi doi avem de vorbit” (literalmente „avem” + Gen.); o namie, žinai, dar ruo šos turi (Vienuolis) „iar acasă, știi, mai ai de făcut curățenie” (literalmente: „ai curățenie”) etc.

Cf. și combinațiile cu alte verbe, care nu formează grupuri structural-semantice bine definite: Ji įneša į kalbą tikslumo ir aiškumo, padeda sutaupyti energijos bei laiko kaip kalbančiam, taip klausančiam. „Ea (norma) introduce în limbă precizie (Gen.) și claritate (Gen.), contribuie la economisirea energiei (Gen.) și a timpului (Gen.), atât pentru vorbitor, cât și pentru ascultător; Greta vykusios charakteristikos, meistriškos replikos, siužetinio posūkio, randame naivumo, tuščiažodžiavimo… (Šimkus) „Alături de o caracterizare reușită, o replică măiastră și o întorsătură de intrigă, găsim și naivitate (Gen.), vorbărie goală (Gen.); …ji į gryną … teisybę pirmą kartą per visą savo amžių įmaišė melo (Vaižgantas) „…ea a amestecat minciună în adevărul pur … pentru prima oară în viața ei”; …jog gyvenime yra svarbesnių reikalų, kurių svarstymams reikėtų pašvęsti laiko (Mizara); „…că în viață există chestiuni mai importante, dezbaterii cărora ar trebui să li se consacre timp (Gen.)”; …ji paskui, jei matys reikalo, atitinkamai atsakys (Mizara); „…ea va răspunde apoi în mod corespunzător, dacă va vedea că e nevoie (Gen.) (adică, dacă va considera necesar)”.

Astfel, interpretarea prezentată a sensului genitivului în combinații precum cele analizate mai sus pare să reflecte mai adecvat esența utilizării acestui caz decât înțelegerea tradițională, potrivit căreia combinațiile determinate

103

verbele cu genitiv exprimă o acțiune care cuprinde o parte a obiectului denumit de componenta nominală.

Analiza construcțiilor corespunzătoare din limba lituaniană contemporană arată că, în marea majoritate a cazurilor, nu există temeiuri pentru a atribui genitivului valoarea menționată. O combinație precum, să zicem, Duok pinigų, eisiu gerti „Dă-mi bani, mă duc să beau” nu exprimă deloc porunca de a da o parte din banii pe care îi are destinatarul. Reprezentarea particulară a obiectului, pe care am desemnat-o drept „nedeterminare”, constă tocmai în aceea că acesta nu este considerat în relație cu vreun „întreg” anume.¹¹)

Totuși, definiția tradițională a valorii genitivului în întrebuințarea pe lângă verb ar putea fi interpretată în așa fel încât să nu contrazică, ci să concorde cu înțelegerea expusă mai sus.

Deosebirea dintre substantivele de materie și cele colective care apar ca o componentă nominală în combinațiile analizate (precum și, în anumite cazuri, substantivele la plural) și substantivele concrete, care denumesc reprezentanți concreți și individuali ai clasei respective de obiecte, constă în faptul că primele sunt denumirea comună a întregii mase de materie existente în natură sau a întregii clase de obiecte la care se poate referi noțiunea respectivă. Este firesc ca un astfel de obiect să nu poată fi supus în întregime niciunei acțiuni concrete și, prin urmare, valoarea genitivului în aceste combinații constă în denumirea obiectului a cărui parte este supusă acțiunii.

Nu este greu de observat că o asemenea interpretare transformă definiția tradițională a valorii genitivului pe lângă verb într-o variantă doar mai complicată a înțelegerii, susținute în această lucrare, a esenței folosirii acestui caz. Noțiunea de „reprezentare nedeterminată” a obiectului pare, în acest context — în pofida caracterului convențional al denumirii —, mai potrivită decât termenul tradițional „Genetivus partitivus”, împotriva căruia s-a opus ferm A. I. Thomson. Importanța principală a lucrărilor sale care abordează această chestiune nu constă însă în încercarea de a înlocui termenul inadecvat cu alții („obiect de materie”, „obiect concret”), ci în delimitarea clară, dintre combinațiile verbale cu genitiv, a acelor combinații în care cazul obiectului este determinat de legătura cu anumite verbe. La stabilirea valorii inerente formei cazuale înseși, independent de influența semanticii componentei verbale, este extrem de importantă separarea combinațiilor precum cele analizate mai sus de construcțiile în care apariția genitivului este determinată de faptul că verbul cu care se combină aparține unui grup mai mult sau mai puțin restrâns.

¹¹) În unele cazuri, nuanța supunerii parțiale a obiectului acțiunii este într-adevăr prezentă în combinațiile de tipul analizat, însă depinde în întregime de semantica componentei verbale; cf., de exemplu, combinațiile cu verbul ragauti „a gusta”. Cf. și combinațiile cu verbe prefixate, analizate mai jos.

104

Dintre combinațiile de tipul al doilea se pot distinge următoarele grupuri:

1. Combinații care cuprind verbe derivate din verbele tranzitive corespunzătoare, la diateza medie și activă, cu prefixele pri-, ap-, at-, už-, care exprimă, printre altele, satisfacția subiectului față de acțiune (în principal, verbe la diateza medie), caracterul complet, epuizat al acțiunii (ap-, pri-) sau caracterul parțial al acțiunii at-, pri-, už-).

Aceste verbe exprimă o acțiune legată predominant sau exclusiv de un obiect „nedeterminat”, „reprezentat ca materie” (această nuanță este introdusă în valoarea verbului de prefixele enumerate). Prin urmare, obiectul acestor verbe poate fi exprimat prin genitivul unui substantiv de materie (de exemplu, …jūs ten, bošai, kiaulienos priede ir alaus prigėrė (Cvirka) „…voi, boși, v-ați îndopat acolo cu carne de porc și ați băut bere până v-ați săturat”), al unui substantiv abstract (de exemplu, …kalbos, kurios dvasios prisisiunkė iš Lietuvos himno (Cvirka) „…limbii, al cărei spirit l-a absorbit din imnul Lituaniei”) sau al unui substantiv concret la plural (de exemplu, …prisiskaitysi tu savo knygų (Jasiukaitis) „…o să citești pe săturate cărțile tale”).

2. În al doilea grup de combinații de tipul al doilea pot fi incluse construcțiile cu verbe aparținând unor anumite grupuri lexicale (așa-numitele verbe ale „aspirației spirituale și fizice”, verbe ale „rugăminții, întrebării”, verbe ale „emoțiilor negative”, verbe cu semantică „de îndepărtare”, verbe ale percepției senzoriale de durată, verbe ale „lipsei, privării” etc.).

„Sfera de influență” a unor asemenea verbe este mai largă decât cea a verbelor din grupul precedent, deoarece acțiunea exprimată de ele nu este legată de vreo reprezentare particulară a obiectului și, astfel, în combinație cu ele poate apărea genitivul atât al substantivelor de materie sau abstracte, cât și al substantivelor „concrete”, precum și al pronumelor. Cf., de exemplu: — Hello — rikteлеjо Франкас jam, — nori kavos? (Cvirka) „Hello, — i-a strigat Frankas, — vrei cafea (gen.)?” și: — Nori puoduko kavos? „Vrei o ceșcuță (gen.) de cafea?”; Žuvis … gilumos ieško, o žmogus — gerumos (Gud.-Guzevičius) „Peștele … caută adâncimea, iar omul — binele”; …ir todėl jam reiksia pačios (Cvirka) „…și de aceea are nevoie de soție” (literal, „…îi trebuie soție”); …visados pakakdavo jo kompanijai pralinksminti (Cvirka) „…întotdeauna era de ajuns pentru a-i înveseli compania”¹²).

3. În sfârșit, în al treilea grup de combinații de tipul al doilea intră combinațiile genitivului cu verbe care au negație. Aceste combinații, spre deosebire de cele din primele două grupuri, au „univer-

¹²⁾ Ultimele două exemple arată caracterul neîntemeiat al interpretării propuse de E. Fraenkel pentru genitivul folosit cu verbele „nevoii, lipsei, privării” și cu verbele care exprimă „suficiența”, ca Genitiv’a partitiv’a (vezi lucrarea citată, p. 45–§43) — indiferent dacă acest termen este înțeles în sensul de parțialitate sau în sensul de nedeterminare a obiectului. Este limpede că, atunci când la genitiv apare un substantiv „concret” la singular sau un pronume, este cu totul nepotrivit să se presupună că obiectul este afectat doar într-o anumită parte a sa (sau chiar că este un obiect „nedeterminat”, în cazul pronumelui).

105

caracter „sălional”: în componența lor pot intra verbe și substantive cu orice valoare lexicală (de ex., Jis nebedarinėjo deg lės, nemetė žarnų ir likučių varnoms, nepūtė pūslės (Cvirka) „Nu mai spinteca păstrăvi, nu arunca corbilor resturi de intestine sau cozi, nu umfla bășica…”; Ar negirdėjai ten kaimenės bliaunant (în loc de Acc. cum part.), laukuose prunkščiančio arklio, o kalvose siaudžiančio javo? (Cvirka) „N-ai auzit acolo mugetul turmei (genitiv cu participiu), nechezatul cailor de pe câmpuri, iar pe dealuri — foșnetul lanurilor?“ etc.).

* * *

Sensurile exprimate de combinațiile de tipul al doilea sunt de obicei evidențiate ca sensuri aparte ale genitivului, iar aceste combinații sunt examinate în aceeași categorie (uneori sub aceeași rubrică) cu combinațiile de tipul întâi.

Astfel, de pildă, eminentul lingvist lituanian I. Jablonskis, în interesanta sa carte, bogată în material, „Cazurile și prepozițiile. Folosirea lor în limba noastră“¹³, distinge, pe lângă „genitivul nedeterminării sau al părții“ (vezi §19, care reunește combinații atât de tipul întâi, cât și de tipul al doilea), „genitivul plenitudinii sau al multitudinii“ (§18, care include, alături de altele, și combinații verbale), „genitivul scopului“, prin care este desemnat „obiectul căutat sau dorit“ (§21), „genitivul lipsei sau al absenței“, cu ajutorul căruia desemnăm ceea ce ne lipsește, de care ducem lipsă, de ce avem nevoie, ceea ce nu există“ (§22), „genitivul negației“ (§23), „genitivul separării și altele asemenea“ (§29).

Într-adevăr, toate aceste sensuri pot fi observate în combinațiile corespunzătoare. Astfel, în combinațiile pe care le-am atribuit primului grup, nuanța de „plenitudine sau multitudine“ a obiectului, pe de o parte, și, dimpotrivă, de „parțialitate a obiectului“, pe de altă parte, este foarte clară. Cf., de pildă, combinații precum „... prisirašiau popierėlių… kad man tuomet kas dešinę nukirstų! (Cvirka) „… am umplut pagini întregi de hârtiuțe…, să-mi fi tăiat atunci cineva mâna dreaptă!“; … prisigaudė žuvies (Cvirka) „… a prins o mulțime de pește“, și combinații precum: Valdovas atsigerė midaus (Cvirka) „Stăpânul… a băut puțin hidromel“; Atsilauždami sau duonos, gulėjusios čia pat, ją užgerdavo jie iš didelio butelio (Cvirka) „Rupând bucăți din pâinea lor, care se afla chiar acolo, o însoțeau cu băutură dintr-o sticlă mare“.

Nu există însă niciun temei pentru a atribui o nuanță sau alta sensului formei cazuale înseși, întrucât ea este cuprinsă în semantica componentei verbale, care intră întotdeauna în combinație tocmai cu genitivul denumirii obiectului, și întrucât combinațiile examinate nu se opun, prin urmare, combinațiilor (acelorași verbe) cu vreun alt caz (de pildă, cu acuzativul), în care această nuanță ar lipsi.

Același lucru se poate susține pe deplin și în privința combinațiilor din grupul al doilea. Cf., de pildă, combinațiile cu verbe ale „aspirației spirituale“,

¹³ J. Jablonskis, Linksniai ir prielinksniai, Jų vartojimas mūsų kalboje, Kaunas, 1928.

106

în care genitivului pare să-i fie proprie semnificația de „obiect căutat sau dorit“, pe de o parte, și combinațiile cu verbe care exprimă emoții sufletești opuse, în a căror componentă nominală ar trebui, dacă am fi consecvenți, să identificăm sensul de „obiect evitat, care inspiră teamă, nedorit“, pe de altă parte: Kokių tu čia kliaučių ieškai? — Aš ne kliaučių ieškau, o teisybės (Vienuolis) „Ce cusururi cauți aici? — Nu caut cusururi, ci dreptate“; … kiekvienas laukia pirmojo kliento, kaip laukia jaunavedžių pora savo pirmojo vaisiaus (Cvirka) „… fiecare așteaptă primul client, așa cum un cuplu de proaspăt căsătoriți își așteaptă primul copil“; … norėjo viso tėvo ūkio vyresnysis (Vienuolis) „… fratele mai mare voia [să obțină] toată gospodăria tatălui (gen.)“; … jaunikliai vengė jo ir šalinəsi (Cvirka) „… tinerii îl evitau și se țineau departe de el“; … bijojo žąsino, bijojo plačiųjų laukų tylos, bijojo ir svetimų žmonių (Vienuolis) „… se temea de gâscan, se temea de liniștea întinselor câmpuri și se temea și de oamenii străini“.

Sau combinații asemănătoare celor pe care Jablonskis le prezintă la paragraful „genitivul lipsei sau al absenței“: Čia reikėjo ir drąsos, ir greitumo, ir sumanumo (Vienuolis) „Aici era nevoie și de curaj, și de iuțeală, și de istețime“; Ūkis stokojo arklių ir įrankių (Avyžius) „Gospodăria ducea lipsă de cai și de unelte“; Stigo visur žmonių, trūko rankų (Cvirka) „Pretutindeni lipseau oamenii, era lipsă de brațe“; și combinații cu sens opus: …užtenka ir kitų pasityčiojimų (Jasiukaitis) „…sunt de ajuns și batjocurile celorlalți“; …užteks ir dešimties kapeikų (Jasiukaitis) „…vor fi suficiente și zece copeici“; Pakako akimirkos, kad tas veidas…pasiliko mano akyse (Cvirka) „A fost de ajuns o clipă pentru ca acel chip…să-mi rămână în fața ochilor“; Tuomet pakakdavo mažučio žodelio, šypsnio, juoko (Cvirka) „Atunci era de ajuns un cuvințel, un zâmbet, un râs“.

Este cu totul evident că diferența de sens dintre grupurile corespunzătoare de combinații „opuse“ se explică nu prin contradicția dintre nuanțele inerente sensului genitivului, ci prin diferența de semantică a verbelor care intră în alcătuirea combinațiilor.

În mod similar, s-ar putea identifica în forma genitivului însăși sensul unui obiect care nu este supus acțiunii în combinațiile din grupul al treilea numai dacă ar fi posibilă asocierea verbului negat cu vreun alt caz (de pildă, cu acuzativul), în care sensul corespunzător ar lipsi (sau dacă genitivul ar putea desemna un obiect care nu este supus acțiunii în combinație cu verbe fără negație).

Analiza combinațiilor de tipul al doilea conduce la concluzia că genitivul exprimă aici doar sensul general al obiectului acțiunii, iar nuanțele particulare prezente în unele sau altele dintre combinații sunt determinate în întregime de sensul componentei verbale. Astfel, sensul genitivului folosit cu verbe din anumite grupuri (mai mult sau mai puțin restrânse) se dovedește identic cu sensul acuzativului. În acest caz, acuzativul nu poate,

107

de regulă, să apară în același „mediu sintactic” (adică în combinație cu aceleași verbe) ca și cazul genitiv. Folosind terminologia cercetărilor fonologice, se poate spune că genitivul se află față de acuzativ într-o „distribuție complementară” (sau „complementară”). Aceste două împrejurări (identitatea funcțională a celor două cazuri menționate și faptul „distribuției complementare”) sunt suficiente pentru a recunoaște genitivul în combinațiile de tipul al doilea drept variantă pozițională (combinatorie)¹⁴ a acuzativului. Prin urmare, polisemia adjectivului în cazul genitiv se dovedește a fi aparentă.

Tot ce s-a spus nu trebuie înțeles în sensul că acele combinații în care apariția cazului dat este determinată de apartenența componentului principal la un grup limitat lexical într-o măsură sau alta ni s-ar părea un obiect nedemn de atenția cercetătorului sintaxei cazurilor. Dimpotrivă, așa cum, în descrierea sistemului fonetic al limbii, este necesară descrierea amănunțită a tuturor variantelor fonemului în întreaga lor diversitate concretă și definirea exactă a tuturor pozițiilor în care poate apărea cutare sau cutare variantă combinatorie, tot astfel, în cercetarea sintaxei unui anumit caz, în special a genitivului, este necesară descrierea cuprinzătoare a tuturor întrebuințărilor particulare ale formei cazuale și identificarea condițiilor funcționării acesteia.

Stârnește însă obiecții ferme examinarea nediferențiată, pe scară largă, a combinațiilor „libere” și a celor limitate lexical din partea componentului principal, precum și (uneori asociată cu aceasta) identificarea unui număr arbitrar de „sensuri”, chipurile inerente formei cazuale.

¹⁴ După cum reiese din cele spuse, acest termen, împrumutat din fonologie, este folosit aici cu un sens diferit de cel pe care i-l atribuie R. Jakobson în cunoscuta sa lucrare despre sistemul cazual al limbii ruse (TCLP, 6), unde distinge „sensul general” al cazului și „variantele combinatorii” ale acestui sens. În această formă, recursul la arsenalul terminologic al fonologiei nu pare rodnic, întrucât conceptul fonologic corespunzător (elemente identice funcțional, dar diferite formal) nu constituie câtuși de puțin o analogie strictă cu reinterpretarea sa sintactică (după cum ni se pare, spre deosebire de o comparație) propusă în prezentul articol.