ACTA LINGUISTICA LITHUANICA

XLVII (2002), 41–54

Genitivul indo-european al agentului cu verbe finite și participii^*

William R. Schmalstieg

The Pennsylvania State University

Sunt prezentate exemple ale folosirii verbului finit și a genitivului cu funcție de agent din indiana veche, persana veche, toharică, greacă și slavă. Se sugerează, de asemenea, că obiectul la genitiv al anumitor clase verbale, de exemplu al verbelor indo-europene cu sufixul *-é-, ar fi putut funcționa inițial ca agent, iar subiectul etimologic ar fi fost pacientul.

În această lucrare aș dori să dau câteva exemple ale genitivului agentului (sau, poate mai bine spus, ale genitivului sursei) folosit cu verbe finite în unele limbi indo-europene, altele decât cele baltice¹. Interpretarea posesivă etimologică este întotdeauna posibilă în construcțiile cu participiu pasiv, dar mi se pare inutil să existe o explicație pentru construcțiile cu verbe finite și o a doua explicație pentru construcțiile cu participiu pasiv, deși presupun că, în principiu, construcțiile cu verbe finite ar putea fi explicate ca fiind analoge celor cu participii. În primul rând, aș cita exemplul folosirii genitivului agentului cu un verb finit din persana veche (Cardona 1970: 2; Kent 1953: 133):

(1)

avāy ūvijyā arikā āha

NOM. PL. MASC. NOM. PL. NOM. PL. MASC. 3 PL. IMPERF.

elamiții infideli erau

u-tāšam Auramazdā naiy ayadiya

CONJ.-GEN. PL. MASC. NOM. SG. MASC. NEG. 3 SG. PSV. IMPERF.

și de către ei Ahuramazda nu era venerat

„Elamiții erau infideli, iar Ahuramazda nu era venerat de ei.”

Note the Old Indic example with a finite verb (Jamison 1979: 134):

Aș dori să le mulțumesc aici profesorului Vytautas Ambrazas și profesorului Algirdas Sabaliauskas pentru că au citit și au comentat versiunile anterioare ale acestei lucrări. Aș dori, de asemenea, să-i mulțumesc profesorului Giedrius Subačius pentru transcrierea pasajului din Biblia lui Rhesa aflată la Biblioteca Newberry din Chicago. Deși nu l-am menționat direct în această lucrare, aș dori să-mi exprim recunoștința față de profesorul Axel Holvoet, ale cărui concluzii le contest frecvent, dar ale cărui articole mi-au fost de ajutor în revizuirea și formularea propriilor idei. Articolul său din 2001, citat în bibliografie, a fost imboldul imediat pentru această lucrare.

¹ Haudry (1977: 409) writes that the subjective genitive and the genitive of belonging go back to the same origin as the genitive of agent, viz. the genitive of source, which when used with the passive participles denotes the author of the action and is opposed to the instrumental which denotes the element in contact, the object possessed or the instrument of the process.

42 |

WILLIAM R. SCHMALSTIEG

(2)

idáṃ tyát NOM. SG. NEUT. acesta aceea pātram NOM. SG. cupă indrapāṇam, NOM. SG. băutura lui Indra índrasya GEN. SG. de către Indra

priyám NOM. SG. NEUT. drag amṛ́tam NOM. SG. NEUT. nemuritor apāvi 3RD SG. PSV. AOR. a fost băut

„Această cupă, băutura lui Indra, dragă și nemuritoare, a fost băută de Indra.”

A Tocharian B example of the genitive of agent is given below (Krause, Thomas 1960: 83):

(3)

srukor NOM. SG. moarte aíśaumyepi GEN. SG. de către (un) înțelept olypo ADV. foarte [ri]toy(tā)r 3RD SG. MIDDLE OPTATIVE ar trebui căutat

„mai degrabă, moartea ar trebui căutată de un înțelept”

„moartea ar trebui mai degrabă căutată de un înțelept.”

Este bine cunoscut că, în istoria limbilor, de-a lungul timpului, prepoziția ajunge să sprijine desinența cazuală simplă. De obicei, profesorii de limbi le spun elevilor că cutare prepoziție cere cutare caz sau cazuri, dar, în realitate, din punct de vedere istoric, lucrurile stau de regulă invers. Prepoziția (ca un fel de adverb etimologic) sprijină un caz originar. Înlocuirea formei lat. a merge la Roma cu a merge către Roma „a merge la Roma” este bine cunoscută, dar există și multe alte exemple. De pildă, Krys’ko (1997: 121–122) scrie că, în rusă, în cursul formării categoriei complementului direct, contrastul dintre formele de obiect și cele circumstanțiale se accentuează, drept urmare acuzativul obiectului spațial, care combină categoriile de obiect lexical locativ și de obiect funcțional, adică este marcat atât prin caracterul circumstanțial, cât și prin calitatea de obiect, este înlocuit treptat de prepoziția prin „prin” plus o formă cazuală. Este interesant că Krys’ko prevede că acuzativul simplu al obiectului verbelor de mișcare va fi înlocuit treptat de construcția prepoziție plus obiect, așa cum s-a întâmplat deja cu anumite construcții, de exemplu, a sări peste gard „a trece peste gard”, a zbura peste mare „a zbura peste mare”.

În greacă, prepoziția ὑπό „de către” a ajuns să susțină cazul genitiv cu sens de agent. Așadar:

(4)

ἠνάγκασμαι ὑπὸ τῶν γεγενημένων... τούτου κατηγορεῖν 1 SG. PSV. AOR. PREP. GEN. PL. GEN. PL. GEN. SG. INF. Sunt silit de cele întâmplate... să-l acuz pe acesta

„Sunt silit de cele întâmplate să-l acuz pe acest om.” (Goodwin, Gulick 1958: 261.)

Paul Andersen (1991: 123) showing how in Greek the introduction of an agent can change the interpretation of an active intransitive construction to a passive construc-

THE INDO-EUROPEAN GENITIVE OF AGENT

43

țiunea oferă următoarele exemple (Herodotus 3, 15, 4):

(5) αἷμα ταύρου πιών ἀπέθανε παραχρῆμα ACC. SG. GEN. SG. NOM. SG. MASC. PAST ACT. PART. 3 SG. AOR. ADV. sângele taurului bând a murit pe loc «După ce a băut sângele taurului, a murit pe loc.» (Herodotus 7, 213, 2)

(6) ἀπέθανε ὑπό ’Αθηναδέω ἀνδρός Τρηχινίου 3 SG. AOR. PREP. GEN. SG. GEN. SG. GEN. SG. MASC. a murit de către Athenades bărbat trachinian «A fost ucis de un trachinian (numit) Athenades.»

With regard to Old Church Slavic Vaillant wrote (1964: 189) that the agent of a passive verb may be rendered by the instrumental or otъ plus the genitive. Vaillant (1964: 195) gives the example from Matthew 3.6:

(7) krъštaaxo sę otъ nego 3 PL. IMPERF. REFL. PTCL. PREP. GEN. SG. au fost botezați de el «Au fost botezați de el.»

Adăugarea lui otъ doar întărește sensul inițial de genitiv al agentului.

Mai sus am prezentat dovezi pentru folosirea genitivului agentiv cu un verb finit în persana veche, indo-iraniana veche, toharică, greacă și slavă. Prin urmare, mi se pare destul de probabilă originea indo-europeană a acestei construcții.

Pornind de la ideea că sintaxa nemotivată își are originea în semantica motivată, propun că genitivul nemotivat, cerut de anumite verbe, este reflexul unui sens agentiv mai vechi. Din punct de vedere sincronic, s-ar spune că cutare și cutare verb cere un anumit caz, dar nu există nicio motivație pentru aceasta. Așadar, în multe construcții se poate înțelege că subiectul a fost inițial obiectul (sau pacientul) acțiunii ori stării, iar obiectul în genitiv, agentul sau sursa acțiunii ori stării. Când limbile indo-europene au trecut de la tipologia ergativă la tipologia nominativ-acuzativă, pacientul inițial a ajuns să fie perceput ca subiect, iar analiza vechilor enunțuri de tip ergativ s-a schimbat.

Astfel, de pildă, anumite construcții din engleza veche sunt numite în mod tradițional «impersonale», deși Visser (1963: 20) consideră că acest termen este impropriu. Potrivit lui Visser (1963: 23): «Această construcție este însoțită destul de des de un complement sub forma unui substantiv sau pronume la genitiv... sau de o prepoziție (for, of, æt, to etc.) + substantiv... Întrucât este util să avem un nume pentru complementul sub forma unui (pro)nume la genitiv, acesta va fi numit OBIECT CAUZATIV, deoarece, în majoritatea cazurilor, exprimă cauza sau prilejul acțiunii ori stării denotate de verbul pe care îl determină.» Termenul lui Visser «obiect cauzativ» este foarte potrivit, deoarece concordă cu ideea că genitivul este un agent sau o sursă care produce acțiunea ori starea. Exemplu:

44 | WILLIAM R. SCHMALSTIEG

(8) him sceamode ðæs mannes DAT. SG. 3 SG. PRET. GEN. SG. MASC. GEN. SG. lui îi era rușine de acel bărbat „îi era rușine de acel bărbat.”

Această „construcție impersonală” cu un „obiect cauzativ” a fost probabil precedată de o construcție personală, tot cu un „obiect cauzativ”. În engleza veche, un obiect la dativ a înlocuit un subiect nominativ originar. Comparați exemplul gotic cu un verb înrudit (Luca 9.26):

(9) saei... skamaib sik meina NOM. SG. 3 PRES. REFL. GEN. SG. oricine se rușinează de mine „oricine se rușinează de mine” (Streitberg 1919: 131)

According to Erhart (1980: 182) Indo-Iranian fourth class verbs (those in -ya) were originally stative, but some had developed into passives already in the Indo-Iranian period. Let us compare the following sentence from Old Indic (Macdonell 1916: 319):

(10) ānnasya tṛṇyati GEN. SG. 3RD SG. PRES. cu hrană se înviorează „Se înviorează cu ceva hrană.”

Potrivit interpretării din manual, verbul tṛp- guvernează cazul genitiv, dar rețineți că acest verb aparține clasei a patra din limbile indicice și că interpretarea sintactică ar putea fi inversată, presupunând un agent la genitiv (sau, în termenii lui Visser, un obiect cauzativ) și un pacient la nominativ. Atunci s-ar putea înțelege propoziția astfel: „hrana îl înviorează”. Să luăm acum în considerare următorul exemplu latin:

(11) pudet mē tuī 3 SG. PRES. ACC. SG. GEN. SG. îi este rușine de tine „Mi-e rușine de tine.” (Bennett 1945: 140)

Acest exemplu ar putea fi înțeles și astfel: „tu mă faci de rușine”. Comparați exemplul din engleza veche (8) și exemplul gotic (9) de mai sus. Hermann (1926: 286–287) pune în legătură verbele latine în *-ē- cu verbele stative lituaniene în -ė-, care cer frecvent un obiect la genitiv; cf. propoziția lituaniană din Basanavičius:

(12) o jéí tù manęš taip bjaurési CONJ. CONJ. NOM. SG. GEN. SG. ADV. 2 SG. PRES. dar dacă tu ești atât de dezgustat de mine „dar dacă ești atât de dezgustat de mine.”

THE INDO-EUROPEAN GENITIVE OF AGENT

45

Verbul bjaurētis „a fi respins” este un verb cu tema în -ē- (<*-ē-). Acest lucru ar putea fi înțeles astfel: „dar dacă te resping, atunci”.

Alte exemple din lituaniană includ:

(13) Vaikas svečių drōvisi (inf. drovėtis)

NOM. SG. GEN. PL. 3 PRES.

child by guests is made shy (DŽ 1993: 13)

„Copilul este făcut să se rușineze de către oaspeți, adică copilului îi este rușine în prezența oaspeților.”

Acest lucru ar putea fi, de asemenea, inversat și înțeles ca „Oaspeții îl fac pe copil să se rușineze”.

(14) Manęs visi bōdis (inf. bodėtis)

GEN. SG. NOM. PL. 3 PRES.

de mine toată lumea este deranjată (LKŽ, 966)

„Toată lumea este deranjată de mine”, ceea ce ar putea fi înțeles ca „Eu îi deranjez pe toți”.

Verbele din exemplele (9)–(14) de mai sus aparțin toate aceleiași clase indo-europene de verbe stative și toate au aici complemente în genitiv sau, în termenii lui Visser, „complemente cauzative”. A se vedea și Ambrazas (2001a: 29–34) pentru numeroase alte exemple și concluzii întrucâtva similare.

În opinia mea, analiza genitivului agentului nu poate fi separată de analiza instrumentalului cu care acesta intră în concurență în anumite construcții sintactice². A se observa următoarea propoziție lituaniană (Paulauskienė 1979: 99):

(15) žēmė ēsti sniegū (sniego) nuklōta

NOM. SG. 3 PRES. INSTR. SG. GEN. SG. NOM. SG. FEM.-T-PART.

pământul este cu zăpadă (de zăpadă) acoperit

„Pământul este acoperit cu (de) zăpadă.”

În acest caz, folosirea instrumentalului sniegū ar indica faptul că zăpada este considerată instrumentul, în timp ce folosirea genitivului sn一ego ar indica faptul că zăpada este agentul.

² Acum se poate aplica o dihotomie similară substantivelor cu tema în *-o. Atunci, nominativul singular în *-s (probabil un ergativ vechi) poate fi considerat sursa acțiunii, spre deosebire de nominativul singular în *N (= *-m sau *-n, probabil un instrumental vechi), care poate fi considerat instrumentul. Motivul încadrării substantivelor animate în categoria morfologică *-s este că acestea au o probabilitate mai mare de a funcționa ca sursă a acțiunii.

Aceasta poate explica de ce substantive latine precum gladium „sabie”, scutum „scut”, caelum „cer” au forme de nominativ singular alternative, mai vechi, gladius, scutus, caelus. Cf. și gr. ζυγόν „plug” alături de ζυγός. Inițial, alegerea nominativului singular depindea de percepția vorbitorului asupra funcției subiectului, și anume fie ca sursă (cu terminația *-os), fie ca instrument (cu terminația *-oN). Desigur, fenomenul schimbării genului la adjectiv ne este familiar, de exemplu lat. bon-us, bon-um, bon-a etc., dar, în ceea ce privește substantivul, presupun funcții inițiale diferite pentru formele de nominativ singular *-os, *-oN, *-ā, deși în momentul de față nu aș avea o explicație pentru diferența dintre *-oN și *-ā, pentru cea din urmă dintre acestea Haudry (1977: 449) sugerând o funcție instrumentală inițială. El compară forma funcției instrumentale a temei în *-ā cu nominativul singular din propozițiile latine (1) miles sagitta hostem vulnerat „soldatul îl rănește pe dușman cu o săgeată” și (2) militis sagitta hostem vulnerat „săgeata soldatului îl rănește pe dușman”. Aceasta ar explica de ce aceeași rădăcină poate apărea în limbi înrudite ca teme masculine sau neutre în *-o ori ca teme în *-ā (în majoritate feminine).

46 |

WILLIAM R. SCHMALSTIEG

sau sursa acțiunii. Trebuie remarcat că folosirea agentivă a genitivului nu este limitată la ființe animate. Alte exemple citate de Paulauskienė (1979: 99) includ:

(16) Daiktinis ar veiksmìnis simbolis būvo užstelbtas

NOM. SG. CONJ. NOM. SG. NOM. SG. 3 PRET. NOM. SG. -T- PART.

simbolul material sau activ a fost înăbușit

īr užtemdytas žodiniu apvalkalu (žodinio apvalkalo)

CONJ. NOM. SG. -T- PART. INST. SG. INST. SG. GEN. SG. GEN. SG.

și eclipsat de învelișul verbal (învelișul verbal)

„Simbolul material sau activ a fost înăbușit și eclipsat de învelișul verbal.”

(17) Crearea istoriei comunității este

GEN. SG. GEN. SG. NOM. SG. 3 PRES.

al societății crearea istoriei este

neįžvelgiama paslaptim (neįžvelgiamos paslapties) pridengtas...

INST. SG. INST. SG. GEN. SG. GEN. SG. NOM. SG. MASC. -T- PART.

ascuns de un secret impenetrabil (printr-un secret impenetrabil)

„Întemeierea istoriei comunității este ascunsă de (printr-un) secret impenetrabil.”

Trebuie spus că aici autorul și instrumentul (sau poate sursa și calea) nu sunt diferențiate clar, deși în majoritatea cazurilor limba lituaniană ar face o distincție destul de clară (Paulauskienė 1979: 99). Totuși, chiar și în cazul verbelor în -ėti se observă concurența dintre genitiv și instrumental; cf. următorul exemplu cu (14) de mai sus:

(18) Kai jisai sirgo, visi juō bodėjosi

CONJ. NOM. SG. 3 PRET. NOM. PL. INSTR. SG. 3 PRET.

Când era bolnav, toată lumea se supăra pe el

„Când era bolnav, toată lumea se supăra pe el.” (LKŽ, 967)

În exemplul (3) de mai sus am dat un exemplu tocharián cu genitivul agentului. Dar, pe lângă genitiv, în tohariană cazurile instrumental (pentru inanimate) și perlativ (pentru animate) pot funcționa, de asemenea, ca cazuri ale instrumentului și agentului. Observați următorul exemplu din tohariana A (Krause, Thomas 1960: 84; Lane 1947: 49):

(19) mā poryo tskāmsamtār mā wāryo

ADV. INSTR. SG. 3 PL. MIDDLE PRES. ADV. INSTR.

nu sunt arși de foc, nici de apă

THE INDO-EUROPEAN GENITIVE OF AGENT | 47

sikamtār mā lāñcā pārtsi vātēnc 3 PL. MIDDLE PRES. ADV. PERLATIVE PL. INF. 3 PL. PRES. spălați nu de regi a lua pot fi „Ei nu sunt arși de foc, nu sunt spălați de apă, nu pot fi luați de regi...”

Am menționat mai sus, în exemplele grecești (4) și (6), genitivul de agent regit de prepoziția ὑπό. Dativul grecesc are funcția de instrumental, deoarece greaca nu a moștenit instrumentalul din proto-indo-europeană. Astfel, analog competiției dintre genitiv și instrumental în lituaniană este competiția greacă dintre genitiv și dativ. Observați exemplele din Schwyzer (1966: 526):

(20) ἐδάμη ὑπὸ χερσί ποδώκεος Αἰακίδαο 3 SG. PSV. AOR. PREP. DAT. PL. GEN. SG. GEN.SG. a fost ucis de mâinile lui Aeacus cel iute de picior „A fost ucis de mâinile lui Aeacus cel iute de picior.” (Iliada II, 860)

(21) σῷ ὑπὸ δοὐρὶ πόλιν πέρθαι DAT. SG. PREP. DAT. SG. ACC. SG. MIDDLE INFINITIVE al tău cu sulița oraș a fi pustiit „orașul care trebuie pustiit de sulița ta” (Iliada XVI, 708)

Ca și în cazul genitivului, prepoziția ὑπό nu face decât să întărească instrumentalul originar. Faptul că ὑπό se folosește atât cu genitivul (cu sens agentiv), cât și cu dativul (cu sens instrumental) arată că diferența de sens originară era determinată de caz, nu de prepoziție.

Folosirea instrumentalului cu pasivul (în contrast cu genitivul, ca în propoziția [2] de mai sus) este atestată în vechea limbă indică (Jamison 1979: 131):

(22) adbhír góbhir mrjyate INSTR. PL. INSTR. PL. 3 PRES. cu apă cu vaci este șters „El este șters cu apă și vaci (= lapte).”

(23) sá mrjyámānaḥ kavíbhiḥ... NOM. SG. MASC. NOM. SG. MASC. PSV. PART. INSTR. PL. el (= Soma), fiind șters de kavi...

According to Haudry (1977: 414) the use of the instrumental as an agent in Old Indic is a result of the extension of the subject of origin to the subject of instrument. Haudry writes that this results from the fact that ṛṣayo hinvanti ‘the seers incite’ and the innovation matāyo hinvanti ‘the thoughts incite’ are parallel, so that the parallel to matíbhiḥ hitá ‘incited by the thoughts’ would be ṛṣibhir hitá ‘incited by the seers’.

48 |

WILLIAM R. SCHMALSTIEG

În rusă, concurența dintre genitivul de agent și instrumental este evidentă în acest exemplu din Cântecul oastei lui Igor; cf. reconstrucția lui Jakobson (1966: 170):

(24) Poskěpani sabljami kalenymi šelomi NOM. PL. MASC. PAST PSV. PART. INSTR. PL. INSTR. PL. NOM. PL. cleft with sabers tempered helmets Ovarbskïi otъ tebe, Jarъ ture Vъsevolode! NOM. PL. MASC. PREP. GEN. SG. VOC. SG. VOC. SG. VOC. SG. Avar by you Fierce Bull Vsevolod! ‘Cleft with tempered sabers are [their] Avar helmets – by you, Fierce Bull Vsevolod!’

În rusa modernă, desigur, această distincție s-a pierdut și, în consecință, expresii precum (25) și (26) se formulează astfel:

(25) napisano NOM. SG. NEUT. PAST PSV. PART. mnoju INSTR. SG. „scris de mine”

(26) napisano NOM. SG. NEUT. PAST PSV. PART. karandašom INSTR. SG. „scris cu creionul”

ar fi traduse în lituaniană, respectiv, prin (27) și (28); vezi Paulauskienė (1979: 99).

(27) parašyta NOM. SG. NEUT.-T-PART. màno GEN. SG. „scris de mine”

(28) parašyta NOM. SG. NEUT.-T-PART. pieštukù INSTR. SG. „scris cu creionul”

În rusa modernă observăm o evoluție paralelă celei din indică veche, și anume înlocuirea genitivului (precedat de otъ) cu instrumentalul. Concurența dintre genitiv și instrumental se întâlnește și în propozițiile din indică veche citate din Patañjali de Wackernagel și Debrunner (1954: 582):

(29) idam aheḥ sṛptam ADV. GEN. SG. NOM.-ACC. SG. NEUT. -T- PART. aici șarpe s-a târât

THE INDO-EUROPEAN GENITIVE OF AGENT

49

(30) ihāhinā (= iha + ahinā) srptam

ADV. INSTR. SG. NOM.-ACC.SG.NEUT. -T-PART.

aici șarpele s-a târât

„Șarpele s-a târât aici.”

În armeana modernă, participiul în -c este folosit cu un genitiv de agent, care aparent nu datează din perioada indo-europeană și trebuie considerat o inovație, spre deosebire de folosirea genitivului cu participiul în -l, care este cel mai probabil veche. Să observăm exemplul din armeana modernă (Fairbanks and Stevick 1975: 227):

(31) im barekami grac girk’a hetak’akir ē

PRON. POSS. GEN. SG. PART. TREC. NOM. SG. NOM. SG. 3 PREZ.

cartea scrisă de prietenul meu este interesantă

„Cartea scrisă de prietenul meu este interesantă.”

O astfel de propoziție ar putea fi tradusă în lituaniană cu o structură sintactică aproape exact aceeași:

(32) māno bičiūlio parašyta knygà yrà įdomi

PRON. POSS. GEN. SG. PART. TREC. NOM. SG. 3 PREZ. NOM. SG.

prietenului meu scrisă carte este interesantă

Alături de participiul în -c, întâlnim și folosirea instrumentalului în armeană (Tumanjan 1962: 58):

(33) angin k’arov šarac

ADJ. INSTR. SG. PART. TREC.

împodobit cu pietre prețioase

„împodobit cu bijuterii prețioase”

Cf. lith.

(34) pàpuoš tas brángakmeniais

NOM. SG. INSTR. PL.

„împodobit cu bijuterii”

Un argument în favoarea originii posesive a genitivului agentului în baltică este folosirea consacrată a pronumelor posesive lith. màno, latv. mana «al meu, de către mine» și lith. tàvo, latv. tava «al tău (sg.), de către tine (sg.)» ca agenți, în locul genitivelor standard lith. manęs, latv. manis «al meu, de către mine» și lith. tavęs, latv. tevis. Există, desigur, și excepții. Endzelins (1923: 384) menționează oscilația dintre latv. dziēsma mana padziedāta «cântecul cântat de mine» și, mai târziu, în același loc, manis jāūna padziedāta «un cântec cântat de mine, un tânăr (flăcău)»

50 | WILLIAM R. SCHMALSTIEG

Vilius Gaigალaitis writes (1998: 81): Mano tėvas ir motina buvo gryni lietuvininkai, juose nebuvo nei lašelio svetimo kraujo ir aš esmi savo lietuviškumą ir lietuvišką kalbą motinos pienu įžindęs. ‘My mother and father were pure Lithuanians, in them there wasn’t a drop of foreign blood and I have imbibed my Lithuanian nationality and Lithuanian language along with my mother’s milk’. Still we encounter here such sentences as the following (1998: 69):

(35) lankiausi Kretingoje ir kai kada manęs 1 SG. PRET. LOC. CONJ. ADV. ADV. GEN. SG. I visited in Kretinga and at one time by me aptarnaujamoje Gargždų parapijoje LOC. SG. FEM. PRES. PSV. PART. GEN. PL. LOC. SG. după ce a fost deservită Gargždai în parohie «Am vizitat Kretinga și parohia Gargždai, care fusese cândva deservită de mine.»

Another example (1998: 134):

(36) mėnesinis organas, manęs redaguojamas NOM. SG. MASC. NOM. SG. GEN. SG. NOM. SG. MASC. PRES. PSV. PART. publicație lunară editată de mine «publicația lunară editată de mine»

În La prisonnière (Kalinė) de Marcel Proust, tradusă în lituaniană de Pranas Bieliauskas (1998: 180), întâlnim exemplul:

(37) baronas lydimas Brišo, manęs NOM. SG. NOM. SG. MASC. PRES. PSV. PART. GEN. SG. GEN. SG. baronul însoțit de Brichot de mine ir Sanjeto... CONJ. GEN. SG. și de Saniette... (= le Baron... suivi de Brichot, de moi, et de Saniette... [Proust 1984: 328]).

Žulys (1969: 170) gives the examples from Vaižgantas:

(38)... kokio taves esama lipšnaus GEN. SG. GEN. SG. PRES. PSV. PART. GEN. SG. ce dulce (persoană) ești «...ce persoană dulce ești»

THE INDO-EUROPEAN GENITIVE OF AGENT | 51

(39) Ir manęs tesama malonaus CONJ. GEN. SG. PRES. PSV. PART. GEN. SG. și încă sunt plăcut jos akims, ne širdžiai GEN. SG. DAT. PL. CONJ. DAT. SG. pentru ochii ei, nu pentru inima ei „Și încă sunt plăcut ochilor ei, nu (și) inimii (ei).”

Žulys scrie că o asemenea utilizare a lui manęs și tavęs probabil nu constituie o abatere de la gramaticalitate, ci o variație liberă, deși, în lipsa unei investigații speciale, este dificil de decis, deoarece genitivul dublu cu aceste pronume este rar.

S-ar putea sugera că, cel puțin în exemplele din regiunea Klaipėda, influența germană joacă un rol în utilizarea lui manęs și tavęs, acolo unde, potrivit regulilor limbii standard, ne-am aștepta la mano și tavo. S-ar putea propune următorul scenariu. În germana standard, în colocuții precum mein Buch „cartea mea” și das von mir geschriebene Buch „cartea scrisă de mine”, posesorul și, respectiv, agentul sunt exprimați în moduri diferite. Poate că acest lucru a dus și la tendința de a-i exprima diferit în dialectele baltice. Totuși, o asemenea explicație nu mi se pare plauzibilă. Aș putea menționa, de asemenea, existența formei dialectale germane das Buch von mir pentru „cartea mea”. Nu știu dacă acest tip de exprimare era sau nu obișnuit în germana din Klaipėda, dar nu pare să existe prea multe motive pentru a distinge cele două construcții lituaniene pe baza influenței germane.

Poate că, totuși, alegerea lui mano și tavo în locul lui manęs și tavęs în lituaniana standard este condiționată de faptul că, în cazul substantivelor verbale, agentul este exprimat prin pronumele posesiv, în timp ce pacientul este exprimat prin genitivul obișnuit. Colegul meu, Prof. Vytautas Ambrazas, mi-a atras atenția (comunicare personală) că mano (tavo) išnaudojimas „exploatarea mea (ta)” înseamnă că eu (tu) exploatez pe cineva. Pe de altă parte, išnaudojimas manęs, tavęs „exploatarea mea (a ta)” înseamnă că cineva mă (te) exploatează. În mod similar, mano (tavo) baimė „frica mea” < aš (tu) bijau resp. bijai „eu (tu) mă tem (de cineva sau de ceva), dar manęs (tavęs) baimė «frica de mine (de tine)» < bijo manęs / tavęs «(cineva) se teme de mine (de tine)». Pentru o discuție suplimentară, vezi Ambrazas (2001b). Aceasta pare să corespundă utilizării din engleză a expresiei my fear (eu resimt frica) și (56) fear of me (altcineva se teme de mine).

In Latin according to Menge (1955: 54) typically the possessive pronoun expresses the subjective genitive, e.g., epistulae tuae ‘your letters, i.e., letters from you’, nostra origo ‘our origin, i.e., where we come from’, etc. On the other hand the genitive of the personal pronoun mei ‘of me’, tui ‘of you (sg.)’, sui (3rd reflexive), nostri ‘of us’ vestri ‘of you’ is customarily used to express the objective genitive, e.g., memoria nostri ‘memory of us’, misericordia tui ‘compassion for you’, invidia tui ‘jealousy of you’, ratio vestri ‘concern for you’, although sometimes one encounters the possessive pronoun in an objective meaning, e.g., meam quoque rationem habere debetis ‘you must also have concern for me’.

52 |

WILLIAM R. SCHMALSTIEG

În continuare aș dori să menționez pe scurt câteva enigme lituaniene. Prima este traducerea versetului Luca 7.30. În greacă întâlnim οἱ δὲ Φαρισαῖοι καὶ νομικοὶ τὴν βουλὴν τοῦ θεοῦ ἠθέτησαν εἰς ἑαυτούς μὴ βαπτισθέντες ὑπ’ αὐτοῦ (Nestle e.a., eds., 1981) = Lat. Pharisaei autem, et legis periti consilium Dei spreverunt in semetipsos, non baptizati ab eo (Nestle, ed., 1971), care în traducerea engleză King James este: „Dar fariseii și legiștii au respins sfatul lui Dumnezeu cu privire la ei înșiși, nefiind botezați de el”.

I note here Rhesa’s (1824: 84) edition:

(40)

Bet Parizeuszai ir raszte: mokiti

CONJ. NOM. PL. CONJ. LOC. SG. NOM. PL.

Dar fariseii și cei învățați în scriere

paniekinno Diewo roda priesz sawe

3 PRET. GEN. SG. ACC. SG. PREP. ACC.

au respins sfatul lui Dumnezeu cu privire la ei înșiși

ir nedawesi jo krikstziti

CONJ. 3 PRET. GEN. SG.?

și nu a permis să fie botezați de el? [a se] boteza?

Analiza sintactică a propoziției de mai sus nu este ușoară. Prof. V. Ambrazas scrie (scrisoare personală datată 2002/01/15) că această expresie este un hapax, fără analogie în limba vie sau în alte surse scrise, dar că poate fi rezultatul unei contaminări a două construcții: nesidavė krikštyti „nu s-a supus botezului” și nebuvo jo krikštyti „nu au fost botezați de el”.

Un alt exemplu lituanian curios provine din Marcu 1.9, în Noul Testament din Tilžė din 1823 (LKŽ_vi 588):

(41)

S-a botezat de la Ioan în Iordan

PRET. REFLEXIV, PERS. A III-A, PREP. GEN. LOC.

Traducerea engleză King James este: «a fost botezat de Ioan în Iordan»³. Originalul grecesc (Nestle e.a., eds., 1981) are pasivul ἐβαπτίσθη εἰς τὸν Ἰορδάνην ὑπὸ

³ Probabil că unui vorbitor de lituaniană contemporană construcția din (69) de mai sus i s-ar părea incorectă, dar, dacă este incorectă, ar fi trebuit ca prestigiosul Dicționar al Academiei Lituaniene să lase expresia fără vreun comentariu despre caracterul ei sintactic inadecvat? Aș adăuga că traducerea King James a aceleiași expresii mi se pare incorectă mie, ca vorbitor de engleză americană contemporană. Aș spune mai degrabă «botezat de el în Iordan». Observ însă că Webster’s Third New International Dictionary (p. 1565) menționează utilizarea arhaică a lui of ca element funcțional care indică agentul sau autorul unui act ori al unei acțiuni. Ceea ce pare greșit unei generații poate să fi fost potrivit pentru o altă generație. Intuițiile vorbitorilor nativi privind gramaticalitatea sunt notorii prin dificultatea de a fi stabilite, iar limbile pot pierde construcții sintactice caracteristice unei perioade anterioare. Comparați următoarea propoziție atribuită lui Jonas Jablonskis (LKŽ_viii 108) Tik jo apsimetimas negyvo (tik jo negyvo apsimetimas) lokį iš čion nuvarė «numai prefăcătoria lui că era mort (prefăcătoria lui că nu era viu) a alungat ursul de aici». Prof. Algirdas Sabaliauskas (scrisoare datată 2001 05 17) a scris că propoziția de mai sus i se părea ciudată și că aici ar folosi instrumentalul (Jo apsimetimas negyvo… mi se pare ciudat. Aș folosi aici instrumentalul). Sabaliauskas sugerează că folosirea instrumentalului ar putea fi condiționată de influența limbii ruse. În acest caz, se pare că influența unei limbi străine ar fi făcut incorectă o utilizare autohtonă corectă din punct de vedere etimologic.

THE INDO-EUROPEAN GENITIVE OF AGENT

53

’Ιωάννου, iar latina (Nestle, ed., 1971) are baptizatus est a Ioanne in Iordane. Probabil că cea mai bună traducere a lui Krikštydinosi ar fi, totuși, ceva de felul «s-a botezat», dar se observă genitivul agentului folosit (cu prepoziția de întărire nuo) cu un verb finit. Folosirea lituanianului nuo (vezi Ulvydas, ed. 1971: 601; Fraenkel 1929: 113–114) și a letonului no plus genitivul pentru a indica agentul alături de participiul pasiv trecut este atribuită în mod obișnuit influenței poloneze și, respectiv, germane; este însă remarcabil faptul că ambele limbi au ales prepoziții cognate pentru construcția agentivă. Părerea mea este că germana și poloneza ar fi putut acționa ca factori catalizatori, poate facilitând apariția construcției, dar, de fapt, apariția unei prepoziții care să susțină o desinență cazuală simplă anterioară este cât se poate de normală, iar construcția nu ar fi apărut dacă ar fi fost contrară tendințelor generale de dezvoltare ale acestor limbi. În general, totuși, mi se pare că, atunci când întâlnim o trăsătură lingvistică ce nu se potrivește unei concepții preconcepute, de obicei o putem pune pe seama influenței unei limbi învecinate.

Se observă și un instrumental corespunzător (LKŽ_VI 588; Luca 7.29 în Biblia din Berlin, 1931):

(42) Ir krikštydinosi Jono krikštu CONJ. PERS. A III-A PRET. REFLEXIV GEN. INSTR. Și s-a botezat cu botezul lui Ioan

Traducerea engleză King James este: «fiind botezați cu botezul lui Ioan». Originalul grecesc (Nestle e.a., eds., 1981) are βαπτισθέντες τὸ βάπτισμα Ἰωάννου, iar latina (Nestle, ed., 1971) are baptizati baptismo Ioannis.

În concluzie, aș spune că există dovezi ample în limbile indo-europene pentru un genitiv al agentului care nu-și are originea în posesiv. Poate că există dovezi chiar și în lituaniană, dacă sunt luate în considerare exemplele de mai sus. Aceasta nu dovedește, din nou, că genitivul agentului cu participiile este moștenit din indo-europeană; într-adevăr, un astfel de genitiv ar putea să-și aibă originea într-o construcție posesivă și să fie un fenomen ulterior, complet independent. Totuși, nu văd cum s-ar putea dovedi în mod absolut niciuna dintre cele două ipoteze.

ABREVIERI

DŽ = Dicționarul limbii lituaniene contemporane, ed. St. Keinys et al., Vilnius: Editura Științei și a Enciclopediilor, 1993.

LKŽ = Dicționarul limbii lituaniene 1–19, Vilnius: Mintis; Mokslas; Editura Științei și a Enciclopediilor.

REFERENCES

AMBRAZAS, V. 2001a: Lietuvių kalbos adverbalis genityvas. Acta Linguistica Lithuanica 44, 3–39.

AMBRAZAS, V. 2001b: Lietuvių kalbos pasyvo raidos bruožai. Acta Linguistica Lithuanica 45, 11–38.

ANDERSEN, P. K. 1991: A new look at the passive. Frankfurt am Main etc.: Peter Lang. (Duisburg Papers on Research in Language and Culture, 11.)

BENNETT, C. E. 1945: New Latin grammar, Boston: Allyn and Bacon.

CARDONA, G. 1970: The Indo-Iranian Construction mana (mama) kṛtam. Language 46, 1–12.

ENDZELIN, J. 1923: Lettische Grammatik, Heidelberg: Carl Winter.

ERHART, A. 1980: Struktura indoiránských jazyků. Brno: Univerzita J. E. Purkyně.

54 |

WILLIAM R. SCHMALSTIEG

Fairbanks, G., Stevick, E. W. 1975: Spoken East Armenian. Ithaca, New York: Spoken Language Services, Inc.

Fraenkel, E. 1929: Syntax der litauischen Postpositionen und Präpositionen, Heidelberg: Carl Winter.

Gaig alaitis, V. 1998: Atsiminimai, Klaipėda: Klaipėdos universiteto leidykla.

Goodwin, W.W., Gulick, C.B. 1958: Greek grammar, Waltham, Mass., Toronto, London: Blaisdell and Co.

Gove, Ph. B. et al., eds. 1966: Webster’s Third New International Dictionary, Springfield, Massachusetts: G. & C. Merriam Company.

Haudry, J. 1977: L’emploi des cas en védique, Lyon: Editions L’Hermès.

Hermann, E. 1926: Die subjektlosen Sätze bei Homer und der Ausdruck der Tätigkeit, des Vorgangs und des Zustands. Nachrichten von der Gesellschaft der Wissenschaften zu Göttingen, Berlin: Weidmannsche Buchhandlung.

Holvoet, A. 2001: Once more the Baltic genitive of agent. Baltistica 35 (1), 45–58.

Jakobson, R. 1966: La geste du Prince Igor. Id., Selected Writings, Vol. 4, The Hague, Paris: Mouton, 106–300.

Jamison, S. W. 1979: The case of the agent in Indo-European. Die Sprache 25: 129–143.

Kent, R. G. 1953: Old Persian: Grammar, texts, lexicon. 2nd ed., New Haven. (American Oriental Series, 33.)

Krause, W., Thomas, W. 1960: Tocharisches Elementarbuch. Vol. 1, Heidelberg: Carl Winter.

Krys’ko, V. B. 1997: Istoričeskij sintaks russkogo jazyka: Ob”ekt i perehodnost’, Moscow: Indrik.

Lane, G. 1947: The Tocharian Punyavantajātaka: Text and translation. New Haven. (= Publications of the American Oriental Society. Offprint series, 21.)

Macdonell, A. A. 1916: A Vedic grammar for students. Bombay–Calcutta–Madras: Oxford University Press.

Menge, H. 1955: Repetitorium der lateinischen Syntax und Stilistik, Leverkusen: Gottschalksche Verlagsbuchhandlung.

Nestle, E., ed. 1971: Novum Testamentum Latine, Stuttgart: Deutsche Bibelgesellschaft.

Nestle, E. et al., eds. 1981: Novum Testamentum Graece, Stuttgart: Deutsche Bibelgesellschaft.

Paulauskienė, A. 1979: Gramatinės lietuvių kalbos veiksmažodžio kategorijos, Vilnius: Mokslas.

Proust, M. 1984: La prisonnière. Edition du texte, chronologie, introduction, bibliographie par Jean Milly, Paris: Flammarion.

Proust, M. 1998: Kalinė. Lithuanian translation by P. Bieliauskas, Vilnius: Alma littera.

Rhesa, M. L. 1824: Biblia, Tai eſti: Wiſſas Szwentas Ráſtas Seno ir Naujo Teſtamento, Lietuwiſzkay pérſtatytas, iż naujo Pérweizdetas Ir ketwirta Karta iſzpáuſtas, Tilžėje: Ráſztojas iſzſpaustas per Endriki Post.

Schwyzer, E. 1966: Griechische Grammatik. Vol. 2. Syntax und syntaktische Stilistik. Vervollständigt und herausgegeben von Albert Debrunner, Munich: C. H. Beck.

Streitberg, W. 1919: Die gotische Bibel, Heidelberg: Carl Winter.

Tumanjan, È. G. 1962: Očerki istoričeskogo razvitija padežnyx form novoarmjanskogo literaturnogo jazyka, Moscow: Izdatel’stvo Akademii nauk SSSR.

Ul vydas, K., ed. 1971: Lietuvių kalbos gramatika 2. Morfologija, Vilnius: Mintis.

Vaillant, A. 1964: Manuel du vieux slave. Tome I. Grammaire. Seconde édition revue et augmentée, Paris: Institut d’Etudes Slaves.

Visser, Th. F. 1963: An historical syntax of the English language, Leiden: E. J. Brill.

Wackernagel, J., Debrunner, A. 1954: Altindische Grammatik. Vol. II, 2. Die Nominalsuffixe, Göttingen: Vandenhoeck and Ruprecht.

Žulys, V. 1969: Vadinamųjų nekaitomųjų įvardžių vieta lietuvių kalbos gramatinėje sistemoje. Baltistica 5 (2), 167–177.

William R. Schmalstieg The Pennsylvania State University, School of Languages 302 A Burrowes Bldg., University Park, PA 16802, USA [email protected]

Gauta 2002 05 24