LIETUVIŲ KALBOTYROS KLAUSIMAI XXXV (1995)

LIETUVIŲ LEKSIKOLOGIJOS TYRINĖJIMAI

Recenzii. Note. Opinii. Recenzii. Observații. Priviri de ansamblu. Recenzii. Note

CU PRIVIRE LA EVALUAREA ȘI UTILIZAREA LITUANISMELOR DIN GRAIURILE BIELORUSE

Atribuind lituanismele nou-identificate din graiurile bieloruse substratului lituanian, în toate cercetările noastre respectăm consecvent definiția termenului¹ stabilită în dicționarele terminologice de lingvisticăsubstrat. Totuși, uneori întâlnim cazuri în care această perspectivă a noastră este înțeleasă în mod denaturat. Iată că lingvista poloneză E. Smulkova ne reproșează² că socotim elemente ale substratului lituanian cuvinteleantaráplusci „pieptene”, asiūkli „coada-calului”, skiardži „locul înțepării la sacrificarea porcului” etc.³, pe care le-am consemnat în graiul bielorus vorbit din împrejurimile localității Senieji Smilginiai (raionul Varanavo, Belarus). Acestea ar fi doar ocazionalisme folosite întâmplător, întrucât noi nu ținem seama de cronologia și geografia apariției acestor cuvinte în graiurile bieloruse, nici de funcționarea lor în sistemul dialectal bielorus și procedăm într-un mod nu tocmai corect atribuindu-le celui mai recent strat al lexicului de substrat⁴. Așadar, ea neagă existența unor noi elemente de substrat în graiuri. Dar oare nu pot exista în limbă unități de substrat mai vechi și mai noi? Desigur că pot. Căci, să zicem, în Belarus, asimilarea vechilor teritorii lituaniene nu s-a petrecut pretutindeni în același timp — mai devreme în zonele mai îndepărtate de granița cu Lituania, mai târziu în cele mai apropiate. Prin urmare, în ambele cazuri, substratul este rezultatul asimilării, indiferent de vechimea sa. Un lucru este limpede: cronologia substratului nu schimbă esența termenului și nu face parte din conținutul acestuia. Important este doar ca un element sau altul al limbii vechi, preluat de limba nouă, să fie viu în aceasta, să funcționeze și să constituie deja substrat. H. Turska și Z. Zinkevičius înțeleg și folosesc termenul substrat exact în acest fel⁵. Așadar, sub-

¹ A c h m a n o v a O.S. Slovar’ lingvističeskich terminov. Moskva: Sovetskaja enciklopedija, 1966, 461—462; G o l ą b Z., H e i n z A., P o l a ń s k i K. Słownik terminologii językoznawczej. Warszawa: Państwowe wydawnictwo naukowe, 1970, 542—543; G a i v e n i s K., K e i n y s S. Kalbotyros terminų žodynas, Kaunas: Šviesa, 1990, 193—194.

² S m u l k o v a E. K vyprosu o belorusskich lituanizmach — Balto-slavianskije issledovanija. Moskva: Nauka, 1981, 203—213.

³ G r i n a v e c k i e n e E., M a c k e v i č J u. F., R o m a n o v i č J. M., Č e b e r u k J. I. Bytovaja leksika litovskogo proischoždenija v Zapadnoj Belorussiji — Lietuvių terminologija. Vilnius: Mintis, 1975, 164, 165, 189.

⁴ S m u l k o v a E. Min. veik., 204—205.

⁵ T u r s k a H. O powstaniu polskich obszarów językowych na Wileńszczyźnie — Studia nad polszczyzną kresową I. Wrocław-Warszawa-Kraków-Gdańsk-Łódź: Os-

218

Sensul termenului „strat” nu este, prin urmare, denaturat. Totuși, E. Smulkova consideră că substratul poate fi doar vechi. Iată poziția sa: ”Termin ”belorusskije baltizmy”...sledovalo by upotreblat’ liš’ v... smysle, čto k staromu substratnomu sloju mogut byt’ otneseny baltijskije relikty... (prežde vsego jatviažskije...)”⁶. Ea citează asemenea elemente ale substratului baltic din graiul belarus din satul Bobrovniki (voievodatul Białystok, Polonia), remarcând mai întâi că Bobrovniki ”... v prošlom eto službenoje poselenije, osnovannoe na rubeže XV—XVI vv. liudmi, prišedšimi so storony Nemana”⁷ (afirmație care, de altfel, ar mai trebui demonstrată). Considerând resturile limbii imigranților drept substrat (!), E. Smulkova denaturează fundamental sensul acestui termen, nesocotind concepția teoriei lingvistice despre substrat. Afirmația de principiu a lui E. Smulkova, potrivit căreia resturile limbii imigranților, și nu ale autohtonilor, constituie substratul, este o anomalie totală. Printre altele, în graiul din Bobrovniki ea identifică lexemul tókšyny, de presupus origine baltică, cu sensul de „tăiței de casă”; îl consideră de origine lituaniană și propune să fie pus în legătură cu lituanienele lakšalai, lakščiai, lakšenas, lakšinys, iar acestea cu lãkštas „frunză de plantă”⁸. Însă tókšyny (la fel ca lapšá) a pătruns în teritoriile slave din limbile turcice⁹, de altfel, cu cel puțin 100 de ani după venirea în Bobrovniki a imigranților dinspre Nemunas. Prin urmare, lituaniana lãkštas și tókšyny probabil că nu sunt înrudite, iar identificarea unor elemente ale substratului baltic de acest tip și cronologia lor sunt neîntemeiate științific. Unde este, în acest caz, substratul jatvingian?

E. Smulkova nu consideră lituanismele pe care le menționează drept elemente de substrat și din cauză că au fost consemnate într-o zonă bilingvă. În satul Senieji Smilgiai încă mai există, cu siguranță, câte unul sau doi oameni în vârstă care cunosc limba părinților lor, dar întregul sat și împrejurimile sale nu mai înțeleg lituaniana și vorbesc între ei numai belarusa. În plus, aici nu există niciun focar al culturii lituaniene — școală lituaniană, presă, radio; biserica este numai poloneză. Așadar, toate lituanismele din aceste împrejurimi prezentate și în articolul nostru au fost consemnate fără excepție de la bătrânii localnici, ai căror părinți și strămoși s-au asimilat aici și au devenit belaruși. În opinia noastră, situația și uzul lituanismelor folosite în împrejurimile satului Senieji Smilgiai nu constituie nicidecum un obstacol în a le clasifica drept elemente de substrat.

După cum arată cercetările noastre ulterioare, împrejurimile satului Senieji Smilgiai nu sunt singurul loc în care se întâlnesc lituanismele pe care E. Smulkova le numește ocazionalisme. Știm acum că ele se mai găsesc și în alte locuri din raionul Varanavo, precum și în raioanele Yvija, Așmena, Breslauja și Pastoviai. Așadar, nu sunt nici cuvinte întâmplătoare, nici cuvinte de uz individual și cu sens specific, ci elemente autentice ale substratului lituanian, înrădăcinate ferm în sistemul dialectal belarus. Acest lucru este demonstrat, printre altele, de caracterul firesc al exemplelor de propoziții din articolul nostru și de uzul corect.

solineum, 1982, 86—119; Z i n k e v i č i u s Z. Lietuvių dialektologija. Vilnius: Mintis, 1966, 24—25; Z i n k e v i č i u s Z. Rytų Lietuva praeityje ir dabar. Vilnius: Mokslo ir enciklopedijų leidykla, 1993, 249tt. ⁶ S m u l k o v a E. Min. veik., 205. ⁷ S m u l k o v a E. Min. veik., 206. ⁸ S m u l k o v a E. Min. veik., 208. ⁹ F a s m e r M. Etimologičeskij slovar’ russkogo jazyka 2, Moskva: Izdatel’stvo ”Progress”, 1967, 460.

219

și formarea cuvintelor, precum și sensul clar. Lituanismele menționate din graiul belarus din Senieji Smilgiai, fiind fără îndoială o parte constitutivă a substratului lituanian, nu sunt totodată nici produsul interferenței, nici al convergenței, așa cum încearcă E. Smulkova să le numească a priori ¹⁰. Toate sunt moștenite, nu aduse.

Se poate discuta și asupra echivalentelor lituaniene indicate pentru unele lituanisme. Iată că E. Smulkova derivă lituanismul asiūklė nu din lituaniana asiūkliai, ci din termenul științific pentru toate plantele din acest gen, asiūkliainiai (redat în mod greșit chiar cu două semne de accent — asiūkliainiai)¹¹, termen practic necunoscut în limbajul popular. Această eroare metodologică arată că nici în acest caz E. Smulkova nu reușește să aleagă, dintre cuvintele lituaniene prezentate, echivalentul cel mai potrivit. Ea înclină să considere de origine lituaniană lexemul prasėšč, existent în graiul belarus din satul Bobrovniki, cu sensul „distanța dintre spată și sul în războiul de țesut”, și îl leagă fără nicio justificare, într-un mod exagerat de amatoricesc, de verbul lituanian prasiskėsti¹². Însă acest lucru este cu totul imposibil: între lituanianul (prasi) skėsti „(a se) desface, (a se) lărgi” și forma din Bobrovniki (pra)šėšč nu există, cu siguranță, nicio legătură nici gramaticală (și derivativă), nici fonetică, dar — cel mai important — nici semantică. În opinia noastră, prašešč este, cel mai probabil, un cuvânt de origine slavă; cf. și, probabil, înruditul său rusesc prisiest’, „perioada în care cineva se așază pe rând și lucrează fără să se ridice”¹³.

Elena Grinaveckienė

¹⁰ Smulkova E. Min. veik., 205.

¹¹ Smulkova E. Min. veik., 204.

¹² Smulkova E. Min. veik., 208.

¹³ Dal’ V. Tolkovyj slovar’ živago velikorusskago jazyka 3, S.Peterburg-Moskva: Izdanie knigoprodavca-tipografa M.O.Wolfa, 1882, 450.

220