LEKSIKOS TYRINĖJIMAI

LIETUVOS TSR MOKSLŲ AKADEMIJA

PRINCIPIILE ELABORĂRII UNUI DICȚIONAR AL GRUPULUI DE GRAIURI

V. VITKAUSKAS

Pe măsură ce condițiile de viață se schimbă, satul se apropie de oraș, dispar realitățile satului de odinioară și crește influența limbii literare, multe cuvinte dialectale vechi ies rapid din uz. Morfologia stabilă a dialectelor și fonetica, mai greu de schimbat, au fost descrise și analizate pe larg în lucrarea fundamentală a lui Z. Zinkevičius, „Dialectologia lituaniană”, precum și în numeroase disertații de candidat, în timp ce lexicul este descris de obicei doar în măsura în care este necesar pentru domeniile menționate mai sus. Lexicul este elementul cel mai dinamic al limbii și a avut întotdeauna tendința de a se schimba odată cu viața, care evoluează și se transformă. Acest lucru este valabil mai ales în zilele noastre. Tânăra generație de la sate învață activ limba literară și nu mai cunoaște deloc multe lucruri populare odinioară la țară. De aceea, este destul de îndoielnic că tânăra generație de astăzi va prelua de la bătrânii satelor, născuți la sfârșitul secolului al XIX-lea și la începutul secolului al XX-lea și păstrători buni ai lexicului dialectal vechi, întregul dicționar al graiurilor și sistemul său lexical. Devine actuală și necesară consemnarea tezaurului de cuvinte al generației vârstnice, care dispare odată cu vechiul mod de viață, precum și a principiilor de creare a cuvintelor noi.

De aceea, se impune elaborarea unor dicționare dialectale, care să permită studierea amănunțită a lexicului dialectelor, prezentarea sistemului acestuia sau cel puțin a unei părți a lui, în folosul științei limbii și al practicii, precum și evidențierea situației reale a fondului lexical (folosirea cuvintelor dialectale în graiuri, schimbarea și ieșirea lor din uz, apariția unor cuvinte noi și altele asemenea).

Dicționarele dialectale sunt în prezent o preocupare de prim ordin pentru lexicografii și dialectologii din Uniunea Sovietică și din numeroase alte țări. Lingviștii ruși se ocupă de ele mai ales: pe lângă dicționarul în 17 volume al limbii literare, vor avea în curând un dicționar în mai multe volume al tuturor dialectelor rusești, culegeri și studii lexicale ale grupurilor de graiuri din aproape toate regiunile și teritoriile Federației Ruse și au publicat deja chiar și un dicționar, elaborat cu minuțiozitate, al lexicului unui singur sat¹.

După consultarea a circa o duzină de dicționare diferite și a principiilor lor de elaborare (despre acest subiect a fost publicat un articol mai amplu, „Tipurile de dicționare dialectale și principiile elaborării lor”, în Lucrările Academiei de Științe, seria A, vol. 2(33), p. 153–170), ne-am propus să discutăm despre dicționarul unui anumit grup de graiuri ale limbii lituaniene și despre principiile elaborării sale.

În acest scop, trebuie analizate următoarele aspecte:

1. Aria graiurilor și izoglosele comune, pentru a evidenția caracterul comun și apropierea dialectelor, precum și apartenența lor la aceeași arie.

¹ Dicționarul graiului popular rus contemporan (satul Deulino, regiunea Riazan). Materialul a fost cules, iar dicționarul alcătuit de: G. A. Barinova, G. S. Kogotkova, E. A. Nekrasova, I. A. Ossovețki, V. B. Silina, K. P. Smolina, sub redacția lui I. A. Ossovețki. Moscova, 1969, 612 p.

79

2. Scopul dicționarului, ceea ce se urmărește prin această lucrare. Se acordă o atenție deosebită stratului lexical pe cale de dispariție, important pentru istoria limbii și care în prezent nu mai este folosit de generația tânără.

3. Tipul dicționarului, deoarece de alegerea lui depind organizarea și acumularea materialului, precum și evaluarea lexicului dialectal destul de eterogen (aici se disting clar câteva straturi: lexicul comun întregului popor, cuvintele specifice unui grai sau unui grup de graiuri, împrumuturile, cuvintele nou-intrate în dialect prin școli, radio și televiziune, teatru, precum și prin specialiștii veniți din alte locuri din Lituania).

Se dorește discutarea concretă a tuturor acestor chestiuni.

Cuvintele din graiurile žemaițiene (mai ales din împrejurimile localităților Kuršėnai, Vāputenai, Dirvōnėnai și altele) au început să fie culese din 1954, la îndemnul prof. J. Balčikonis. În fiecare vară se notau câteva sute de cuvinte, care erau predate redacției Dicționarului limbii lituaniene. După ce am început să lucrez în 1958 la Institutul de Limbă și Literatură Lituaniană și să particip la expediții, s-au acumulat volume considerabile de lexic din dialectul žemaițian de sud (dūnininkai de est), devenite baza dicționarului dialectal planificat. Se consideră că acesta va reflecta nu numai componența lexicală a unui singur dialect compact, ci va oferi și o imagine generală asupra lexicului tuturor žemaițienilor, deoarece cuvintele acestui dialect sunt adesea folosite în multe locuri din Žemaitija.

Aria grupului de graiuri pentru un asemenea dicționar, din care avem cele mai multe materiale, ar fi următoarea: împrejurimile localităților Kuršėnai și Micaičiai din districtul Šiauliai (cele mai importante așezări: Kuršėnai, Vārputėnai, Pakšteliai²), partea de est a împrejurimilor localității Raudėnai din districtul Šiauliai (Dirvōnėnai), împrejurimile localităților Pašilėnai și Užventis (satele situate la vest) din districtul Kelmė (Vidsodis, Užventis), precum și partea de sud a împrejurimilor localității Pāvandenė din districtul Telšiai și partea de sud a împrejurimilor localității Luōkė din districtul Telšiai (Viekšņaliai).

1. Trăsăturile lor fonetice comune:

a) ie, uo > i·, u·:

kī·c, sī·nc, ū·ses, sg. acuz. dū·bę (PvnR, Užv, Vds, Vkšn), ži·c, ī·vas, ū·ga, pl. nomin. ū·les (Dr, Krš, Pkš, Vrp).

b) În tema cuvântului și în desinențele accentuate ė, o > ie, uo:

ūōškā, uōškē·lę, viežę, īemā·u (PvnR, Užv, Vds, Vkšn), grūobi, žuolē·li, riek, grieb-lī·s (Dr, Krš, Pkš, Vrp).

c) Retragerea generalizată a accentului³.

d) *tj, *dj > t, d înainte de ā:

jā·utē·, jā·utē·ms, jā·utē·s, dar jā·učę || jā·učę (PvnR, Užv, Vds, Vkšn), gaidē·, gai-dē·ms, gaidē·s, dar gai·dže (Dr, Krš, Pkš, Vrp).

2. Trăsături fonetice comune în linii mari, dar care diferă prin nuanțe:

a) am, an >

ōm, ōn: ō·mžos, sō·mda, kȯ·nd, dō·ngōs (PvnR, Užv, Vds, Vkšn),

um, un:⁴ krūmta, lūmda, žūnc, guñ·din (Dr, Krš, Pkš, Vrp).

² Acest sat a fost ales din următoarele motive: este un punct al Atlasului limbii lituaniene, unul dintre satele mai mari din partea nordică a ținutului Kuršėnai, care aparține de plasa Papilė și a fost supusă unei influențe mai puternice a limbii letone (au existat gospodării letone).

³ Z. Zinkevičius, Lietuvių dialektologija, Vilnius, 1966, p. 38–39, 447. Pavyzdžių žr. Vyt. Vitkauskas, Kuršėnų tarmės kirtis ir priegaidė, „Lietuvių kalbotyros klausimai“, 3, Vilnius, 1960, p. 62.

80

b) i, u >

ę, ǫ: plėks, žėnãu, žlõks, sǫpò (PvnR, Užv, Vds, Vkšn),

i, u⁴: trĩkti, kišì, lùp, sukãu (Dr, Krš, Pkš, Vrp).

c) ą, e, i, u ~

on, en, in, un: žõnčes, brẽncte, gri:nčk, skũ:ncte (PvnR, Užv, Vds, Vkšn),

un, en, in, un: drùn.čus, sprẽncti, liñ.c, sũn.čti (Dr, Krš, Pkš, Vrp).

d) În graiurile vestice, asimilația regresivă a vocalelor este mai consecventă, în timp ce în cele estice este afectată numai vocala e⁵:

siẽnes || siẽnes, miẽdžo || miẽdžo, dìrbę, si˙rksę, sù˙mtes, vaikù.ko, vi.ne, žù.ve (PvnR, Užv, Vds, Vkšn),

sẽnis, mielėnų, žėmų, plėpìs (Dr, Krš, Pkš, Vrp).

3. Diferențele fonetice dintre aceste graiuri:

a) Graiurile vestice lungesc vocalele scurte accentuate din rădăcină a, e, i, u, iar cele estice nu:

rã:ste, pė:šte, žė.na, dì.de.les, klõ.va, snũ.kes (PvnR, Užv, Vds, Vkšn),

šàšti, gẽšti, sutìna, žùva (Dr, Krš, Pkš, Vrp).

b) Graiurile vestice lungesc primele componente ale diftongilor mixti accentuați cu intonație circumflexă i, u + l, m, n, r și ale diftongului ui, în timp ce cele estice le pronunță scurt:

kẽ˙lpa, pɪ˙nte, kù˙mšes, pɔ˙rptelės || pɔ˙rptelės, khù˙mpes, vaikù˙tes (PvnR, Užv, Vds, Vkšn),

žìrnis, pìlks, mìlkis, klùmpe (Dr, Krš, Pkš, Vrp).

c) În graiurile vestice em, en > ęm, ęn, iar cele estice le păstrează intacte (poate sub influența vecinilor de la nord⁶, deoarece se poate auzi destul de des spunându-se rìntini˙s, kìntieje, žìntã˙, vartúojini, važù˙sinti și altele):

pė˙mpe, kė˙mšɔ, dė˙ng, mėŋketelì˙s, dar sė˙nte, sė˙mte, gi˙vė˙nte (PvnR, Užv, Vds, Vkšn),

kė˙mpɪ, plenɪp, vė˙ng, den.kți (Dr, Krš, Pkš, Vrp).

d) În graiurile vestice, în loc de lk cu accent circumflex, se pronunță cu accent rupt (gã˙uda, i˙ed, vaikù˙tes, rì˙te, lù˙št PvnR, Užv, Vds, Vkšn), iar cele estice păstrează accentul circumflex, pronunțându-l însă cu o ruptură abia sesizabilă, asemănătoare rupturii descrise pentru graiul Șakyna din dialectul vest-aukštaitian⁷ (vì˙rs, bù˙k, plẽsc, kã˙ula, tvã˙iks Dr, Krš, Pkš, Vrp).

e) În privința pronunțării accentului continuu în diftongi și grupuri vocală-consoană, graiurile estice nu se deosebesc de lk⁸, pe când cele vestice variază considerabil: în grupurile vocală-consoană a, e, i, u + m, n, r, forța accentului continuu cade pe primul element (vã˙rks, skɔ˙mbã˙ls || skɔ˙mbals, kẽ˙rp, plì˙nk, sù˙nt, plù˙nkšt PvnR, Užv, Vds, Vkšn), iar în toate

⁴ Vocalele i, u sunt doar puțin mai deschise, nerelaxate, dar se deosebesc de i, u scurte din lk.

⁵ Pentru mai multe detalii, vezi V. Vitkauskas, Despre asimilarea regresivă a vocalelor în dialectele dunininkai din Žemaitija de nord-est, „Lietuvių kalbotyros klausimai“, 6, Vilnius, 1963, p. 269—273.

⁶ Aceasta a fost opinia exprimată de prof. dr. J. Kazlauskas în 1970, la cea de-a doua conferință unională de baltistică. Compară articolul său „Despre evoluția lui *ei și *ō baltice în dialectele lituaniene din Žemaitija“, „Baltistica“, V(1), p. 32—33.

⁷ A. Laigonaitė, Despre înțelegerea accentului și a intonației în limba lituaniană, „Kalbotyra“, 1, Vilnius, 1958, p. 94; A. Jonaitytė, Accentul și intonația dialectului Șakyna, „Lietuvių kalbotyros klausimai“, 2, Vilnius, 1959, p. 122.

⁸ K. Būga, Rinktiniai raštai, III, Vilnius, 1961, p. 29.

6. Leksikos tyrinėjimai

81

în altele, despre Viekššnaliai; în partea estică a împrejurimilor localității Pãvandenė accentul de intensitate se distribuie, se pare, pe ambele componente (šã̃ks, vẽikte, drãūd, mõils, skãlptė, sėl̃kė), iar în jurul localităților Užventis și Vidsodis pare să cadă pe a doua componentă (sveĩ.k, plãu.p, terãu.nĩ·, plãu.sks „așchie de lemn”), deși uneori și aici accentul de durată se prelungește pe ambele (vãiks, klãupãs, vẽlk)⁹.

f) În graiurile vestice, silabele lungi postaccentuale sunt pronunțate cu accent circumflex: în împrejurimile localităților Pãvandenė și Viekš́naliai, aproape în mod constant (sã·usietė, sãužbė·rõždlė, kūõtrĩ·na ~ Kótryna, bėteni.nkã·ms), iar în împrejurimile localităților Vidsodis și Užventis — numai în terminațiile vechi, nu și în cele secundare, precum și în unele sufixe: aštu·nuolektãs mė·tãs, kalẽkkiems, plãu.tė·, tievunã·tes, dar: puo saulėgrõndže, saulėkaita, vẽ·rpals, i·sesã·usiejems etc. ¹⁰

Este important și faptul că toate aceste graiuri aparțin aceleiași regiuni etnografice, adică aici sunt identice clădirile, uneltele de lucru, mâncărurile, multe obiceiuri, superstiții și alte elemente etnografice¹¹.

Scopul dicționarului

Culegerea cuvintelor dialectale este, probabil, o muncă fără sfârșit. În prezent există un fișier de peste 48 de mii de fișe, care, se pare, ar trebui să cuprindă întregul vocabular al dialectului; totuși, de fiecare dată când intrăm în contact cu vorbitori ai graiurilor, putem auzi destul de multe cuvinte pe care nu le-am mai auzit și la care nu ne-am fi așteptat. De pildă, o femeie, vrând să caracterizeze un seducător cu părul creț al unei fete, a rostit următoarea frază: tiõks prisišìka garbankrãmis/ uštã·i.si vaĩ.ka. Alți vorbitori ai dialectului, întrebați cu viclenie despre cuvântul neobișnuit garbankrãmis, necunoscut chiar și în locuri mai îndepărtate, l-au repetat și l-au înțeles. Această formație, bănuită la început a fi o creație lexicală de moment, un ocazionalism, pare acum să fie și un cuvânt ceva mai stabil, format cu ușurință potrivit regulilor dialectului. Pot exista și mai multe cuvinte de acest fel. Aceasta este una dintre căile de extindere și îmbogățire a lexicului dialectelor, deoarece gândirea asociativă a poporului și înțelegerea spontană a regulilor de formare a cuvintelor fac posibilă crearea rapidă a unui cuvânt nou pentru a denumi o anumită însușire. Merită amintite aici cuvintele prof. dr. J. Palionis: „... Ele (individualismele dialectale. — V. V.), pe de o parte, ilustrează foarte bine procesele naturale de formare a cuvintelor, iar pe de altă parte au întotdeauna potențialul de a trece din categoria ocazionalismelor în cea a uzualismelor. În cele din urmă, fără o cercetare exhaustivă a răspândirii unui cuvânt dialectal, nu este ușor nici să se stabilească dacă acel cuvânt este într-adevăr un individualism dialectal, un ocazionalism sau este folosit mai pe larg”¹².

O altă „rezervă” de cuvinte necunoscute o constituie cuvintele uitate, care ies din uz. În prezent, generația tânără se îndreaptă tot mai mult spre lk, iar numărul locuitorilor de la țară scade; multe cuvinte caracteristice dialectului încep să capete dublete din lk. Acestea sunt folosite tot mai des și chiar le înlocuiesc cu totul pe vechile cuvinte dialectale¹³. Nepa-

⁹ Pe această temă a fost publicat un articol mai amplu în volumul VI(2) al revistei „Baltistica” (p. 167—172), intitulat „Despre locul intensității accentului de durată în diftongi (în unele graiuri samogițiene)”.

¹⁰ Despre accentul secundar aspru inițial întâlnit în graiul estic, vezi Vyt. Vitkauskas, Kuršėnų tarmės kirtis ir priegaidė, „Lietuvių kalbotyros klausimai“, 3, Vilnius, 1960, p. 67—68.

¹¹ Deosebit de util aici este articolul lui P. Višinskis „Antropologinė žemaičių charakteristika”, în care multe date provin din împrejurimile localității Užventis (vezi P. Višinskis, Raštai, Vilnius, 1964, p. 129—234).

¹² J. Palionis (rec.)— „Baltistica“, V(2), Vilnius, 1969, p. 202.

¹³ În scop ilustrativ, iată un asemenea caz. La Pakuršėnis, unei fete de 19 ani i s-a spus de către bunica ei, ca s-o necăjească (pe iubitul ei, care o aștepta în fața casei ca s-o ducă la dans),: ai.kltãva prei.kšãs lą·uk. Ea, care nu prea știa multe și nu fusese învățată să se poarte cu alții, a răspuns: ne, an.c krĩ·vckis*! Pentru ea, în loc de iubit, era deja un nume de familie! Iar asemenea întâmplări sunt foarte numeroase, și chiar mai amuzante.

82

sunt considerate lk; dialectismele școlare vechi dispar, iar numai după ce intră mai mult în vorbă cu cei mai în vârstă, reprezentanți ai graiurilor de 70–80 de ani, aceștia rostesc fără să-și dea seama, folosesc cuvinte ieșite aproape cu totul din uzul activ, pe care parcă le dezgroapă din uitare. În vara anului 1969 au fost consemnate foarte multe exemple de acest fel. De pildă: gyventuvė „locuință, gospodărie” Vkšn, pastovai „clădiri gospodărești” Dr, Pkš, prygnybenti „a apăsa, a apleca” PvnR, gramanitas „bulgăre” Vds, Vkšn, gribišauti „a fura pe furiș”, grikuzikė „leagăn” PvnR, Užv, grumõžas „un obiect oarecare, lovit și deteriorat” Dr, grūtis „doi cai legați unul de altul” Vkšn, gūmūriuoti „a îndesa în traistă” Dr, gurgždas „fluieră de pădure” Dr, ištikrai „cu adevărat” Krš, įmainais „prin schimb” Dr, išžiova „gură-cască” Vkšn, ižti „a crăpa” PvnR, Vkšn, jovalinis „care separă pleava de boabe” (despre treierătoare) PvnR, Vkšn, kaitrėti „a deveni fierbinte” PvnR, Vkšn, expresie frazeologică kálkais eiti „a se strica, a se desfrâna” Dr, kaslioti „a scormoni” PvnR, Užv, keperėža „un asemenea copac cu trei crengi folosit în jocurile copiilor” PvnR, Užv, kerštyjimas „răzbunare” Dr, kybinėtis „a se necăji treptat, a se irita” Užv, kiltas „țesătură din câlți” Užv, kitūmenė „ceilalți oameni” Dr, atsikūnėti „a-și reveni” Dr, Užv, krūcysta „furt mărunt” Vds, palūpėti „a obține un folos” Dr etc., etc. Uneori, pe baza unor astfel de consemnări și a faptelor readuse din uitare, se poate chiar contura o imagine a unei arii de răspândire mult mai vaste pentru unele cuvinte samogițiene. De pildă, în împrejurimile localităților Pãvandenė și Viekšnãliai a fost consemnat cuvântul perėnė „baie” (cuvântul pirtis, folosit astăzi aproape pretutindeni), iar în aceleași împrejurimi și în satul Rekčiai, situat la nord de Kuršėnai, adjectivul smagūs înseamnă „greu”: smagė žõnčės PvnR, vėkė smagė [vėtomi] tuoli-lėk Vkšn, diel parduosa linā-sunkesnį smagės-ni Pkš etc.

A consemna și a pune la dispoziția științei limbii cât mai multe asemenea cuvinte, folosite până de curând pretutindeni și care, din cauza împrejurărilor create, sunt pe cale de dispariție sau chiar au dispărut din uz, dar s-au păstrat în memoria reprezentanților mai vârstnici ai dialectului, reprezintă unul dintre scopurile acestui dicționar.

Desigur, această trăsătură a dicționarului nu este cea principală. Prin el se urmărește prezentarea cât mai cuprinzătoare a lexicului caracteristic unui singur dialect și sintetizarea muncii de lexicolog și lexicograf desfășurate timp de mai mulți ani¹⁴.

Un asemenea dicționar al unui grup de graiuri urmărește:

1. Să dezvăluie istoria, viața cotidiană și obiceiurile localnicilor, precum și trăsăturile poeziei populare, așa cum arată aproape fiecare fișă din fișierul acestui dicționar, cu enunțuri consemnate despre diverse evenimente și obiceiuri din acele împrejurimi (acestora li se acordă o atenție deosebită), despre munci și unelte, despre clădirile și mediul țăranilor etc. În plus, au fost consemnate numeroase cântece, povești, fragmente de povestiri populare și discursuri ale pețitorilor. Se încearcă includerea în acest dicționar a unei părți cât mai mari din acest material.

14 Se poate pune întrebarea: lexicul tuturor dialectelor, graiurilor și subgraiurilor este inclus în marele Dicționar al limbii lituaniene; atunci de ce mai este nevoie de dicționare ale dialectelor individuale? Marele dicționar are interese și scopuri cu totul diferite, principii specifice de prezentare a cuvintelor; în cele din urmă, întregul material inclus acolo este adaptat la lk și adesea nu evită să traducă formele terminologice și să le înlocuiască cu forme lk (acest lucru este menționat în recenzii; vezi K. Vosylutė, Vyt. Vitkauskas, Akademinio Lietuvių kalbos žodyno naujas tomas, „Pergalė“, 1967, Nr. 1, p. 163; Vyt. Būda, Naujas leidimas, „Pergalė“, 1969, Nr. 3, p. 172). În plus, marele Dicționar al limbii lituaniene nu poate avea drept preocupare totalitatea unui anumit dialect sau grai; din dialecte se preia acolo numai ceea ce este interesant și important pentru știința limbii, util pentru structura articolului de dicționar, pentru coerența acestuia sau în alte privințe. Este foarte dificil să-ți formezi o imagine a sistemului lexical al unui singur dialect. De asemenea, redacția marelui dicționar nu poate cuprinde toate cuvintele dialectale. Concentrând atenția asupra unei zone dialectale delimitate, se poate culege mai temeinic lexicul dialectal și îl poți prezenta.

6*

83

2. Să compare cât mai cuprinzător lexicul dialectului cu lk și să-i stabilească diferențele. Fiecare cuvânt dialectal este comparat cu formele lk, urmărindu-se prin ce se deosebesc folosirea și pronunțarea lui de cele din lk (tocmai această diferență este consemnată în primul rând în dicționarul dialectal). Comparația se face nu numai cu „Dabartinės lietuvių kalbos žodynu”, ci și cu alte dicționare normative (de pildă: „Lietuvių rašomosios kalbos žodynu” I–V, Heidelberg, 1932–1968, „Lietuvių-latvių kalbų žodynu”, Ryga, 1964 etc.), precum și cu marele Dicționar al limbii lituaniene și fișierul său.

3. Să evidențieze care cuvinte dialectale (care pot fi caracteristice și dialectelor învecinate) au intrat în lk, deoarece cercetarea geografiei unor cuvinte a arătat că lk a preluat din acest dialect și din cele învecinate mai multe cuvinte, de exemplu, alkū́ s „care se înfometează repede”, amžininkas, -ė „care rezistă, ține mult”, apyvoka „treabă gospodărească”, atvejis, audra, augmuo „furuncul, tumoră”, kaūkas „aitvaras, un spirit al casei”, márkšytis „a clipi”, pražūsti „a prăpădi”, pūgāls, vežėti etc. Stabilirea originii unor asemenea cuvinte intrate în lk din dialecte individuale este destul de dificilă, deoarece în acest caz trebuie stabilită răspândirea lor geografică pe baza unor surse diverse, uneori destul de contradictorii. Unele dintre aceste cuvinte sunt folosite și de multe dialecte, nu doar în lk; de aceea trebuie manifestată multă prudență și incluse numai cuvintele a căror arie este pe deplin clară (cuprinde doar o parte a anumitor dialecte) și care nu sunt cunoscute din vechime în principalele dialecte aukštaitiene, cele mai mari din perspectiva lk.

4. Să prezinte o bogată frazeologie populară. Aici se acordă o atenție deosebită expresiilor frazeologice; o parte dintre ele a fost deja prelucrată și publicată în fasciculele „Kalbos kultūros”¹⁶.

5. Să contribuie la precizarea și compararea cu limba populară a lexicului, construcțiilor și formelor cuvintelor din scrierile autorilor originari din această zonă samogițiană sau dintr-o zonă învecinată: Žemaitė¹⁷, Lazdynų Pelėda, Šatrijos Ragana și P. Višinskis. A. Šešgėlis a arătat foarte clar cât de necesară este o asemenea precizare și comparație, cercetând problemele de critică textuală ale scrierilor lui Žemaitė¹⁸. De pildă, el indică situații în care, din cuvintele și construcțiile folosite de Žemaitė pastyroti, ropštis, užmigęs, ryžintis, iš pažemės, ana vaikas etc., au apărut și încă mai apar uneori formele: pastovėti, lipti, užmigti, vyrintis, iš po žemės, ana vaikos etc. Astfel de inexactități de critică textuală din scrierile lui Žemaitė ajung chiar și în marele Dicționar al limbii lituaniene, de pildă: būsią¹⁹ (= būsis, adică se preface, pretinde că este), kviekšti²⁰ (= kvėkšti) etc. Același būsis a fost înțeles greșit și de editorii scrierilor lui Lazdynų Pelėda²¹. Desigur, acestea nu sunt chestiuni deosebit de problematice, însă și în această privință dicționarul dialectal va putea contribui la editarea mai corectă a moștenirii noastre literare.

6. Să completeze Dicționarul limbii lituaniene și Atlasul limbii lituaniene. Cuvintele consemnate în această zonă dialectală erau trimise marelui Dicționar al limbii lituaniene, cel puțin la început, când încă nu se intenționa redactarea unui dicționar dialectal. Mai târziu

¹⁵ Poate că nu întâmplător Žemaitė a fost prima care a folosit acest cuvânt în lk; vezi J. Balčikonis, Žemaitės kalba, „Tiesa“, 1945.VI.12. (Nr. 135).

¹⁶ „Cultura limbii“, 6, 54–67; „Cultura limbii“, 9, 67–78; „Cultura limbii“, 11, 78–90; „Cultura limbii“, 12, 69–82.

¹⁷ Pe baza materialului acestui dicționar a fost analizată apartenența dialectală a lexicului din scrierile lui Žemaitė în articolul autorului „Kelios pastabos dėl Žemaitės raštų kalbos” (propus spre publicare în „Literatūrai ir kalbai”).

¹⁸ A. Šešgėlis, Žemaitės raštų tekstologiniai klausimai, Vilnius, 1968, p. 114, 133–135.

¹⁹ Lietuvių kalbos žodynas, I (antras leidimas), Vilnius, 1968, p. 1209.

²⁰ Lietuvių kalbos žodynas, VI, Vilnius, 1962, p. 1084.

²¹ V. Vitkauskas, Despre un amănunt de limbă din scrierile lui Lazdynų Pelėda, „Cultura limbii“, 8, Vilnius, 1965, p. 17.

84

O parte din cuvinte (de exemplu, derivații cu rădăcina cidabr-, toate fișele cu leisti etc.) era adesea copiată în fișierul marelui dicționar atunci când lipsea material pentru un cuvânt sau pentru un sens al acestuia. Astfel au apărut în Dicționarul limbii lituaniene cuvinte marcate numai cu abrevierile acestui dicționar dialectal, de exemplu: agrastynė „dulceață de agrișe”, aižinėti „a crăpa”, ančgulu „cu încăpățânare, lipit de”, ančkerta „un anumit fel de secerat al cerealelor”, antiena „carne de rață”, apolas „rotund”, apolbūrnıs „persoană cu fața rotundă”, atškins-talas „diluare”, lamargai „bătând, tropăind (despre mersul cu vehiculul)”, lengvinybė „ușurință”, liurškimas „flecăreală”, melagystė „minciună”, maurynas „loc cu multă mâzgă”, mažkraujystė „anemie”, mėginimas „încercare”, sumėikimas „capacitate”, sumėikti „a fi capabil”, meisgalys „bucată de carne”, meisinė „măcelărie”, meisinėti „a tranșa carnea”, meklioti „a se bâlbâi”, nūrudiniai „în amurg” etc. În plus, fișierul acestui dicționar dialectal conține cuvinte care nu se găsesc în fișierul marelui Dicționar al limbii lituaniene (și, bineînțeles, nici în volumele publicate), de exemplu: agūninti „a presăra, a unge cu semințe de mac”, akyveiza „evidență”, apgaulystė „înșelăciune”, apyápstis „cam aspru, destul de lat”, apyškinstis „cam lichid”, apyžleiba „pipăind”, arklėna (arklėna) „carne de cal”, gembininkas „un fel de cuier vechi pentru haine”, ginšlinis „om uscat”, ginšlinti „a merge, a se usca”, ginšlys, -ė „cel/c ea care este uscat(ă)”, gyvolūtis „animăluț”, gromantas „bulgăre”, grybikė „pastilă medicamentoasă”, grobinis „curățat de intestine”, gruilijimas „tuns neîngrijit”, gružybė „fragilitate”, gurbyti „a ucide”, įnumauti „a fi chiriaș”, išdykystė „obrăznicie”, išdžiūtrietis „cel/c ea care este uscat(ă)”, išžargaus „în grabă, mergând cu pașii larg depărtați”, jovalinūotas „murdărit cu lături”, kartelýne „ceai de frunze de mesteacăn, de primăvară”, kirmingas „care are mulți viermi” etc.

Redactorii textelor marelui Dicționar al limbii lituaniene vor putea reconstitui mai corect formele dialectale în lk și vor evita inconsecvențele care apar acum în el: de exemplu, din formele dialectale ti· (~ tiė), ė·je || ā·je (~ ėjo), turū || torō (~ turū), tujau || (~ tujaū) se obțin tę (după ti· ~ tė din lituaniana răsăriteană), ėjo, turiū, tuojau etc. Poate că sunt neregularități accidentale, scăpări din neatenție; totuși, nu va fi de prisos ca acest dicționar dialectal să le atragă atenția redactorilor marelui Dicționar asupra unor probleme privind reconstituirea în lk a cuvintelor și formelor din acest grai și din graiurile samogițiene învecinate.

În această lucrare se poate găsi material util și pentru Atlasul limbii lituaniene, mai ales la elaborarea capitolelor de sintaxă, fonetică și morfologie, deoarece răspunsurile din acele locuri la întrebările programului de colectare a materialelor atlasului sunt adesea incomplete din cauza timpului limitat al expediției, a întinderii întrebărilor programului sau a neînțelegerii lor, precum și a lipsei de experiență a tinerilor culegători de materiale etc. În acest dicționar, toate faptele de grai au fost verificate cu cea mai mare grijă posibilă: sunt incluse numai enunțuri în care nu există contradicții, inconsecvențe sau sunete neauzite.

Așadar, trebuie să sperăm că acest dicționar dialectal va fi util atât științei, cât și practicii, va arăta bogăția limbii vii a poporului și va ajuta la o mai bună cunoaștere a lexicului unuia dintre graiurile noastre, care nu este chiar atât de mic.

Despre tipul acestui dicționar

În acest caz, se consideră că un dicționar al unui grup de graiuri poate fi de tip diferențial. De ce? I. Osoveckis a scris că „tipul dicționarului este determinat de aspectul din perspectiva căruia va fi analizat și prezentat materialul lingvistic în dicționar”²². Scopul acestui dicționar este să arate chiar

²² И. А. Оссовецкий, О составлении региональных словарей (Некоторые вопросы русской лексикографии), „Вопросы языкознания“, 1961, № 4, p. 77.

85

lexicul caracteristic al graiului, de care are nevoie în primul rând lingvistica. Atât graiul pe care îl cercetăm, cât și celelalte nu pot fi considerate (cel puțin în prezent) unități lingvistice închise: toate sunt strâns legate de lk și, în parte, de graiurile învecinate. De aceea este dificil să se stabilească întinderea și limitele unui dicționar dialectal, căci din lk pătrund în fiecare grai, prin școală, radio, televiziune și ziare, nenumărate cuvinte cu totul noi, care până de curând nu erau deloc folosite în grai.

A fost ales următorul scop: să se arate și să se evidențieze acel strat al lexicului baltic și lituanian care nu este cunoscut în lk sau diferă într-un fel de aceasta, fără a îneca cuvintele caracteristice graiului în lexicul comun al întregului popor, prezentat și explicat suficient de bine în dicționarele normative ale limbii lituaniene. Așadar, dicționarul evidențiază lexicul specific graiului. (Nu se ia în considerare dacă alte graiuri, subgraiuri și varietăți mai mici au sau nu același cuvânt. Se ia în calcul un singur criteriu de comparație — limba literară.)

Odată stabilit acest tip de dicționar, se pune imediat problema selecției cuvintelor. Pentru dicționarul unui grup de graiuri, din motivele expuse mai sus, se selectează următoarele cuvinte dialectale.

1. Toate cuvintele lituaniene care au o rădăcină diferită de cea din lk, precum și cele folosite de regulă numai în operele câtorva scriitori originari din Samogiția, dar prezentate în dicționarele normative cu marca „samogitian”, adică încadrate drept dialectisme restrânse, caracteristice samogițienilor. De exemplu: aldija (áldija) „încăpere spațioasă”, apvaža „lipsă de repulsie”, apvažūs „care nu simte repulsie”, ármijos „abis”, aržūs „puternic”, beñgti „a termina”, blėrbinas „haină largă, moale”, cyrulỹs „ciocârlie”, dėinauti „a se purta ca o fată”, dujà „ploaie măruntă”, dujóti „a burnița”, gėžė „stârc cenușiu”, gurlùs „gras”, indėvė „un fel de spirit rău”, káisti „a răzui”, kastinỹs „mâncare samogitiană preparată din smântână acră”, káupa „traversa saniei, fixată peste spițe”, kérna „om de nimic”, krùmė „cap de șarpe, broască râioasă sau hering; țeastă”, krùpė (krùpis) „broască râioasă”, krasnà (kresnà) „țurțure”, kùlỹs „piatră de moară”, išlėžti „a se culca ofilit”, liepėlė „un fel de panarițiu”, lyžinties „a linguși”, maigùs „somnoros”, nàgãzis (nàkažis) „un animal oarecare, de nimic”, nážyties „a se fandosi”, niòkti „a fugi; a mâna, a alunga”, pàitvėties „a se înrăutăți”, rabėi „a foșni”, rėis „cicatrice”, stėgti „a se strădui, a se îngriji”, vàrštas „cultură de vară”, žiùžis „haină răsucită pentru a lovi” etc.

2. Cuvintele folosite în lk, dar neconsiderate dialectisme de dicționarele normative, care au ajuns în aceasta mai ales prin scrierile lui Valančius, Žemaitė, Lazdynų Pelėda, Šatrijos Ragana și ale altor scriitori originari din acea regiune. De exemplu: alkùs „care flămânzește repede”, ašvienis „cal de povară”, katėti „a cotcodăci, a flecări”, nùlanka (lk niùolanka) „persoană care cere să fie respectată și salutată cu plecăciuni”, prãmonė „distracție; născocire”, vešùs „luxuriant”, žãgas „claie” etc. Cuvintele din acest grup sunt folosite relativ rar în lk și au o izoglosă clară, care cuprinde partea de nord-vest a Lituaniei; de aceea, trebuie incluse în dicționarul dialectal.

Există însă un grup destul de numeros de cuvinte care s-au integrat ferm în lk (probabil tot prin scrierile autorilor menționați), dar au și o izoglosă clară — o parte a graiurilor samogițiene și locuri apropiate din regiunea aukštaitiană. De exemplu: atvėjis, ménkė, áudra (în lk se folosește cel mai adesea audrà), ýda (în orașe se obișnuiește să se denatureze accentuarea, spunându-se ydà), fūgà, skárda, šiáurė²³ etc. Poate fi discutabilă dorința de a include asemenea cuvinte într-un dicționar dialectal, dar ele sunt folosite în acest grai și în cele învecinate din vremuri străvechi, prin tradiție (nu au fost învățate), păstrând forma arhaică

²³ Apie kai kurių tokių žodžių ginčijamus arealus žr. J. Kazlauskas (rec.), „Baltistica“, VI(2), Vilnius, 1968, p. 326.

86

accentuarea tradițională, au propria frazeologie etc. Deși exemplele menționate, după cum spune F. Filin, sunt dialectisme numai prin originea lor, nu și prin uz²⁴, totuși, având în vedere că lk le-a atribuit anumitor graiuri și că aria lor acoperă doar o parte a teritoriului limbii lituaniene, considerăm necesar să includem asemenea cuvinte în acest dicționar dialectal diferențial. În plus, aceste cuvinte și-au păstrat, într-o măsură mai mare sau mai mică, ariile de uz bine definite până în zilele noastre (sunt folosite în afara ariilor cunoscute în prezent numai de intelectuali sau de vorbitorii de graiuri care cunosc lk ceva mai bine), iar din perspectiva lk sunt sinonime ale unor cuvinte intrate în lk din alte graiuri. De exemplu: vėtra – audra (ar audrà), žiūrėti – veiz-(d)ėti, sąmanos – kiminai, pelūnai – mėtelės etc.²⁵

Dacă aria geografică a unui cuvânt depășește întrucâtva limitele graiului samogițian, acest lucru nu ar trebui să fie determinant. Interacțiunea dintre graiuri este un fenomen cotidian, care nu s-a produs doar ieri sau alaltăieri. Prin urmare, dacă uneori un cuvânt samogițian este folosit în Žagarė, Šakyna, Joniškis (unde se pot auzi chiar și cele mai „tipice” cuvinte samogițiene kailys „gim̃ akmuo” și krūpis „rupūžė”) sau chiar în graiul din Kräkės (adică pe teritoriul vechiului Ducat al Samogiției), el trebuie totuși inclus în dicționarul dialectal diferențial. Așa se procedează și în acest caz. Uneori, din cauza lipsei de material, este posibil să nu se poată stabili cu exactitate aria unor asemenea cuvinte; însă, odată incluse în acest dicționar, ele ar atrage atenția lexicologilor, iar aria lor geografică ar putea fi precizată prin eforturi comune.

Despre includerea în dicționarul dialectal diferențial a diverselor dialectisme greu de explicat, F. Filin a spus, destul de interesant: „În toate cazurile în care există îndoieli dacă un cuvânt este dialectism sau este folosit de întreaga națiune, ori când este greu de stabilit că este dialectism, un asemenea cuvânt trebuie inclus în Dicționar”²⁶.

3. Variante dialectale ale cuvintelor de origine străină, dar consacrate în lk. De exemplu: ablius „oblius”, agurklas „agurkas”, amatininkas „amatininkas”, būlbė „bulvė”, krūopai „kruopos”, kādrylius „kadrilius”, kanāpis „kanapė”, mörkas „morka”, nastürkas „nasturta”, pūdas „pūdas”²⁷, pūndas „pūdas”, uōstai „ūsai” etc.

Sunt incluse cu precauție și formele dialectale ale unor cuvinte internaționale mai vechi, folosite de toți vorbitorii graiurilor și având propria izoglosă. Cel mai adesea este vorba despre denumiri ale diverselor boli, părți ale uneltelor, mecanisme etc., de exemplu: krūopas „o astfel de boală a gâtului, sufocare”, legulėktorius „parte a plugului”, mašyna „treierătoare” etc.

4. Forme de derivare a cuvintelor specifice graiului, diferite de cele din lk: a) derivate cu sufixe: kiaulėna (kiaulėna) „carne de porc”, ožkėna (ožkėna) „carne de capră”, blakstėnas „geană”, balžėnas „balžienas”, kālvėnė „soția fierarului”, karalėnė „regină”, grybikė „tabletă de medicament”, mergikė „fată ajunsă la vârsta adolescenței”, duonynė „mâncare din pâine mărunțită; duonienė” setinynė „supă de gulii și napi”, žirnynė „supă de mazăre”, cūpsena „țipăt”, eisena (ešena) „fel de a merge, mers”, lēksena „alergare, fugă”, pilvūžas „pilvūzas”, vėpeza (vėpiza) „gură-cască, palavragiu”, jaunystà „tinerețe”, mažystà „copilărie”, pākaroklis „spânzurat”, ātžindoklis „mamifer”, vaikūitis „copilaș”, žvėrūtis „animăluț sălbatic”, paukštūtis „păsărică”, karūmenė „armată”, didūmenė „mulțime”, sausūlis „uscat”, aguonīnas „presărat cu semințe de mac”, ālinas (alinūotas) „cu bere”, smiltīnas (smiltinūotas) „nisipos”, žēminas

²⁴ Ф. П. Филин, Проект „Словаря русских народных говоров“, Москва — Ленин-град, 1961, р. 23.

²⁵ Plg. A. Lyberis, Lietuvių kalbos sinonimų žodynas, Kaunas, 1961.

²⁶ Ф. П. Филин, там же, р. 139.

²⁷ Prescurtat, probabil, pentru a nu se confunda cu cuvântul pū̃~puodas.

87

(cu pământ) „cu pământ”, tuštitelės (tuštitelaitis) „cu totul gol”, jaunitelės (jaunite-laitis) „cu totul tânăr”, kastinys „săpat”, mintinys „călcat”, aštuoniò-leka „optsprezece”, šešiòleka „șaisprezece”, aštuoniòlektas „al optsprezecelea”, šešiò-lektas „al șaisprezecelea”, dùlenti „a merge, a hoinări”, kiaušenti „a merge, a umbla”, juokuoti „a glumi”, mėgenti „a încerca” etc.; b) derivate cu prefixe: ántburba „apă înghețată pe gheață”, áṅčgalis „partea din spate”, áṅčgalinis „încăpățânat, trudește sub presiune”, áṅčvalkas (aṅčvalktis, aṅčvalktys) „înveliș”, nùšasa „cel care s-a jupuit”, nùvalka „vagabond”, nùdarbė „capacitatea de a face o treabă; muncă prestată”, nùmonė „înțelegere; minte”, nùkra-tos „resturi de câlți”, nùdarbūs „potrivit pentru muncă”, prýduris „locul de lângă ușă”, prýe-dis „îmbuibare”, prýkabe (prykabė) „remorcă”, prýkletis „priekletis”, prýša-kinis „din față”, prýštarauti „a se împotrivi” etc.; c) derivate cu alt formant: išilguõ (išilgu) „de-a lungul”, padienuõ „cu ziua”, pamėčiuõ „anual”, pa(v)andeniuõ „primăvara”, dabarčiuo (dabarčiuo) „acum”, dvijuõ „în doi”, keliuõ „în câți, în mai mulți”, kuriuõ „unde, cum”, šiòkie „într-o zi obișnuită” etc.; d) forme cu altă bază derivativă: ausė „ureche”, ántė „rață”, klėtė „hambar”, nósė „nas”, išėitė „ieșire”, kalčià „vină”, kerčia „colț”, verčia „valoare”, jūrė „mare”, girė „pădure”, skrynė (skrynė) „ladă”, pietai „prânz”, ákmenas „piatră”, kūrtas „surd”, rūgštas „acru”, sūras „sărat”, šviežūs „proaspăt”, liūdnūs „trist”, lengvū̄s „ușor” etc.; e) cuvinte la alt număr: slógos „răceală”, šakė „furcă”, mètas „an” etc.

5. Forme cu anumite modificări fonetice ale rădăcinii sau ale temei, care nu pot fi explicate prin schimbări regulate ale vocalelor și consoanelor dialectale. De exemplu: nèkas „nimeni”, nèkšas „persoană neserioasă, care se ocupă cu nimicuri”, nupėpti „a desena”, lytùs „ploaie”, mýlas „drag”, naujynà „noutate”, prýdas „adaos”, prýš „împotriva”²⁸, numai „case”, nùmas „casă”, numšargas „persoană care îngrijește casa”, mùno „al meu”, muniškis „de-al meu”, mùnas, munóji „al meu, a mea”²⁹, kýbinti „a agăța”, akýplėša „obraznic”, torà „gard”, nakóti „a înnopta”, apolùs (āpolas) „rotund”, apártis „răsturnare”, jėibė „năzbâtie”, jėibininkas „poznaș”, apýrudinis „perioada din preajma toamnei”, kóṗti (kóṗti) „a aduna, a curăța”, gráuti „a dărâma”, srūbčioti „a sorbi”, rogsóti „a sta întins”, ginšla „venă”, skinstas „lichid”, skinstalas „lichid”, kningà „carte”, trīnis „trei”, gunžys „cocoloș”, klėbys „braț”, glegeti „a râde”, kerėbla „stângaci”, baržà „barbă”, lizàs „cuib”, bezėti „a trage vânturi” etc.

6. Cuvinte accentuate diferit, variante de accentuare: a) cuvinte individuale, de exemplu: akėčios (3) — 1k (1), akūotas (3) — 1k (1), aušrà (2) — 1k (4), ganyklà (4) — 1k (2), giltinė (1) — 1k giltinė (3ª), gývybė (1) — 1k gyvybė (1), nèbuvėlis (1) — 1k nebuvėlis (1), pãdegėlis (1) — 1k padėgėlis (1), kelnės (2) — 1k kél nės (1), metinė (metinės) (2) — 1k metinės (1), nykštis (1) — 1k nykštys (3), dauginti — 1k dauginti, kalbinti — 1k kalbinti, telžti — 1k telžti, šokinėti — 1k šokinėti, sproginėti — 1k sproginėti etc.; b) derivate cu sufixe: -ýnas (3) — 1k (1): avėtýnas (3), beržýnas (3), žabarýnas (3), žvyrýnas (3); -ėjas, -ėja (3) — 1k (1): audėja (3), milžėja (3), piovėjas, -à (3), šokėjas, -à (3); -ienà (3) — 1k -iena (1): avižienà (3), kvietienà (3), miežienà (3); derivate din verbe cu rădăcină bisilabică accentuată pe prima silabă, la timpul trecut simplu, cu temele ė- și o-

²⁸ Compară dialectele nordice samogitiene (dounininkai) din Raudėnai, Tryškiai etc.: lì·tòs, mì·ls, náujì·na, prì·dà, prì·š etc.

²⁹ Despre rădăcina mun-, num- vezi J. Lebedys, V. Urbutis, Du žemaitiški XVIII a. vidurio laiš-kai, „Baltistica“, IV(2), Vilnius, 1968, p. 301; B. Vanagienė ir V. Vitkauskas, Dėl žemaičių mun- ir num-, „Lietuvių kalbos gramatikos tyrinėjimai“ (Lietuvių kalbotyros klausimai 11), Vilnius, 1969, p. 211–217.

88

cu rădăcină bisilabică accentuată pe prima silabă, verbe la timpul trecut simplu cu temele ė- și o-, sunt derivate substantive cu sufixul -imas: audimas, augimas, brėžimas, gėlimas, kandimas, milžimas, tėžimas, tėvėrimas, žindymas³⁰ (în limba literară acestea sunt substantive de accentuare a doua).

7. Alte cuvinte cu sensuri specifice doar dialectului. De exemplu: brėkšti „a se întuneca”, gerbti „a pregăti, a aranja”, gróbas „intestin”, gūdas „un locuitor din estul Aukštaitija”, irklas „bărcuță”, išeiga „ieșire din casă pentru a se distra”, ištisas „lung”, kāblis „parte a plugului în care se prinde branktus”, kaīmpas „arc pentru înhămarea calului; arc al coșului”, kamštis „pastă dulce pusă într-o cârpuliță pentru ca un copil s-o sugă”, kiäutas „coajă (de nucă)”, krōkti „a plânge”, kroklys „plângăcios”, mūlkis „traversă a războiului de țesut, peste care se rulează pânza”, mūšis „lovitură; bătaie”, ō „fiindcă”, žmogžudys „chinuitor al oamenilor, al omului”, žūdyti „a chinui” etc.

Există și cuvinte cunoscute atât în limba literară, cât și în dialect, dar care în limba literară, în comparație cu dialectul, nu au toate sensurile sale. Urmând exemplul „Dicționarului dialectelor rusești”³¹, în acest caz dicționarul de față prezintă numai sensurile cuvântului care lipsesc din limba literară. De exemplu: alsuoti, -uoja, -avo tr. fig. a povesti, după ce s-a înghesuit și s-a întins: ànā mūn alsū·|ka alsū·|mūn ne galvūo|ne ū·degūo Krs... apačia f. (3ᵇ) vatra cuptorului de pâine: apačė i·kai·ta|kęšk [duoną] kēpk Vds... kelmas m. (3) un asemenea blestem, diavol: je viōki·eu· padīs atuōma|būs ke·lms Dr; ãik puō kelmūn tiōks mō·ndrōs PvnR... gyvas kelmas „o mulțime”: jāu kūo kūo|ālė gi·vuolo tərējom gīva ke·lma PvnR... nauda f. (3) recoltă: šėltū·sę krāštū·sę dvė nā·udę jē·m PvnR etc. Cuvintele alsuoti, apačia, kelmas, nauda etc. au, bineînțeles, și alte sensuri în dialect, care coincid cu cele indicate în „Dicționarul limbii lituaniene contemporane” și folosite de aproape toți lituanienii, dar, ținând cont de specificul acestui dicționar, acestea sunt trecute sub tăcere (la subintrarea Registre, la care se face trimitere prin litera R), iar în prim-plan sunt aduse doar sensurile care, se pare, nu sunt caracteristice limbii literare. Într-o anumită subintrare se va indica faptul că aceste cuvinte au și sensuri comune cu cele din limba literară.

Nu s-a dorit să se uite nici cazurile în care un cuvânt este folosit în dialect într-un sens mai restrâns și mai precis decât în limba literară. De exemplu, adjectivele cu sufixul -ėnis desemnează doar un anumit tip de paie sau pleavă: miežieniai, kvietieniai, rugieniai pot fi pleavă ori paie, dar expresia miežieniai, kvietieniai, rugieniai miltai „făină de orz, grâu, secară” este cu totul imposibilă. Cuvintele folosite cu un asemenea sens restrâns sunt incluse în dicționarul propriu-zis, deoarece altfel nuanțele utilizării lor nu pot fi evidențiate.

8. Neologisme dialectale contemporane, folosite în mod constant de majoritatea vorbitorilor dialectului, adică acele cuvinte care nu sunt utilizate întâmplător, ci au intrat deja destul de ferm în vocabularul dialectului. De exemplu: ārininkas „proprietar de ar”, kīnininkas (kinininkas) „mecanic de cinematograf”, elėktrininkas „montator și întreținător de instalații electrice”, paukštinė „lucrătoare la o fermă avicolă” etc.

În acest caz se poate pune întrebarea dacă nu sunt cuvinte create individual de una sau câteva persoane. F. Filinas, redactorul-șef al „Dicționarului dialectelor rusești”, scrie despre această chestiune:

³⁰ Despre accentuarea asemănătoare a acestor substantive în „Postila” lui M. Daukša și în dialectele samogitiene, vezi Pranas Skardžius. Daukšos akcentologija, Kaunas, 1935, p. 71–72.

³¹ „Словарь русских народных говоров“, fasc. I, compilat de Ф. П. Филин, Москва – Ленинград, 1965, p. 6–7. Vezi și partea a treia a aceluiași dicționar, cuvântul блин: 1. plăcintă nedospită, prăjită într-o tigaie neunsă…2. Pl. блины. Denumiri ale unor ritualuri… 3. Clapeta inferioară a sobei… 4. Același lucru ca блинок (sensul 4).— „Словарь русских народных говоров, fasc. III, Ленинград, 1968, p. 24. Tot acolo, p. 35, vezi și cuvântul 2 боб, -а, m. mazăre furajeră etc., etc.

89

„În multe consemnări din graiuri găsim adesea cuvinte situaționale, contextuale (окказиональные) de același fel, care, nefiind folosite în limba literară, par la prima vedere a fi dialectisme. Totuși, aceste cuvinte nu sunt dialectisme, deoarece nu sunt răspândite, sunt folosite sporadic în graiuri, iar uneori sunt cu totul necunoscute acolo.“³² Mai departe se afirmă și următoarele: „Într-un dicționar dialectal diferențial nu trebuie să intre cuvinte create ulterior, mai ales cele formate din cuvinte internaționale și cele apărute recent în grai.“³³ Deși suntem pe deplin de acord cu afirmația că acele cuvinte întâmplătoare, rostite doar din când în când de vorbitorii graiului, nu trebuie incluse într-un dicționar dialectal diferențial (acest lucru nu are nimic de-a face cu sistemul lexical al graiului), ar trebui să discutăm ceva mai pe larg despre câte un cuvânt inclus în acest dicționar.

Dacă s-ar renunța la includerea creațiilor noi derivate din cuvinte internaționale, ar fi excluse formațiile dialectale kynininkas (kinininkas), devenit un cuvânt obișnuit, bine cunoscut nu numai în aria graiurilor cuprinse în acest dicționar, ci și la samogiți, în zona Laukuva³⁴, Raudėnai, Tryškiai, Papilė, Judrėnai și în alte locuri, ūrininkas, cunoscut în zona Luokė, Janapolė (Viržuvėnai), Varniai, elektrininkas, folosit și în graiurile din împrejurimile Girdiškė, Raudėnai și Tryškiai. Ele demonstrează vitalitatea graiului, capacitatea acestuia de a crea cuvinte noi fără ajutorul limbii literare, care ajung să fie folosite în mod constant pe arii destul de întinse. În plus, unele dintre aceste cuvinte, ca fapte dialectale, au fost incluse în marele Dicționar al limbii lituaniene³⁵. După cuvintele vechi arklinis „cel care se ocupă de cai“, kiaulinė „îngrijitoare de porci la conac“ s-a format și cuvântul paukštinė „crescătoare de păsări“. Acest cuvânt este, de asemenea, folosit de mulți vorbitori ai graiului, inclusiv de specialiști în agricultură care au absolvit școli tehnice sau academia. (Cuvântul kiaulinė a căpătat acum și el un alt sens — „crescătoare de porci“.) Astfel de formații specifice graiului, deși noi, dar „înrădăcinate“ și având deja o izoglosă, sunt formații dialectale corecte și sunt incluse în acest dicționar.

Așadar, din această scurtă trecere în revistă reiese că în dicționar sunt incluse nu numai dialectisme lexicale, derivaționale și accentuale (cuvinte cu alte rădăcini, substantive cu sufixe sau prefixe diferite, cu trunchiuri modificate ori păstrate din vechime, adverbe și prepoziții cu formante dialectale, cuvinte cu altă vocală sau consoană în rădăcină, variante de accentuare), ci și dialectisme semantice, adică cuvinte cu un sens diferit de cel din limba literară. Dacă numai vreo formă a unui cuvânt (caz, persoană, timp), de regulă neînregistrată ca lema, diferă de limba literară, acest lucru va reieși din index, iar asemenea cuvinte nu vor fi incluse în dicționar.

Nu se includ în dicționar:

1. Cuvintele comune tuturor graiurilor lituaniene (sau cel puțin cunoscute multora), intrate ferm în limba literară și incluse în dicționarele normative, de exemplu: akis, koja, burnà, stãlas, žõdis, varlė etc., precum și sensurile unor cuvinte folosite de toți, de exemplu: kélmas „restul unui copac tăiat sau rupt, rămas la rădăcină“, mazginys „vase pentru spălat“, naudà „profit“ etc.

2. Cuvinte din jargonul feudal, de exemplu: čiortas, čierka, ciekavyties, pijõkas, paliecavóti, spãvienė, ukatà, ukãtyti etc., hibrizi evidenți, de exemplu: bobélka, kumélka, giedorkà,

³² Ф. П. Филин, Проект „Словаря русских народных говоров“, Москва — Ленинград, 1961, р. 31—32.

³³ Ф. П. Филин, tot acolo, p. 33.

³⁴ Vl. Grinaveckis, Cercetarea graiurilor limbii lituaniene în anii puterii sovietice, Lucrările științifice ale Institutului Pedagogic de Stat din Vilnius, 11, 1960, p. 18.

³⁵ Lietuvių kalbos žodynas, V, Vilnius, 1959, p. 811 (kinininkas); Lietuvių kalbos žodynas, I (antras leidimas), 1968, p. 300 (ūrininkas).

90

umāvas, juokavoties, smarkavoti etc. de regulă nu au izoglose, sunt cunoscute de majoritatea lituanienilor și abia după ce 1k nu le-a mai acceptat, aceste împrumuturi au ajuns să fie folosite doar în dialecte. (Împrumuturile sau hibrizii îndoielnici, încă neclari, sunt incluși în dicționar, de exemplu: bėgsena „mod de a alerga”, lūpšena „bătaie”, sprōgsena „moarte; peior. deces”⁽³⁶⁾, krūpmausis „-ė «ticălos, broscoi» etc.)

3. Argotisme venite din orașe sau orășele, folosite uneori de vorbitorii mai tineri ai dialectului (cel mai adesea pentru a „se da mari”, a se făli), de exemplu: dziūnė „prost, proastă”, dziūndžė „vodcă”, dziūdžininkas „bețiv”, papūtną „mașină întâmplătoare”, sabrānija „adunare”, stiliūga „afectat, elegant” etc.; acestea nu au o importanță mai mare pentru știința limbii și pentru practica lingvistică și sunt rebuturi ale lexicului dialectal (după ce sunt aruncate în vorbire, aceste cuvinte sunt uitate de chiar cei care le folosesc).

4. Adaptări ale cuvintelor internaționale care nu sunt folosite în mod constant, cel mai adesea fapte de limbaj individual, de exemplu: makāninkas || makārnininkas „mecanic”, partagrāfija „fotografie”, pamkum binātas „combinat industrial”, pratikolas „protocol”, pendicitas „apendicită”, vermāgas „magazin universal” etc. (Autorii „Dicționarului dialectelor rusești” procedează în mod asemănător, renunțând să includă adaptările populare ale cuvintelor internaționale³⁷, dar prezentând cuvinte de aceeași origine intrate de mult în dialectele rusești, de exemplu: валет, ванель, варган || варгант, воевангелье etc.³⁸)

5. Cuvinte venite recent din 1k și care continuă să vină, folosite inconstant și care, în general, încă nu au tradiție de utilizare în dialect. De exemplu: klaida (dialectal paklydimas), tešla (dialectal mink-lė), kiaulidė (dialectal kiaulininkas), tvārtas (dialectal kūtė || kūtė, staldas), žārna (dialectal grōbas), pelė (dialectal žiūrkė) etc.

6. Toponimele și antroponimele, întrucât constituie o parte distinctă a lexicului dialectal, care necesită cercetare specială.

Registrul cuvintelor neincluse

Un dicționar diferențial poate cuprinde doar o parte din lexicul dialectului. Pentru a-l familiariza pe cititor și cu partea care nu a putut fi inclusă în acesta și pentru a oferi o imagine cât mai cuprinzătoare a lexicului dialectal, pe baza ideilor lui M. Karasis s-a decis adăugarea, la sfârșitul acestui dicționar, a unui registru al cuvintelor folosite constant sau folosite până de curând de oamenii în vârstă, dar neincluse în dicționar din motivele menționate mai sus. (În acesta nu sunt incluse cuvintele menționate la punctele 3, 4 și 5 din subsecțiunea „Nu se includ în dicționar”.)

Registrul arată: 1. care cuvinte sunt comune lui 1k și dialectului; 2. ce împrumuturi are dialectul și care dintre ele sunt încă folosite pe scară largă, iar care au fost deja uitate (se adaugă mențiunile corespunzătoare); 3. care cuvinte din 1k, cunoscute în multe dialecte lituaniene, nu sunt folosite deloc aici. De exemplu, dialectul nu avea deloc cuvintele (abia acum începe să le înțeleagă sensul) ariōdas, gardūs, karvėlis, kūōlas, kūrpė, pelė, tvārtas „clădire pentru adăpostirea animalelor” etc.

Fără „Registrul cuvintelor neincluse”, multe lucruri nu ar fi fost scoase în evidență, iar cuvintele prezentate în dicționar ar fi părut singurele aflate în uz sau ca și cum ar fi fost desprinse din întregul lexic al dialectului—

³⁶ Cu privire la posibila origine lituaniană a sufixului -šena, vezi A. Jonait y tė, Latvijų kalbos poveikis palatvės vakarų aukštaičių šnektų gramatinei sandarai, „Lietuvių kalbos gramatinė sandara“ („Lietuvių kalbotyros klausimai“, 9), Vilnius, 1967, p. 174.

³⁷ Ф. П. Филин, ten pat, p. 34.

³⁸ Словарь русских народных говоров, вып. IV, Ленинград, 1969, p. 26, 38, 46, 354.

91

anumite exemple de acest fel. În special, nu ar fi clar ce cuvinte din limba literară (lk) nu sunt folosite deloc în dialect (de exemplu: arūodo reprezentanții mai vârstnici ai dialectului nu înțeleg deloc, considerându-le chiar cuvinte slave), deoarece faptul că un cuvânt din limba literară are un echivalent dialectal nu arată încă faptul că dialectul nu cunoaște acea unitate lexicală literară (dialectul poate avea, desigur, mai multe sinonime, cf. tėvas și plėnas; nib­rė, pliūškė și vakaruškos; sunkus și smagūs; mėsti și maišyti; pražaisti, prapūlyti și pamėsti; arklys, žirgas și ašvienis etc.). Fără acest indice, cititorilor le-ar putea fi, de asemenea, neclar dacă acele cuvinte ale căror sensuri distincte diferă de cele din limba literară au și alte sensuri decât cele indicate în dicționar sau nu.

Odată oferit un astfel de registru, cercetătorii lexicului dialectal și lexicografii vor cunoaște aproape întregul inventar lexical al dialectului, adică toate cuvintele care au putut fi înregistrate în aria dialectului. Așadar, în fapt, acesta va fi un dicționar dialectal exhaustiv, în care partea lexicului care diferă într-un fel sau altul de limba literară este evidențiată și prezentată mai pe larg, iar cea care nu diferă este doar consemnată.

Frazeologie

După ce am discutat problema selecției cuvintelor, este necesar să vorbim și despre selecția frazeologismelor pentru acest dicționar. F. Filin a scris în această privință: „Principiul selecției frazeologismelor este echivalent cu principiul selecției cuvintelor adoptat în dicționar”³⁹. Prin urmare, în „Dicționarul dialectelor rusești” sunt incluse numai frazeologismele ale căror componente diferă de limba literară sau pe care aceasta nu le are deloc. Și în acest dicționar se procedează în mod asemănător, adică sunt incluse frazeologismele în care cel puțin o componentă diferă într-un fel sau altul de limba literară, de exemplu: gerklę išversti, laidyti „a striga”, kaili jėngti, „a bate”, numų krūkis „omul cel mai important al casei, supraveghetorul ordinii”, numiė būti „a muri”, numiė važiuoti „a muri” etc. Dacă s-ar publica un dicționar al frazeologismelor din limba literară lituaniană și s-ar stabili caracteristicile și uzul acestora, atunci în acest dicționar dialectal s-ar putea include și frazeologismele ale căror componente coincid în totalitate cu cele din limba literară, dar ale căror sensuri sau uz diferă de aceasta (sau care sunt folosite numai în acel dialect). Frazeologismele sunt cercetate la noi de puțin timp; nu avem publicată o culegere de frazeologisme din limba literară — așadar, nu există niciun reper pentru compararea frazeologismelor dialectale cu cele din limba literară. Din acest motiv, autorul dicționarului are temei să renunțe, în acest caz, la compararea sensurilor frazeologismelor. Sunt luate în considerare numai frazeologismele ale căror forme sau una dintre forme sunt dialectisme.

Structura dicționarului

1. Toate cuvintele din dicționar sunt ordonate strict alfabetic. Cuvântul-titlu este prezentat în forma sa reconstituită pentru limba literară. Se procedează astfel deoarece sistemul fonetic al unor graiuri dėnininkai din nord-estul žemaițian diferă într-o oarecare măsură și, dacă nu am reconstitui formele, un anumit cuvânt ar trebui introdus în mai multe locuri. În plus, cititorii dicționarului ar trebui să cunoască graiurile dialectale individuale, altfel nu ar putea găsi cuvântul dorit. Așadar, principiul unor dicționare dialectale germane și poloneze, care prezintă cuvintele-titlu în formă dialectală, iar scrierea fonetică nu este potrivită aici.

2. a) Substantivele care prezintă diferențe de temă sau de număr sunt incluse separat. De asemenea, un cuvânt care are o altă terminație a temei sau un alt număr într-o anumită zonă a dialectului este inclus separat, de exemplu: augtūvē PvnR și augtūvės Vrp „loc de creștere”, garinė PvnR, Dr

³⁹ Ф. П. Филин, тен пат, р. 151.

92

și garinis Krš, Vkšn, gimtùvė PvnR și gimtùvės Vds, Vrp, mažýstà Dr, Krš și mažýstė PvnR, Vkšn etc. Substantivele cu tema în -ia, terminate în -is și -ys, sunt incluse în aceeași intrare, deoarece aceste cuvinte au aceleași terminații la toate celelalte cazuri și se deosebesc mai ales prin accent (sunt aproape echivalente cu variantele de accentuare), de exemplu: ánčvalktis (1) și ančvalktýs (3ª), gyvólis (1) și gyvolýs (3ª), vóky tis (1) și vokýt ys (3ª) etc. (În aceeași intrare sunt incluse numai variantele de accentuare, de exemplu: áldija (1) și áldija (1) „încăpere spațioasă”, kaminšluostis (1) și kaminšluõstis (2) „coșar”, kiaulėna (1) și kiaulenà (3) „carne de porc”, laukabėgis (2) și laukābėgis (1) „persoană neserioasă, care aleargă pe câmp”, mókesnis (1) și mókesnis (1) „impozit” etc.)

Uneori, după modelul LKŽ, formațiunile cu vocală lungă și scurtă în sufix sunt incluse în aceeași intrare. De exemplu: dėdýna „soția unchiului” și dėdina, plónymas „tâmplă” și plónimas etc.

b) Pronumele care au postpoziția -ai (de exemplu: ansai „el”, patsai „însuși, tu”, tasai „acela”) sunt trecute separat, pentru a evidenția tipul de derivare caracteristic dialectului numai în acest caz.

c) Verbele prefixate și substantivele formate de la acestea, dacă nu au un sens aparte, distinctiv, sunt incluse într-o singură intrare (pentru a nu extinde lucrarea), fără a evidenția și fără a diferenția în vreun fel prefixul.

a chicoti, a chicoti, -it intr. 1. a râde, a chicoti: glėgėję kã b žūn.ces uždarítas Dr.; nu-sęglėgėję|nu-sęju-kìes vėsę PvnR…

krūpti, krumpa, -o intr. a face coșuri, a deveni acneic: krãu.s neizvarnìe|ir pradėet krūptį [omul] Krš; karpìki pri karpìkis|tãp run.kas apkrūpa Dr; lùpa kažìkuõ nukrūpa Krš.

kūrimas s. (1) ardere: už daržinìes pakūrima tù-kstunti sumuokėje Krš; tai õg-ni·s nai·kù·rė·ms|kô·r|kô·r|kāp õžgė·nct|tãp õžgė·nct PvnR etc.

Dacă un verb prefixat sau un substantiv verbal format de la acesta are un sens distinctiv, el este prezentat separat, la sfârșitul articolului dedicat verbului fără prefix. De exemplu:

greibti, -a, -ė,.5. fig. a cumpăra în cantitate mare: grei.bi išgreibi višku Krš.

įgreibti, įgreiba, įgreibė tr. a înșela: vì·na sì·kę i·grė·bę|daugãu napasedú·so PvnR; i·s|greibi vī·rã·tis tū· lau·ka [arams] pasiėmis Pkš.

nėigti, -a -ė tr. a disprețui…

apsinėigti, -a, -ė a se neglija: kuol mergas|kuokel[s] slã·nes|apsižã·ni|apsinė·ig|apsi-lá·už Dr.

lėidimas s. (1)

pasilėidimas s. (1) suportare: begali.nęs pasėlė·idemz gė·rtę Vds; dūri diēva[s] žūburi į akes už tuokį pasilė·idimą Krš.

Un verbul sau un substantiv verbal folosit în dialect numai cu prefix este prezentat ca formă fără prefix, cu o cratimă în față. După două puncte, plasate după anumite forme prezentate separat, este dat infinitivul verbului prefixat sau substantivul cu prefix. De exemplu:

-gęsti, -ta, gęnto:

a se înrudi intr. a deveni rude: ãnùos labā· sōgė·ntosęs|kāp siėserės Vkšn; lėk į lėk pri muoti·nas (anytos)|susigėn.ta|kad bā·imes Krš.

-dor substantiv masculin (1):

dor substantiv masculin (1) dor, tânjire: pàbù·n [vaikas] svėtur į neptūr pasiilgima Dr.

93

d) Adverbele și prepozițiile cu formantele -u și -uo (de exemplu, iš ilgų și išilgų || išilguo) sunt înregistrate separat, deoarece sunt variante derivative diferite. Adverbele formate de la adjective cu formantul -(i)ai sunt prezentate la articolul adjectivului, de exemplu: įkypūs, -i adjectiv (4) oblic, pieziș… įkypiai adverb: ne statė/alė į ki pe dūri Krš și așa mai departe.

e) Prepozițiile scurtate prin encliză nu, pri, priš sunt incluse într-un singur articol împreună cu formele care păstrează vocala lungă nū, pry, pryš (aceste prepoziții cu vocale scurte sunt folosite mai ales în împrejurimile localității Kuršėnai, la Dirvonėnai, Paukšteliai și Varpėtai, deși cei mai vârstnici vorbitori ai acestor graiuri pronunțau până nu demult și uneori încă pronunță vocalele lungi i, u).

f) Interjecțiile imitative pronunțate cu vocală radicală scurtă și lungă sunt înregistrate separat, deoarece în aceste cazuri au un sens diferit sau o nuanță de sens diferită (o intensitate diferită). De exemplu, kirkšt interj. pentru a reda un scârțâit slab, abia auzit… kyrkšt interj. pentru a reda un scârțâit puternic… lūpt interj. pentru a descrie mersul rapid, dar stângaci al unui copil… lūpt interj. pentru a descrie mersul energic, greoi… și așa mai departe.

g) Cuvintele ale căror reconstituiri în forma limbii literare sunt îndoielnice și care sunt prezentate diferit în unele dicționare sunt scrise de două ori: o dată se face doar trimitere la varianta considerată de noi mai fiabilă, iar în celălalt caz este prezentat articolul complet. De exemplu: angūs, -i adjectiv (4) vezi (v)angus (v)angūs, -i adjectiv (4) leneș, calm: un.gūs pri darbą/kuol prīvārā/prā•kaic išmūš Dr; onge•m gērā/nēpavārkst Vds… || figurat.: tīok[s] sē•nvaikis/un.gūs pri žanā•tvis Vrp. anduō substantiv masculin (3ª) vezi (v) anduo. (v)anduō substantiv masculin (3ª) lichidul râurilor, lacurilor și mărilor: ūndenc pārnešk/liešti vē•rdu Pkš; ūndini išpī•li krūpis Dr; agō•rklā• vī•ne ūndū Vds… și așa mai departe. Cuvintele derivate din asemenea forme sunt prezentate o singură dată, adică numai sub forma reconstituită pe care o considerăm mai fiabilă, de exemplu: (v)angstyties, (v)angštos, (v)angštės „a se sustrage de la muncă”, (v)andėnė „acumulare de apă în organism”, (v)andėnnešis, -ė „purtător de apă” și așa mai departe. (În „Dicționarul graiurilor populare rusești”, unele cuvinte a căror reconstituire în forma limbii literare este complicată sau a căror formă de reconstituire nu este cunoscută sunt, de asemenea, prezentate de mai multe ori⁴⁰.) Astfel de exemple nu sunt numeroase și nu vor submina principiul acestui dicționar — prezentarea separată a fiecărui cuvânt.

Structura articolului de dicționar este similară cu cea a articolelor din marele Dicționar al limbii lituaniene (diferă doar redactarea verbelor, asemănătoare cu cea din „Dicționarul limbii lituaniene contemporane”). Este suficient să reamintim câteva lucruri.

1. Caracterizarea gramaticală a cuvintelor este aceeași ca în marele Dicționar al limbii lituaniene, adică se folosesc abrevieri latine.

2. Sensurile cuvintelor sunt marcate prin numere, iar nuanțele de sens sunt separate prin două bare verticale (||). De exemplu: māma substantiv feminin (2) mamă: mō.na mā•ma ženūoje [metoda de tratare] Vds. || dvī•lekas mē•tu/tikrā mā•ma (foarte grasă) Krš. milžti, mėlža, -o… 2. figurat. a ademeni: gūdrī kā•p lā•pi/mīlšti išmīlža višku į[š] sē•nis Krš. || a trage, a pretinde: išmīlš iš tāvīs višų gīlūs (la jocul de cărți) Krš. grybikė substantiv feminin (2) pastilă medicinală:… || otravă: uždūk tuokė•m pā•dla• gri•bikis kā•p šūni/nūskrīps kur pātuorīe Krš…

3. Originea cuvintelor nu este analizată în detaliu; sunt suficiente trimiterile lat. sl., germ., hibr., sv. (în acest caz, fără a se preciza din ce limbă anume) și altele asemenea. Etimologiile cuvintelor de origine străină au fost omise din următoarele motive: în primul rând, originea majorității cuvintelor împrumutate din alte limbi și incluse în acest dicționar a fost clarificată de mult (de exemplu, în dicționarul etimologic al lui E. Frenkel, în scrierile lui K. Būga și altele), iar nu mai este nevoie să se repete aceste lucruri-

⁴⁰ Словарь русских народных говоров, вып. I (сост. Ф. П. Филин), р. 8–9.

94

ti, în al doilea rând, pentru a evita inconsecvențele, ca, de pildă, în „Dicționarul dialectelor rusești”, unde unele cuvinte sunt etimologizate (арда, ы, ж… карельск. род. п. ардо, венск, ард →жердь, на которой просушивается невод⁴¹ etc.), iar altele, de asemenea de origine străină, nu sunt (de ex.: арды мн. … Вешала для просушки льна⁴² …, битник, а м. Совладелец пчелиного улья, пасеки. Йонав. Лит. ССР, 1961⁴³ etc.)

4. În propozițiile dialectale transcrise fonetic, cuvintele explicative, subînțelese, dar nepronunțate de vorbitor, se introduc între paranteze, în ortografia obișnuită.

5. Proverbele, zicerile plastice și spirituale se notează cu semnul circumflex (⌃) la sfârșitul ilustrațiilor. De ex.: gėrimas sm. (1)… ⌃ ví·ra·rū·ki·ma gėrima nepamet|búobas li·žùve lá·di·ma|tuòkes tuokė·les pri mú·sa Pkš. nėlaimė sf. (1)… ⌃ sená·m smė·tiz dùriesi|jauná·m nė·laimie Krš. etc.

6. Frazeologismele sunt prezentate la sfârșitul articolului de dicționar, după romb (◇), adică nu sunt împărțite în idiomuri și frazeologisme metaforice, deoarece în multe cazuri este dificil să se stabilească „cărei categorii de frazeologisme îi aparține un anumit frazeologism”⁴⁴. Împărțirea în idiomuri și frazeologisme este adesea foarte subiectivă și face obiectul unor dispute interminabile; de aceea s-a hotărât ca toate frazeologismele să fie grupate într-un singur loc, la sfârșitul articolului de dicționar. De ex.: mākaluoti, -uoja, -avo tr. 1.…2. …◇ liežuvį makaluoti a flecări, a trăncăni: sė·ne vai·kòs vė·iz |uo jaunúoje lá·ksta li·žòvį makalu·dama Vds. nósė sf. (1)… 5. ◇ an[t]nósės foarte repede: krikšti·nas u[n] niósis Krš… nósė pakišina dispoziție mai bună: pagi·ri|pakila mú[n] niósi Dr. nósė nuknėmba se întristează, își pierde cheful: pí·li|dirba|alė káp nieka negáva|i nukne·ba niósi Krš. etc.

7. Acolo unde sunt cunoscute cu certitudine, se indică marcajele stilistice, de ex.: arch. (= arhaism), psn. (= cuvânt învechit, cuvânt care exprimă o noțiune învechită), iron. (= cuvânt sau expresie ironică), prk. (= sens figurat), vlg. (= vulgarism) etc.; se indică intensitatea utilizării, de ex.: ret. (= rar), reč. (= mai rar), dzn. (= mai des) etc.

8. Explicațiile sensurilor sunt diverse. a) Cuvintele care au rădăcini sau sufixe diferite de cele din limba literară sunt explicate prin echivalente din limba literară, adică prin sinonime (mai rar prin descriere). De ex.: naržyties, -os, -ės a se strâmba, a se fandosi: nà·rži·t·s tuokóms jaunóms a·t·b gà·l PvnR… nėrykła sf. (2) unealtă de tricotat: šaùlù·s i·r niéri·klà|priner nėrtiņi· Dr. neršta sf. (4) furie: òžėin kūòkė nė·rštvà|pagà·tą u[s] sɔplėšti·tę pà·čę|vaikòs PvnR. nėšinas, -à^3b adj. purtând… etc. b) Cuvintele care în dialect diferă doar prin accent sau nu au echivalent în limba literară sunt explicate descriptiv. De ex.: nėbuvėlis, -ė smob. (1) persoană care a lipsit mult timp de undeva: …kamė tà[s] sù·rė[s] sopòvėlės|atė·je svėrti·s nė·bovėlės PvnR. nykštis sm. (1) primul deget al mâinii sau al piciorului… nagai s sm. pl. (4) 1. un astfel de dispozitiv pentru scoaterea din fântână a găleților căzute: kur nagà|viedra niòru ištráukti Dr. 2. un astfel de dispozitiv pentru prelucrarea inului: su tuokė·s nagàs [linų] gálvas nutráuka Vrp. narinis, -ė adj. (2) alcătuit din anumite părți, articulații: narinė· žùmbrė· [buvo]|par vidùrį širàls à·je Dr etc. c) Nuanțele mai stabile ale sensurilor se explică la fel ca sensurile cuvintelor, de ex.: númonė sf. (1) 1. înțelegere: …|| opinie: ka vėšė tuokóos nu·mùonez bū·to|nebū·to bà·mo Vds. 2 numiškis, -ė adj. (2) al casei, care locuiește în acea casă: numiškis vai·kis tàs Krš. || obișnuit cu acea casă: ta nomė·škę várna|veščù·ko neòskabė·n Vds; tų· pažįnctu|tas numiškis žvìrbļs|beur·degis Dr. etc. e) Frazeologismele sunt explicate prin echivalentele cuvintelor din limba literară-

⁴¹ Словарь русских народных говоров, вып. I. p. 271.

⁴² Tot acolo, p. 272.

⁴³ Словарь русских народных говоров, вып. II, p. 298.

⁴⁴ Lietuvių kalbos žodynas, I (antras leidimas), Vilnius, 1968, p. XII.

95

… uneori, mai rar, prin descriere (în acest caz, componentele frazeologismului diferă de forma din limba literară numai prin accent sau prin temă, ori nu pot fi explicate printr-un singur cuvânt). De exemplu: dindėri (dindas) «a lovit» — a lenevi…, numėn eiti «a merge acasă» — a muri…, audras kelti «a stârni furtuni» — a face scandal, a se dezlănțui…, baudais nueiti «a ajunge la promisiuni» — a rămâne doar cu promisiunile…, dõvis prieš dõvi «dar pentru dar» — cum îmi faci tu mie, așa îți fac și eu ție…, gėrklę išversti «a răsturna gâtul» — a striga foarte tare… etc. f) Diverse variante ale unui cuvânt nu sunt explicate, ci sunt trimise la cuvântul mai caracteristic, mai frecvent folosit în dialect. De exemplu: girteláitis, -ė adj. (1) vezi girtite-lys…, grįžtis sf. (4) vezi grįžčia…, gvìlbyti, gvìlbo, gvìlbė vezi gvalbyti…, gvìlbti, -a, -ė vezi gvelbti…, įkandine adv. vezi 1 įkandin…, lùpšena sf. (1) vezi lupsena… etc. g) Substantivele verbale sunt trimise la verbe. De exemplu: greibìmas sm. (2)→greibti…, gróvimas sm. (1)→grauti…, grùlijimas sm. (1)→grūlyti… etc. Când verbul nu este inclus în acest dicționar, iar substantivul derivat din el este inclus din cauza unei diferențe de accentuare, cuvântul respectiv este explicat prin descriere. De exemplu: grėbimas sm. (1) tragerea cu grebla într-un singur loc…, griežimas sm. (1) curățare, tăiere în bucăți mici (despre legume)…, gróbimas sm. (1) apucare, înșfăcare… etc. h) Denumirile plantelor, animalelor și bolilor sunt explicate prin corespondentele din limba literară (dacă diferă rădăcina sau derivarea cuvântului) și prin descriere (dacă diferă accentul), adăugând între paranteze denumirea lor latină. De exemplu: lėgerst́va sf. (1) scai cu frunze gălbui (Circium oleraceum)…; lėndrė sf. (1) stuf (Phragmites communis)…, gėžė sf. (1) stârc cenușiu, gešė (Ardea cinerea)…, girgdžėlė sf. (3°)…2. o astfel de pasăre, cristel (Crex crex)…, 2 kruõpas (sv.) sm. (2) o astfel de boală a gâtului, crup (Laryngitis cruposa)… etc.

Transcriere fonetică

În această lucrare se folosește transcrierea fonetică, ușor simplificată, adoptată în prezent de dialectologi.

Trebuie acordată atenție următoarelor aspecte:

1. Lungimea vocalelor este marcată printr-un punct lângă literă (deasupra vocalelor lungi, dedesubtul celor semilungi) în toate cazurile, indiferent dacă vocala este accentuată sau nu. (Refuzul unora dintre dialectologi de a marca lungimea vocalei atunci când aceasta este accentuată nu este potrivit în acest caz, deoarece în partea vestică a dialectului, în unele graiuri, primul element al diftongilor il, im, in, ir, ul, um, un, ur și al diftongului ui, accentuat cu accent ascuțit, se pronunță scurt, iar elementele secunde m, r ale diftongilor cu accent circumflex nu se lungesc nici ele. De exemplu: ìlks, išvìrsiau, sùmtis, žūnc, kūila, vaikùtis, vàrks, žūmbris Krš, Vrp, Dr, Pkš etc.⁴⁵

2. Vocalele scurte i, u din partea vestică a dialectului sunt oarecum mai deschise. Ele sunt scrise cu o liniuță dedesubt. De exemplu: prasišvi·p|senūtis uo senūtis Krž; brūkni|tūr uogūma… Dr; nìbri|vìsi šuok|uo tù škandà·la kėli Pkš; kū· tù padarì·si|nusmùkelni Vrp etc.

3. Moliciunea consoanelor este marcată printr-un arc deasupra literei, pentru a evita confundarea semnului de scurtime (˘), pe care mulți dialectologi au început să-l folosească în lucrările lor, cu semnul accentului ascuțit. Moliciunea consoanelor înaintea vocalelor anterioare și în grupurile de consoane nu este marcată, deoarece aici dialectul nu diferă de limba literară. De exemplu: nùliemiem tūs mī·žūs pasieti… Dr; mà·s lù·bam jū·kti·s iš tuókū· dìtpā·pū Krš; mi·žė· sù àku·tā·s|be àku·tū·n|ì·r veì·slo vēšuokū· Vds; tā·p i·sebaisėjā·u|di·vā·lā·u Užv etc.

⁴⁵Pentru detalii, vezi Vyt. Vitkauskas, Kuršėnų tarmės kirtis ir priegaidė, Lietuvių kalbotyros klausimai, 3, Vilnius, 1960, p. 71.

96

4. Encliza se marchează numai atunci când accentul este deplasat de pe cuvântul principal pe prepoziție sau pe particulă. De exemplu: lù·b mùni ùškvi·s| į dvì savá·iti prì_ anũ· įžbù·su Pkš etc.

5. Deoarece nu se folosesc deloc majuscule, după un substantiv propriu se scrie o steluță puțin mai sus decât ultima literă a cuvântului (pentru a fi clar cititorilor). De exemplu: blì·nda* bõ·va lù·kėškęs | lù·kie* ãnuõ tievìnę Vds; tarnavá·u lù·duo-rù·s* pri tuõ mùžika Vrp; parmaká·sji ju iš daugìelù* Vrp; apì·apstė· dalìkis* tì·druo-bùžė Krš etc.

Pretutindeni se încearcă să se scrie așa cum s-a auzit pronunțarea, deși uneori rezultă o imagine destul de neobișnuită a consoanelor finale ale cuvintelor. În fluxul vorbirii, când consoanele de la sfârșitul unui cuvânt se întâlnesc cu cele de la începutul cuvântului următor, în grai se produce cel mai adesea asimilarea consoanelor. De exemplu: tù·okez bùva vá·išęs Krš; numal̃ši vi·rus|siet kã·[p] pabučì·ti Dr.; vėt karã· łauz dùkterį pri mã·r|kat smáks prarì·tu (ps.) Dr. etc. Dacă consoana finală a unui cuvânt se contopește complet cu consoana inițială a cuvântului următor, prima se scrie între paranteze, pentru ca sensul cuvântului să fie clar. De exemplu: sėjūonc margì·nes|kìoje[s] soskėrdoses PvnR; põ·tras tõrė õstė·ktė vėsą·[m] mė·tũ· Vds; kã·[p] par lìngą vé·izi|mãškuõ pavá·saris… Dr; duovenìok jũ·zapu* o[ž] skuõla Užv. etc.

După fiecare propoziție prezentată în grai, în transcriere fonetică, se notează abrevierea localității și se pune punct și virgulă (după ultima propoziție — punct).

În registru, cuvintele sunt prezentate astfel:

a) Cuvintele care coincid în totalitate ca formă și sens cu lk (se are în vedere „Dicționarul limbii lituaniene contemporane”) sunt marcate ca în lk.

b) Lângă cuvintele care coincid ca formă cu lk, dar nu au toate sensurile specifice acestuia, se indică care dintre sensurile prezentate în DŽ au. De exemplu: alkūnė sf. (1) DŽ 1, 3 r. (Aceasta înseamnă că în grai acest cuvânt are numai sensurile prezentate în DŽ: 1. articulația oaselor brațului, la mijlocul brațului… 3. fig. cotitură, meandru al unui drum sau al unui râu…)

c) Cuvintele vulgare folosite în multe graiuri lituaniene, adică fără izoglose, dar care, din motive lesne de înțeles, nu sunt incluse în dicționarele normative, nu sunt explicate; se scrie doar: ca și în alte graiuri.

d) Cuvintele de origine străină, nefolosite și nerecomandate în lk, se scriu între paranteze drepte, indicându-li-se sensul. De exemplu: [aprubė (sl.) sf. (3ᵇ) gospodărie izolată]

e) Dacă un cuvânt din lk sau un împrumut este folosit numai într-o parte a graiurilor dialectale, se încearcă menționarea acestui fapt. De exemplu: apvártis sm. (1) ca în lk: Krš, Pkš, Vrp (celelalte graiuri au forma apárтис); aušrà sf. (4) ca în lk: Dr, Krš, Pkš, Vrp, Vkšn, Užv (PvnR, Vds aušrà cu accent pe a doua silabă); [stalõdas (germ.) sm. (2) grajd: PvnR, Užv, Vds, Vkšn] (celelalte graiuri folosesc cuvântul kùtė || kùtė) etc.

PRINCIPIILE ALCĂTUIRII DICȚIONARULUI GRUPULUI DE GRAIURI

В. ВИТКАУСКАС

Materialul pentru dicționarul grupului de graiuri (au fost adunate 48.000 de fișe) a fost cules în graiurile dunininkiene din nord-est (Kuršėnai, Dirvonėnai, Pakšteliai, Vārputėnai din raionul Šiauliai, Vidsodis, Užventis din raionul Kelmė, Pāvandėnė, Viekšnaliai din raionul Telšiai).

7. Leksikos tyrinėjimai

97

Scopul principal al dicționarului este de a arăta, cu toată rigurozitatea posibilă, prin ce se deosebește lexicul graiurilor cercetate de lexicul limbii literare, de a afla ce cuvinte dialectale au intrat în limba lituaniană literară și în limba literaturii artistice și de a prezenta cât mai pe larg frazeologia vorbirii populare vii. Dicționarul va preciza și va facilita, de asemenea, cercetarea limbii scriitorilor lituanieni care s-au născut sau au locuit mult timp pe teritoriul acestor graiuri ori în apropierea acestuia (Žemaitė, Lazdynų Pelėda, Šatrijos Ragana, P. Višinskis). În plus, dicționarul va îmbogăți materialele dicționarului academic și ale atlasului limbii lituaniene.

În esență, dicționarul grupului de graiuri poate fi un dicționar diferențial. În prim-plan se situează stratul lexicului baltic și lituanian care fie este cu totul necunoscut limbii lituaniene literare, fie se deosebește de aceasta prin anumite particularități. Criteriul de comparație este unul singur — limba literară. Pentru dicționar au fost selectate dialectisme lexicale, derivative, accentuale și semantice.

Pentru ca cititorul să poată lua cunoștință și de stratul lexical comun atât graiurilor cercetate, cât și limbii literare, dicționarul este însoțit de un registru în care sunt enumerate cuvintele comune cu limba literară. Partea din lexicul graiurilor cercetate care se deosebește într-un fel sau altul de limba literară este prezentată în dicționar mai detaliat, cu exemple de propoziții, iar restul este doar consemnat în registru. Astfel, dicționarul în ansamblu cuprinde întregul sistem al acestei arii de graiuri.

ABREVIERI

Dr = Dirvonėnai (Juozapavā), raionul Šiauliai

Krš = Kuršėnai, raionul Šiauliai

Pkš = Pakšteliai, raionul Šiauliai

PvnR = Pāvandėnė (partea estică a împrejurimilor), raioanele Kelmė-Telšiai

Rdn = Raudėnai, raionul Šiauliai (comparație).

Užv = Užventis, raionul Kelmė

Vds = Vidsodis, raionul Kelmė

Vkšn = Viekšnaliai, raionul Telšiai

Vrp = Vārputėnai, raionul Šiauliai

Alte abrevieri, ca în „Dicționarul limbii lituaniene”