LIETUVIŲ KALBOTYROS KLAUSIMAI XXXVI (1996)

LIETUVIŲ KALBA: TYRĖJAI IR TYRIMAI

Zigmas ZINKEVIČIUS

JURGIS GERULIS – SAVANT ȘI OM

Jurgis Gerulis a fost unul dintre marii lituaniști și baltologi ai perioadei interbelice. S-a născut la 3 august 1888 în Jogaudai, lângă Vilkyškiai (astăzi, districtul Šilutė), într-o familie de țărani. După ce a absolvit gimnaziul din Tilsit în 1909, a studiat lingvistica comparată și filologia clasică la universitățile din Königsberg și Berlin. În 1912 și-a susținut teza de doctorat. Ulterior a fost profesor la Universitatea din Königsberg, apoi la cea din Leipzig. În 1934 s-a întors la Königsberg și, o vreme, a fost rectorul acestei universități. Începând din 1937 s-a mutat la Universitatea din Berlin, indignat de faptul că administrația locală înlocuia toponimele lituaniene din Prusia Orientală cu unele germane; nu voia să ia parte la această activitate josnică. Cu toate acestea, încă din 1933 se alăturase partidului naționalist (sub influența soției sale, provenite dintr-o familie de înaltă aristocrație germană din Letonia), motiv pentru care a ocupat funcții administrative înalte. În mai 1945 a fost arestat noaptea de serviciul de securitate sovietic, deși era bolnav, și a dispărut fără urmă.

Gerulis a adus cea mai mare contribuție la studiile lituaniene prin cercetarea dialectelor limbii lituaniene și a textelor vechi. A realizat mai ales multe în domeniul dialectologiei. Este considerat întemeietorul dialectologiei lituaniene moderne în afara Lituaniei. Cea mai importantă lucrare a sa în acest domeniu este monografia în limba germană „Studii de dialectologie lituaniană”, publicată în 1930¹. În ea, Gerulis a fost primul care a aplicat transcrierea numită de la Copenhaga la consemnarea dialectelor lituaniene; aceasta a avut ulterior un rol foarte important în evoluția dialectologiei noastre. În această lucrare a cercetat și descris accentele tonale ale limbii literare lituaniene și ale dialectelor și a oferit exemple din cele mai importante dialecte, însoțite de caracterizări dialectologice.

Până la moarte, Gerulis a cercetat el însuși dialectele lituaniene și i-a învățat pe alții să le studieze prin metodele foneticii instrumentale. A dedicat acestui subiect mai multe articole (de exemplu, în 1930 și 1935). Mai mult, în perioada 1931—1933 a condus cursuri de dialectologie la Kaunas. Împreună cu Chr. Stang a publicat în 1933 monografia în limba germană „Dialectul pescarilor lituanieni din Prusia”². Cei doi au cercetat împreună și graiul unic din Zietela, dar nu au apucat să termine lucrarea. După război, Stang și-a publicat însemnările³, iar colecțiile de materiale adunate de Gerulis s-au pierdut, cel puțin până acum nu-

¹ Studii de dialectologie lituaniană de G e o r g G e r u l l i s, cu 8 imagini radiografice și 20 de înregistrări kymographion. Leipzig, 1930.

² Dialectul pescarilor lituanieni din Prusia. Culegere de J. G e r u l l i s și C h r. S t a n- g’as. Kaunas, 1933.

³ S t a n g C h r. S. Dialectul lituanian din Zasečiai, în regiunea Vilnius. — Norsk Tidsskrift for Sprogvidenskap 18, Oslo, 1958, 171—201.

9

Nu se mai aude nimic despre ei. Aceeași soartă a avut-o și materialul adunat de el despre graiurile din Gervėčiai și Lazūnai (în afara granițelor Republicii Lituania).

Un alt domeniu al intereselor științifice ale lui Gerulis îl constituie cercetarea vechilor monumente ale limbii lituaniene. În 1922 a publicat o culegere facsimilată a scrierilor lui Mažvydas⁴. O parte dintre texte le-a descoperit chiar el în arhivele din Königsberg. După război, unele originale nu s-au păstrat. Deși astăzi există ediții mai noi ale scrierilor retipărite ale lui Mažvydas⁵, cea a lui Gerulis este cea mai importantă și rămâne până în zilele noastre de mare valoare științifică, cu atât mai mult cu cât nu s-au păstrat originalele tuturor textelor publicate de el. În 1927 a publicat o excelentă crestomație a vechilor scrieri lituaniene⁶, care se folosește și în prezent. Ea rămâne unul dintre principalele materiale didactice pentru studiul istoriei limbii lituaniene în instituțiile de învățământ superior și este utilizată pe scară largă și în cercetarea științifică. A descoperit și publicat numeroase texte vechi lituaniene mai scurte, precum și multe date de arhivă despre acestea. Printre altele, a cercetat biografia lui J. Bretkūnas.

Gerulis a contribuit mult la cercetarea istoriei limbii lituaniene în Prusia. S-a interesat de problemele lingvisticii sociale, în special de bilingvismul lituaniano-german. A descris procesul de germanizare a satului său natal și a propriei familii.

A fost un mare erudit baltist. Lucrările sale de prusistică sunt importante, în special cercetarea toponimelor prusace. Și teza sa de doctorat, susținută în 1912, aparținea acestui domeniu. Era o lucrare scrisă în latină, „Despre toponimele prusace din Sambia”⁷. A continuat să cerceteze toponimele prusace și mai târziu. În 1922 a publicat în germană o lucrare de referință, „Vechile toponime prusace”⁸, și a publicat, de asemenea, lucrări mai scurte despre problemele prusisticii în presa din Germania, Lituania și Letonia. A scris și despre probleme de letonistică.

Activitatea pedagogică a lui Gerulis a fost, de asemenea, importantă. El a contribuit mult la formarea tinerei generații de lingviști lituanieni din perioada interbelică. După moartea neașteptată a lui K. Būga, care nu apucase să-și pregătească în scurtul timp petrecut la Universitatea din Kaunas continuatorii activității sale, situația tragică în care se afla lingvistica lituaniană a fost ameliorată de nimeni altul decât Gerulis. Printre elevii săi s-au numărat cei doi renumiți lingviști lituanieni interbelici, profesorii Pranas Skardžius și Antanas Salys, precum și Jonas Kabelka, care a lucrat după război la Universitatea din Vilnius, Elzė Mikalauskaitė, la Institutul Pedagogic, și Kazys Alminas (Alminauskis) și Izabelė Matusevičiūtė, în exil.

Ca om, Gerulis a fost o personalitate contradictorie și tragică, sfâșiată în direcții diferite de împrejurările în care s-a aflat. Pentru el, lituanistica era o știință sacră, iar faptele limbii lituaniene — o comoară. Acest lucru se vede, de pildă, din refuzul său de a contribui la germanizarea nomenclaturii lituaniene din Prusia Răsăriteană. Membru al partidului lui Hitler, în această privință nu s-a supus partidului. Cu toate acestea, toată viața sa lucrând

⁴ MAŽVYDAS. Cele mai vechi monumente ale limbii lituaniene până în anul 1570. Pregătit pentru tipar de Dr. Jurgis Gerullis. Kaunas, 1922.

⁵ Cea mai recentă ediție: Martynas Mažvydas. Catehismul și alte scrieri. Katechismus und andere Schriften. Editor Giedrius Subačius. Vilnius, 1993.

⁶ Lecturi din vechii autori lituanieni. Partea I. Texte cu cuvinte. Îngrijită de Jurgis Gerullis. Kaunas, 1927.

⁷ De Prussicis Sambenzium locorum nominibus. Tilsit, 1912.

⁸ Die altpreussischen Ortsnamen. Berlin—Leipzig, 1922.

10

printre germani. În timp, Gerulis s-a impregnat considerabil de cultura germană, spiritul și mentalitatea sa identificându-se cu cele ale germanilor, deși până la sfârșitul secolului s-a mândrit cu originea sa lituaniană. Toate acestea au determinat atitudinea negativă față de Gerulis a multor intelectuali ai vremii, care nu îl cunoscuseră îndeaproape nici pe el, nici lucrările sale, precum și evaluarea unilaterală a acestuia, uitându-se meritele sale uriașe pentru studiul limbii lituaniene. Poate că acest lucru a contribuit și la sfârșitul tragic al vieții lui Gerulis. La Vilnius, printre lingviști, s-au răspândit curând după război zvonuri potrivit cărora oamenii care conduceau cercetarea științifică din Lituania (a fost acuzat Juozas Žiugžda) au răspuns negativ la întrebarea Moscovei dacă Lituania avea nevoie de Gerulis. Este imposibil de verificat cât adevăr există în această relatare. Nu există însă nicio îndoială că, dacă lituaniștii ar fi putut beneficia de Gerulis, și-ar fi revenit cu cel puțin un deceniu mai devreme, iar studiile baltice ar fi înflorit în Lituania nu în anii șaptezeci, ci încă din anii șaizeci sau chiar cincizeci. Nu ar fi fost nevoie să se pornească de la zero și să se redescopere Americi descoperite de mult de alții.

11