ACTA LINGUISTICA LITHUANICA

LII (2005), 1 – 21

Caracteristicile acustice ale intonațiilor monoftongilor din limba lituaniană standard

Robertas Kudirka

Universitatea din Vilnius

Facultatea de Științe Umaniste din Kaunas

Scopul articolului este de a descrie caracteristicile acustice ale monoftongilor accentuați din limba lituaniană standard și de a evidenția diferențele dintre intonațiile circumflexă și acută. Au fost investigate cuvinte accentuate inițial, care conțin monoftongi de tipul CV / CV. În total, au fost selectate 376 de cuvinte de acest tip. Analiza spectrogramelor s-a bazat pe descrierea și examinarea următoarelor proprietăți ale monoftongilor: frecvența fundamentală, intensitatea, durata și formantul de bază.

1. INTRODUCERE

Intonațiile limbii lituaniene standard au fost deja studiate pe larg prin metode instrumentale. La citirea descrierilor rezultatelor experimentale, ies în evidență datele și evaluările foarte diferite privind caracteristicile acustice ale intonațiilor limbii lituaniene. Cercetătorii limbii lituaniene standard consideră durata unul dintre cei mai importanți parametri. Concluziile studiilor experimentale susțin că silabele cu accent circumflex au o durată mai mare (Pakerys, Plakunova, Urbelienė 1970: 43–47; Svecevičius 1964; Vaitkevičiūtė 1960: 210–216; 2001: 31). Unii cercetători au obținut un rezultat diferit: diftongii cu accent acut pot fi uneori mai lungi decât cei cu accent circumflex (Pakerys 1968a: 106; Pakerys, Plakunova, Urbelienė 1972: 7). S-a observat, de asemenea, că durata componentelor silabei se schimbă în funcție de intonație: în diftongii cu accent acut, prima componentă este mai lungă, iar în cei cu accent circumflex, a doua (Pakerys, Plakunova, Urbelienė 1972: 34). Cel mai recent studiu asupra duratei în limba standard a constatat că vocalele scurte accentuate sunt de aproximativ 2,3 ori mai scurte decât vocalele lungi corespunzătoare, însă experimentul nu ține cont de intonații (Kaukėnienė 2003: 40–47).

Caracteristicile tonului fundamental sunt evaluate în mod diferit de către cercetători. S-a constatat că tonul fundamental depinde în cea mai mare măsură de intonația frazei; uneori se afirmă chiar că tonul este doar un mijloc de exprimare a intonației frazei (Pakerys 1982: 116). Pe baza materialelor experimentale din studiul diftongilor, se tinde să nu se recunoască existența tipurilor tonale ascendent și descendent, deoarece studiile arată că intonațiile acută și circumflexă pot avea atât un ton ascendent, cât și unul descendent; prin urmare, variația tonului nu poate fi o caracteristică distinctivă a intonației (Laigonaitė 1958: 71–100; cf. Svecevičius 1964: 20)¹.

¹ La evaluarea concluziilor experimentelor, trebuie să se țină întotdeauna seama de faptul că cercetările au fost efectuate cu echipamente hardware și software diferite, ceea ce poate determina rezultate diferite. Același lucru se poate spune și despre materialul experimental: unii cercetează diftongi, alții monoftongi.

2 |

ROBERTAS KUDIRKA

Rezultate similare s-au obținut și în urma cercetării tonului fundamental al diftongilor: 1) cuvintele rostite cu intonație frazală nominativă au un ton ascendent și descendent, însă diftongii cu același accent tonal pot dobândi, sub influența altor intonații frazale, atât un ton descendent, cât și unul ascendent; 2) în șoaptă, care nu are deloc F₀, accentele tonale se disting clar (Pakerys 1967b: 14–15; 1968b: 83–92).

Intensitatea este, de asemenea, un indiciu important al accentului tonal, mai puțin legat de variațiile intonației frazei decât tonul fundamental. Adelė Laigonaitė, care a efectuat un experiment, afirmă în concluzii că nu tonul fundamental, ci intensitatea este cel mai important indiciu al accentului tonal (Laigonaitė 1958: 90–100; 1959). Experimentele au stabilit că vocalele lungi și diftongii circumflexi din limba standard sunt cu câteva zecimi de decibel mai intenși decât cei corespunzători cu accent acut (Pakerys 1982: 175). Diferă și intensitatea primei componente a unui diftong sau a unei secvențe vocală-sonantă: prima componentă a secvențelor vocală-sonantă mixte cu accent acut este mai intensă decât componentele corespunzătoare ale secvențelor circumflexe (Pakerys 1982: 178). Există și opinii contrare: Bronius Svecevičius, alternând locul vârfului de intensitate prin metoda analizei și sintezei, a verificat influența acestuia asupra perceperii accentului tonal și a stabilit că este un parametru semnificativ al perceperii accentului tonal (Svecevičius 1978: 66). Valerija Vaitkevičiūtė, care a cercetat accentele tonale ale limbii standard, susține că acestea nu se disting prin conturul orizontal, ci prin diferențele verticale dintre tonul fundamental, intensitatea și alți parametri ai sunetelor cu accente tonale diferite, concentrați într-una dintre cele trei părți egale ca durată ale sunetului (Vaitkevičiūtė 1995: 89–91).

Pentru distingerea accentelor tonale este importantă variația nu numai a indiciilor prozodice, ci și a celor calitative. Aceste indicii depind în special de structura fonemică a silabei lungi: legătura dintre accentul tonal și calitatea sunetelor se observă clar în silabele alcătuite din diftongi și secvențe vocală-sonantă mixte, în timp ce accentul tonal are o influență mai redusă asupra calității monoftongilor lungi. S-a stabilit că primele componente ale diftongilor și secvențelor vocală-sonantă cu accent acut din limba standard sunt mai deschise, iar cele cu accent circumflex — mai închise (Pakerys 1995: 298). S-a observat, de asemenea, că diferențele calitative sunt transmise nu de valorile concrete ale formanților, ci de variația frecvențelor acestora: la vocalele cu accent acut, aceasta este pronunțată și contrastantă, iar la cele circumflexe — mai puțin perceptibilă (Girdenis 1974: 194; Girdenis, Pupkis 1974: 119). Cercetările asupra dialectului samogițian de nord au arătat că valorile formanților vocalelor lungi cu accent acut depind și de articulație: vocalele acute închise sunt mai difuze, iar cele deschise — mai compacte. Această caracteristică este asociată cu energia concentrată a accentului acut și energia difuză a celui circumflex (Girdenis 1996: 78).

În lucrările din ultimii ani s-a adoptat deja opinia că accentele tonale ale limbii lituaniene sunt de natură mixtă: ele se disting prin anumite indicii calitative (de timbru), prin cantitatea silabică, prin modulațiile intensității vocii și ale tonului fundamental, precum și prin structura spectrală (Ambrazas, red., 1994: 39; Pakerys 1982: 189; Vaitkevičiūtė 1995: 9; Stundžia 1996: 27). Trebuie adăugat că mai mulți cercetători au menționat nivelarea accentelor tonale: vorbitorii din Aukštaitija de nord și de est nu mai disting accentul cu început puternic de cel cu final puternic în silabele cu vocale lungi și cu diftongii [ie], [uo] (la fel și vorbitorii limbii standard) (Ambrazas, red., 1994: 39; Pakerys 1967a: 132; 1995: 303; Laigonaitė 1959: 20). Lilija Anusienė (1983: 5–12) a constatat, de asemenea, indicii ale nivelării și susține că diferența de durată dintre vocalele cu accent cu final puternic și cele cu accent cu început puternic s-a nivelat în limba lituaniană standard.

MONOFTONGŲ PRIEGAIDŽIŲ POŽYMIAI

| 3

În publicațiile de lingvistică au fost publicate numeroase cercetări asupra accentelor tonale din dialectele lituaniene (Atkočaitytė 2000; Bukantis 1984; Eidukaitienė 1977; Kosienė 1982; Kačiūskienė, Girdenis 1997; Girdenis 1967, 1974; Murinienė 2000; Leskauskaitė 2000). Un studiu cuprinzător este cel al accentelor tonale din dialectul kauniškiai al Aukštaitijei de vest (Girdenis, Pupkis 1974: 111–120). După analizarea indiciilor prozodice (durata vocii, poziția vârfului tonului fundamental, poziția vârfului intensității), autorii subliniază în concluzii că durata este indiciul cel mai fiabil și că ea distinge cel mai mult accentele tonale. Acestea se disting și prin poziția vârfului tonului fundamental și prin vârful intensității: vârful intensității vocalelor cu accent acut apare mai devreme decât cel al vocalelor circumflexe. În schimb, indicii precum diapazonul tonului fundamental și intensitatea de vârf a vocalelor nu depind aproape deloc de accentele tonale. Această concluzie a fost confirmată ulterior și de un alt studiu asupra duratei vocalelor din dialectul sudic al Aukštaitijei de vest: vocalele circumflexe sunt de 1,1 ori mai lungi decât cele cu accent acut (Kazlauskienė 1998: 53). În urma cercetării instrumentale a prozodiei graiului Șakiai din dialectul kauniškiai al Aukštaitijei de vest, se afirmă că momentul apariției vârfului tonului fundamental este indiciul care distinge cel mai constant accentele tonale ale acestui grai: vârfurile silabelor cu accent acut apar mult mai devreme decât cele ale silabelor circumflexe (Bacevičiūtė 2001: 78). Celelalte indicii prozodice depind de structura silabei. Silabele vocalice lungi se disting, de asemenea, prin durată — cele circumflexe sunt mai lungi. În silabele lungi cu diftongi și secvențe vocală-sonantă, accentele tonale se disting cel mai clar prin diapazonul variației tonului fundamental: diapazonul celor cu accent acut este mai larg. Poziția vârfului tonului și indiciile calitative ale primei componente disting mai puțin fiabil silabele de acest tip.

Anterior se susținea că accentele tonale ale samogițienilor de nord se disting prin variația bruscă sau treptată a „desenului” acustic și a articulației: accentul acut este pronunțat și brusc, iar cel circumflex — estompat și treptat (Girdenis 1974: 192). Cercetările ulterioare au arătat că indiciile distinctive ale accentelor tonale ale samogițienilor de nord sunt legate de variația nivelului general al energiei: accentul acut are energia concentrată, iar cel circumflex — energia dispersată în centrul silabei. Experimentele au evidențiat, de asemenea, o corelație clară între tonul fundamental și nivelul energiei; de aceea, se concluzionează că tonul fundamental este un indiciu foarte fiabil al accentelor tonale ale samogițienilor de nord (Girdenis 1996: 82). Concluziile experimentelor anterioare au fost confirmate de cele mai recente teste, care au modificat artificial tonul fundamental și intensitatea: s-a stabilit că accentele tonale ale samogițienilor de nord se disting prin bruschețea variației tonului fundamental — tonul accentului acut variază brusc, iar cel al accentului circumflex, lin și treptat (Girdenis 1998: 38). Accentele tonale ale varniškiai din samogițiana de sud se disting cel mai clar prin calitate și indicii dinamice: durata mai scurtă a pronunțării accentului acut, începutul brusc și scăderea intensității se deosebesc de accentul circumflex, mai lin și mai lung (Bukantis 1984: 22). Accentele tonale ale raseiniškiai din samogițiana de sud se disting semnificativ prin durată: silabele cu accent acut sunt mai lungi decât cele circumflexe. Un indiciu important al accentelor tonale ale raseiniškiai este și traiectoria mișcării tonului fundamental: tonul accentului acut este ridicat la început și coboară pe aproape întreaga durată a pronunțării, în timp ce tonul accentului circumflex este relativ plat și ușor ascendent (Atkočaitytė 2000: 114). Cercetarea accentelor tonale din Aukštaitija de est a stabilit că durata și intensitatea sunt cele mai importante indicii distinctive (Kosienė 1982: 67; Eidukaitienė 1977: 23). Compararea silabelor cu diftongi din dialectele samogițian de nord și aukštaitian de est a arătat că accentele tonale samogițiene se disting prin diapazonul variației tonului fundamental, în timp ce accentele tonale aukštaitiene de est se disting prin timbrul primei componente (Kačiūskienė, Girdenis 1997: 32).

4 | ROBERTAS KUDIRKA

După trecerea în revistă a cercetărilor privind accentele tonale din dialectele limbii lituaniene, se observă că opoziția dintre accentele tonale poate fi exprimată prin diverse trăsături, iar importanța fiecărei trăsături prozodice nu este aceeași în diferitele dialecte (Laigonaitė 1958: 7–90; Kazlauskas 1966: 119–121).

Pentru a stabili prin ce trăsături acustice se deosebesc monoftongii circumflexați de cei acutați, am efectuat un experiment. Au fost cercetate trăsăturile acustice ale monoftongilor accentuați: tonul fundamental, intensitatea, durata și formantele principale. Pentru cercetare au fost alese cuvinte bisilabice din limba lituaniană standard (cu excepția unor cazuri, trisilabice), în care monoftongul accentuat se află în prima silabă de tip CV / C’V. Din dicționare au fost selectate toate variantele posibile de acest tip de silabă, cu toate vocalele și consoanele. Cuvintele au fost selectate din dicționare de pronunție și explicative (Vaitkevičiūtė 2001; Vitkauskas 2001; DLKŽ; TŽŽ). În total, pentru experiment au fost selectate 376 de cuvinte cu prima silabă accentuată de tip CV / C’V; cuvintele izolate au fost citite cu intonație neutră. Materialul experimental de limbă lituaniană a fost înregistrat în 2003, în Laboratorul de fonetică experimentală al Facultății de Științe Umaniste din Kaunas a Universității din Vilnius. Au fost selectați ca vorbitori actori profesioniști:

Evaldas Leskauskas (g. 1976), gimė ir gyvena Kaune, dirba Akademiniame Kauno dramos teatre, kalba bendrine lietuvių kalba;

Dainius Svobonas (g. 1968), gimė ir mokėsi Vilniuje, 21-erių persikėlė į Kauną ir čia gyvena jau trylika metų. Dirba Akademiniame Kauno dramos teatre, kalba bendrine lietuvių kalba.

Intonația vorbitorilor nu a fost reglementată în detaliu; li s-a cerut să citească într-un ritm normal, evitând expresivitatea și folosind o intonație neutră cât mai puțin marcată.

Echipamentul hardware: computer Celeron 333 Mhz / 64 Mb RAM / 4 Mb SVGA / SB Audio PCI 64 V, microfon Senheiser MD 421, amplificator Audiotechnica ART 27F Tube Mic. Segmentarea înregistrării și analiza spectrală au fost efectuate în Laboratorul de fonetică experimentală al VU KHF, cu programul PRAAT 4.0.47. Calculele statistice au fost efectuate cu programele Microsoft Excel, Statistica 5.5 și SPSS 12.0 for Windows.

Pentru analiza datelor experimentale au fost alese denumiri mai neutre ale accentelor tonale: în locul accentului circumflex se folosește circumflex, iar în locul accentului acut – acut. În scheme sunt folosite abrevierile denumirilor accentelor tonale: circumflex – „c”, acut – „a”.

2. D U R A T A

În cuvinte s-au măsurat durata absolută, în milisecunde, a monoftongului din prima silabă accentuată de tip CV / C’V și durata absolută a cuvântului; pe baza acestora s-a calculat durata relativă [x = X_b: X_z (X_b – durata vocalei; X_z – durata cuvântului)]. Datele obținute au fost evaluate statistic (vezi Tabelul 1).

Raporturile dintre duratele absolute ale alotonilor vocalici circumflexați și acutați sunt prezentate în Tabelul 1; datele au fost rotunjite la 1 ms. După cum se poate observa, doar o singură poziție diferă semnificativ statistic: [ãː] circumflexat este mai lung decât [áː] acut, iar intervalele de încredere se suprapun doar într-o mică măsură. Este clar că rezultatul a fost influențat de numărul mic

MONOFTONGŲ PRIEGAIDŽIŲ POŽYMIAI

5

TABELUL 1. DURATA ABSOLUTĂ A ALOFONELOR VOCALELOR ȘI EVALUAREA EI STATISTICĂ²

Vocale n x̄ (ms) s(ms) v (%) interv. de încredere 95% (ms) tₚ > <tₐ [iː] 32 234 39,64 16,9 220 ÷ 248 [iː] 34 222 51,44 23,1 204 ÷ 240 1,02<t₀,₀₅=2,00 [ɛː] 31 242 35,09 14,5 229 ÷ 255 0,36<t₀,₀₅=2,00 [ɛː] 35 239 31,59 13,2 228 ÷ 250 [ɛː] 28 264 33,35 12,6 251 ÷ 277 [ɑː] 42 247 27,26 11,0 239 ÷ 256 [ɑː] 8 227 19,04 8,4 211 ÷ 243 2,10>t₀,₀₅=2,01 [ɔː] 38 246 36,42 14,8 234 ÷ 258 0,50<t₀,₀₅=1,99 [ɔː] 36 241 36,14 15,0 229 ÷ 254 [uː] 46 226 42,58 18,8 214 ÷ 239 [uː] 46 233 39,74 17,1 221 ÷ 245 0,75<t₀,₀₅=1,99

eșantionul de [áː] cu accent ascuțit. Intervalele de încredere ale alofonelor tuturor celorlalte vocale se intersectează, iar criteriul Student nu indică diferențe semnificative; totuși, comparând intervalele de încredere și mediile, se observă o durată mai mare a vocalelor circumflexe (cu excepția vocalei circumflexe [ũː], a cărei durată medie este mai mică). Mediile vocalelor circumflexe sunt cu 3–20 ms mai mari decât mediile vocalelor cu accent ascuțit; de asemenea, valorile limitelor inferioare ale intervalelor de încredere pentru vocalele circumflexe sunt cu 1–28 ms, iar cele ale limitelor superioare cu 4–13 ms mai mari decât cele ale vocalelor cu accent ascuțit. Să analizăm datele privind durata relativă: conform tabelului (vezi Tabelul 2), nicio poziție nu prezintă diferențe semnificative statistic. Totuși, comparând intervalele de încredere, putem observa că în patru din cele cinci poziții valorile limitelor inferioare și superioare ale intervalelor de încredere ale vocalelor circumflexe sunt mai mari decât cele ale vocalelor cu accent ascuțit. Analizând datele privind durata tuturor vocalelor investigate, nu s-au obținut rezultate semnificative statistic, dar compararea intervalelor de încredere a relevat o regularitate generală, sistematică: intervalele duratelor atât absolute, cât și relative ale vocalelor circumflexe arată că vocalele cu acest accent sunt mai lungi decât cele cu accent ascuțit. Această regularitate se evidențiază în patru din cele cinci perechi comparate. Diferențele dintre amplitudinile intervalelor de încredere sunt susținute și de mediile duratelor: durata absolută a vocalelor circumflexe este de 243 ms (durata relativă – 0,35), iar a celor cu accent ascuțit – 232 ms (0,33).

² Semnificația simbolurilor folosite în tabele: n – numărul măsurătorilor, x̄ – media aritmetică, s – abaterea standard, v – coeficientul de variație; interv. de încredere – intervalul de încredere, tₚ – valoarea calculată a criteriului Student, tₐ – valoarea critică a criteriului Student, α – nivelul de semnificație al rezultatelor.

6 |

ROBERTAS KUDIRKA

TABELUL 2. DURATA RELATIVĂ A ALOFONELOR VOCALELOR ȘI EVALUAREA EI STATISTICĂ

Vocale n x̄ (ms) s(ms) v (%) interv. de încredere 95% (ms) tₚ > < tₐ [íˑ] 32 0,33 0,07 21,0 0,31 ÷ 0,36 [íˑ] 34 0,33 0,07 20,8 0,30 ÷ 0,35 0,27 < t₀,₀₅ = 2,00 [ěˑ] 31 0,34 0,06 17,9 0,32 ÷ 0,36 [ěˑ] 35 0,35 0,06 18,2 0,33 ÷ 0,37 0,76 < t₀,₀₅ = 2,00 [ėˑ] 28 0,38 0,06 15,3 0,36 ÷ 0,40 [ãˑ] 42 0,33 0,05 14,1 0,32 ÷ 0,35 [áˑ] 8 0,30 0,03 10,3 0,28 ÷ 0,33 1,79 < t₀,₀₅ = 2,01 [õˑ] 38 0,35 0,07 19,2 0,33 ÷ 0,37 0,26 < t₀,₀₅ = 1,99 [óˑ] 36 0,35 0,07 19,7 0,32 ÷ 0,37 [ũˑ] 46 0,34 0,06 19,0 0,32 ÷ 0,36 [ũˑ] 46 0,33 0,07 21,6 0,31 ÷ 0,35 0,54 < t₀,₀₅ = 1,99

3. TONUL FUNDAMENTAL

Tonul fundamental a fost măsurat prelevând valori din cinci puncte ale conturului tonal; durata vocii se împarte vertical în cinci părți egale; măsurătorile s-au efectuat în aceste cinci puncte: la începutul vocii, la sfârșit și la mijloc, apoi segmentele de la început până la mijloc și de la mijloc până la sfârșit se împart în jumătate și se măsoară în acele puncte. Pe baza acestor date a fost calculată amplitudinea tonului fundamental – intervalul dintre vârful conturului tonal și punctul cel mai jos. De asemenea, s-a măsurat valoarea de vârf a tonului fundamental și momentul apariției valorii de vârf, în milisecunde (distanța de la începutul rostirii vocale până la punctul cel mai înalt). Rezultatele sunt prezentate în Tabelul 3. Verificarea statistică a lățimilor amplitudinilor comparate ale vocalelor circumflexe și cu accent ascuțit nu a relevat diferențe semnificative: amplitudinile au lățimi asemănătoare, cele ale vocalelor circumflexe fiind mai des mai largi. Nici analiza intervalelor de încredere nu indică diferențe sistematice; intervalele se suprapun și, uneori, se poate spune că se și confundă.

În ceea ce privește a doua caracteristică a tonului fundamental – valoarea de vârf a tonului fundamental –, alofonele nu diferă nici ele: în toate cazurile, valoarea critică a criteriului Student nu a fost depășită. Examinând valorile de vârf ale tonului, intervalele de încredere și mediile pentru alofonele diferite, nu se observă tendințe clare: uneori, mediile și valorile limitelor intervalelor de încredere sunt mai mari pentru vocalele circumflexe ([ãˑ] 1,42 ht, interv. de încredere 0,80 ÷ 2,04 ht și [áˑ] 1,05 ht, interv. de încredere -0,18 ÷ 2,28 ht; [õˑ] c 1,51 ht, interv. de încredere 0,91 ÷ 2,11 ht și [óˑ] 1,50 ht, interv. de încredere 0,92 ÷ 2,08 ht; [ũˑ] c 2,59 ht, interv. de încredere 2,15 ÷ 3,02 ht și

MONOFTONGŲ PRIEGAIDŽIŲ POŽYMIAI

7

[űː] a 2,31 ht, interval de încredere 1,84 ÷ 2,78 ht), iar uneori cu accent acut ([íː] a 2,35 ht, interval de încredere 1,90 ÷ 2,80 ht și [íː] c 2,17 ht, interval de încredere 1,75 ÷ 2,59 ht; [éː] a 1,96 ht, interval de încredere 1,43 ÷ 2,49 ht și [ěː] c 1,62 ht, interval de încredere 0,95 ÷ 2,29 ht).

Al treilea indicator al tonului fundamental analizat este momentul atingerii valorii maxime a tonului fundamental. După verificarea statistică a rezultatelor, s-a constatat că nu există diferențe semnificative: momentul apariției vârfului tonal este foarte variabil, iar intervalele de încredere se suprapun în toate cazurile. Compararea mediilor și a intervalelor de încredere pentru momentul atingerii valorii maxime a tonului fundamental al vocalelor cu accent circumflex și acut nu a evidențiat vreo regularitate sistematică: uneori mediile și valorile limitelor intervalelor de încredere sunt mai mari pentru vocalele cu accent circumflex ([ěː] 109,16 ms, interval de încredere 77,15 ÷ 141,17 ms și [éː] 72,89 ms, interval de încredere 46,80 ÷ 98,97 ms; [āː] 101 ms, interval de încredere 69,62 ÷ 132,38 ms și [áː] 98,88 ms, interval de încredere 8,26 ÷ 189,49 ms; [ōː] 130,55 ms, interval de încredere 98,26 ÷ 162,84 ms și [óː] 92,31 ms, interval de încredere 63,54 ÷ 121,08 ms), iar alteori pentru cele cu accent acut ([íː] 90 ms, interval de încredere 64,13 ÷ 115,87 ms și [ìː] 82,78 ms, interval de încredere 53,48 ÷ 112,09 ms; [űː] 77,96 ms, interval de încredere 56,01 ÷ 99,90 ms și [üː] 69,98 ms, interval de încredere 48,01 ÷ 91,95 ms).

În scheme (vezi fig. 1, 2, 3, 4, 5) sunt reprezentate curbele tonului fundamental pe baza datelor de măsurare a vocalelor, prelevate din cinci puncte ale curbei. Se poate compara modul în care variază curbele tonului fundamental ale accentelor circumflex și acut. Se observă că intervalele tonale ale vocalelor cu accent circumflex și acut sunt similare; uneori, se poate spune, chiar și limitele intervalelor de încredere coincid.

TABELUL 3. INDICATORII TONULUI FUNDAMENTAL AI ALOFOANELOR VOCALELOR ȘI EVALUAREA LOR STATISTICĂ

Indicatorul cercetat

Vocale

n

x̄

s

v (%)

interval de încredere de 95%

tₚ > <tₐ

Interval (ht)

[iː]

32

1,54

1,28

83,1

1,08 ÷ 2,00

[íː]

34

1,47

1,12

76,4

1,08 ÷ 1,86

0,23 < t₀,₀₅ = 2,00

Ton fundamental maxim (ht)

[íː]

32

2,17

1,16

53,4

1,75 ÷ 2,59

[íː]

34

2,35

1,29

55,1

1,90 ÷ 2,80

0,59 < t₀,₀₅ = 2,00

Momentul apariției vârfului tonului fundamental (ms)

[íː]

32

82,78

81,26

98,2

53,48 ÷ 112,09

[íː]

34

90,00

74,16

82,4

64,13 ÷ 115,87

0,38 < t₀,₀₅ = 2,00

Intervalul (ht)

[ěː]

31

1,29

0,74

57,7

1,01 ÷ 1,56

[éː]

35

1,44

0,89

61,9

1,13 ÷ 1,74

0,74 < t₀,₀₅ = 2,00

8 | ROBERTAS KUDIRKA

CONTINUAREA TABELULUI 3

Caracteristica investigată

Vocale

n

x̄

s

v (%)

interval de încredere de 95%

tₚ > <tₐ

Ton fundamental de vârf (ht)

[ėː]

31

1,62

1,82

112,3

0,95 ÷ 2,29

[ėː]

35

1,96

1,55

79,0

1,43 ÷ 2,49

0,82 < t₀,₀₅ = 2,00

Momentul apariției vârfului tonului fundamental (ms)

[ėː]

31

109,16

87,27

79,9

77,15 ÷ 141,17

[ėː]

35

72,89

75,93

104,2

46,80 ÷ 98,97

1,81 < t₀,₀₅ = 2,00

Domeniu (ht)

[ėː]

28

1,85

1,39

75,2

1,31 ÷ 2,39

Ton fundamental de vârf (ht)

[ėː]

28

1,38

1,68

121,4

0,73 ÷ 2,03

Momentul apariției vârfului tonului fundamental (ms)

[ėː]

28

107,11

97,59

91,1

69,26 ÷ 144,95

Interval (ht)

[āː]

42

1,58

1,07

68,1

1,24 ÷ 1,91

[āː]

8

1,10

0,91

83,2

0,33 ÷ 1,86

1,19 < t₀,₀₅ = 2,01

Ton fundamental de vârf (ht)

[āː]

42

1,42

1,99

140,4

0,80 ÷ 2,04

[āː]

8

1,05

1,47

139,8

-0,18 ÷ 2,28

0,50 < t₀,₀₅ = 2,01

Momentul apariției vârfului tonului fundamental (ms)

[āː]

42

101,00

100,69

99,7

69,62 ÷ 132,38

[āː]

8

98,88

108,38

109,6

8,26 ÷ 189,49

0,05 < t₀,₀₅ = 2,01

Intervalul (ht)

[ōː]

38

1,36

0,93

68,6

1,05 ÷ 1,67

0,39 < t₀,₀₅ = 1,99

[ōː]

36

1,28

0,96

75,4

0,95 ÷ 1,60

MONOFTONGŲ PRIEGAIDŽIŲ POŽYMIAI

9

CONTINUAREA TABELULUI 3

Caracteristica investigată | Vocale | n | x̄ | s | v (%) | interval de încredere 95% | tₚ > < tₐ Ton fundamental de vârf (ht) | [ōˑ] | 38 | 1,51 | 1,82 | 120,5 | 0,91 ÷ 2,11 | 0,02 < t₀,₀₅ = 1,99 | [óˑ] | 36 | 1,50 | 1,72 | 114,5 | 0,92 ÷ 2,08 | Momentul apariției vârfului tonului fundamental (ms) | [ōˑ] | 38 | 130,55 | 98,25 | 75,3 | 98,26 ÷ 162,84 | 1,79 < t₀,₀₅ = 1,99 | [óˑ] | 36 | 92,31 | 85,03 | 92,1 | 63,54 ÷ 121,08 | Interval (ht) | [ūˑ] | 46 | 1,87 | 1,52 | 81,3 | 1,42 ÷ 2,32 | 0,26 < t₀,₀₅ = 1,99 | [úˑ] | 46 | 1,79 | 1,33 | 74,1 | 1,40 ÷ 2,18 | Ton fundamental de vârf (ht) | [ūˑ] | 46 | 2,59 | 1,46 | 56,6 | 2,15 ÷ 3,02 | 0,87 < t₀,₀₅ = 1,99 | [úˑ] | 46 | 2,31 | 1,57 | 68,2 | 1,84 ÷ 2,78 | Momentul apariției vârfului tonului fundamental (ms) | [ūˑ] | 46 | 69,98 | 74,00 | 105,7 | 48,01 ÷ 91,95 | 0,52 < t₀,₀₅ = 1,99 | [úˑ] | 46 | 77,96 | 73,90 | 94,8 | 56,01 ÷ 99,90

10 |

ROBERTAS KUDIRKA

FIG. 1. CURBELE TONULUI FUNDAMENTAL ALE VOCALELOR CIRCUMFLEXE [iː] (–) ȘI ACUTE [íː] (–·)

FIG. 2. CURBELE TONULUI FUNDAMENTAL ALE VOCALELOR CIRCUMFLEXE [ūː] (–) ȘI ACUTE [úː] (–·)

MONOFTONGŲ PRIEGAIDŽIŲ POŽYMIAI

| 11

FIG. 3. CURBELE TONULUI FUNDAMENTAL ALE VOCALelor CIRCUMFLEXE [êː] (–) ȘI ALE VOCALelor ACUTE [éː] (– ·)

12 |

ROBERTAS KUDIRKA

FIG. 5. CURBELE TONULUI FUNDAMENTAL ALE VOCALelor CIRCUMFLEXE [õː] (−) ȘI ALE VOCALelor ACUTE [óː] (−·)

În concluzie, se poate afirma că vocalele circumflexe nu diferă statistic semnificativ de vocalele acute nici în ceea ce privește intervalul tonului fundamental, nici valoarea de vârf, nici momentul apariției vârfului tonal. Intervalele de încredere nu indică diferențe sistematice.

4. INTENSITATEA

Intensitatea a fost măsurată folosind aceeași metodologie ca pentru tonul fundamental. Rezultatele evaluate statistic sunt prezentate în tabelul 4.

TABELUL 4. CARACTERISTICILE DE INTENSITATE ALE ALOTONURILOR VOCALE ȘI EVALUAREA LOR STATISTICĂ

Caracteristica investigată | Vocale | n | x̄ | s | v (%) | interval de încredere 95% | tᵦ < tₐ Interval (dB) | [íː] | 32 | 6,47 | 2,60 | 40,2 | 5,53 ÷ 7,41 | | [íː] | 34 | 5,79 | 2,50 | 43,1 | 4,92 ÷ 6,66 | 1,07 > t₀,₀₅ = 2,00

MONOFTONGŲ PRIEGAIDŽIŲ POŽYMIAI

| 13

CONTINUAREA TABELULUI 4

Caracteristica investigată | Vocale | n | x̄ | s | v (%) | interval de încredere 95% | tₚ > < tα Intensitatea de vârf (dB) | [ĭ] | 32 | 69,56 | 3,21 | 4,6 | 68,40 ÷ 70,72 | 0,32 < t₀,₀₅ = 2,00 Intensitatea de vârf (dB) | [ĭ] | 34 | 69,32 | 2,94 | 4,2 | 68,30 ÷ 70,35 Timpul intensității de vârf (ms) | [ĭ] | 32 | 100,09 | 56,75 | 56,7 | 79,63 ÷ 120,56 | 1,10 < t₀,₀₅ = 2,00 Timpul intensității de vârf (ms) | [ĭ] | 34 | 85,79 | 48,27 | 56,3 | 68,96 ÷ 102,63 Interval (dB) | [ė̌] | 31 | 5,48 | 2,39 | 43,6 | 4,61 ÷ 6,36 | 0,14 < t₀,₀₅ = 2,00 Interval (dB) | [ė̌] | 35 | 5,57 | 2,59 | 46,5 | 4,68 ÷ 6,46 Intensitatea de vârf (dB) | [ė̌] | 31 | 70,68 | 3,65 | 5,2 | 69,34 ÷ 72,01 | 0,47 < t₀,₀₅ = 2,00 Intensitatea de vârf (dB) | [ė̌] | 35 | 71,09 | 3,42 | 4,8 | 69,91 ÷ 72,26 Timpul intensității de vârf (ms) | [ė̌] | 31 | 101,61 | 48,79 | 48,0 | 83,72 ÷ 119,51 | 1,28 < t₀,₀₅ = 2,00 Timpul intensității de vârf (ms) | [ė̌] | 35 | 86,34 | 47,73 | 55,3 | 69,95 ÷ 102,74 Interval (dB) | [ė̌] | 28 | 4,61 | 1,91 | 41,5 | 3,87 ÷ 5,35 Intensitatea de vârf (dB) | [ė̌] | 28 | 70,57 | 4,10 | 5,8 | 68,98 ÷ 72,16 Timpul intensității de vârf (ms) | [ė̌] | 28 | 76,36 | 57,77 | 75,7 | 53,96 ÷ 98,76 Interval (dB) | [ã] | 42 | 5,93 | 2,48 | 41,9 | 5,15 ÷ 6,70 | 0,30 < t₀,₀₅ = 2,01 Interval (dB) | [á] | 8 | 5,63 | 3,25 | 57,8 | 2,91 ÷ 8,34 Intensitatea de vârf (dB) | [ã] | 42 | 70,74 | 4,82 | 6,8 | 69,24 ÷ 72,24 | 0,01 < t₀,₀₅ = 2,01 Intensitatea de vârf (dB) | [á] | 8 | 70,75 | 4,77 | 6,7 | 66,76 ÷ 74,74

14 |

ROBERTAS KUDIRKA

CONTINUAREA TABELULUI 4

Caracteristica cercetată | Vocale | n | x̄ | s | v (%) | interval de încredere 95% | tₚ > tₐ. Momentul intensității de vârf (ms) | [ãˇ] | 42 | 86,31 | 56,49 | 65,4 | 68,70 ÷ 103,92 | 0,44 < t₀,₀₅ = 2,01; [áˇ] | 8 | 95,63 | 45,38 | 47,5 | 57,68 ÷ 133,57. Intervalul (dB) | [õˇ] | 38 | 6,82 | 2,52 | 37,0 | 5,99 ÷ 7,65 | 0,59 < t₀,₀₅ = 1,99; [óˇ] | 36 | 6,47 | 2,49 | 38,5 | 5,63 ÷ 7,31. Intensitatea de vârf (dB) | [õˇ] | 38 | 73,29 | 5,54 | 7,6 | 71,47 ÷ 75,11 | 0,78 < t₀,₀₅ = 1,99; [óˇ] | 36 | 72,36 | 4,64 | 6,4 | 70,79 ÷ 73,93. Momentul intensității de vârf (ms) | [õˇ] | 38 | 104,32 | 46,05 | 44,1 | 89,18 ÷ 119,45 | 0,25 < t₀,₀₅ = 1,99; [óˇ] | 36 | 101,56 | 49,58 | 48,8 | 84,78 ÷ 118,33. Intervalul (dB) | [ũˇ] | 46 | 5,24 | 2,61 | 49,8 | 4,46 ÷ 6,01; [úˇ] | 46 | 5,04 | 2,26 | 44,8 | 4,37 ÷ 5,71 | 0,38 < t₀,₀₅ = 1,99. Intensitatea de vârf (dB) | [ũˇ] | 46 | 70,83 | 4,10 | 5,8 | 69,61 ÷ 72,04; [úˇ] | 46 | 70,96 | 4,43 | 6,2 | 69,64 ÷ 72,27 | 0,15 < t₀,₀₅ = 1,99. Momentul intensității de vârf (ms) | [ũˇ] | 46 | 76,52 | 64,58 | 84,4 | 57,35 ÷ 95,70; [úˇ] | 46 | 80,35 | 71,63 | 89,1 | 59,08 ÷ 101,62 | 0,27 < t₀,₀₅ = 1,99.

Evaluarea statistică a datelor arată că intervalele intensității nu diferențiază accentele tonice, iar niciuna dintre pozițiile comparate nu prezintă diferențe semnificative statistic. În patru dintre cele cinci poziții, valorile medii și cele ale intervalelor de încredere pentru intervalul vocalelor cu accent circumflex sunt mai mari decât cele ale vocalelor cu accent acut, ceea ce înseamnă că intervalul vocalelor cu accent circumflex este mai larg. Calculând mediile intervalului, se observă că diferența este foarte mică: media intervalului vocalelor cu accent circumflex este de 5,76 dB, iar cea a vocalelor cu accent acut – de 5,70 dB.

Verificarea statistică a valorilor intensității de vârf a arătat că nicio poziție nu prezintă diferențe semnificative. Intervalele de încredere ale tuturor alotonilor se intersectează sau chiar coincid, iar valoarea calculată a criteriului Student este, în majoritatea cazurilor, foarte mică.

Compararea momentului apariției vârfurilor de intensitate nu a produs rezultate semnificative statistic. În trei poziții, vârful vocalelor cu accent circumflex [ĩˇ], [ẽˇ], [õˇ] apare mai târziu decât cel al vocalelor corespunzătoare cu accent acut, iar

MONOFTONGŲ PRIEGAIDŽIŲ POŽYMIAI

15

în celelalte două, vârful vocalelor cu accent acut [áː], [úː] apare mai târziu decât cel al vocalelor corespunzătoare cu accent circumflex.

În scheme (vezi fig. 6, 7, 8, 9, 10) sunt reprezentate curbele intensității vocalelor cu accent circumflex și cu accent acut. Se poate compara modul în care variază intensitatea vocalelor cu accent circumflex și a celor cu accent acut. În schemă, prima curbă corespunde vocalelor cu accent circumflex, iar a doua – vocalelor cu accent acut.

Sintetizând toate caracteristicile acustice ale intensității, se poate concluziona că vocalele cu accent circumflex nu diferă semnificativ statistic de cele cu accent acut nici prin intervalul variației intensității, nici prin valoarea de vârf, nici prin momentul apariției vârfului. Se distinge doar intervalul puțin mai larg al vocalelor cu accent circumflex.

FIG. 6. CURBELE INTENSITĂȚII VOCALELOR CU ACCENT CIRCUMFLEX [ĩː] (–) ȘI CU ACCENT ACUT [ĩˊ] (– ·)

16 |

ROBERTAS KUDIRKA

FIG. 7. CURBELE INTENSITĂȚII VOCALELOR CU ACCENT CIRCUMFLEX [ɛː] (−) ȘI CU ACCENT ACUT [ɛː] (−·)

MONOFTONGŲ PRIEGAIDŽIŲ POŽYMIAI

17

FIG. 9. CURBELE INTENSITĂȚII VOCALELOR CU ACCENT CIRCUMFLEX [õː] (−) ȘI CU ACCENT ACUT [óː] (−·)

FIG. 10. CURBELE INTENSITĂȚII VOCALELOR CU ACCENT CIRCUMFLEX [ùː] (−) ȘI CU ACCENT ACUT [úː] (−·)

18 |

ROBERTAS KUDIRKA

5. STRUCTURA FORMANTICĂ

În spectrograme au fost măsurate frecvențele mediane ale primei și celei de-a doua formante ale vocalelor cu accent circumflex și cu accent acut. Datele formantelor au fost evaluate statistic, iar mediile și intervalele de încredere au fost rotunjite la 10 Hz. Rezultatele sunt prezentate în tabelul 5.

TABELUL 5. FRECVENȚELE PRIMEI ȘI CELEI DE-A DOUA FORMANTE (F₁ ȘI F₂) ALE ALOTOANELOR VOCALE ȘI EVALUAREA LOR STATISTICĂ

Formante | Vocale | n | x̄ (Hz) | s (Hz) | v (%) | interval de încredere 95% (Hz) | tₚ < tₐ F₁ | [íː] | 32 | 230 | 15,83 | 6,8 | 230 ÷ 240 | [íː] | 34 | 240 | 13,19 | 5,6 | 230 ÷ 240 | 0,75 < t₀,₀₅ = 2,00 F₂ | [íː] | 32 | 2230 | 88,08 | 4,0 | 2200 ÷ 2260 | [íː] | 34 | 2220 | 91,08 | 4,1 | 2190 ÷ 2250 | 0,35 < t₀,₀₅ = 2,00 F₁ | [ėː] | 31 | 340 | 19,14 | 5,6 | 330 ÷ 350 | [ėː] | 35 | 350 | 16,97 | 4,9 | 340 ÷ 350 | 1,33 < t₀,₀₅ = 2,00 F₂ | [ėː] | 31 | 2090 | 112,19 | 5,4 | 2040 ÷ 2130 | [ėː] | 35 | 2090 | 98,15 | 4,7 | 2060 ÷ 2120 | 0,13 < t₀,₀₅ = 2,00 F₁ | [ėː] | 28 | 650 | 30,83 | 4,8 | 640 ÷ 660 F₂ | [ėː] | 28 | 1710 | 235,25 | 13,7 | 1620 ÷ 1800 F₁ | [áː] | 42 | 690 | 43,38 | 6,3 | 680 ÷ 700 | [áː] | 8 | 690 | 47,43 | 6,9 | 650 ÷ 730 | 0,09 < t₀,₀₅ = 2,01 F₂ | [áː] | 42 | 1220 | 128,57 | 10,5 | 1180 ÷ 1260 | [áː] | 8 | 1260 | 19,09 | 1,5 | 1240 ÷ 1270 | 0,80 < t₀,₀₅ = 2,01 F₁ | [õː] | 38 | 440 | 46,76 | 10,6 | 430 ÷ 460 | 0,43 < t₀,₀₅ = 1,99 | [õː] | 36 | 440 | 35,25 | 7,9 | 430 ÷ 460 F₂ | [õː] | 38 | 780 | 182,63 | 23,3 | 720 ÷ 840 | 1,56 < t₀,₀₅ = 1,99 | [õː] | 36 | 730 | 74,20 | 10,1 | 710 ÷ 760 F₁ | [ūː] | 46 | 300 | 29,11 | 9,8 | 290 ÷ 310 | [ūː] | 46 | 290 | 25,58 | 8,7 | 280 ÷ 300 | 0,84 < t₀,₀₅ = 1,99 F₂ | [ūː] | 46 | 660 | 90,47 | 13,7 | 630 ÷ 690 | [ūː] | 46 | 670 | 110,00 | 16,5 | 630 ÷ 700 | 0,28 < t₀,₀₅ = 1,99

MONOFTONGŲ PRIEGAIDŽIŲ POŽYMIAI

19

Comparând frecvențele medii ale primei și celei de-a doua formante ale vocalelor cu accent circumflex și cu accent acut, nu s-au constatat diferențe semnificative statistic: intervalele de încredere-

FIG. 11. CARACTERISTICILE SPECTRALE ALE VOCALELOR CU ACCENT CIRCUMFLEX (−) ȘI CU ACCENT ACUT (−·)

FIG. 12. PRIMA (F₁) ȘI A DOUA (F₂) FORMANTĂ A VOCALELOR CU ACCENT CIRCUMFLEX ȘI CU ACCENT ACUT

20 |

ROBERTAS KUDIRKA

Deoarece intervalele se intersectează foarte mult sau chiar coincid, valoarea calculată a criteriului Student este de cele mai multe ori foarte mică, nicio poziție ne depășind valoarea critică. Cel mai adesea, valorile formanților diferă cu 10 Hz sau coincid, cu excepția vocalelor [aˑ] și [oˑ], la care valorile celui de-al doilea formant al vocalelor circumflexe diferă de cele ale vocalelor acute cu 40–50 Hz. În concluzie, se poate deduce că accentele nu se deosebesc prin particularitățile structurii formantice. Acest lucru se poate observa cu ușurință examinând schemele 11 și 12.

6. CONCLUZII

În urma analizei datelor experimentale privind vocalele circumflexe și acute, se pot formula următoarele concluzii:

a. Din punctul de vedere al duratei, vocalele circumflexe nu se deosebesc semnificativ statistic de cele acute, însă, comparând intervalele de încredere, se observă o regularitate generală sistematică: atât intervalele duratelor absolute, cât și cele ale duratelor relative ale vocalelor circumflexe arată că vocalele cu acest accent sunt mai lungi decât cele acute. O asemenea regularitate se evidențiază în patru dintre cele cinci perechi comparate.

b. Din punctul de vedere al caracteristicilor tonului fundamental și intensității, accentul circumflex nu se deosebește semnificativ statistic de cel acut; intervalele de încredere nu indică diferențe sistematice, cu excepția intervalelor domeniului intensității, care arată că domeniul vocalelor circumflexe este ceva mai larg.

c. La compararea frecvențelor mediane ale primului și celui de-al doilea formant al vocalelor circumflexe și acute, nu s-au constatat diferențe semnificative statistic: intervalele de încredere se intersectează foarte mult sau chiar coincid.

ABREVIERILE SURSELOR

DLKŽ – Dicționarul limbii lituaniene contemporane, ediția a 4-a, redactor-șef, Keinys, S. Vilnius: Institutul de Editare Științifică și Enciclopedică, 2000.

TŽŽ – Tarptautinių žodžių žodynas, Vilnius: Alma littera, 2001.

LITERATŪRA

AMBRAZAS, V., red., 1994: Dabartinės lietuvių kalbos gramatika, Vilnius: Mokslo ir enciklopedijų leidykla.

ANUSIENĖ, L. 1983: Kirčiuotų ilgųjų balsių trukmė lietuvių bendrinės kalbos frazėse. Kalbotyra 34 (1), 5–13.

ATKOČAITYTĖ, D. 2000: Pietų žemaičių raseiniškių fonologinė sistema: prozodija ir vokalizmas. Daktaro disertacija, Vilnius: VPU.

BACEVIČIŪTĖ, R. 2001: Šakių šnektos fonologinė sistema: prozodija ir vokalizmas. Daktaro disertacija, Vilnius: VPU.

BUKANTIS, J. 1984: Фонология южножемайтского Варняйского говора. Daktaro disertacija, Vilnius: VU.

EIDUKAITIENĖ, E. 1977: Kupiškėnų monoftongų priegaidės. Kalbotyra 28 (1), 18–23.

GIRDENIS, A. 1967: Mažeikių tarmės priegaidžių fonetinės ypatybės. Kalbotyra 15, 26–27.

GIRDENIS, A. 1974: Prozodinės priegaidžių ypatybės šiaurės žemaičių tarmėje. Eksperimentinė ir praktinė fonetika 6, 160–198.

GIRDENIS, A. 1996: Energetinė šiaurės žemaičių tarmės priegaidžių fonetinės prigimties interpretacija. Baltistica 31 (1), 71–84.

GIRDENIS, A. 1998: Šiaurės žemaičių priegaidės skiriamieji požymiai. Lietuvių kalba: tyrėjai ir tyrimai. Konferencija Kazimiero Jauniaus 150-osioms gimimo ir 90-osioms mirties metinėms paminėti. Pranešimų tezės, Vilnius: VPU, LKI, 37–38.

MONOFTONGŲ PRIEGAIDŽIŲ POŽYMIAI

| 21

Girdенis, A., Pupkis, A. 1974: Pietinių vakarų aukštaičių priegaidės (prozodiniai požymiai). Eksperimentinė ir praktinė fonetika 6, 107–125.

Kačiukienė, G., Girdenis, A. 1997: Rytų aukštaičių ir šiaurės žemaičių priegaidės: bendrybės ir skirtumai. Kalbotyra 46 (1), 31–36.

Kaukėnienė, L. 2003: Lietuvių bendrinės kalbos nekirčiuotų balsių kiekybė. Lietuvių kalbotyros klausimai 48, 35–47.

Kazlauskienė, A. 1998: Pietinių vakarų aukštaičių tarmės balsių kiekybė. Daktaro disertacija, Kaunas: VDU.

Kazlauskas, J. 1966: Fonologinė kirčio raidos baltų kalbose interpretacija. Baltistica 2 (2), 119–132.

Kosienė, O. 1982: Rytų aukštaičių uteniškių monoftongų priegaidės. Kalbotyra 33 (1), 61–71.

Laigonaitė, A. 1959: Dėl lietuvių kalbos kirčio ir priegaidės supratimo. Kalbotyra 1, 71–100.

Laigonaitė, A. 1958: Literatūrinės lietuvių kalbos kirčiavimas, Vilnius: Mokslas.

Leskauskaitė, A. 2000: Seirijų šnektos mišriųjų dvigarsių priegaidės. Lietuvių kalbotyros klausimai 43, 153–164.

Murinienė, L. 2000: Akmenės šnektos fonologinė sistema: vokalizmas ir prozodija. Daktaro disertacija, Vilnius: VU.

Pakerys, A. 1967a: Apie kirtį. Kalbotyra 18, 129–134.

Pakerys, A. 1967b: Spektriniai tvirtapradžių ir tvirtagalių dvibalsių skirtumai. Spalio revoliucija ir visuomeniniai mokslai Lietuvoje: konferencijos medžiaga, Vilnius.

Pakerys, A. 1968a: Dabartinės lietuvių literatūrinės kalbos sudėtinių dvibalsių au, ai, ei akustiniai požymiai. Eksperimentinės fonetikos ir kalbos psichologijos koliokviumo medžiaga 3, 97–118.

Pakerys, A. 1968b: Lietuvių literatūrinės kalbos dvibalsių au, ai, ei akustiniai požymiai: eksperimentinis fonetinis tyrimas. Kandidato disertacija, Vilnius: VPI.

Pakerys, A. 1982: Lietuvių bendrinės kalbos prozodija, Vilnius: Mokslas.

Pakerys, A. 1995: Lietuvių bendrinės kalbos fonetika, Vilnius: Žara.

Pakerys, A., Plakunova, T., Urbelienė, J. 1970: Относительная длительность гласных литовского языка. Eksperimentinės fonetikos ir kalbos psichologijos koliokviumo medžiaga: kalbos garsai ir intonacija, 4, 30–53.

Pakerys, A., Plakunova, T., Urbelienė, J. 1972: Относительная длительность дифтонгов литовского языка. Материалы коллоквиума лаборатории экспериментальной фонетики и психологии речи 5, 3–36.

Stundžia, B. 1996: Lietuvių kalbos kirčiavimas, Vilnius: Baltos lankos.

Svecevičius, B. 1964: Простые гласные современного литовского литературного языка. Канд. диссертация, Вильнюс: ВПИ.

Svecevičius, B. 1978: Bendrinės kalbos priegaidžių intensyvumo tyrimas analizės-sintezės-analizės metodu. Kalbos garsai ir melodika, Vilnius: Mokslas, 64–67.

Vaitkevičiūtė, V. 1960: Lietuvių kalbos balsių ir dvibalsių ilgumas, arba kiekybė. Lietuvių kalbotyros klausimai 3, 207–217.

Vaitkevičiūtė, V. 1995: Bendrinės lietuvių kalbos priegaidės, Vilnius: Enciklopedija.

Vaitkevičiūtė, V. 2001: Lietuvių kalbos tarties pagrindai ir žodynas, Vilnius: Pradai.

Vitkauskas, V. 2001: Lietuvių kalbos tarties žodynas, Vilnius: Mokslo ir enciklopedijų leidybos institutas.

Robertas Kudirka Vilniaus universitetas KHF Užsienio kalbų katedra Muitinės g. 8, LT-44280, Kaunas, Lietuva [email protected]

Gauta 2005 05 12