ZIGMAS ZINKEVIČIUS

DESPRE DENUMIREA LOCALITĂȚII SALANTAI ȘI CERCETAREA NUMELOR DE PERSOANE

Pretextul pentru apariția acestui articol l-au oferit două articole ale lingvistului Pranas Kniūkšta, originar din regiunea Salantai, publicate în revista Kalbos kultūra¹ cu câțiva ani în urmă, dar ajunse în mâinile autorului abia recent. Ele conțin multe date importante, adunate din registrul de botezuri al bisericii din Salantai, pentru anii 1631–1640.

Datele privind înlocuirea denumirii așezării Skilandžiai cu o denumire derivată din numele foarte arhaic al râului Sālantas sunt prezentate în articol cu atenție și minuțiozitate. Ele sunt foarte valoroase. Formele din limbi străine din registrul de botezuri sunt privite critic. Și pe bună dreptate, deoarece formele limbii vii sunt întotdeauna incomparabil mai precise și mai autentice decât cele din documentele în limbi străine, unde sunt denaturate în mod inconștient, iar uneori chiar în mod deliberat². Tinerii cercetători ai onomasticii ar trebui să-și însușească bine acest principiu. El va contribui mult la succesul muncii lor.

Totuși, tratarea numelor de persoane din secolul al XVII-lea prezentate în articole (cele mai multe se află în al doilea articol) ridică probleme serioase. Termenii actuali ai antroponimiei, în special pavardė, sunt aplicați aici în mod artificial acelor vremuri. Într-o lucrare științifică nu ar trebui să se procedeze astfel. Într-adevăr, în secolul al XVII-lea numai nobilimea avea nume de familie (a căror trăsătură distinctivă era transmiterea ereditară). Oamenii de rând, mai ales în provincie, foloseau încă nume personale netransmisibile ereditar, numite de obicei prievardžiais pentru a le deosebi de numele de familie ereditare. Acestea proveneau din diverse cuvinte cu rol de precizare, folosite din vremuri străvechi pe lângă prenume. De aceea, pentru a le desemna se propune și termenul prievardžio. Le putem numi și pur și simplu nume personale, bineînțeles, dacă nu avem dovezi că este vorba despre un nume de familie încă netransmisibil ereditar.

Numirea tuturor acestor nume de persoane din secolul al XVII-lea drept nume de familie complică expunerea și o face greu de înțeles. Autorul articolelor este nevoit să folosească termenul nume de familie false (p. 208) – atunci de ce mai este nevoie în text de termenul nume de familie? Este acceptabil

¹ Pranas Kniūkšta. Salantų vardas dviejose XVII a. krikšto įrašų knygose. – Kalbos kultūra 81, 103–111; Pranas Kniūkšta. Barzdžių kaimo XVII amžiaus pavardės. – Kalbos kultūra 83, 202–210.

² Acest lucru este subliniat într-o carte apărută recent: Zigmas Zinkevičius. Ukmergės rajono gyvenviečių vardynas: Pavadinimų kilmė. Vilnius: Lietuvių kalbos institutas, 2011 (vezi mai ales p. 10).

Pastabos / Notes

145

ZIGMAS ZINKEVIČIUS

chiar și la neînțelegeri, precum afirmația că „de la mijlocul secolului al XIX-lea nu mai exista în Burzdžiai niciunul dintre acele nume de familie atestate direct în înregistrările din secolul al XVII-lea” (p. 207). Desigur, nici nu puteau exista, deoarece în înregistrările din secolul al XVII-lea sunt atestate încă nume personale neereditarizate, nu nume de familie.

Precizia expunerii a fost umbrită de termeni vagi precum nume de familie patronimice (patronimice), în locul termenului exact (neereditarizate) patronime. Scuza autorului, potrivit căreia numele personale neereditarizate pot fi numite nume de familie deoarece „urmează după prenume” (p. 203), este cu totul nepotrivită, întrucât ignoră cea mai importantă trăsătură a numelui de familie: caracterul său ereditar. Autorul însuși începe chiar să se îndoiască de oportunitatea folosirii termenului „nume de familie” în textul său. Acest lucru este ilustrat de afirmații precum „dacă astfel de patronime pot fi numite nume de familie” (p. 206) și altele asemenea.

Folosirea necorespunzătoare a termenului nume de familie într-o lucrare științifică nu-i va induce, desigur, în eroare pe specialiști, ci doar va îngreuna valorificarea datelor antroponimice valoroase, culese cu multă grijă și onestitate.

Primit la 2 martie 2012.

146

Acta Linguistica Lithuanica LXVI