ONA ALEKNAVIČIENĖ

Institutul Limbii Lituaniene

Direcții de cercetare: istoria limbii lituaniene scrise, istoria limbii, literaturii și culturii Lituaniei Mici.

BAZELE LEXICOLOGIEI ÎN TRACTATUL LUI JOKŪBAS PERKŪNAS WOHLGEGRÜNDETES BEDENKEN ÜBER DIE INS LITAUISCHE ÜBERSETZTEN ZEHN FABELN AESOPI UND DERSELBEN PASSIONIERTE ZUSCHRIFT (1706)

Bazele lexicologiei în tractatul Wohlgegründetes Bedenken über die ins Litauische übersetzten zehn Fabeln Aesopi und derselben passionierte Zuschrift (1706) de Jokūbas Perkūnas

REZUMAT

Articolul examinează tractatul lui Jokūbas Perkūnas Wohlgegründetes Bedenken über die ins Litauische übersetzten zehn Fabeln Aesopi und derselben passionierte Zuschrift (1706) ca sursă a gândirii lingvistice în domeniul lexicologiei. Analizând capacitatea traducătorului fabulelor lui Esop (1706) de a aplica practic principiile de utilizare și normare a limbii enunțate în tractatul lui Michaelis Mörlin Principium primarium in lingua Lithvanica (1706), Perkūnas s-a concentrat în principal asupra lexicului. Cercetarea lui Perkūnas s-a bazat mai ales pe nivelul practic (empiric) — colectarea, evaluarea și prezentarea datelor lingvistice — și nu pe generalizări teoretice și formularea unor judecăți stricte. Deși Perkūnas a acordat mai puțină atenție examinării teoretice a normelor lexicale decât Mörlin, cuvintele și grupurile de cuvinte din fabulele lui Esop pe care le corectează și comentează arată cum înțelegea problemele studiate de lexicologie (polisemia, omografele, sinonimia, combinabilitatea lexicală și gramaticală, împrumuturile,

Straipsniai / Articles

9

ONA ALEKNAVIČIENĖ

frazeologia). Când propunea o variantă, Perkūnas se baza atât pe criteriul cantitativ — o utilizare mai răspândită —, cât și pe cel calitativ — o expresie care corespunde cel mai bine conceptelor.

CUVINTE-CHEIE: Jokūbas Perkūnas, Michaelis Mörlin, Lituania Mică, istoria lingvisticii lituaniene, lexicologie.

ADNOTARE

În acest articol, tratatul lui Jokūbas Perkūnas Wohlgegründetes Bedenken über die ins Litauische übersetzten zehn Fabeln Aesopi und derselben passionierte Zuschrift (1706) este analizat ca sursă a ideilor lingvistice din lexicologie. Analizând capacitatea traducătorului fabulelor lui Esop Die Fab uln Aesopi (1706) de a aplica în practică principiile utilizării și standardizării limbii formulate în tratatul lui Michaeli Mörlin Die Fabeln Aesopi Principium primarium in lingua Lithvanica (1706), Jokūbas Perkūnas a acordat o mare atenție lexicului. Cercetarea lui Perkūnas s-a situat la nivel practic (empiric), i.e., la culegerea datelor lingvistice, evaluarea și prezentarea acestora, în opoziție cu generalizările teoretice și luarea unor decizii rigide. Deși Perkūnas a acordat mai puțină atenție examinării teoretice a normelor lexicale decât Mörlin, cuvintele și îmbinările de cuvinte corectate și comentate din fabulele lui Esop demonstrează modul în care el percepea chestiuni studiate de lexicologie (polisemia, omografele, sinonimia, valența lexicală și gramaticală, împrumuturile și frazeologia). Propunând propria variantă, Perkūnas s-a raportat atât la criteriul cantitativ, i.e. utilizarea mai răspândită, cât și la criteriul calitativ, i.e. exprimarea cea mai adecvată a sensului.

CUVINTE-CHEIE: Jokūbas Perkūnas, Michaeli Mörlin, Lituania Mică, istoria lingvisticii lituaniene, lexicologie.

0. INTRODUCERE

Controversa filologică privind limba lituaniană, izbucnită la începutul secolului al XVIII-lea în Lituania Mică, a lăsat trei surse interconectate: 1) tratatul preotului din Gumbinė, Michaelio Mörlino (Michael Mörlin, 1641–1708), Principium primarium in lingua Lithvanica (Principiul fundamental al limbii lituaniene)¹; 2) cărticica lui Jonas Šulcas (Johann Schultz, 1684–1710), originar din Katniava, Die Fab uln Aesopi (Fabulele lui Esop

¹ Sunt cunoscute două exemplare: 1) la Biblioteca din Gdańsk a Academiei Poloneze de Științe (Biblioteka Gdańska Polskiej Akademii Nauk: NI 86 5º adl. 15); 2) la Biblioteca Universitară și de Stat a Saxoniei-Anhalt din Halle (Universitäts- und Landesbibliothek Sachsen-Anhalt: AB 153123) (Aleknavičienė, Schiller 2002: 79–98); ediție documentară: Drotvinas 2008, 1–166; ediție online (transcriere, index al cuvintelor lituaniene): www.lki.lt/seniejirastai (în continuare – MP).

10

Acta Linguistica Lithuanica LXXII

Bazele lexicologiei în tratatul lui Jokūbas Perkūnas Wohlgegründetes Bedenken über die ins Litauische übersetzten zehn Fabeln Aesopi und derselben passionierte Zuschrift (1706)

fabule) cu zece fabule traduse în limba lituaniană²; 3) tratatul preotului din Valtarkiemis, Jokūbas Perkūnas cel Tânăr (Jacob Perkuhn, Perkhun, 1665–1711), Wohlgegründetes Bedenken über die ins Litauische übersetzten zehn Fabeln Aesopi und derselben passionierte Zuschrift (Opinie întemeiată despre cele zece fabule ale lui Esop traduse în lituaniană și despre scrierea care le-a inspirat)³.

Aceste cărți au fost pregătite una după alta: primele două au fost publicate în 1706 la Königsberg, iar ultima la Leipzig și Frankfurt. Când discuțiile, începute în jurul anului 1702, s-au intensificat, Mörlin a publicat principiile de normare a limbii lituaniene și i-a invitat pe preoți să le dezbată. Scopul lui Šulcas era să arate cum puteau fi puse în practică: a tradus zece fabule conform principiilor formulate de Mörlin. Perkūnas, după ce a evaluat lucrarea teoretică a lui Mörlin și cea practică a lui Šulcas, și-a expus rezultatele analizei în tratat.

PB ar putea fi considerat o recenzie a EP, însă afirmațiile sale nu se referă numai la EP. Pe pagina de titlu, Šulcas a declarat explicit legătura traducerii cu tratatul lui Mörlin: „Zum Versuch Nach dem PRINCIPIO Lithvanicæ Lingvæ, Littauisch vertiret” („încercând să traducă în lituaniană conform Principiului limbii lituaniene”), iar pe pagina de titlu a tratatului său Perkūnas a indicat legătura nu cu o singură carte, ci cu ambele: „Bedenken / Uber die / Ins Litthauſche / Uberſetzte zehen Fabeln Æſopi, Und derſelben paſſionirte Zuſchrifft” („opinie despre cele zece fabule ale lui Esop traduse în lituaniană și despre scrierea care le-a inspirat”).

Perkūnas îl considera pe Mörlin, nu pe Šulcas, autorul traducerii fabulelor și al prefeței EP și discuta în principal afirmațiile prezentate în tratatul acestuia. Perkūnas urmărea să-l influențeze și să-l înfrunte mai ales pe Mörlin, care îi criticase pe preoții născuți în Lituania Mică și slujitori în parohiile lituaniene. Destinatarul principal al PB nu este numit nicăieri cu numele său adevărat – este identificat doar prin porecla Gumbinner „om din Gumbinė” (12×), formată de la toponimul Gumbinnen: Gumbinner PB 3₁₈, 4_{5,16,23,26–27}, 6₁₄, 9_2–3, 21₁₇, 22_22–23, Gumbinners PB 3_12,14, Gumb. PB 23₁, adăugând și Herr „Domnul”. Tratatul lui Mörlin este menționat în PB de trei ori: Princip. Ling. Lith. p. 21 PB 3_18–19; in Principio Lingv. Lith. PB 6_1–2; In Princip. Ling. Litv. p. 1 PB 9₂₆, uneori fiind indicate și paginile. Colaborarea dintre Šulcas și Mörlin, precum și influența celui din urmă, sunt incontestabile. Trebuie atrasă atenția asupra faptului că Šulcas a început să traducă fabulele

² S-a păstrat un singur exemplar, la Biblioteca Prinților Czartoryski a Muzeului Național din Cracovia (Muzeum Narodowe w Krakowie, Biblioteka Książąt Czartoryskich: 35174/I); ediție documentară: Citavičiūtė 2008: 1–206; ediție online (transcriere, concordanțe ale formelor cuvintelor lituaniene, index): www.lki.lt/seniejirastai (în continuare – EP).

³ Este cunoscut un singur exemplar, descoperit în 2002 la Biblioteca de Stat a Bavariei din München (Bayerische Staatsbibliothek München: 4 A. gr. b. 80) (Aleknavičienė, Schiller 2003: 15–50); ediție critică: Aleknavičienė, Schiller 2008: 1–186; ediție online (transcriere, concordanțe ale formelor cuvintelor lituaniene, index): www.lki.lt/seniejirastai (în continuare – PB).

Straipsniai / Articles

11

ONA ALEKNAVIČIENĖ

a început la îndemnul lui Mörlin. Șulc a fost ajutat de lituanienii din Gumbinė; așadar, a tradus în timp ce locuia la Mörlin, în Gumbinė, și numai acesta putea să-i aleagă enoriași care cunoșteau bine limba lituaniană (despre chestiunea paternității traducerii și premisele lingvistice ale coautoratului, a se vedea Aleknavičienė, Schiller 2008: 121–125)⁴.

Tratatul lui Perkūnas a apărut ultimul și, prin urmare, este important datorită afirmațiilor care atestă evoluția polemicii și îi sintetizează conținutul. În plus, el prezintă poziția adversarilor lui Mörlin, care putea fi reconstituită doar pe baza unor surse secundare, în principal a lucrărilor lingvistice ale lui Pilypas Ruigys (Philipp Ruhig, 1675–1749): Meletemos manuscrise (1735, în continuare – RgM) și Betrachtung der litauischen Sprache in ihrem Ursprunge, Wesen und Eigenschaften (Cercetare asupra originii, caracterului și particularităților limbii lituaniene, 1745, în continuare – RgB), publicată. Până în 2002, nici titlul tratatului, nici anul publicării sale nu fuseseră consemnate în istoriografia și bibliografia literaturii lituaniene. Descoperirea tratatului a început să clarifice afirmațiile lui Perkūnas și ale susținătorilor săi cu privire la uzul limbii, interacțiunea dintre participanții la polemică și obiectivele acestora (Alekna-vičienė, Schiller 2003: 15–50).

Ambele tratate sunt scrise în germană, cu inserții în latină și lituaniană și, ocazional, în greacă. Aproape jumătate din textul EP este, de asemenea, în germană: este vorba despre prefața lui Šulcas, dedicația versificată a lui Ruigys adresată traducătorului, comentariile la fabule și corectarea greșelilor. Spre deosebire de tratate, inserțiile în alte limbi din textul german al EP sunt rare, însă EP conține cele mai multe forme de cuvinte lituaniene – aproximativ 1 770. PB conține circa 760, iar MP – circa 190 de forme de cuvinte lituaniene. Pentru cercetătorii lexicului lituanian, tratatul lui Perkūnas este interesant mai ales prin faptele de limbă vie de la începutul secolului al XVIII-lea pe care le consemnează, iar pentru istoricii lingvisticii – prin evoluția gândirii lingvistice în domeniul normării limbii și al lexicologiei. În consecință, cunoașterea științifică a tratatului este posibilă pe două planuri – empiric și teoretic –, iar rezultatele cercetării pot fi folosite atât în lucrări de cercetare, cât și în lucrări aplicative.

Obiectivul lexicologiei este considerat a fi studiul cuvintelor ca unități ale sistemului lingvistic și ale activității de vorbire: explicarea sensurilor, relațiilor reciproce, originii și evoluției lor, precum și stabilirea relației dintre cuvinte și nevoile și scopurile societății care le folosește (Jakaitienė ²2010: 8; Lutzeier 2002: 7–8; Römer, Matzke ²2005: 2–7). Primele gramatici ale limbii lituaniene nu au acordat, de fapt, atenție nici lexicului, nici normării acestuia. Câteva date pot fi găsite doar în capitolele de sintaxă, unde se discută despre îmbinările de cuvinte și acord, atrăgându-se atenția asupra diferențelor față de latină și germană și oferindu-se exemple ilustrative. Desigur, nu ne putem aștepta la un sistem cât de cât coerent nici în tratatul lui Perkūnas, dar unii dintre termenii și afirmațiile pe care le folosește atestă primele manifestări ale gândirii lingvistice.

⁴ În 1706, Šulcas tocmai absolvise Universitatea din Königsberg și era încă doar candidat la preoție. Mörlin era mult mai în vârstă, lucrase 34 de ani în Gumbinė, scrisese cel puțin câteva tratate despre uzul limbii lituaniene și încurajase dezbaterile pe teme lingvistice.

12

Acta Linguistica Lithuanica LXXII

Elemente de lexicologie în tratatul lui Jokūbas Perkūnas Wohlgegründetes Bedenken über die ins Litauische übersetzten zehn Fabeln Aesopi und derselben passionierte Zuschrift (1706)

și în domeniul lexicologiei. Scopul acestui articol este de a stabili cum înțelegea Perkūnas chestiunile cercetate astăzi de lexicologie.

1. SEMANTICĂ LEXICALĂ

Perkūnas a formulat ideea polisemiei cuvintelor din limba lituaniană ca fenomen regulat al sistemului lingvistic. Acesta este obiectul de studiu al semanticii lexicale actuale – una dintre ramurile lexicologiei. Criticând traducerea moralei fabulei EP „Lupul și barza”, în care este învinuit cel care nu-i mulțumește omului care l-a salvat (cf. fig. 1), Perkūnas propune o altă variantă pentru a-l denumi pe salvator – mântuitorul în locul susținătorului – și oferă o explicație pentru motivul pentru care traducătorul nu a ales acest termen, cf.:

EP 11_13–15 Tas žodis tawę bára: jey War= ‖ gůfe išlaikyt’s ſawo Išlaikytojui ne ‖ dekuj ne ſakyſi.

PB 16_3–17 l. 14. Iſlaikyts ſawo Iſzlaikytojui. Vulgus spune întotdeauna: ‖ iſžganyts ſawo Iſžganytojui, și mă mir de nerușinata impietate a celui care a spus: ‖ Iſžganytojis ar fi un diavol uriaș, din cauză că ‖ iſžganam Piewas este un conjugatum al acelui cuvânt. Dar dacă ar înțelege toate Aequivoca, ar vorbi Simplicius altfel? Există oare vreo limbă în care un singur cuvânt să nu fie folosit variè? Între timp, nu am auzit niciodată ca acel cuvânt Iſžganytojis să fie folosit cu ultimul sens; dimpotrivă, toți lituanienii îl numesc = ‖ Iſžganytojis. v. c. Ak Diwe ma= ‖ nas Iſžganytojau! Ah, Doamne, tu, mântuitorul meu, Hey= ‖ land! Diaw’s mane iſž tu Bedü iſžgane. Dumnezeu m-a mântuit, m-a ajutat să scap de nenorocire.

În comentariul său, Perkūnas a inclus derivarea, pe care o considera nereușită, a lui išganytojo din išganyti, pe care o auzise de la o persoană neidentificată. După cum arată asocierea făcută de această persoană neidentificată cu iſžganam Piewas, aceasta înțelesese cuvântul išganyti doar cu sensul „a lăsa animalele la pășunat să iasă, a călca în picioare (cerealele, pajiștea)” (cf. LKŽe s. v. išganýti tr. 4). Aceste două cuvinte – derivatul išganytojis și cuvântul de bază išganyti – sunt, într-adevăr, legate printr-o relație bidirecțională (formală și semantică) și formează o opoziție derivațională (pentru terminologie, a se vedea Jakaitienė 1988: 86–94); însă sensul derivatului a fost explicat de acea persoană pornind de la un singur sens al cuvântului de bază, „a lăsa animalele la pășunat să iasă, a călca în picioare (cerealele, pajiștea)”, adică fără a ține seama de polisemia verbului išganyti. Perkūnas considera o asemenea motivare „nerușinat de impioasă” – el nu auzise nicăieri

Straipsniai / Articles

13

ONA ALEKNAVIČIENĖ

1 FIG. EP 11⁴: i-a spus învățătorului său morala fabulei;

Muzeum Narodowe w Krakowie, Biblioteka Książąt Czartoryskich: 35174/I

folosind cuvântul išganytojis cu acest sens, adică înțelegându-l ca pe un fel de diavol al pajiștilor. Potrivit lui Perkūnas, lituanienii îl numesc pe Dumnezeu și pe omul care i-a salvat išganytoju (cf. fig. 2).

Deși sensul derivațional al substantivului išganytojis este același — „cel care salvează” —, acesta are trei sensuri lexicale: în primul caz, „păstorul animalelor, care lasă animalele să pască pe pajiști”; în al doilea, „salvator, izbăvitor (om)” și „salvator, izbăvitor (Dumnezeu)”. Prin urmare, sunt trei lexeme. Persoana nenominalizată și Perkūnas nu considerau același sens drept sensul de bază al cuvântului-bază: pentru prima era mai important sensul propriu (mai vechi din punct de vedere istoric, agricol) „a lăsa animalele la păscut să mănânce, a prăpădi (cerealele, pajiștea)”, iar pentru cel de-al doilea sensul figurat (secundar, spiritual) „a salva, a izbăvi” (cf. LKŽe s. v. išganyti tr.: 2. fig.). Tocmai pe acesta din urmă ar trebui să-l considerăm secundar, format din sensul principal.

14

Acta Linguistica Lithuanica LXXII

Elemente de lexicologie în tratatul lui Jokūbas Perkūnas Wohlgegründetes Bedenken über die ins Litauische übersetzten zehn Fabeln Aesopi und derselben passionierte Zuschrift (1706)

FIG. 2. PB 16₃–₁₇: comentariul lui Perkūnas despre folosirea lui išganytojo în limba vorbită; Bayerische Staatsbibliothek München: 4 A. gr. b. 80

EP, după cum s-a menționat, folosește nu išganytojis, ci išlaikytojis: išlaiky’s fawo Išlaikytojui EP 11₁₄. Cuvântul său de bază este išlaikyti, al cărui sens ar putea fi asociat

Straipsniai / Articles

15

ONA ALEKNAVIČIENĖ

cu sensul 4 indicat în LKŽe: „a păstra ceva într-o anumită stare, a lăsa nevătămat, viu, nealterat”. Morala originalului traducerii — fabula latină „Lupus et Crus” — „Fabula in eos dicitur, qui servati de malis, erga salutis suae / autores ingrati reperiuntur” (Citavičiūtė 2008: 187) conține participiul servati, care i-a oferit traducătorului posibilitatea de a alege dintre mai multe variante: salvat, păstrat, conservat, iar construcția erga salutis suae autores — de a o traduce prin grupul de cuvinte salvatorului său (cf.: servo, -āre, -āvi, -ātum vt 5. fig. „a păstra, a conserva”; „a (s)alva”; salūs, -ūtis f 2. „bunăstare, bine”; „salvare” [Kuzavinis 1996: 789–790, 765]).

În cel mai vechi dicționar german-lituanian și în primul dicționar tipărit, H, išlaikytojis nu este consemnat, iar în C este asociat cu păstrarea — hrănirea, îngrijirea, protejarea, apărarea. Išlaikytojis apare în C numai în articolul de dicționar Erhalter (de două ori); cf. și cuvântul său de bază išlaikyti în trei articole: erhalten, behaupten și zubebhalten:

C I 589₃₀–₃₂ Erhalter. Išlaikytojis, jįó. M. ‖ Er war ein Erhalter seinen Leute: Buwo Išlaikytojis ſa= ‖ wo Źmonù, Syr. 49.17.

C I 589₂₃–₃₁ Erhalten. Išlaikau, jau, ſu, ti. Apturreti. ‖ Pramaitinnu, Ißprowíu. ‖ Die Speiße, der Trunck und die Ruhe erhal= ‖ ten des Menschen Leben: Walgis, Gerims bėj ‖ Atilfis pramaitin Źmogaus Gywatą. ‖ Der Herr erhhält meine Seele: Wießpats išlaiko mana Dubią Ψ 54.6.

C I 259₉–₁₁ Behaupten. Apģinnu, gynau giſu, ginti. ‖ Ißlaikau, kiau kyſu, kyti ‖ Ißluddiu, diau, dyſu, ti.

C II 1058₂₉–1059₆ Zubebalten. Ißlaikau, kiau kyſu. ‖ Fülle ein Gomor davon, zubebalten auff ‖ eure Nachkom[m]en [...] Pripilk Setuwaite to, ‖ išlaikytu ant Potamku juſu [...] Exod. 16.32.

În dicționarele ulterioare, išlaikytojis este asociat, ca și în C, tot cu păstrarea — hrănirea, îngrijirea, protejarea, apărarea; cf.: Erhalter, Išlaikytojis, ojo, m. Rvl 124 II₇; Erhalter Išlaikytojis Syr 49,17. vid. Ernehrer, Belčhirmer B 423₅₂; Ernehrer. Papennėtojis, Išlaikytojis B 427₄₄ și altele asemenea.

Oare cuvântul išganytojis a stârnit îndoieli doar traducătorului fabulelor și acelei persoane nenominalizate sau și altor membri ai comunității lingvistice? Sensul oricărui cuvânt, ca semn convențional, nu se poate forma fără perceperea obiectului din realitate și a corespondentului său psihic în conștiința oamenilor. Când trebuie denumit un obiect existent, trăsăturile sale esențiale sunt fixate în conștiință și se formează un anumit corespondent psihic al acestuia (o reprezentare). Și ceilalți membri ai aceleiași societăți trebuie să-și formeze un corespondent identic — sensul este determinat de perceperea acelui lucru în conștiința societății, de convenția comună (Jakaitienė 2010: 18, 46–48). Oare legătura dintre semnificantul (forma) și semnificatul (sensul) cuvântului išganytojis nu era fermă în conștiința societății?

16

Acta Linguistica Lithuanica LXXII

Elemente de lexicologie în tratatul lui Jokūbas Perkūnas Wohlgegrün- detes Bedenken über die ins Litauische übersetzten zehn Fabeln Aesopi und derselben passionierte Zuschrift (1706)

Răspunsul trebuie căutat în alte surse din Lituania Mică, de la sfârșitul secolului al XVII-lea și din prima jumătate a secolului al XVIII-lea.

Într-una dintre cele mai vechi surse lexicografice din punct de vedere cronologic – manuscrisul Lex – išganytojis (2x) este dat ca echivalent al două cuvinte germane: 1) Heiland (1x); 2) Seeligmacher (1x). O utilizare similară a formei išganytojo (6x) apare și în C: 1) echivalentul lui Heiland este Ißganytojis (5x); 2) Seeligmacher – Ißganytojis (1x), cf. echivalentele și familiile derivaționale:

Lex 49₂₆–₂₉ Heyland Mântuitor Heyl Mântuire Heyllam Mântuitor, o

Lex 79₈–₁₁ Seeligmacher Mântuitor Seeligmachen A mântui Seelig Mântuit, mântuitor, o Seeligk[eit] Mântuire

C I 924₁₆–925₇ Mântuitor. Ißganytojis, ô. M. Mântuire. Ißgánimas, ô. M. Sfânt. Sȝwentas, ô. M. ta, ôs. F. tay. Adverb: Sfințitor. Sȝwencȝu, au, fu, ti Mântuitor, ô. M. ga, ôs. F. gay.

C I 877₁₈–₂₀ Heiland. Ißganytojis, ô. M. || În afară de mine nu este niciun Mântuitor: Be mane nera Ißgany= || tojo, Efz. 44,11.

C II 1131₁₉–₂₀ A mântui. Ißganau, niau, nyfu, nyti. Mântuitor. Ißganytojis, jô, M.

C II 532₁₂–₁₃ Seelig Ißganitingas, ô. M. ga, ôs. F. gay. Seeligkeit Ißganimas, ô. M.

H išganytojis (3x) este, de asemenea, echivalentul acelorași două cuvinte germane: 1) Heiland (2x); 2) Seeligmacher, cf.: 1) Ißganytojis, jô der Heyland, Seeligmacher I dec. gen. masc. H 40 I₃₄–₃₆; Heyland Ißganytojis H 185 I₃₃; 2) Seeligmacher Ißganytojis H 206 II₁₈; cf. și cuvântul de bază išganyti: Ißganyti feelig machen, pf. nau. praet. niau. futur. nyfu H 40 I₂₇–₂₉; Seelig machen ißganyti H 206 II₁₇.

B išganytojis (3x) este, de asemenea, echivalentul a două cuvinte germane, însă unul dintre ele diferă de cele din dicționarele anterioare: 1) Heiland (2x); 2) Erlöjer (1x), cf.: 1) Heiland Salvator vid Heyland. Ißgélbētojis Judic 3,9. [etc.] Ißganytojis Luc 1,47. C 2,11 B 654₁₁–₁₂; Heyland Ißganytojis vid Heiland B 695₄₄; 2) Erlöfer Ißgelbētojis Job 19,25. Ißganytojis. ψ 19,15 Atpirktojis Ißwaddātojis B 426₅₇. Cuvântul de bază išganyti apare în următoarele articole de dicționar: 1) Machen feelig ißganyti B 890₅₈; 2) Erlölen. Atpirkti. Ebr 2,15. Ißganyti. Ißgelbēti Gen 48,16. Exod 15,13 ißbwalnyti Judic 6,36

Straipsniai / Articles

17

ONA ALEKNAVIČIENĖ

Ißwaddūti. Exod 6,6. Atwaddūti. ψ 14,7 B 890_53–56. Participiul išganytas apare de două ori în exemple ilustrative (B 743₂₁ și B 985₃₃).

R išganytojis (6x) este deja echivalentul a trei cuvinte germane: 1) Heiland (3x); 2) Erlöfer (2x); 3) Seeligmacher (1x), cf.: 1) Ißgánytojis, ojo, m. der Heyland Rlv 35 II₃₆; 2) Erlöfer, Ißgelbėtojis, ojo, m. Ißganytojis, jo, m. Atpirktojis, jo, m. Ißwadótojis jo, m. Ißwadótojis, jo, m. Rvl 126 I_14–16; 3) Seligmacher, Ißganytojis, jo, m. Rvl 324 II_26–27.

În niciuna dintre sursele lexicografice menționate nu apare cuvântul išganytojis, format de la išganyti „a lăsa animalele la pășunat să consume și să calce în picioare (cerealele, pajiștea)”. Verbul išganyti cu acest sens este atestat pentru prima dată în B, unde apare în două articole de dicționar: 1) Ausfretzen Ißganyti, nuganyti vid abfretzen hat das gantze Feld ausfretzen laßen Wiʃʃa Lauka iß- nugáne B 163_1–2; 2) [Ausweiden] abfretzen Nu- Ißgannÿti B 177₄₅. Cf. și R: 1) abäßen, abfretzen, nuganàu, ißganàu Rvl 3 I_30–31; 2) ausweiden, Ißganàu Rvl 49 II₁₉. În partea lituaniană-germană a lui R se disting într-un loc două, iar în altul trei sensuri ale lui išganyti, însă în ambele cazuri, în articolul de dicționar următor, derivatul išganytojis are un echivalent care nu este legat de sensul literal menționat, ci de cel figurat, „a păstra; a salva, a elibera”, cf.:

Rlv 49 II_4–6 Ißganàu, 1. păzesc, 2. izbăvesc.

Ißgánytojis, jo, m. un izbăvitor.

Rlv 35 II_32–37 Ißganàu, 1. păzesc pajiștile [et]c. ans, 2. izbăvesc, mântuiesc, 3. păzesc până la capăt, ṅiau, ißu, iti.

Ißgánytojis, ojo, m. salvatorul.

Ținând seama de datele din dicționarele Lituaniei Mici, se poate presupune că asocierea lui išganytojas cu pășunatul reprezenta doar sensul înțeles diferit de una sau câteva persoane și un echivalent format numai în conștiința lor. Cuvintele išganytojis și išlaikytojis ar fi putut fi sinonime, însă nu în întreaga lor sferă semantică, ci doar într-un singur sens. Perkūnas pune o întrebare retorică: unde există o limbă în care niciun cuvânt să nu fie folosit în mai multe sensuri? Așadar, el considera polisemia un fenomen firesc al sistemului limbii lituaniene.

Percepția diferită este determinată, de regulă, de experiența, educația și imaginația diferite. Persoana nemenționată era, foarte probabil, Mörlin. Perkūnas a auzit, cel mai probabil, de la el această motivație a demersului în discuțiile lor orale. Este aproape sigur că nefolosirea lui išganytojo în EP este într-adevăr legată de participarea lui Mörlin la traducerea fabulelor. Spre deosebire de majoritatea celorlalți preoți care slujeau în parohiile lituaniene, Mörlin a început să învețe lituaniana abia la maturitate; de aceea, reflecta mai mult asupra limbii, o analiza și căuta relații structurale și semantice între cuvinte. Reflecția continuă i-a permis să înțeleagă mai bine decât preoții localnici

18

Acta Linguistica Lithuanica LXXII

Elemente de lexicologie în tratatul lui Jokūbas Perkūnas Considerație bine întemeiată asupra celor zece fabule ale lui Esop traduse în lituaniană și a scrisorii pasionate care le însoțește (1706)

și să simtă și neajunsurile limbii bisericești, în primul rând prăpastia dintre limba vorbită și cea scrisă. În tratatul său, Mörlin a declarat principiul de a le vorbi lituanienilor cu educație precară (care nu știau nici să citească, nici să scrie) folosind cuvinte pe care le înțelegeau și a propus nu numai eliminarea tuturor cuvintelor nelituaniene, ci și evitarea neologismelor, arhaismelor și a cuvintelor ambigue (MP 4–16). Cuvintele ambigue trebuie „eliberate de ambiguitate”, pentru a nu crea confuzie (MP 15). Însă Perkūnas a arătat, prin întrebarea retorică menționată, că raportul dintre expresie și conținut nu poate fi înțeles în mod simplist: aceeași formă de expresie nu corespunde în mod necesar unei singure semnificații lexicale.

Și Perkūnas a reflectat asupra posibilităților de normare a limbii și a căutat modalități de gestionare și organizare a acesteia, însă vedea problemele lingvistice altfel decât Mörlin. Perkūnas considera pronunțarea și accentuarea obiective importante ale normării limbii vorbite, iar ortografia — ale celei scrise. Tocmai aici a observat mai întâi încălcări ale regulii identității (adecvării): unele forme din EP nu transmit informația cu precizia de care au nevoie utilizatorii limbii (despre identitate [adecvare] ca unul dintre criteriile planificării lingvistice, vezi Haugen 1994: 23), ceea ce duce la dificultăți de comunicare.

Perkūnas a atras atenția asupra faptului că în lituaniană există cuvinte scrise identic, dar pronunțate diferit în funcție de locul accentului sau de intonație și având sensuri diferite, adică omografe. De pildă, cititorul EP era indus în eroare de grupul de cuvinte neaccentuat Malkas kertant (PB 5₂₀). Căci malkas înseamnă „înghițitură, sorbitură”. Pentru ca acest cuvânt din grupul menționat să fie înțeles nu ca „înghițitură”, ci ca „lemne de foc”, trebuie prelungit primul a și acuzativul plural trebuie pronunțat Málkas. În secolele al XVII-lea și al XVIII-lea, în Lituania Mică erau folosite ambele lexeme: malkas substantiv masculin „înghițitură, sorbitură” și málka substantiv feminin „lemn pentru foc”; cf. Lex: Trunck Malkas Lex 89a și Holtz Malka Lex 50a; C: Trunck. Malkas, ô. M. C II 603 și Holtz. Medis, džio. M. Málka, os. F. Medégas, ô. M. C I 969; H: Trunck Malkas H 212 II₆; R: Trunk, Schluck, Malkas, ko, m. Rvl 357 I₃₂ și Brennholz, Málka, ôs, f. Rvl 84 I₄₀; B: Bitter Trunck Kartus malk’s gérimo Jer 8,14 B 265 și Holtz Malka B 723 ș.a.

În opinia lui Perkūnas, o ambiguitate asemănătoare apărea și în enunțul Gaidys kâsdam’s Meſzlufe (PB 10₁₄). Cuvântul kâsdam’s, dacă are cel mai lung â, înseamnă „mordens, beißende” [care mușcă, mușcător], derivând din kándu: kâsdam’s sau kánsdām’s. Aici circumflexul (semnul în formă de acoperiș) nu poate fi scris (PB 10). Așadar, el considera durata pronunțării drept trăsătura principală a intonației lituaniene. În opinia lui, circumflexul ar trebui să marcheze vocala cea mai lungă, dar nicidecum una scurtă⁵. Un alt exemplu este conjuncția jei, care ar trebui accentuată pe é, astfel încât

⁵ În exemplele lui Perkūnas, circumflexul este scris cel mai adesea acolo unde în lituaniana standard contemporană există accentul ascuțit, nu cel circumflex, cf.: iſžbêgo PB 5₁₆, nutwêres PB 5₁₉, iſžwar­tót, kawôt PB 11₁₆, ijžmôkſi PB 11₂₀, apfidéjes PB 12₁₄, pradėjo PB 12₁₄, rūſčiey PB 12₂₀, turret’s PB 13_3–4, ſugrêbes PB 13₁₁, Mûsû PB 18₈ și altele.

Straipsniai / Articles

19

ONA ALEKNAVIČIENĖ

ar fi diferită de dativul feminin jei „ei” PB 11_4–6. Din criticile aduse traducătorului reiese că Perkūnas înțelegea că, în lituaniană, atât locul accentului, cât și intonația au funcție distinctivă. Propunerea de a marca accentul ar fi contribuit, într-adevăr, la deosebirea omografelor.

Perkūnas nu doar i-a reproșat traducătorului că a ignorat ortografia și accentuarea, ci a și propus soluții: pentru a evita ambiguitățile, toate cuvintele lituaniene trebuie accentuate, așa cum se procedează în greacă (PB 23). Coincidența sau asemănarea formei cuvintelor, care creează obstacole în procesul comunicării, i se părea lui Perkūnas o problemă la fel de serioasă ca folosirea cuvintelor neinteligibile. Mai mult, incorectitudinea ortografică afectează negativ și stilul (Stylum) — îl face neatrăgător și, prin urmare, lipsit de putere de convingere și de efect.

O trăsătură remarcabilă a PB o constituie reflectarea modului de înțelegere a sistemului lexico-semantic al limbii. Mai întâi se disting relațiile sintagmatice. Corecturile arată că Perkūnas a simțit că în traducere există îmbinări defectuoase de cuvinte, formate fără respectarea coocurenței lexicale obișnuite în limba vie (valenței lexicale), încălcând principiul armoniei semantice (despre acesta, vezi Jakaitienė 1988: 70–74; Jakaitienė ²2010: 62–63), cf.:

PB 12_26–13₂ r. 2. Wandenelį įpurwini. Vulgus redt: ſadrumſti. || Căci stăteau lângă apa curgătoare / fie că era vie

PB 12_24–25 p. 5. r. 1. Smarkeis žodžeis. Vulgus: Skaudžeis. Smarkus || se folosește cu privire la faptă.

PB 14_1–2 r. 14. y paczę Gillybe iedama. Vulgus ſagt: i pacė Gyle || nunerdama.

PB 21_3–4 p. 20. r. 4 Galli lekt’ y aukščcziaufus Dangaus Orus. De fiecare =|| dată spune Vulgus: i pačie Pádange.

Perkūnas corecta și acele îmbinări de cuvinte în care considera că era încălcată coocurența gramaticală, cf.:

PB 13_19–21 r. 12. Kojai Vulgus: Kojós cu genitiv. Căci eu spun || mai degrabă: pri Kojós prifirifzti dumies; prifirifzdinu Kojós, și || nu: Kojai.

PB 15₂₁ r. 7. tai jžtráukt. Vulgus: ta jžtráukt’ și anume: Kàula.

PB 17_7–8 l. 12. Porcul s-a întâlnit cu măgarul. Vulgus spune: „Kiaule” cu acuzativul. De exemplu, Jurgis s-a întâlnit cu Ansa, Petras s-a întâlnit cu Paula

PB 17₁₃ p. 13. l. 2. să te îngrijească? Vulgus: pe tine.

PB 17_23–24 p. 16. l. 2. nu voi aștepta acea vreme. Vulgus spune: acea vreme. De exemplu, nu vom aștepta ploaia, vremea senină, vom aștepta soarele.

20

Acta Linguistica Lithuanica LXXII

Elemente de lexicologie în tratatul lui Jokūbas Perkūnas Considerație bine întemeiată despre cele zece fabule ale lui Esop traduse în limba lituaniană și dedicația pasionată a acestora (1706)

Ca un alt tip de relații semantice sistemice identificate de Perkūnas trebuie distinse relațiile de sinonimie. Acesta este un tip de relații paradigmatice (despre paradigmele semantice lexicale, vezi Jakaitienė 1988: 84–86; Jakaitienė ²2010: 71–80). Perkūnas a folosit termenul sinonim (de 2 ori; Synonyma PB 13₂₃, Synonyma PB 21₇), a prezentat atât perechi de sinonime, cât și serii de sinonime, cf.:

PB 13₂₂–₂₈ l. 13. și Purwyna ijžókuli y pacze Gillybe i eidama. Pur- ‖ wynas heit ein Mottorth / da kein Waffer ift. Synonyma ‖ lind: Klampyne, Lekmėne, Makône, Lutynas &.

PB 18₁₂–₁₄ l. 17. gri de mazăre. Vulgus spune: mazăre pestriță, o rochie gri ‖ „un păr cărunt” «err. Pláukas», un fir de păr cărunt / un veșmânt gri ‖ / un cal sur, un cal gri.

PB 21₇ l. 8. Tiežė. Vulgus: Dežė, Synonyma: Kurkulaj, Geldelės.

În primul exemplu, pentru substantivul purvynas, el a dat o serie de patru sinonime: klampynė, lekmenė, makonė, liūtynas, în care purvynas este considerat termenul dominant, iar klampynė, lekmenė, makonė, liūtynas sunt membrii seriei de sinonime. În al doilea exemplu, adjectivul pilkas este considerat termenul dominant; seria de sinonime este alcătuită din trei membri: rainas, žilas, šir̃mas; în al treilea, termenul dominant este dėžė «scoică», iar membrii seriei de sinonime sunt două substantive: kurkulai, geldelės.

În primul caz, substituția reciprocă a termenului dominant și a tuturor membrilor seriei este posibilă, iar în al doilea este limitată: aici, relațiile dintre termenul dominant și membrii seriei de sinonime sunt ierarhice și se apropie de relațiile dintre hiperonim și hiponim. În funcție de gradul de apropiere a sensurilor, primii pot fi considerați sinonime absolute, iar ceilalți, sinonime ideografice diferențiale. Probabil de aceea Perkūnas nici nu i-a numit pe aceștia din urmă sinonime, deși, în toate cele trei cazuri, a perceput cuvintele ca având o trăsătură semantică comună.

Exemple similare, dorind să demonstreze bogăția lexicală a limbii lituaniene, a oferit mai târziu Ruigys în manuscrisul Meletemoje (1735): germanii descriu cu unul și același cuvânt gri un bărbat, un cal, o haină țărănească și mazărea, în timp ce lituanienii le desemnează diferit: žillas wÿr’s, βirmas arba βÿwas arklys, pilka sermėgà, raini arba būri žirnei (RgM 82). Aceste exemple au fost deosebit de mult popularizate de tratatul său tipărit Observații asupra limbii lituaniene în originea, natura și proprietățile sale, care a prezentat aceeași idee și aceleași exemple: Wyrs žillas, Arklys βirmas, Sermėga pilkà, Žirnei raini arba būri (RgB 70). Totuși, primul care a alcătuit și a făcut public acest șir de sinonime nu a fost Ruigys, ci Perkūnas (cf. fig. 3).

Obiecțiile lui Perkūnas la adresa traducătorului se referă cel mai adesea la alegerea unui cuvânt pe care el o consideră nepotrivită. Când corectează, propune de obicei un alt sinonim ideografic diferențial, uneori două sau mai multe, cf.:

Straipsniai / Articles

21

ONA ALEKNAVIČIENĖ

3 FIG. PB 18_12–14: serie de sinonime: rainas, žilas, pilkas, širnas;

Bayerische Staatsbibliothek München: 4 A. gr. b. 80

22

Acta Linguistica Lithuanica LXXII

Elemente de lexicologie în tratatul lui Jokūbas Perkūnas Wohlgegründetes Bedenken über die ins Litauische übersetzten zehn Fabeln Aesopi und derselben passionierte Zuschrift (1706)

PB 13₁₁ r. 22. nutweres. Vulgus: ſugrebēs.

PB 14_1–2 r. 14. y pacze Gillybę ieidama. Vulgus ſagt: i pačie Gyle || nunerdama.

PB 14_7–8 r. 19. del tokio ſmerczio ſaw newerto taw negallu atdut. || Vulgus ſagt hier: Gálo v. c. baiſie Gála turrėjo.

PB 15_7–9 p. 10. r. 1. y wiena draugyſtę ſuſſiejo. Vulgus: i wiena || Dái̇kta ſuſ’ego, de asemenea uneori: i wiena drauge sau || draugen’.

PB 15_11–12 r. 4. y kėturis dalykus iſždallijus. Vulgus: i Dalykus pėrda-|| lyjus, sau paſkyrus.

PB 15_18–19 p. 11. r. 3. duwoſtojáſi (greșit: buwo ſtojáſi. kâulas kakle. Vulgus ſagt mai bine: || i remes sau: ſpringſójo, de asemenea: rymôjo kakle.

PB 19_20–21 p. 18. r. 10. Maiſztui palówus. Vulgus: Nukirmui palowus || sau, pe scurt: nutilus.

PB 20₃ r. 15. blogo penukſzlo. Vulgus: práſto Maiſto.

Având în vedere astfel de corecturi, se pare că Perkūnas nu a recunoscut că același conținut poate avea mai multe posibilități de exprimare, că același lucru poate fi numit prin mai multe cuvinte, punându-se în evidență, într-un caz, o trăsătură a obiectului numit, iar în alt caz, alta (despre relația dintre sinonimie și polisemie, vezi Jakaitienė ²2010: 130–131). Totuși, el oferă sinonime nu numai când corectează, ci și în exemplele ilustrative proprii, adică în exemple din limba vie. Deși în multe locuri nu le identifică explicit drept sinonime, legăturile de sinonimie dintre cuvintele prezentate sunt atestate de conjuncțiile oder, das ist, imgleichen, zuweilen auch sau pur și simplu de o linie de legătură între cuvinte, cf.:

PB 10_28–29 Meſzluſe sau Mežinij’ || gul’. Se află în bălegar.

PB 14_20–24 Penukſzlas însă || în limbajul Vulgo înseamnă: un porc =de îngrășat, mai ales așa spun despre porci. Penukſzlas, adică / kawôjem’s, pé- || nim’s Meitelis. V. C. Neſzkit’, dukit’ Penukſzliui ſówalo. || Dați-i de mâncare porcului =de îngrășat.

PB 19_22–201 r. 11. krutancze ſžirdže. Vulgus: drébancze, sau: ſžirdis || lekėtûj, krûpčoj’, &c. căci, cât timp omul trăiește, inima trebuie să se miște

PB 18₂₅ r. 2. Smertij’ neſuláuſki. Vulgus: padwėſuſi, numirruſi

PB 23_16–17 O născocire este un lucru inventat, imaginat, || chiar dacă nu a existat.

Astfel, Perkūnas a evidențiat resursele sinonimice ale limbii lituaniene și a arătat totodată variabilitatea exprimării anumitor noțiuni. Scriind tratatul, el a realizat o analiză comparativă a variabilității exprimării anumitor noțiuni. Scriind tratatul, el a realizat o analiză comparativă

Straipsniai / Articles

23

ONA ALEKNAVIČIENĖ

a variantelor: le-a evaluat și a propus-o pe cea mai bună. Rezultatele arată și capacitatea sa de a denumi în moduri diferite lucrurile din realitate, ținând seama de diversitatea trăsăturilor acestora.

Relațiile sistemice dintre cuvintele cu sensuri opuse, adică dintre antonime, sunt reflectate în PB o singură dată. Se remarcă perechea de antonime: nam̃inis – laukinis (despre flori). Ea are o bază comparativă comună – trăsătura locului de creștere. O altă pereche întemeiată pe un criteriu locativ similar ar putea fi nam̃inis – medinis (despre animale), însă, în acest caz, primul termen nu este menționat, iar al doilea este folosit în locul lui laukinis, deoarece acesta, după cum spune Perkūnas, nu se folosește în vorbirea populară când este vorba despre animale; cu alte cuvinte, animalele sălbatice (nenamesticite) și păsările sunt numite mediniais, nu laukiniais, cf.:

PB 17_1–6 l. 11. Laukinę Kiaulę. Vulgus nu spune niciodată așa / ci= || mai degrabă: Medinne kiaule, la fel și: medinne žaſis, ántis; || însă despre flori spune: Laukinne, de pildă laukinnes || Rožes, woſilkos &c., spre deosebire de cele care cresc în || grădini și care sunt numite de ei namminnes.

Dintre aspectele sociale ale lexicului, merită menționată corectarea conjuncției jeib – înlocuirea ei cu jei sau kad. Se poate presupune că Perkūnas considera conjuncția jeib învechită, pe cale de a ieși din uzul activ, adică o socotea un arhaism. Această conjuncție ar fi putut apărea în traducerea fabulelor sub influența scrierilor religioase, întrucât era încă folosită în secolele XVI–XVII. Este consemnată în gramaticile lui Kleinas, precum și ale lui Sapūnas și Šulcas – jeib, alături de jei, jog, idant, este adesea adăugat în paradigmele de conjugare la verbele la modul condițional, cf.: jev / jeib / idant wadin̄namas bučia KlG 104₂; Jeib / jog / idant fakýčia KlG 113₅; (Jeib / idant) mylėčia KlC 74₉; jeib iškada nebūtu KlG 167₆; Jeib daugiaus nėſluſitum̄bim Griekui ŠŠG 79₆. jeib a fost inclusă și în dicționare (Lex, C, H, B, R), însă, potrivit lui Perkūnas, conjuncția jeib aproape că nu se mai aude în vorbirea populară, mai ales în propozițiile cauzale. În locul ei se spune jei, dar cel mai adesea kad. Mörlin a folosit conjuncția jeib când preda catehismul, fapt atestat de exemplul din limba lui Mörlin citat de Perkūnas PB 7_2–3, cf.:

PB 11_4–9 l. 10. jeib butu Kwieczu Grudas. Vulgus spune: jėi’, aruncă || b-ul și păstrează accentul pe é, spre deosebire || de Dativi fœminini, jei, «ei». Dar aici ei folosesc || kad; căci cuvântul jeib, ca ut cauſale, aproape că nu se aude || la ei; mai degrabă spun: Sakyk kad || parneſztu, liep̄k kad ateitu &c.

PB 15₂₀ l. 5. jeib Snápa ikijžufi. Vulgus: kad Snápa &c.

PB 7_2–3 Cinstește-l pe tatăl tău și pe ma- || ma ta, ca să trăiți bine pe pământ.

Observația lui Perkūnas cu privire la conjuncția jeib urmărea să arate că Mörlin și adeptul său Šulcas nu respectă încă unul dintre principiile declarate: folosirea numai a celor mai generale,

24

Acta Linguistica Lithuanica LXXII

Elemente de lexicologie în tratatul lui Jokūbas Perkūnas Wohlgegründetes Bedenken über die ins Litauische übersetzten zehn Fabeln Aesopi und derselben passionierte Zuschrift (1706)

cele mai cunoscute cuvinte, înțelese în toată regiunea. Ca exemplu de cuvânt înțeles într-un teritoriu restrâns și, prin urmare, nerecomandat pentru utilizare, Mörlin indicase verbul būti praet. 3 bit MP 15–16.

Tratatul lui Perkūnas oferă date și pentru pragmatica lexicală sau, într-un sens mai larg, pentru pragmatica lingvistică, care studiază modul în care unitățile limbii dezvăluie relațiile dintre ceea ce se spune, situația de comunicare și participanții la aceasta – emițătorul și receptorul (pentru pragmatica lexicală, vezi Jakaitienė ²2010: 143–167). Împărțind textul PB în acte de vorbire separate sau discursuri (pentru conceptul acestora, vezi și Karaliūnas 2008: 211) și analizând componentele lor – locuțiunea (enunțul propriu-zis), ilocuțiunea (intenția comunicativă a emițătorului exprimată prin enunț) și perlocuțiunea (efectul enunțului asupra receptorului) – precum și contextul pragmatic, se pot evalua atât scopurile comunicative, cât și relațiile sociale și psihologice dintre participanții la comunicare. Acest tratat este o sursă interesantă pentru studiul interacțiunii sociale și al limbii ca principal mijloc de comunicare, însă cercetătorii limbii germane sunt mai în măsură să întreprindă acest studiu.

2. ETIMOLOGIE: ÎMPRUMUTURI

După cum arată istoria limbilor standard, normatorii limbii selectează de obicei variantele pe baza mai multor criterii: 1) eficacitatea – eficientă este varianta pe care utilizatorii o pot înțelege și folosi cu ușurință; 2) identitatea (adecvarea) – varianta, respectiv forma ei, trebuie să transmită informația cu precizia de care au nevoie utilizatorii; 3) acceptabilitatea – varianta, respectiv forma ei, trebuie să corespundă normelor lingvistice obișnuite (uzului curent) și să fie acceptabilă pentru lideri (Haugenas 1994, 22–25). Mörlin a subliniat în mod deosebit încă un criteriu – puritatea: varianta trebuie să fie pură din punct de vedere genetic, de origine proprie. El propunea eliminarea tuturor cuvintelor de origine străină, adică a împrumuturilor, indiferent din ce limbă proveneau. Chiar dacă sunt folosite pretutindeni și înțelese de mulți, ele rămân totuși străine. În lipsa unui cuvânt lituanian corespunzător, ar fi mai bine, se pare, să se folosească o perifrază sau o descriere (MP 6–8). Mörlin s-a bazat pe gramatica limbii latine a lui Rudolph Goklenius, Observationum linguae Latinae⁶, în care se vorbește despre o practică necorespunzătoare, deși universală: o greșeală a majorității, publică și larg răspândită, nu creează o regulă lingvistică; numeroșii oameni care greșesc nu pot justifica greșeala (MP 17). Totuși, Mörlin nu a fost consecvent – într-un alt pasaj al tratatului, el cerea eliminarea din cărți a cuvintelor bisericești (pe care le numește Ecclesiastica, acestea fiind în mare parte polonisme) care nu s-au înrădăcinat în uzul public și

⁶ Rudolphas Goklenijus (vok. Rudolph Gockel [Göckel] d.Ä., 1547–1628) – Marburgo universiteto filosofijos, metafizikos ir etikos profesorius. Jo gramatika Mörlinui buvo priimtina dėl to, kad joje daug dėmesio skirta praktinei lotynų kalbos vartosenai, graikų, hebrajų, vokiečių ir lotynų kalbų interferencijai (plg. MP 7–8, 10–11, 14, 16–24; žr. taip pat Drotvinas 2008: 142–145).

Straipsniai / Articles

25

ONA ALEKNAVIČIENĖ

privat, care, după cum se spune, nu sunt folosite prie Nammû (MP 6–7). Trebuie înțeles că, dacă s-au înrădăcinat deja, pot fi și păstrate.

Perkūnas a observat această inconsecvență și i-a reproșat traducătorului fabulelor folosirea abundentă a împrumuturilor. Deși Šulcas spunea în prefața EP că dorise să încerce dacă fabulele puteau fi redate „în cuvinte lituaniene pure, autentice și bune, pe care să le înțeleagă și un lituanian de rând” („mit puren / echten / und guten Litauſchen Worten / die auch ein gemeiner Littau verſtehet“ EP 3v), traducerea conține multe slavisme și câteva germanisme. Acest reproș al lui Perkūnas este unul dintre cele mai serioase, deoarece evidențiază, înainte de toate, contradicțiile teoretice din tratatul lui Mörlin. Perkūnas amintește că în MP se face mult caz de cuvintele împrumutate cu mult timp în urmă din polonă și din alte limbi, dar care sunt încă folosite și înțelese. Opoziția propriu – străin arată că Mörlin urmărea să traseze limite clare și să ridice bariere care să împiedice cuvântul străin să devină propriu. Perkūnas ironiza spunând că opinia cu privire la împrumuturi fusese, se pare, deja schimbată, întrucât traducerea conține multe cuvinte a căror înrudire și origine din alte limbi fuseseră deja dovedite:

PB 5_29–613 Dann ſo finde ich auch eine Contradiction in dieſen || Fabeln. Es ſoll dieſe Überſetzung eine Probe und Exem= || pel ſeyn / wie im Rubrô ſteht / nachdem in Principio Lingu. || Lith. gethanem Vorſchlage / allwo der Autor ſehr erhitzt || iſt / über die aus der Polniſchen und andern Sprachen / || vor alten Zeiten hergeleitete und numehro bräuchliche / || verſtändliche Wörter / wenn er unter andern ſagt: Und || geſetzt / daß ſie auch uſu recepta, ſo ſolte man doch kein || Sammelſurium oder Potage aus frembden Sprachen ma= || chen / [et]c. allein hier bemercke ich / daß dieſe ungegrun= || dete Meinung ſey geändert und unterſchiedene frembde || Wörter gebraucht worden / als: Skárbas, Geſas ‹err. Čeſas, Liût’s, || Stukis, Slúžma, Pons, Gazpadinne, Mieftas, Naktis, [et]c. || welche Verwandſchafft und Herleitung aus andern || Sprachen / anderwerts iſt erwiesen worden.

Dintre împrumuturile enumerate aici de Perkūnas, majoritatea sunt slavisme (skarbas, čėsas, slūžma, liūtas, miestas, gaspadinė, ponas), iar unul singur este germanism (stukis). Printre împrumuturi s-a strecurat și naktis, moștenit din limba proto-indo-europeană. În EP sunt folosite împrumuturi lexicale intrate în limba lituaniană în perioade diferite; majoritatea nu numai că se înrădăcinaseră în scrierile religioase, ci prinseseră rădăcini și în limba vorbită. În EP sunt puține împrumuturi rare (de exemplu: Elwantû «elefant» EP 17₄, Prabajus «zăvoare de ușă» EP 18₂), deoarece denumirile obiectelor din culturi străine au fost traduse prin descrieri. Perkūnas a criticat și această metodă (de exemplu, considera de neînțeles prima propoziție din prima fabulă: GAidys kásdam’s Mėſzlufę / brangû baltû Akmenelû vieną Mėžinį’ rado EP 1₆–₈ – ce a găsit: un diamant sau o perlă? PB 9₂₃–₂₆), însă nu a propus să fie schimbată și nici nu a căutat el însuși echivalente.

26

Acta Linguistica Lithuanica LXXII

Elemente de lexicologie în tratatul lui Jokūbas Perkūnas Considerații bine întemeiate despre cele zece fabule ale lui Esop traduse în lituaniană și scrisoarea pasionată care le însoțește (1706)

Desigur, se pune întrebarea de ce Mėrlinas a tolerat atât de multe împrumuturi în traducerea fabulelor, deși unul dintre cele mai importante principii ale normării limbii era tocmai aspirația spre puritatea limbii. Probabil că nu le distingea de cuvintele de origine lituaniană și nu le considera străine. Acest lucru ar fi dovedit chiar și de exemplele prin care ilustrează cum înlocuiește el însuși cuvintele străine cu unele pretins lituaniene gromata și prova: „Ich lage von der Epiftel auff Littauiſch Gromata“ MP 9_6–7; „An ſtatt des Gerichts / bey den Iuden / von 3 Män̄ern / ſage: Maǯauſa Źydû Prowa“ MP 9_23–24.

Perkūnas a înlocuit unele slavisme folosite de EP și hibrizii formați din acestea cu cuvinte folosite de popor, însă nu a precizat limpede motivul înlocuirii. Principalul și unicul său argument în favoarea unei alte variante era uzul popular („Vulgus“), cf.:

PB 17_10–12 l. 14. a îndupleca prin cuvinte prietenești. Vulgus: a îmbuna cu blândețe.

PB 14_25–26 l. 9. [...] ku ſzęfu. ‖ Vulgus: kafzkadai.

PB 15₁ l. 15. să nu socotească nimic altceva. Vulgus: aflându-se fără să se gândească.

PB 16₁₉ p. 12. l. ult. iarna. Vulgus preferă: iarnă.

PB 16₂₈ l. 6. A făcut o rană mortală. Vulgus: a înțepat fără putință de vindecare.

PB 14_7–8 l. 19. din pricina unei asemenea morți nu pot să-ți dau înapoi ceea ce ți-am luat. ‖ Vulgus spune aici: Gálo v. c. bailjie Gála turréjo.

PB 18₂₅ l. 2. Nu vei ajunge la moarte. Vulgus: după ce s-a ofilit, după ce a murit

Există câteva cazuri în care, făcând corecturi, Perkūnas a propus el însuși un împrumut sau un hibrid asemănător – atât în locul unui cuvânt lituanian (mai rar), cât și în locul unui alt împrumut, respectiv hibrid (mai des), cf.:

PB 13₁₆ l. 19. părea că avea să-i mulțumească, Vulgus: i se părea, sau fii.

PB 13₁₇ p. 7. l. 6. Soția. Vulgus. Zopoſta.

PB 15₂ l. 20. Nepikorawōta. Vulgus preferă: be korōs

PB 18₁₅ l. ult. Mult vin. Vulgus: vin roșu.

PB 18₂₃ p. 16. l. 2. nu vei ajunge la vremea aceea. Vulgus spune: în vremea aceea.

PB 20₄ l. 16. afz wėlıju. Vulgus: b{ę}ſwėliju.

Numeroase împrumuturi (cel mai adesea slavisme) apar în propozițiile și frazele din PB prin care Perkūnas, comentând cuvântul sau grupul de cuvinte corectat, ilustra suplimentar uzul popular, cf.:

PB 10₂₅ După cameră, după mâncare se plimbă

PB 12_13–15 Bérn’s Ly- ‖ czyna apſidėjes pradėjo gandit’ Waikáičius, na anie iſſigaft, ‖ wijka-gi pamėte, begt’, klykt’, sleptis’

Straipsniai / Articles

27

ONA ALEKNAVIČIENĖ

28

Acta Linguistica Lithuanica LXXII

Elemente de lexicologie în tratatul lui Jokūbas Perkūnas Considerație bine întemeiată despre cele zece fabule ale lui Esop traduse în lituaniană și dedicația lor pasionată (1706)

⁴ PAV. Quandt 4 34v: însemnare despre manuscrisul dicționarului limbii lituaniene și al culegerii de proverbe lituaniene de Perkūnas; GStA PK: XX. HA Hist. StA Königsberg, Hs. 2

Straipsniai / Articles

29

ONA ALEKNAVIČIENĖ

PB 14_17–18 Lupii, căutând să găsească o vizuină, au gonit-o pe Luna în sus

PB 14₂₂ Un orfan, aceasta este / câinele meu, puiul meu.

PB 19_6–7 Casa este păstrată pentru oaspeți, || sau biserică

PB 23_16–17 O minciună este un lucru născocit, imaginat, || deși nu s-a întâmplat

Perkūnas folosea și termenul germanism, însă îl aplica nu unui cuvânt, ci unei fraze:

PB 14_4–6 I. 19. Și văzându-și coada în fața ochilor. Ein || feiner Germanifmus. Vulgus: Și văzând coada, a spus să fie tăiată.

Evaluând lexicul consemnat în PB după origine și vechime, adică din perspectiva diferențierii genetice a lexicului, cuvintele pot fi analizate ca moșteniri și neologisme folosite la începutul secolului al XVIII-lea (pentru concepția acestora, vezi Urbutis 2008: 308–310). PB conține numeroase cuvinte care aparțin celui mai vechi strat al lexicului limbii lituaniene, considerate moșteniri indo-europene, precum și cuvinte comune limbilor baltice și slave, respectiv cuvinte specifice limbilor baltice și numai limbii lituaniene. Tot aici se află împrumuturi apărute într-o anumită perioadă a existenței limbii lituaniene, în mare parte slavisme și germanisme (pentru o trecere în revistă a împrumuturilor, vezi Aleknavičienė, Schiller 2008: 154–159). Numărul destul de mare de împrumuturi din PB poate fi interpretat în două feluri: fie ele nu au fost recunoscute ca împrumuturi, fie s-a dorit să se arate că sunt un fenomen obișnuit al limbii lituaniene. În concluzie, Perkūnas nu a impus originii cuvintelor cerințe la fel de stricte ca Mörlinas. Deși înțelegea că unele cuvinte proveneau din alte limbi, nu trasa o graniță strictă între cele proprii și cele străine, nu restrângea domeniile de utilizare și nu cerea înlocuirea lor cu forme lituaniene. Probabil că nici nu ar fi acordat atât de multă atenție împrumuturilor dacă nu ar fi observat inconsecvențe în teoria lui Mörlinas și în practica lui Šulcas.

3. FRAZEOLOGIE

Atât Mörlin, cât și Perkūnas au recunoscut existența unor îmbinări specifice de cuvinte, care oferă informații despre realitățile lumii percepute în mod particular de oameni și le denumesc nu direct, ci printr-o resemantizare; astfel, au distins un strat lexical specific, numit în lexicologie frazeologisme. Mörlin a fost primul care a atras atenția asupra faptului că în limba lituaniană există expresii care nu pot fi traduse literal în germană și în alte limbi. Ideea caracterului intraductibil relativ al metaforelor, alegoriilor, proverbelor, sentințelor și expresiilor a preluat-o din gramatica lui Goclenius și s-a întemeiat și pe o opinie asemănătoare a umanistului, filologului și poetului italian Julius Caesar Scaliger (1484–1558) (MP 21–23).

30

Acta Linguistica Lithuanica LXXII

Elemente de lexicologie în tratatul lui Jokūbas Perkūnas Wohlgegründetes Bedenken über die ins Litauische übersetzten zehn Fabeln Aesopi und derselben passionierte Zuschrift (1706)

Atât Mörlin, cât și Perkūnas foloseau termenul latin idiotismus. În PB, prin acest termen sunt descrise două exemple, iar apoi este folosit încă o dată, în rezumatul traducerii fabulelor, caracterizată drept contrară vorbirii lituaniene:

PB 11₁₇–₂₇ Că un Idio- || tifmus ar fi: Jáúcies gywet se poate folosi / dar aici nu se potrivește. Vulgus spune: Vulgus spune: Nežinnójei Jáúcíeis gywet, adică / ár’t, įžmókſi gywet’ Arkleis. Ei folosesc acest cuvânt =propriè în sens propriu, despre agricultură. Ne tur ne Plàuko (Gal- || wijù) ku gywes? Nu are vite cu copite / cu ce va lucra pământul?

PB 15₅–₆ l. 12. Nafrus atweres. Vulgus, potrivit idiomului său, Idiotifmo, spune: || įſſizójes įžmete.

PB 21₉–₁₃ Așa cum reiese acum din toate acestea / că cele zece || fabule mici / care abia ar umple o coală / merg drept împotriva = || idiomului lituanian idiotifmum și, așadar, || contra Vulgus, despre care se spun vorbe de prisos /.

Niciuna dintre cele două îmbinări de cuvinte menționate aici (Jáúcies gywet PB 11₁₈, įſſizójes įžmete PB 15₆) nu poate fi încadrată, potrivit concepției actuale despre idiom (vezi Burger ⁴2⁰10: 85–105, Jakaitienė ²2⁰10: 286–288), în categoria idiomurilor, adică a frazeologismelor complet nemotivate semantic, ale căror componente sunt deseman­tizate luate separat. Mai degrabă, acestea sunt îmbinări libere de cuvinte din limba vie. Numai Jáúcies gywet PB 11₁₈ poate fi considerată o îmbinare stabilă, așa-numita colocație (pentru concept, vezi Marcinkevičienė 2001: 83–85; Burger ⁴2⁰10: 52–55; Jakaitienė ²2⁰10: 281), sau un frazeologism tropic, dar nu un idiom. Termenul idiotismus folosit de Perkūnas trebuie înțeles în două feluri: ca „expresie specifică” și ca „uz obișnuit”. O concepție similară asupra acestui termen apare și în MP și EP (vezi MP 3₂–₆, MP 16₂₇–₃₁, MP 21₁₁–₂₃, EP [2]₁₄–₂₁, EP 3₁–₃), cf. MP:

MP 3₂–₆ ſind || einige von dieſen ſo pertinaces geworden / daß Sie durch = || aus nichts wollen paffiren laſſen / was Ihnen nur ein we= || nig ſuſpect iſt / und mit Ihrem Idiotifmo nicht überein || kommt.

MP 16₂₇–₁₇₁ Und denſelben muß man fleißig || examiniren ex Idiotifmis hujus linguæ: und alle Reden || und Redens=Arten / die mit dem Deutſchen überein || kommen / müſſen vor ſuſpect gehalten und angeſehen wer= || den / und ſind daher nicht ſicher zu gebrauchen / ſondern || vielmehr zu meiden / und zu verwerffen

MP 21₁₁–₂₃ Aici țin, înainte de toate, de = || idiomurile lituaniene Idiotifmi Lithvanici, moduri de a vorbi proprii și specifice acestei limbi. Iar acestea nu se găsesc în gramatică. Și dacă totuși există unele, sunt cel puțin puține [...] Atunci se va putea vedea și recunoaște deosebirea: că una este să vorbești gramatical, iar alta idiomatic și lituanian.

Straipsniai / Articles

31

ONA ALEKNAVIČIENĖ

Mörlinas susținea că, pe baza idiomurilor, se pot deosebi cuvintele proprii de împrumuturi – trebuie considerate suspecte toate cuvintele și expresiile care coincid cu cele germane. Cele care coincid trebuie evitate și eliminate din culegerile de cuvinte și proverbe lituaniene (MP 16, 22–23). PB conține numeroase expresii stabile – atât motivate, cât și nemotivate – sau enunțuri apropiate de proverbe, cf.:

PB 14₁₂ Krauje fawo atgaut ‘a se răzbuna, a-și face socotelile’

PB 14₉ Gala faw pafidaryfu ‘mă voi sinucide’

PB 14₈ baijie Gála turrėjo ‘a murit de o moarte cumplită’

PB 15₃ Pedas įdut ‘a învăța, a sfătui, a da un gând’

PB 15_7–8 i viena || Dáikta fuſ’ego ‘laolaltă, împreună, într-un singur loc’

PB 16₁₆ Diaw’s ‹err. Diew’s› mane įſž tu Bedū įſžgane ‘a salvat’

PB 18_7–8 Pade’ || Die’s! ‘se spune când este salutat cineva care lucrează’

PB 5₁₆ Iepurele prinsese deja iepurașul, dar acesta a scăpat.

PB 11_19–20 Să trăiești cu simțire necunoscută, || das iſt árt’, să trăiești cu oameni asemenea cailor

PB 11_15–16 Dumnezeu dăduse, || dar nu știa să le ascundă, să le acopere

PB 11_21–22 Nu are el oare și un loc unde să trăiască?

PB 11₂₇ După ce m-ai ucis, unde vei găsi altul?

PB 12₃ Am trăit îndeajuns cu propriul meu bou

PB 13₁₄ ne temându-mă nici de diavol ‹err. diewo›, nici de cel rău

Se știe că Perkūnas însuși consemna proverbe, zicători și expresii lituaniene. Mörlin a menționat culegerea lui, considerând-o amplă și valoroasă; a dorit să fie răspândită și completată, dar nu cu elemente germane, ci cu elemente lituaniene „pure”, adăugând și explicații, așa cum făcuse Erasmus din Rotterdam în culegerea sa de proverbe⁷:

MP 22_24–23 §. 33. De aceea, lucrarea Tit. domnului pastor = || din Walterkehm, Perkuhnii, valorează mult, || căci a adunat o rezervă destul de bună de proverbe și =cuvinte= ||. Cer doar un singur lucru: să fie extinsă și propter copiam vocabularum (dacă domnul Tit. Walterkehmer însuși nu ar dori să-și asume o lucrare atât de mare [etc.]) să nu fie umplută cu Germanifmis, || ci să fie pură lituaniană, îmbogățită și alcătuită din alte =cuvinte. Erasmus și-a făcut Proverbia suficient de cuprinzătoare.

⁷ Erasmus din Rotterdam (Erasmus [Desiderius] von Rotterdam, 1469–1536) a publicat la Paris, în 1500, o culegere de 818 proverbe și zicători ale autorilor antici, Adagia, iar în 1536 a apărut o ediție comentată, cu 3260 de unități. Reeditată de multe ori, a fost populară și în secolul al XVIII-lea.

32

Acta Linguistica Lithuanica LXXII

Elemente de lexicologie în tratatul lui Jokūbas Perkūnas Wohlgegründetes Bedenken über die ins Litauische übersetzten zehn Fabeln Aesopi und derselben passionierte Zuschrift (1706)

Perkūnas a scris și un dicționar german-lituanian. Ruigys îl văzuse, însă nu cunoștea soarta ulterioară a dicționarului (R 2v–3r)⁸. Despre dicționarul lui Perkūnas și culegerea sa de câteva sute de zicători menționează și Jonas Jokūbas Kvantas (Johann Jacob Quandt, 1686–1772), în descrierea pastorilor parohiei Valtarkiemis (cf. fig. 4):

Quandt 4 34r 1690. Jacob Perkuhn, pastor la Ißdagga. [...] El are un dicționar lituanian scris de mână, precum și câteva sute de proverbe lituaniene în manuscris^to [reilaße[n]

Nici dicționarul, nici culegerea de zicători nu s-au păstrat⁹, însă menționarea lor în două surse din secolul al XVIII-lea nu lasă nicio îndoială că, la începutul secolului al XVIII-lea, se începuse consemnarea expresiilor și a combinațiilor specifice de cuvinte, cu sens unitar, caracterizate prin stabilitate și expresivitate, care oferă informații despre percepția specifică a realității și exprimarea gândurilor și sentimentelor. De altfel, Mörlin însuși intenționa să alcătuiască o culegere de vechi proverbe și expresii lituaniene; îi îndemna și pe alții să împărtășească ceea ce aveau și astfel să se adune un mare număr de astfel de materiale (MP 21). Spre deosebire de Mörlin, Perkūnas nu a pus problema originii frazeologismelor și nu le-a împărțit în moștenite, împrumutate sau traduse.

4. CONCLUZII

În tratatul Wohlgegründetes Bedenken über die ins Litauische übersetzten zehn Fabeln Aesopi und derselben passionierte Zuschrift (1706, PB), Jokūbas Perkūnas a acordat mult mai puțină atenție discuției teoretice privind normele lexicale decât Michaelis Mörlin în tratatul Principium primarium in lingua Lithuanica (1706, MP). Activitatea lingvistică a lui Perkūnas s-a bazat mai mult pe nivelul practic (empiric) – al limbii

⁸ Dicționarul a fost alcătuit și de predecesorul lui Perkūnas în funcția de pastor al parohiei Valtarkiemis, Ernestas Dicelijus (Ernestas Dietzelius, Ditzel, 1629–1692). Perkūnas i-a fost adjunct între 1690 și 1692, apoi a devenit pastorul acestei parohii. Ruigys a venit în această parohie în 1708. El spune că s-a bazat pe manuscrisul lui Dicelijus („die locos des fel. Herrn Ernesti Dizelii” R 4r–4v) la alcătuirea repertoriului lituanian al dicționarului. Este probabil că Perkūnas și-a dus manuscrisele cu el la Įsrutis.

⁹ Jurgis Lebedys (1956: 14–16) darė prielaidą, kad LMAVB saugomas priežodžių, patarlių ir mįslių rinkinys Litauische Sprichwörter und Rätsel galbūt galėtų būti priskiriamas Perkūnui, tačiau 2011 m. nustatyta, jog šis rinkinys – Trempų kunigo Jokūbo Brodovskio (Jacob Brodowski, 1692–1744) autografas (Aleknavičienė 2011: 39–72), išskyrus keliolika vėlesnių Gotfrydo Ostermejerio (Gottfried Ostermeier, 1716–1800) prierašų (Aleknavičienė 2012: 23–51). Tad nebelieka pagrindo tiesiogiai sieti jį su Perkūno vardu, juo labiau kad nematyti bent kiek aiškesnio ryšio tarp minėto rinkinio ir PB.

Straipsniai / Articles

33

ONA ALEKNAVIČIENĖ

culegerea, compararea și prezentarea datelor, nu însă cu generalizări teoretice și formularea unor judecăți stricte.

Perkūno taisyti Ezopo pasakėčių (1706, EP) žodžiai ir žodžių junginiai rodo, kaip jis suvokė klausimus, kuriuos dabar tiria leksikologija. Perkūnas iškėlė mintį apie lietuvių kalbos žodžių daugiareikšmiškumą, laikydamas jį dėsningu lietuvių kalbos sistemos reiškiniu. Jis parodė, kad raiškos ir turinio santykis negali būti suprantamas supaprastintai: vieną raišką nebūtinai turi atitikti viena leksinė reikšmė.

Corectarea de către EP a îmbinărilor de cuvinte alcătuite fără respectarea combinabilității lexicale și gramaticale obișnuite în limba vie și încălcând principiul armoniei semantice mărturisește înțelegerea sistemului lexical-semantic – a relațiilor sintagmatice. Înțelegerea relațiilor paradigmatice este demonstrată de gruparea cuvintelor în serii de sinonime (alcătuirea paradigmelor sinonimice). Perkūnas a evidențiat resursele sinonimiei limbii lituaniene (a folosit termenul Synonyma) și, totodată, a arătat variabilitatea exprimării anumitor concepte. Deși, pe alocuri, a fost înclinat să restrângă posibilitățile de exprimare, exemplele oferite chiar de el demonstrează capacitatea de a denumi aspecte ale realității ținând seama de diversitatea trăsăturilor.

Evaluând limba EP, Perkūnas a identificat încălcări ale regulii identității (adecvării) în domeniul lexicului: traducătorul nu a folosit în mod corespunzător resursele limbii, nu a găsit mijloace de a reda conceptele unei culturi îndepărtate și necunoscute și nu a respectat regulile de ortografie și de accentuare. Perkūnas considera asemănarea sau identitatea formei cuvintelor (omografe), care creează obstacole în procesul de comunicare, o problemă la fel de importantă ca folosirea cuvintelor de neînțeles. Pentru a stabili care echivalent ar fi cel mai potrivit, el însuși s-a bazat atât pe criteriul cantitativ – a ales uzul mai răspândit –, cât și pe cel calitativ – a căutat forme de exprimare care să corespundă cel mai bine conceptelor.

Poziția lui Perkūnas față de împrumuturi nu era la fel de categorică precum cea a lui Mörlin. El privea folosirea împrumuturilor cu mult mai multă moderație – era de părere că acele cuvinte nelituaniene care s-au înrădăcinat în limbă și sunt folosite în mod curent trebuie păstrate și în limba scrisă. Reproșurile adresate traducătorului fabulelor pentru folosirea abundentă a împrumuturilor se întemeiau pe neconcordanța observată între cerințele teoretice ale lui Mörlin și realizarea lingvistică Ezopo pasakėčių în traducere.

La fel ca Mörlin, Perkūnas a distins îmbinările de cuvinte cele mai stabile, care oferă informații despre realitățile pe care oamenii le percep în mod specific; termenul folosit de ei, idiotismus, trebuie înțeles în două sensuri: «expresie specifică» și «uz obișnuit». Spre deosebire de Mörlin, Perkūnas nu a susținut că frazeologismele împrumutate trebuie delimitate strict de cele autohtone.

Termenii și afirmațiile folosite de Perkūnas permit identificarea începuturilor lexicologiei și conduc la concluzia că dezbaterea filologică a stimulat destul de timpuriu dezvoltarea gândirii lingvistice și în acest domeniu al științei limbii.

34

Acta Linguistica Lithuanica LXXII

Începuturile lexicologiei în tratatul lui Jokūbas Perkūnas Wohlgegründetes Bedenken über die ins Litauische übersetzten zehn Fabeln Aesopi und derselben passionierte Zuschrift (1706)

SURSE ȘI LITERATURĂ

Alek­navičienė Ona, Schiller Christiane 2002: Rastas antras Michaelio Mörlino Principium primarium in lingua Lithuanica (1706) egzempliorius. – Archivum Lithuanicum 4, 79–98.

Alek­navičienė Ona, Schiller Christiane 2003: Jokūbas Perkuhnas prieš Michąęlį Mö̈rliną, Johanną Schultz̨ą ir Philippą Ruhigą traktate Wolgegründetes Bedenken Über die Ins Litthauſche Überſeßte zehen Fabeln Æſopi, Und derſelben paſſionirte Zuſchrifft (1706). – Archivum Lithuanicum 5, 15–50.

Alek­navičienė Ona, Schiller Christiane, par., 2008: Jokūbo Perkūno traktatas Wohlgegründetes Bedenken über die ins Litauische übersetzten zehn Fabeln Aesopi und derselben passionierte Zuschrift. Kritinis komentuotas leidimas ir studija. Vilnius: Lietuvių literatūros ir tautosakos institutas.

Alek­navičienė Ona 2011: Rankraštinio šaltinio Litauische Sprichwörter und Rätsel atribucija. – Archivum Lithuanicum 13, 39–72.

Alek­navičienė Ona 2012: Gotfrydo Ostermejerio prierašai Jokūbo Brodovskio rankraščiuose: Litauische Sprichwörter und Rätsel ir Lexicon Germanico-Lithvanicum et Lithvanico-Germanicum. – Acta Linguistica Lithuanica 67, 23–51.

B – [Brodovskis Jokūbas] LEXICON GERMANICO=LITHVANICVM ET LĪ-THVANĪCO=GERMANĪCVM Darinnen ſo wohl die Vocabula Biblica Veteris et Novi Teſtamenti, als auch Vocabula Domeſtica item ūber zwey Tauſend Proverbia und ūber ein Hundert Aenig­mata Lithvanica und viele Phraſes anzutreffen und alſo wo nicht gantz völllig doch ziemlich Complet iſt. Welches alles GOTT allein zu Ehren und denen Liebhabern der Lithauiſchen Sprache zum Beſten mit großer Mühe und Fleiß zuſammen getragen. von Jacobo Brodowsky Praecentor Trempenſi, [înainte de 1744]; LMAVB RS: f. 137 – 15; ediție documentară: Jokūbas Brodovskis, Lexicon Germanico=Lithvanicum et Lithvanico=Germanicum. Dicționar manuscris din secolul al XVIII-lea. Ediție documentară cu facsimil, transcriere și indice de cuvinte 1–3, editată de Vincentas Drotvinas. Vilnius: Institutul Limbii Lituaniene, 2009.

[Brodovskis Jokūbas] Littauiſche Sprichwörter und Räſel, [după 1716], LMAVB RS: f. 137 – 1; ediție online: transcriere, concordanța formelor cuvintelor lituaniene, indice: Jokūbas Brodovskis, Litauische Sprichwörter und Rätsel, după 1716, editată de Ona Aleknavičienė și Vytautas Zinkevičius, 2011, www.lki.lt/seniejirastai.

Burger Harald 42010: Phraseologie. Eine Einführung am Beispiel des Deutschen. Berlin: Erich Schmidt Verlag.

C – Clavis Germanico-Lithvana [după 1680]; LMAVB RS: f. 137 13 – 14; ediție facsimilată: Clavis Germanico-Lithvana. Dicționar manuscris din secolul al XVII-lea de limbi germană–lituaniană

Straipsniai / Articles

35

ONA ALEKNAVIČIENĖ

dicționar 1–2, pregătit de Vincentas Drotvinas. Vilnius: Editura de Știință și Enciclopedii, 1995–1997; 3–4, Vilnius: Institutul de Editare a Științei și Enciclopediilor, 1997.

Citavičiūtė Liucija, par., 2008: Jono Šulco Ezopo pasakėčios. Dokumentinis leidimas ir straipsniai. Vilnius: Lietuvių literatūros ir tautosakos institutas.

Dilytė Dalia 2008: Jono Šulco Ezopo pasakėčių vertimo klausimai. – Citavičiūtė 2008, 167–184.

Drotvinas Vincentas, par., 2008: Michaelio Mörlino traktatas Principium primarium in lingva Litvanica. Dokumentinis leidimas ir studija. Vilnius: Lietuvių literatūros ir tautosakos institutas.

EP – [Jonas Šulcas] Die Fabuln ÆSOPI, Zum Versuch Nach dem PRINCIPIO Lithvanicæ Lingvæ, Littauisch vertiret von Johann Schultzen / S. Minist. Cand. Königsberg / gedruckt in der / von S. K. M. privilegirten / Georgischen Buchdruckerey / 1706; ediție documentară: Citavičiūtė 2008; ediție online: transcriere, concordanțe ale formelor cuvintelor lituaniene, index: Jonas Šulcas, Fabulele lui Esop, 1706, pregătită de Liucija Citavičiūtė, Ona Aleknavičienė, Vytautas Zinkevičius, 2007, www.lki.lt/seniejirastai.

H – [Frydrichas Vilhelmas Hakas] VOCABVLARIVM LITTHVANICO-GERMANICVM, ET GERMANICO-LITHVANICVM [...] Nebst Einem Anhang einer kurtzgefaßten Litthauischen Grammatic. Ausgefertiget von Friederich Wilhelm Haack [...] HALLE, Druckts Stephanus Orban, Univers. Buchar. [1730]; ediție critică: Vilma Zubaitienė (ed.), Frydrichas Vilhelmas Hakas, Vocabularium Litthvanico-Germanicum, et Germanico-Litthvanicum... Nebst einem Anhang einer kurtzgefassten Litthauischen Grammatic (1730) 1–2. Vilnius: Editura Universității din Vilnius, 2012.

Haugenas Einaras 1994: Kalbotyra ir kalbos planavimas. – Sociolingvistika ir kalbos kultūra, sud. Laima Grumadienė, Rūta Marcinkevičienė. Vilnius: Gimtoji kalba, 14–27.

Jakaitienė Evalda 1988: Leksinė semantika. Monografija. Vilnius: Mokslas.

Jakaitienė Evalda ²2010: Lexicologie. Manual de studiu. Vilnius: Editura Universității din Vilnius.

Karaliūnas Simas 2008: Kalbos vartojimas ir socialinis kontekstas. Vilnius: Lietuvių kalbos institutas.

K1G – [Danielius Kleinas] GRAMMATICA Litvanica Mandato & Autoritate SERENISSIMI ELECTORIS BRANDENBURGICI adornata, & præviâ Censurâ primùm in lucem edita à M. DANIELE Klein / Pastore Tils. Litv. Præmiffa eſt ad Lectorem Præfatio non minùs utilis, quàm neceſſaria. Cic. de Clar. Orat. Nihil ſimùl eſt & inventum & perfectum. REGIOMONTI, Typis & ſumptibus JOHANNIS REUSNERI, Anno χρισογονίας cIƆ IƆc. LIII; facsimil, traducere în lituaniană: Prima gramatică a limbii lituaniene. Anul 1653, redactor responsabil Jonas Kruopas. Vilnius: Editura de Stat pentru Literatură Politică și Științifică

36

Acta Linguistica Lithuanica LXXII

Elemente de lexicologie în tratatul lui Jokūbas Perkūnas Considerație bine întemeiată asupra celor zece fabule ale lui Esop traduse în lituaniană și a scrisorii înflăcărate trimise în legătură cu acestea (1706)

literatūros leidykla, 1957, 65–272; Kazimiero Eigmino vertimas: 395–528; internetinis leidinys: perrašas, lietuviškų žodžių formų konkordancijos: Danielius Kleinas, Grammatica Litvanica, 1653, parengė Mindaugas Šinkūnas, Vytautas Zinkevičius, 2011, www.lki.lt/seniejirastai.

K1C – [Danielius Kleinas] M. DANIELIS KLEINII COMPENDIUM LITVANICO-GERMANICUM, Oder Kurtze und gantz deutliche Anführung zur Littauſchen Sprache / wie man recht Littauſch lesen / ſchreiben und reden sol. Cum Privilegio S.R.M. Pol. & Seren. Elect. Brandenb. Königsberg / Gedruckt und verleget durch Iohann Reuſnern / M. DC.LIV; facsimil, traducere în lituaniană: Prima gramatică a limbii lituaniene. Anul 1653, redactor responsabil [Jonas] Kruopas. Vilnius: Editura de Stat pentru Literatură Politică și Științifică, 1957, 275–394; traducerea lui Emilijus Kraštinaitis: 529–610; ediție online: transcriere, concordanțe ale formelor cuvintelor lituaniene: Danielius Kleinas, Compendium Lituanico-Germanicum, 1654, pregătit de Mindaugas Šinkūnas, Vytautas Zinkevičius, 2011, www.lki.lt/seniejirastai.

Kuzavinis Kazimieras 1996: Lotynų–lietuvių kalbų žodynas. Vilnius: Mokslo ir enciklopedijų leidykla.

Lebedys Jurgis 1956: Pirmieji smulkiosios lietuvių tautosakos rinkiniai. – Smulkioji lietuvių tautosaka XVII–XVIII a. Priežodžiai, patarlės, mįslės, parengė Jurgis Lebedys. Vilnius: Valstybinė grožinės literatūros leidykla, 5–40.

Lex – Lexicon Lithuanicum [mijlocul secolului al XVII-lea]; LMAVB RS: f. 137 – 10; ediție documentară: Lexicon Lithuanicum. Dicționar germană–lituaniană manuscris din secolul al XVII-lea, pregătit de Vincentas Drotvinas. Vilnius: Mokslas, 1987.

LKŽe – Dicționarul limbii lituaniene 1–20, 1941–2002. Versiune electronică, colegiul editorial: Gertrūda Naktinienė (redactoare-șefă), Jonas Paulauskas, Ritutė Petrokienė, Vytautas Vitkauskas, Jolanta Zabarskaitė. Vilnius: Institutul Limbii Lituaniene, 2005, www.lkz.lt.

Lutzeier Peter Rolf 2002: Der Status der Lexikologie als linguistische Disziplin. – Lexikologie. Ein internationales Handbuch zur Natur und Struktur von Wörtern und Wortschätzen 1, hrsg. von D. Alan Cruse. Berlin, New York: Walter de Gruyter, 2002, 1–14.

Marcinkevičienė Rūta 2001: Tradicinė frazeologija ir kiti sustabarėję kalbos vienetai. – Lituanistica 4(48), 81–98.

MP – [Michaelis Mörlinas] Zur wollmeinenden Vereinigung Und Einmüthigen Bedenken über das Principium primarium In Lingva Lithvanica, In den Worten: LOQVEN-DUM CUM VULGO, enthalten [...] M. Mörlin. P. Gumb. Königsberg / gedruckt In der / von Sr. Königl. Majest. privilegirten / Georgischen Buchdruckerey. Anno 1706; ediție documentară: Drotvinas 2008; ediție online: transcriere, indexul cuvintelor lituaniene:

Straipsniai / Articles

37

ONA ALEKNAVIČIENĖ

Michaelis Mörlinas, Principium primarium in lingua Lithuanica, 1706, parengė Vincentas Drotvinas, 2008, www.lki.lt/seniejirastai.

PB – [Perkūnas Jokūbas] Wolgegründetes Bedenken / Über die / Ins Litthauſche / Überſetzte zehen Fabeln Æſopi, Und derſelben paſſionirte Zuſchrifft / Auf Begehren eines Liebhabers der Litthauſchen Sprachen / Aufgeſetzt von Iacob Perkhun / Pfarrern zu Walterkehmen. Leipzig und Franckfurt / Anno 1706; ediție critică: Aleknavičienė, Schiller 2008; ediție online: transcriere, concordanțe ale formelor cuvintelor lituaniene, index: Jokūbas Perkūnas, Wohlgegründetes Bedenken über die ins Litauische übersetzten zehn Fabeln Aesopi und derselben passionierte Zuschrift, 1706, ediție pregătită de Ona Aleknavičienė, Christiane Schiller, Vytautas Zinkevičius, 2008, www.lki.lt/seniejirastai.

Quandt 4 – [Kvantas Jonas Jokūbas] Preuss[iſche] Presbyterologie 4 [înainte de 1772]; GStA PK: XX. HA Hist. StA Königsberg, Hs. 2.

R, Rlv, Rvl – [Ruigys Pilypas] Littauiſch=Deutſches und Deutſch=Littauiſches Lexicon, Worinnen ein hinlänglicher Vorrath an Wörtern und Redensarten, welche ſowol in der H. Schrift, als in allerley Handlungen und Verkehr der menſchlichen Geſellſchaften vorkommen, befindlich iſt: [...] von Philipp Ruhig, Pfarrern und Seniore zu Walterkehmen, Inſterburgiſchen Hauptamtes. Königsberg, druckts und verlegts I. H. Hartung, 1747; transcriere, concordanțe ale formelor cuvintelor lituaniene, ediție pregătită de Vilma Zubaitienė, Vytautas Zinkevičius, 2011, Baza de date a scrierilor vechi a Institutului de Limbă Lituaniană, Inv. Nr. T-44, K-1-44; Rlv – partea lituaniană-germană, Rvl – partea germană-lituaniană.

RgB – [Ruigys Pilypas] Betrachtung der Littauiſchen Sprache, in ihrem Urſprunge, Weſen und Eigenſchaften [...] von Philipp Ruhig, Pfarrern und Seniore zu Walterkehmen, im Hauptamt Inſterburg. Königsberg, druckts und verlegts Johann Heinrich Hartung, 1745; facsimil, traducere în limba lituaniană: Ruigys 1986, 20–164.

RgM – [Ruigys Pilypas] MELETEMA, è re ipſa, Autoribus variis, atq[ue] experientia, ſiſtens LINGVAM Lithuanicam [...] à Philippo Ruhigio, Inſterb. Pruſſo, Eccleſiæ Walterkemenſis in Diſtrictu Inſterburgenſi Paſtore Germanico-Lituanico [...] [1735]; facsimil, traducere în limba lituaniană: Ruigys 1986, 167–396.

Römer Christine, Matzke Brigitte² 2005: Lexikologie des Deutschen. Eine Einführung. Tübingen: Gunter Narr Verlag.

Ruigys Pilypas 1986: Lietuvių kalbos kilmės, būdo ir savybių tyrinėjimas, parengė Vytautas Jurgutis, Valerija Vilnon y tė. Vilnius: Vaga.

SŠG – [Sapūnas Kristupas, Šulcas Teofilis] COMPENDIUM GRAMĀTI-CAE LITHVANICAE Theophili Schultzens Past: Cattenov, REGIOMONTI: Typis Friderici Reußneri, [...] Āō: 1673; facsimil, traducere în limba lituaniană, indexul cuvintelor lituaniene: Sapūno ir Šulco gramatika, ediție pregătită de Kazimieras Eigminas, Bonifacas Stundžia. Vilnius: Institutul de Editare Științifică și Enciclopedică, 1997; ediție online: transcriere,

38

Acta Linguistica Lithuanica LXXII

Elemente de lexicologie în tratatul lui Jokūbas Perkūnas Wohlgegründetes Bedenken über die ins Litauische übersetzten zehn Fabeln Aesopi und derselben passionierte Zuschrift (1706)

concordanțe ale formelor cuvintelor lituaniene: Kristupas Sapūnas, Teofilis Šulcas, Compendium grammaticae Lithuanicae, 1673, ediție pregătită de Mindaugas Šinkūnas, Vytautas Zinkevičius, 2010, www.lki.lt/seniejirastai.

Urbutis Vincas ²2008: Diferențierea genetică a lexicului. – Enciclopedia limbii lituaniene, ediția a doua, revizuită și completată, coordonată de Kazys Morkūnas, redactată de Vytautas Ambrazas. Vilnius: Institutul de Editare Științifică și Enciclopedică, 308–310.

Bazele lexicologiei în tratatul Wohlgegründetes Bedenken über die ins Litauische übersetzten zehn Fabeln Aesopi und derselben passionierte Zuschrift (1706) de Jokūbas Perkūnas

R E Z U M A T

În acest articol, tratatul lui Jokūbas Perkūnas Wohlgegründetes Bedenken über die ins Litauische übersetzten zehn Fabeln Aesopi und derselben passionierte Zuschrift (1706, denumit în continuare PB) este analizat ca sursă de idei lingvistice în lexicologie.

Analizând capacitatea traducătorului fabulelor lui Esop Die Fabuln Aesopi (1706, denumite în continuare EP) de a aplica în practică principiile enunțate în tratatul lui Michaeli Mörlin Principium primarium in lingua Lithuanica (1706, denumit în continuare MP), Perkūnas s-a concentrat asupra lexicului, acordând însă mult mai puțină atenție examinării normelor lexicale decât Mörlin. Activitatea lingvistică a lui Perkūnas s-a desfășurat la un nivel mai degrabă practic (empiric), adică a presupus colectarea, evaluarea și prezentarea datelor lingvistice, spre deosebire de generalizările teoretice și de luarea unor decizii rigide.

Perkūnas îl considera pe Mörlin traducătorul fabulelor, nu pe Jonas Šulcas, astfel că a discutat cu acesta, în tratat, principiile folosirii și standardizării limbii. Afirmațiile lui Perkūnas și cuvintele corectate din fabulele lui Esop arată cum înțelegea problemele analizate astăzi de lexicologie. Perkūnas a formulat ideea polisemiciei cuvintelor lituaniene, considerând-o un fenomen constant al sistemului lingvistic lituanian. El a subliniat că relația dintre expresie și conținut nu poate fi concepută în mod simplificat: unei unități de expresie nu trebuie să-i corespundă un singur sens lexical.

Corectarea îmbinărilor de cuvinte alcătuite fără respectarea valenței lexicale și gramaticale obișnuite și cu încălcarea principiilor de concordanță semantică din fabulele lui Esop atestă conștientizarea sistemului semantic lexical, adică a relațiilor sintagmatice. Perceperea relațiilor paradigmatice este demonstrată de gruparea cuvintelor în

Straipsniai / Articles

39

ONA ALEKNAVIČIENĖ

serii sinonimice (constituirea paradigmelor sinonimice). Perkūnas a evidențiat resursele sinonimiei limbii lituaniene (a folosit termenul Synonyma) și a demonstrat variabilitatea anumitor expresii noționale. Deși el însuși tindea să restrângă potențialul expresiv, exemplele pe care le-a oferit atestă capacitatea de a denumi obiecte reale în diverse moduri, în funcție de varietatea trăsăturilor acestora.

Perkūnas a identificat încălcări ale regulii identității (adecvării) în domeniul lexicului, evaluând limba fabulelor: traducătorul a folosit greșit resursele limbii, nu a găsit mijloace de a reda concepte dintr-o cultură îndepărtată și necunoscută și nu a respectat regulile ortografiei și ale accentuării. Potrivit lui Perkūnas, asemănarea sau congruența expresiei cuvintelor, din cauza căreia apar bariere în comunicare, era considerată o problemă la fel de importantă ca folosirea cuvintelor de neînțeles. El căuta cel mai bun echivalent și recurgea atât la criteriul cantitativ, adică alegea uzul cel mai răspândit, cât și la criteriul calitativ, căutând cea mai bună formă de exprimare a conceptului.

În privința cuvintelor împrumutate, Perkūnas era mai puțin categoric decât Mörlin. Atitudinea sa față de folosirea împrumuturilor era mai moderată: considera că și cuvintele nelituaniene acceptate și folosite frecvent în limba vorbită ar trebui păstrate în limba scrisă. Reproșurile adresate traducătorului pentru folosirea abundentă a cuvintelor împrumutate se întemeiază pe discrepanța dintre cerințele teoretice ale lui Mörlin și realizarea lor lingvistică în traducerea fabulelor.

La fel ca Mörlin, Perkūnas distingea locuțiunile stabile care transmit informații despre modul specific în care oamenii înțeleg obiectele realității; termenul folosit de ei, idiotismus, poate avea un sens dublu: poate însemna „expresie distinctivă” sau „uz convențional”. Spre deosebire de Mörlin, Perkūnas nu cerea o distincție strictă între frazeologismele împrumutate și cuvintele autohtone.

Terminologia și afirmațiile folosite de Perkūnas prefigurează elementele de bază ale lexicologiei și conduc la concluzia că dezbaterea filologică a stimulat dezvoltarea gândirii lingvistice într-un stadiu relativ timpuriu al acestei ramuri a științei limbii.

Primit la 3 aprilie 2014.

ONA ALEKNAVIČIENĖ

Institutul Limbii Lituaniene

str. Petro Vileišio 5, LT-10308 Vilnius, Lituania

[email protected]

40

Acta Linguistica Lithuanica LXXII