Acta Linguistica Lithuanica 2026, vol. 94, pp. 1–12 Link cuprins / Turinio nuoroda ISSN 2669–218X (online / electronic)

TERMINOLOGIA ONOMASTICĂ: ÎNTRE RIGOAREA SISTEMICĂ ȘI PROLIFERAREA NESTĂVILITĂ

Terminologia onomastică: între rigoarea sistemică și proliferarea nestăvilită

ARTUR GAŁKOWSKI Institutul de Studii Romanice, Facultatea de Filologie, Universitatea din Łódź E-mail: [email protected] ID ORCID: https://orcid.org/0000-0003-2471-0886 Domenii de cercetare: lingvistică italiană, franceză și slavă, onomastică, crematonomastică, terminologie onomastică, teoria onomasticii, lexicologie, glotodidactică.

https://doi.org/10.35321/all94-04

REZUMAT Acest articol examinează terminologia onomastică contemporană, concentrându-se asupra coexistenței coerenței sistemice și a proliferării terminologice în creștere. Sunt analizate strategiile lingvistice care stau la baza formării termenilor (meta)onomastici tradiționali și emergenți, făcându-se distincția între neologismele monorematice și formațiile sintagmatice descriptive. O atenție deosebită este acordată circulației termenilor în onomastică, în alte subspecializări lingvistice și în domenii aplicate prin mecanismul transferului interdisciplinar. Pe baza unor exemple selectate din practica terminologică recentă, inclusiv a unor propuneri documentate în dicționare onomastice contemporane și în publicații științifice, studiul examinează critic proliferarea termenilor neologici, dintre care mulți se caracterizează prin inconsistență formală, motivație pragmatică slabă și transparență comunicativă limitată. Se susține că neologizarea excesivă și insuficient fundamentată, inclusiv fragmentarea terminologiei aplicate unor categorii foarte individualizate de obiecte denumite, poate conduce la ambiguitate conceptuală, inflație terminologică și diminuarea rigurozității metodologice. În schimb, se arată că termenii descriptivi și transparenți din punct de vedere structural oferă o mai mare claritate, interpretabilitate și adecvare funcțională. Prin urmare, articolul urmărește să delimiteze granițele creativității terminologice în onomastică, subliniind importanța disciplinei conceptuale, a consecvenței translingvistice și a alinierii la standardele recunoscute la nivel internațional ale terminologiei științifice.

CUVINTE-CHEIE: terminologie onomastică, termeni metaonomastici, proliferare terminologică, transfer interdisciplinar, neologizare, standardizare terminologică, strategii lingvistice.

ANOTARE Acest articol abordează terminologia onomastică actuală, acordând o atenție deosebită coexistenței coerenței sistemice și a abundenței terminologice tot mai mari. Sunt analizate strategiile lingvistice care determină formarea termenilor (meta)onomastici tradiționali și noi, distingându-se neologismele monorematice de structurile sintagmatice descriptive. O atenție specială este acordată răspândirii termenilor în onomastică, în alte domenii ale științei limbii și în domenii aplicate, prin mecanismul transferului interdisciplinar. Pe baza unor exemple selectate din practica terminologică recentă, consemnate în dicționare onomastice actuale și în publicații științifice, studiul discută critic răspândirea neologismelor, majoritatea caracterizate prin inconsistență formală, motivație pragmatică slabă și transparență comunicativă limitată. Se susține că formarea excesivă și insuficient fundamentată a unor termeni noi, inclusiv fragmentarea terminologiei aplicate unor categorii extrem de individualizate de obiecte denumite, poate genera ambiguitate conceptuală, extinderea terminologiei și reducerea fiabilității metodologice. Dimpotrivă, s-a demonstrat că termenii descriptivi și clar structurați oferă un grad mai mare de claritate, comprehensibilitate și adecvare funcțională

Drepturi de autor © 2026 Artur Gałkowski. Publicat de Institutul Limbii Lituaniene. Acesta este un articol cu acces deschis, distribuit în condițiile licenței Creative Commons Attribution, care permite utilizarea, distribuirea și reproducerea nelimitată în orice mediu, cu condiția menționării autorului și a sursei originale. // Publicat de Institutul Limbii Lituaniene. Acest articol este cu acces deschis, distribuit în condițiile licenței „Creative Commons” de atribuire, care permit utilizarea, distribuirea și reproducerea nelimitată a conținutului pe orice suport, cu menționarea autorului și a sursei.

Received: / Gauta: 2026–04–29. Accepted: / Priimta: 2026–06–02.

1

termenii asigură o mai mare claritate, comprehensibilitate și adecvare funcțională. Prin urmare, articolul urmărește să definească limitele creativității terminologice în onomastică, subliniind importanța coerenței conceptuale, a compatibilității translingvistice și a conformității cu standardele recunoscute la nivel internațional ale terminologiei științifice.

CUVINTE-CHEIE: terminologie onomastică, termeni metaonomastici, proliferare terminologică, transfer interdisciplinar, neologizare, standardizare terminologică, strategii lingvistice.

INTRODUCERE

Terminologia onomastică se dezvoltă în prezent într-o stare de tensiune între necesitatea coerenței sistemice și tendința tot mai accentuată spre proliferarea necontrolată a termenilor noi. Deși crearea unor termeni noi reflectă dezvoltarea dinamică a cercetării onomastice și dimensiunea sa interdisciplinară, aceasta ridică, de asemenea, întrebări esențiale privind claritatea conceptuală, consecvența metodologică și transparența comunicativă a terminologiei onomastice în contexte individuale, translingvistice și multiculturale (vezi Zgusta 1995; Šrámek 2003; Wolnicz-Pawłowska 2016; Odaloš 2018; 2022; Bijak 2019; Gałkowski 2024; 2025).

Obiectivul principal al acestui articol este examinarea mecanismelor de formare a termenilor în onomastica contemporană și evaluarea adecvării funcționale, a motivației raționale și a legitimității științifice a terminologiei onomastice. Se susține că, deși inovația terminologică constituie un aspect inerent și necesar al dezvoltării studiilor onomastice, proliferarea sa excesivă sau insuficient fundamentată poate conduce la ambiguitate conceptuală, fragmentare terminologică și slăbirea rigorii metodologice.

Rezultatele se bazează pe un corpus de termeni onomastici colectați în funcție de tiparele lor de formare, de domeniile în care sunt utilizați și de măsura în care introducerea lor răspunde unei necesități științifice identificabile^¹. Abordarea cercetării combină analiza lexicologică cu o perspectivă semantică și pragmatică, care ia în considerare structura internă a termenilor și rolul lor în comunicarea onomastică și științifică în sens mai larg (cf. Harvalík, Valentová 2018: 55–56). O atenție deosebită este acordată distincției dintre neologismele monorematice și formațiile sintagmatice descriptive, precum și influenței resurselor lingvistice clasice și neclasice asupra creării termenilor.

Studiul contribuie la definirea limitelor creativității terminologice în onomastică, în special atunci când neologizarea este inutilă, slab justificată sau instabilă conceptual. Studiul abordează, de asemenea, necesitatea de a restrânge terminologizarea excesiv de fragmentată a unor mulțimi discutabile de nume care se referă la categorii foarte specifice de obiecte, de exemplu diferite tipuri de zoonime atribuite anumitor specii de animale și insecte sau ideonime extrem de speculative referitoare la diverse produse artistice și mediatice. Astfel, studiul urmărește să promoveze o abordare mai echilibrată și mai critică a dezvoltării și evaluării terminologiei onomastice.

1. TERMINOLOGIA ONOMASTICĂ CA PARTE A CERCETĂRII LINGVISTICE ȘI COGNITIVE

Odată stabilită și adaptată la teoriile și metodele în evoluție din studiul numelor proprii și al proceselor de denumire, terminologia onomastică constituie un domeniu științific relativ autonom, rămânând totodată, în principiu, parte integrantă a terminologiei lingvistice (cf. Wolnicz-Pawłowska 2016: 38). În consecință, ea poate fi examinată în cadrul lingvisticii și al ramurilor sale analitice principale, precum și, într-o anumită măsură,

¹ Studiul se bazează pe glosare și dicționare onomastice și cvasi-onomastice selectate, inclusiv Grundbegriffe der Namenkunde (GDN 1964), Lexique des termes utiles à l’étude des noms de lieux (LTUENL 1975), Słownik terminów używanych przy standaryzacji nazw geograficznych (STSNG 2014), Terminologia Onomastica (TON 2018), English-Romanian Dictionary of Name-related Terms (ERDNRT 2020), An Alphabetical Guide To The Language of Names Studies (GLNS 1996), A Dictionary of Ukrainian Onomastic Terminology (DUOT 2024), Slovenská onomastická terminológia (SOT 2024), List of Key Onomastic Terms (LKOT) și alte surse terminologice recente.

2

domeniile sale teoretice. Ca orice alt termen, un termen onomastic este o unitate lexicală, de la un singur cuvânt până la o expresie pluriverbală sau o structură sintagmatică, realizată în uzul lingvistic.

Prin urmare, el intră în sfera cercetării lingvistice și a subspecializărilor sale, inclusiv lexicologia, semantica, pragmatica și lingvistica cognitivă. Un anumit termen onomastic, precum gephyronym (< gr. γεφύρα gephyra „pod”), utilizat pentru a desemna numele proprii ale podurilor, poate codifica și transmite cunoaștere despre lume. El poate indica existența unui anumit tip de obiect onimic identificat prin nume proprii (Šrámek 2003). Din perspective onomastică, lingvistică și culturală, astfel de obiecte pot justifica introducerea unor termeni (meta)onomastici distincti (Gałkowski 2021). Există însă și alte perspective, inclusiv opinia potrivit căreia „tipurile de nume proprii ar trebui definite în primul rând pe baza proprietăților numelor înseși, și nu a obiectelor pe care le denumesc” (Włoskowicz 2018: 94^²).

2. TRANSFERURI INTERDISCIPLINARE ȘI EXTINDEREA TERMINOLOGIEI ONOMASTICE

Abordarea adoptată aici se bazează pe presupunerea că numele proprii constituie un obiect relevant de cercetare în aproape toate ramurile tradiționale și contemporane ale lingvisticii. Aceasta cuprinde domeniile analitice centrale și se extinde către arii mai aplicate ale cercetării lingvistice, precum sociolingvistica, psiholingvistica, glotodidactica, studiile de traducere și lingvistica de corpus. Cea din urmă evidențiază în mod deosebit amploarea, potențialul și cerințele de cercetare mai largi ale onomasticii. Atunci când sunt examinate în contexte discursive, textuale sau culturale specifice, numele proprii necesită cadre analitice și strategii metodologice care sunt în mod inerent interdisciplinare și, în consecință, mai complexe. Sfera lor depășește domeniul științelor umaniste și cuprinde alte discipline științifice și domenii de aplicare.

Terminologia onomastică poate fi comparată cu terminologia științelor mai orientate spre obiecte, precum cele care descriu formele geografice, desemnate prin nume comune și nume proprii. Substantivul comun river, de exemplu, atunci când este considerat o desemnare fiziografică, poate fi examinat alături de nume proprii precum Neris sau Vilija, care funcționează în hidronomasticonul lituanian ca potamonime (< gr. ποταμός potamós „râu”), în special în domeniul hidronomasticii (cf. Hladký 2022: 322–323). În mod similar, termenul de specie oak, atestat în diferite limbi și reprezentat prin diverse forme în terminologia botanică, își găsește corespondentul onomastic în numele propriu Bartek, care desemnează un anumit stejar recunoscut ca monument al naturii în Voievodatul Świętokrzyskie din Polonia. Din perspectivă onomastică, acest nume exemplifică transonimizarea deantroponimică^³ și aparține clasei dendronimelor (< gr. δένδρον déndron „arbore”), adică nume proprii atribuite arborilor individuali din peisajul natural (cf. Bijak 2020: 75).

În ceea ce privește topografia și, mai larg, domeniile culturale, pot fi avuți în vedere numeroșii termeni derivați din abordarea geografică și geologică elaborată de Henri Dorion și Jean Poirier în glosarul lor francez de termeni utili pentru denumirile de locuri (LTUENL 1975). Această lucrare poate fi considerată un punct de referință timpuriu și influent pentru noua terminologie onomastică, reflectat în compendiile lexicografice ulterioare din țările slave de est și de sud (vezi, de exemplu, EBO 2010; SUOT 2012; cf. STSNG 2014).

Analiza surselor, documentelor și glosarelor tematice sugerează că integrarea termenilor non-onomastici în onomastică, în sens strict, urmată de validarea lor științifică, nu este neobișnuită. În schimb, numeroși termeni onomastici recunoscuți au fost și continuă să fie adoptați de alte discipline și domenii nonștiințifice.

^² Tradus din polonă de autor.

^³ Transonimizarea deantroponimică se referă la procesul prin care un nume personal, una dintre variantele sale sau una dintre componentele sale principale este transferată unei alte categorii onomastice și desemnează ulterior un alt tip de obiect denumit.

3

Aceste procese sunt spontane și naturale. De fapt, onomastica nu are un mandat exclusiv de a reglementa problemele denumirii. În domeniile nonștiințifice, o asemenea pretenție ar fi în mare măsură de neînțeles, în special în contexte în care terminologia „para-onomastică”^⁴ este utilizată în mod curent pentru a denumi sau codifica diverse produse industriale ori în practici pseud științifice precum „onomancia”, care atribuie numelor personale origini presupuse și valori psihologice subiective.

2.1. DENUMIREA COMERCIALĂ ȘI ONOMASTICA APLICATĂ: UN CAZ DE INFLUENȚĂ RECIPROCĂ

Natura interdisciplinară a numelor comerciale (mărcilor verbale) a atras atenția onomasticienilor, lingviștilor și a altor specialiști timp de mai multe decenii (vezi Sjöblom 2014). Deși acest domeniu pare oarecum îndepărtat de onomastică în sensul său central, el rămâne un subiect de interes continuu pentru onomastică și, prin extensie, pentru marketing, în special în ceea ce privește reglementarea administrativă a proceselor de denumire.

În onomastică sau, mai precis, în crematonomastică, numele comerciale atribuite produselor, producătorilor sau entităților comerciale sunt considerate fie pragmonime, fie pragmatonime (< gr. πρᾶγμα pragma „lucru, obiect, activitate”), fie ergonime (< gr. ἔργον ergon „muncă”) și, la un nivel mai general, crematonime de marketing sau marconime (< germ. mark „marcă”), referindu-se la mărci^⁵. O marcă este înțeleasă ca un semn distinctiv asociat unei anumite entități economice și proprietarului acesteia. Prin urmare, ea este protejată ca activ corporal și intelectual substanțial, cuprinzând elemente lingvistice, grafice și uneori multisenzoriale.

2.2. NATURA DUALĂ A TERMINOLOGIEI ONOMASTICE: DOMENII STRICTE ȘI NON-STRICTE

Clasificarea de bază a terminologiei onomastice tradiționale și emergente este modelată de strategiile lingvistice utilizate în formarea sa și se întemeiază pe caracterul său dual. Pe de o parte, există o terminologie strictă, specifică cercetării onomastice și obiectelor sale de studiu. Pe de altă parte, terminologia non-strictă are un caracter interdisciplinar și este influențată de alte discipline, precum și de fenomene culturale și naturale. Ea servește atât la descrierea unor domenii diverse ale cunoașterii, cât și ca instrument cognitiv în conceptualizarea și interpretarea fenomenelor naturale și culturale.

Se poate presupune că până și cel mai strict definit termen onomastic și conceptul care stă la baza sa au aplicații non-stricte, interdisciplinare, și invers. De exemplu, termenul hodonim (< gr. ὁδός hodós „drum”) este utilizat nu numai în onomastică, ci și în anumite contexte infrastructurale. În mod similar, termenul poetonim (< gr. ποιητός poiētos „creat, produs”) își are originea în studiile literare și a fost ulterior adoptat de onomastica literară și, în paralel, de alte ramuri ale onomasticii în care este aplicat potențialul creativ al numelor. Astfel de evoluții au dus la apariția unor categorii mai specializate de nume proprii literare în domenii culturale specifice, inclusiv formații precum antropoetonime, topo poetonime, mitopoetonime, teopoetonime și zoopoetonime (cf. Graf 2020: 125).

^⁴ Terminologia para-onomastică cuprinde concepte și termeni situați la periferia cercetării onomastice. Ea include noțiuni interdisciplinare relevante pentru studiul numelor, precum și construcții speculative, nestandardizate sau neîntemeiate științific, care imită conceptualizarea onomastică, rămânând însă detașate de fundamentele teoretice și metodologice consacrate.

^⁵ Pentru mai multe informații despre termenul marconim și echivalentele sau variantele sale (de exemplu, firmonime sau logonime), vezi A. Gałkowski (2022).

4

3. STRATEGII LINGVISTICE DE FORMARE A TERMENILOR METAONOMASTICI: NEOLOGISME MONOREMATICE ȘI MODELE DESCRIPTIVE

În cadrul strategiilor lingvistice care stau la baza terminologiei onomastice atât stricte, cât și non-stricte, pot fi distinse trei grupuri principale de tehnici formative, cu referire specială la formațiile metaonomastice. Acestea permit identificarea terminologică a „numelor numelor”, a „numelor colecțiilor de nume” și a „numelor subdiviziunilor studiilor onomastice”.

Grupul |1| → Formarea unor termeni monorematici (sintetici) convenționali, în conformitate cu principiile consacrate ale formării termenilor onomastici (de exemplu, limnonim, limnonimie, limnonomastică; limnonimic și limnomanostatic < gr. λίμνη límnē „lac”).

Grupul |2| → Formarea unor termeni descriptivi în cadrul unui model nominal polirematic (analitic) (în engleză, de regulă: clasa obiectelor onimice + nume/denumire sau nume/denumire + of + clasa obiectelor onimice). Acest tipar are realizări analoge în diferite limbi. Exemplele includ engl. lake names sau names of lakes = pol. nazwy jezior = lit. ežerų pavadinimai etc. Un tipar înrudit este reprezentat de construcții alcătuite dintr-un termen-cheie, precum onimie, antroponimie, toponimie, urbanonimie etc., urmat de un complement, de exemplu, engl. urbanonymy of Vilnius = pol. urbanonimia Wilna = lit. Vilniaus urbanonimija.

Grupul |3| → Formarea unor termeni descriptivi în cadrul unui model sintagmatic adjectival (termen-cheie: onim, onimie sau onomastică + adjectiv relațional). Adjectivul poate denota o clasă de obiecte onimice sau poate indica o referință spațială, temporală, istorică, culturală, lingvistică ori discursivă. Exemplele includ nume lituaniene, onimie lituaniană și onomastică lituaniană.

Grupul |1| reprezintă un tip de neologism monolexical bazat pe compunere, implicând de obicei două componente lexicale sau formante și, mai rar, trei. De exemplu, compusul din două elemente hagionim (< gr. ἅγιος hágios „sfânt”) poate fi analizat ca hagio + onim, în timp ce compusul din trei elemente hagiotoponim constă din hagio + topo + onim. În acest din urmă caz, este posibilă și interpretarea structurii ca un compus din două elemente: hagio + toponim.

Componenta inițială funcționează de obicei ca un prefix cu rol semantic determinant și distinctiv. Cu toate acestea, a doua componentă nu poate fi clasificată drept sufix în sens tradițional, în pofida faptului că prezintă anumite proprietăți asemănătoare sufixelor. La crearea termenilor metaonomastici neologici, formantele constitutive au un statut morfologic complex, combinând componente afixale și tematice — cu alte cuvinte, funcționează atât ca elemente legate, cât și ca teme.

Numeroșii termeni identificați în Grupul |1| constituie un rezervor substanțial de formații tehnice specializate. Totuși, problema nu constă doar în cantitatea lor, ci și în calitatea lor, după cum o dovedește prezența dubletelor și tripletelor bazate pe surse latine, grecești și, uneori, pe alte surse lingvistice. Această variație împiedică unificarea terminologică atât la nivel național, cât și internațional.

Aceste formații oferă exemple semnificative de inovație lexicală, apărând adesea în urma încercărilor individuale de a crea termeni noi. Odată introduse în discursul științific, ele tind să persiste și să circule dincolo de limitele imediate ale cercetării onomastice. Astfel de fenomene sunt ilustrate de dubletele din terminologia onomastică poloneză, de exemplu speleonim (< gr. σπήλαιον spélaion „peșteră, cavernă”) și *kawonim [sic!] (< lat. cavus, cava „peșteră”), care se referă ambele la denumiri de peșteri. Un alt exemplu polonez este perechea hodonim și *wianim, care desemnează nume de trasee atât în spații urbane, cât și rurale. Termenul *wianim (< lat. via „drum” sau „stradă”) tinde să fie asociat cu zonele extraurbane, precum potecile montane

5

potecile⁶. În terminologia internațională pot fi observate, de asemenea, triplete. De exemplu, desemnarea numelor de sate include comonim (< gr. κώμη kṓmē „sat”), viconim (< lat. vicus „sat”) și ruronim (< lat. rus „sat”, ruralis „rural”).

Grupurile |2| și |3| cuprind, la rândul lor, formații frazeologice pluriverbale alcătuite din două sau mai multe elemente. De regulă, unul dintre acestea funcționează ca termen onomastic-cheie, adică un element pivot prezent și în compușii Grupului |1|, inclusiv nume, denumire, onim, onimie sau onomastică. Celelalte elemente acționează ca modificatori semantici, definind sfera categoriilor terminologice și conceptuale relevante, de exemplu numele orașelor lituaniene sau hidronimia baltoslavă.

4. LIMITELE TERMINOLOGIEI ONOMASTICE ȘI DIMENSIUNILE SALE FUNCȚIONALE ȘI SEMANTICE

O posibilă obiecție se referă la termenii care precizează anumite domenii de referință, precum teritoriul, sfera temporală, caracteristicile indivizilor sau ale comunităților sociale și trăsăturile lingvistice formale. În cazul Grupurilor |2| și |3|, termenii descriptivi tind să aibă o sferă mai limitată. Se ridică astfel întrebarea dacă statutul lor terminologic este mai slab decât cel al expresiilor descriptive mai generale sau al formelor monolexicale generalizatoare caracteristice Grupului |1|, pur și simplu deoarece conțin elemente atributive care le precizează referința.

Această întrebare retorică ar putea prilejui reflecții mai ample asupra sferei terminologiei onomastice și științifice (cf. Włoskowicz 2018). Deși formele structurale ale unui set de termeni sunt relativ ușor de identificat, definirea limitelor și a conținutului lor conceptual este considerabil mai dificilă. Poate fi recunoscută o zonă de tranziție sau de graniță, care poate include denumiri ale infrastructurii urbane sau extraurbane, precum podurile ori tunelurile. Deși sunt adesea clasificate drept hodonime, acestea rămân instabile din punct de vedere terminologic. Categoriile corespunzătoare nu sunt întotdeauna delimitate în mod consecvent în sistemele onomastice, situându-se la interfața dintre clasificările consacrate și variantele lor modificate.

Merită subliniat faptul că acest tip de categorisire terminologică, dependentă de tipologia naturală sau culturală a referenților, reflectă zona de graniță sau intermediară a terminologiei onomastice și, simultan, dezvăluie trăsături esențiale ale numelor proprii. Deși statutul proprial al unui anumit nume poate fi uneori discutabil, existența obiectului onimic corespunzător nu poate fi pusă la îndoială. În principiu, orice entitate tangibilă sau intangibilă, inclusiv cele imaginare, poate fi desemnată printr-un nume propriu. În consecință, numele acestor entități devin obiecte de interes onomastic, motivând căutarea unor soluții de clasificare adecvate în cadrul terminologiei onomastice.

Gama termenilor onomastici consacrați și emergenți constituie vocabularul a ceea ce poate fi numit „limbajul onomastic”: rețeaua terminologică specifică diferitelor ramuri ale discursului onomastic. Acest discurs are o capacitate semnificativă de dezvoltare și de absorbție a terminologiei, ceea ce afectează direct claritatea și eficiența textelor onomastice și non-onomastice. În timp ce elaborarea terminologică poate îmbunătăți precizia descriptivă, proliferarea excesivă poate reduce transparența și împiedica înțelegerea mai largă.

5. LIZIBILITATEA, PRESTIGIUL ȘTIINȚIFIC ȘI ILUZIA SOFISTICĂRII TERMINOLOGICE

Termenii formați conform modelelor din grupele |2| și |3| prezintă, în general, un grad mai ridicat de lizibilitate și claritate decât formațiile neologice din grupa |1|. „The”

⁶ Ambii termeni, *kawonim și *wɪanim, sunt neobișnuiți (atestați în Mazurski 2015). Cel din urmă, în special, este o formație hibridă insuficient justificată, care păstrează doar segmentul -nim (= -nym) din elementul onim (= onym), care este adăugat bazei latine via.

6

acesta creează adesea impresia de sofisticare științifică și, prin extensie, sporește importanța percepută a obiectelor supuse denumirii sau altor procese onomastice.

5.1. Proliferarea pseudo-onomastică: neologizarea excesivă și categorisirea problematică

Problema neologizării excesive și necontrolate în terminologia onomastică contemporană este deosebit de evidentă în zoonomastică, unde inventarele terminologice se extind adesea mai repede decât pot fi justificate empiric și funcțional. Această tendință apare în încercările lexicografice de a categorisi cu o precizie tot mai mare numele proprii referitoare la animale.

Un glosar recent de terminologie onomastică ucraineană elaborat de Olena Karpenko și Valeriia Neklesova (DUOT 2024) include o gamă largă de termeni zoonomastici, dintre care mulți au o utilitate și o valoare discursivă discutabile. În același timp, unii dintre acești termeni se bazează pe încercări anterioare de introducere a terminologiei zoonomastice în onomastica ucraineană și slavă (vezi SUOT 2012) și corespund unor categorii recunoscute în cadrul disciplinei, de exemplu tauronym „nume de taur” și hipponym „nume de cal”, ambele larg acceptate și justificate funcțional^⁷

Alte formații, inclusiv *vacon​​ym „nume de vacă” și *capronym sau *caponym [sic!] „nume de capră”, extind acest model cu grade variabile de consecvență. Această tendință vizează și concepte precum *vulponym „nume de vulpe”, *tigronym „nume de tigru”, *psittaconym „nume de pasăre” sau testudonym „nume de broască-țestoasă” (DUOT 2024: s.v.). Acestea ridică întrebări cu privire la sfera și justificarea lor funcțională. Este probabil ca unii dintre acești termeni să fi fost creați pentru a desemna ansambluri de nume atribuite animalelor ținute în medii domestice sau controlate.

În alte cazuri, ca în cazul lui *termitonym „nume de termită sau furnică”, *muskon​​ym [sic!] „nume de muscă” sau *arachnonym „nume de păianjen” (DUOT 2024: s.v.), baza empirică și aplicabilitatea reală rămân insuficient fundamentate. Mai precis, această discuție nu se referă la denumirile taxonomice ale speciilor. Acestea sunt, de obicei, incluse în categorii lexicale mai largi. Exemplele de denumire a insectelor (cf. *insectonym), printre care termitele, furnicile, muștele și păianjenii, par rare și dependente de context, apărând mai ales în producții media și texte literare.

Deși fenomenele de acest tip pot fi uneori considerate marginale sau anecdotice, reprezentarea lor în DUOT (2024) indică o tendință sistematică, nu apariții izolate. Mulți dintre termenii propuși rezultă din procese insuficient controlate de formare lexicală, în special în cazurile care implică utilizarea și adaptarea formantelor grecești sau latine, care nu sunt întotdeauna aplicate coerent sau într-un mod bine motivat lingvistic.

Proliferarea acestui tip de terminologie pseudo-onomastică poate avea consecințe negative pentru onomastică, lingvistică și domeniul mai larg al discursului științific. Ea introduce inconsecvențe și subminează transparența terminologică. Aceste probleme se extind și la alte lucrări lexicografice. De exemplu, numeroși termeni inventați de Adrian Room în GLNS (1996) ridică îndoieli similare cu privire la fundamentarea lor conceptuală și legitimitatea lor științifică^⁸

5.2. Riscuri conceptuale și semantice în inovarea terminologică

Principala preocupare în acest tip de activitate terminologică și în introducerea unor termeni individuali pentru abordarea unor probleme de cercetare specifice nu ține de structura lor formală, ci de fundamentarea lor rațională și conceptuală. Introducerea unor termeni noi implică adesea

^⁷ Termenul tauronym are un sinonim: *boonym (cf. it. boonimo, TON 2018: s.v.).

^⁸ Pentru o discuție privind valoarea științifică discutabilă a GLNS (1996), vezi L. Zgusta (1998) și A. Gałkowski (2021).

7

stabilirea unor categorii a căror validitate poate fi considerată problematică în onomastică sau în disciplinele conexe.

Un exemplu ilustrativ este *erotonym, definit ca „un nume sau termen de adresare folosit ocazional sau regulat de un îndrăgostit pentru persoana iubită ori de un prieten apropiat pentru un altul” (GLNS 1996: 37–38). Aici, sfera semantică a cuvântului grecesc ἔρως eros „iubire” este extinsă pentru a include asocieri culturale suplimentare. Din perspectivă onomastică, însă, fenomenul desemnat poate fi descris mai exact prin categorii consacrate, precum numele personale de natură afectivă sau intimă, adică forme hipocoristice, metaforice ori metonimice.

Acest tipar este evident în mai mulți termeni propuși recent în DUOT (2024), inclusiv *vitonym (< lat. vita „viață”), definit ca „nume propriu al unei ființe vii”. Această creație lexicală dublează efectiv o distincție tradițională din onomastica internațională: termenul bazat pe greacă bionym, opus lui abionym, este utilizat de câteva decenii^⁹. În mod similar, termenul tovaronym, derivat dintr-o bază lexicală întâlnită în diferite limbi slave (de ex. ucr. товар, pol. towar, cu sensul „produs” sau „marfă”), este definit ca „un subtip de pragmatonim, cromatonim, nume propriu al unei mărci” (DUOT 2024: 86). În această interpretare, atât motivația etimologică, cât și poziționarea conceptuală a termenului se îndepărtează de tiparele tradiționale ale terminologiei onomastice internaționale.

5.3. Dincolo de codul clasic: hibridizare și instabilitate terminologică

După cum s-a menționat în grupa |1|, termenii metaonomastici nou creați sunt formați, de regulă, în jurul unei componente directoare, adică un determinant tematic care se referă la obiectul denumit și derivă în principal din moștenirea lingvistică clasică, cel mai adesea din greacă și, mai rar, din latină. Uneori, aceste formații încorporează și elemente preluate din limbi moderne precum franceza sau engleza. De exemplu, *perfumonym „nume de parfum” (sk. *perfumonymum < engl. perfum sau parfumonymum < fr. parfum; vezi Molnárová 2021; Kolenčíková 2023; cf. Odaloš 2022: 373) sau *skionym „nume al unei stațiuni de schi” (sk. skionymum < engl. ski; vezi Wachtarczyková 2012), precum și alte baze nonclasice, după cum ilustrează *tovaronym (cf. supra).

În acest cadru, acceptabilitatea unor forme precum *brendon​​ym [sic!] (DUOT 2024: 24), utilizat ca sinonim al termenului larg consacrat și recunoscut internațional brand name, este extrem de contestabilă. Termenul *brendon​​ym (recte brandonym?) derivă dintr-o adaptare fonetică a ucraineanului брендове ім’я / брендонім „nume de marcă”, însă transferul său în engleză ignoră convențiile ortografice consacrate. În această formă, termenul este puțin probabil să fie acceptat în uzul științific. Construcțiile de acest tip sunt dificil de conciliat cu convențiile terminologiei onomastice, în care inovația terminologică se bazează, de regulă, pe modele greco-latine și pe o motivație onomastică fundamentată teoretic. Utilizarea lor poate fi totuși justificată în contexte interdisciplinare sau legate de branding, unde se aplică alte cadre de denumire și priorități comunicaționale.

Un alt exemplu este termenul *schoolonym, derivat teoretic din gr. σχολή scholē „școală”, dar care prezintă o ortografie hibridă ce combină elemente clasice și englezești (DUOT 2024: 79). Definiția acestui termen este problematică din punct de vedere conceptual, deoarece îi atribuie două interpretări distincte și incompatibile: pe de o parte, *schoolonym este explicat ca „un subtip de arhitecturonim, urbanonim [sic!], microtoponim, nume propriu al unei instituții

^⁹ În OSTSO (1983), cei doi termeni ocupă nivelul superior al sistemului terminologic. Ei constituie cele două ramuri principale ale acestuia și servesc drept hiperonime supraordonate pentru toate conceptele subordonate: bionyms sunt nume proprii care desemnează ființe vii și entități biologice, în timp ce abionyms sunt nume proprii care desemnează obiecte naturale nevii, artefacte și fenomene.

8

al unei instituții de învățământ”, iar pe de altă parte ca „un subtip de ergonim, un grup de persoane care lucrează acolo” (ibid.). Această ambiguitate definițională subminează coerența și consecvența categorisirii subiacente.

6. LIMITELE CREATIVITĂȚII TERMINOLOGICE NEÎNGRĂDITE

Creativitatea terminologică are limite inerente. Acest lucru este cel mai evident atunci când termenii nou creați nu numai că compromit coerența internă a unei tradiții lingvistice date, ci și împiedică transferabilitatea lor între limbi prin traducere sau adaptare.

Ca lingua franca contemporană a comunicării științifice, limba engleză este deosebit de susceptibilă la acest tip de activitate, care se bazează pe sensuri construite aleatoriu. Totuși, aceasta nu înseamnă că engleza poate accepta necondiționat toate modelele de inovare terminologică, chiar și atunci când materialul lexical utilizat în formațiile terminologice provine din surse clasice și internaționale. Creațiile lexicale introduse fără spirit critic în circulația internațională, în principal de vorbitori non-nativi care încearcă să universalizeze modele cu origine locală, se dovedesc adesea neconvingătoare conceptual și structural, chiar și atunci când abordează fenomene deschise unei cercetări științifice legitime.

Publicațiile recente ale cercetătorilor mai tineri se bazează adesea pe conceptualizări insuficient dezvoltate, ceea ce conduce la o proliferare ad hoc a termenilor pseudo-onomastici. De exemplu, într-un studiu al Tetianei Khadzhylii (2024), ideonym funcționează ca o categorie supraordonată a numelor creațiilor umane (cfr. SOT 2024: 145), dar este subdivizată în continuare în clase și subclase din ce în ce mai individualizate. În această clasificare, *artionym este inclus ca o clasă mai specifică de nume referitoare la opere de artă. La rândul său, *imageonym (cf. *imagonym [sic!] în DUOT 2024: s.v.) este tratat ca o subcategorie suplimentară care cuprinde nume asociate reprezentărilor vizuale. Acest domeniu este subdivizat în continuare într-o serie de concepte definite mai restrâns, desemnate prin termeni bazați pe lexeme englezești sau internaționale (cf. *pictonyms, *graphiconyms, *engravionyms, *sculpturonyms, *icononyms, *photoonyms, *bouquetonyms, *filmonyms, *scenonyms, or *hemronyms, Khadzhylii 2024: 29–30). O asemenea extindere a inventarului terminologic constituie un abuz al principiului economiei terminologice și o ignorare a reținerii metodologice necesare în onomastică, rezultând într-o proliferare excesivă și insuficient justificată a termenilor (meta)onomastici.

OBSERVAȚII CONCLUSIVE

În pofida preocupărilor conceptuale și metodologice discutate mai sus, soluțiile terminologice inovatoare pot contribui la consolidarea conceptelor referitoare la fenomene onomastice nou identificate și la perfecționarea cadrelor analitice existente. Prin urmare, prezenta analiză nu trebuie interpretată ca o respingere a inovării terminologice în sine. Mai degrabă, ea subliniază necesitatea unei mai mari prudențe în crearea termenilor (meta)onomastici, ori de câte ori desemnările descriptive consacrate oferă deja o alternativă adecvată, transparentă și eficientă funcțional.

Proliferarea excesivă și necontrolată a termenilor noi, adesea inconsecvenți din punct de vedere formal sau lipsiți de o motivație rațională suficientă, constituie o sursă semnificativă de instabilitate terminologică și metodologică. Deosebit de susceptibile la această tendință sunt formațiile bazate pe elemente preluate din limbile moderne, care slăbesc coerența sistemică și diminuează transparența conceptuală, sporind în același timp opacitatea terminologică și favorizând extinderea necontrolată a construcțiilor termen–concept adaptate unor scopuri particulare.

În consecință, asemenea evoluții pot conduce la instabilitate conceptuală în cercetarea onomastică, expunând disciplina criticilor din partea domeniilor conexe preocupate de cadre terminologice standardizate și coordonate la nivel internațional. Prin urmare, o abordare echilibrată a

9

inovării terminologice este esențială pentru păstrarea credibilității și integrității științifice a discursului onomastic.

ABREVIERI

Eng. – engleză; Fr. – franceză; Germ. – germanică; Gr. – greacă; Lat. – latină; Lith. – lituaniană; Pol. – poloneză; Sk. – slovacă; Ukr. – ucraineană

REFERENCES

Bijak Urszula 2019: Polska terminologia onomastyczna. Ku harmonizacji systemu [Polish Onomastic Terminology. Towards the Harmonisation of the System]. – Konwergencje a divergence w proprialnej sferze, eds. A. Chomová, J. Krško, I. Valentová, Bratislava: Veda, 44–52.

Bijak Urszula 2020: Rozwój polskiej terminologii toponomastycznej [The Development of Polish Toponomastic Terminology]. – Ze studiów nad nazwami własnymi. Terminologia. Teoria i metodologia badań. Zagadnienia nazewotwórstwa, eds. A. Siwiec, I. Domaciuk-Czarny, M. Kojder, Lublin: Wydawnictwo UMCS, 47–54.

DUOT 2024: A Dictionary of Ukrainian Onomastic Terminology, O. Karpenko, V. Neklesova, Sumy: University Book.

EBO 2010: Enciklopediya na balgarskata onomastika [Encyclopedia of Bulgarian Onomastics], T. Balkanski, K. Tsankov, Veliko Tarnovo: Faber.

ERDNRТ 2020: English–Romanian Dictionary of Name-related Terms / Dicționar englez-român de termeni referitori la nume, N. N. Morărașu, Cluj–Napoca: Casa Cărții de Știință.

GDN 1964: Grundbegriffe der Namenkunde [Basic Notions of Onomastics], T. Witkowski, Berlin: Akademie Verlag.

Gałkowski Artur 2021: Terminologiczne osobliwości wśród metanazw onomastycznych w obszarze francuskim, angielskim i włoskim [Metaonomastic Terminological Peculiarities in the French, English and Italian Linguistic Areas]. – Onomastica 65, 55–74. DOI: https://doi.org/10.17651/ONOMAST.65.2.4.

Gałkowski Artur 2022: Markonimy jako operatory taksonomiczne w terminologii (chremat)onomastycznej [Markonyms as Taxonomic Operators in (Chremato)onomastic Terminology]. – Onomastica 66, 299–311.

Gałkowski Artur 2024: Kilka spostrzeżeń na temat stanu i interdyscyplinarności terminologii onomastycznej [Some Remarks on the State and Interdisciplinarity of Onomastic Terminology]. – Acta Universitatis Lodziensis. Folia Linguistica 58(1), 9–28. DOI: https://doi.org/10.18778/0208-6077.58.1.02.

Gałkowski Artur 2025: Towards a Cognitive-Lexicological Approach to Onomastic Terminology: Cross-Linguistic Insights from English, Italian, Polish, and Slovak. – Lege Artis. Language Yesterday, Today, Tomorrow 10(2), 54–72. DOI: https://doi.org/10.34135/lartis.25.10.2.04.

GLNS 1996: An Alphabetical Guide To The Language of Names Studies, A. Room, Lanham, Md.: Scarecrow Press.

Graf Magdalena 2020: Pogranicze nauk – terminologiczne dylematy onomastyki literackiej [At the Boundaries of Disciplines: Terminological Dilemmas of Literary Onomastics]. – Ze studiów nad nazwami własnymi. Terminologia. Teoria i metodologia

10

badań. Zagadnienia nazwotwórstwa, eds. A. Siwiec, I. Domaciuk-Czarny, M. Kojder, Lublin: Wydawnictwo UMCS, 119–130.

Harvalík Milan, Valentová Iveta 2018: The Current State and Perspectives of Onomastic Terminology. – Onomastica Uralica 14, 53–63.

Hladký Juraj 2022: O používaní základných hydronomastických termínov a možnostiach ich zosúladenia [On the Use of Basic Hydronomastic Terms and the Possibilities of Their Harmonization]. – Onomastica 66, 313–328.

Khadzhylii Tetiana 2024: Denotative-Nominative Classification of English Pictonyms. – Progress. Journal of Young Researchers 15, 25–33. DOI: https://doi.org/10.26881/prog.2024.15.02.

Kolenčíková Natália 2023: Synchronic Models and Modelling in Perfume Names. – Onomastics in Interaction With Other Branches of Science 3: General and Applied Onomastics, Literary Onomastics, Chrematonomastics Reports. Proceedings of the 27th International Congress of Onomastic Sciences, eds. U. Bijak, P. Swoboda, J. B. Walkowiak, Kraków: Wydawnictwo UJ, 463–476. DOI: https://doi.org/10.4467/K7478.47/22.23.17749.

LKOT: List of Key Onomastic Terms, ICOS. Internet Access: https://icosweb.net/publications/onomastic-terminology/.

LTUENI. 1975: Lexique des termes utiles à l’étude des noms de lieux [Lexicon of Useful Terms for the Study of Place Names], H. Dorion, J. Poirier, Québec: French and European Publications Inc.

Mazurski Krzysztof R. 2015: Refleksy linii granicznych w sudeckiej toponimii [Reflexes of Borderlines in Sudetic Toponymy]. – Rocznik Jeleniogórski 47, 33–43.

Molnárová Patrícia 2021: Podporujú parfémy stereotypy? Jazykový obraz muža a ženy v reflexii vlastných mien parfémov [Do Perfumes Support Stereotypes? Linguistic Image of Men and Women in the Reflection of Perfume Names]. – Jazyk a kultúra 45/46, 70–79.

Odaloš Pavol 2018: Tradícia a dynamika onomastickej terminológie a terminológia onomastických škôl [Tradition and Dynamics of Onomastic Terminology and the Terminology of Onomastic Schools]. – Onomastyka – neohumanistyka – nauki społeczne, eds. U. Bijak, H. Górny, M. Magda-Czekaj, Kraków: Instytut Języka Polskiego PAN, 379–394.

Odaloš Pavol 2022: Syntetická sústava slovanskej onomastickej terminológie (variantná podoba) [Synthetic System of Slavic Onomastic Terminology (Variant Form)]. – SŁOWO. Studia językoznawcze 13, 361–377.

OSTSO 1983: Osnoven sistem i terminologija na slovenskata onomastika. Osnovnaâ sistema i terminologija slavânskoj onomastiki. Grundsystem und Terminologie der slawischen Onomastik [Basic System and Terminology of Slavic Onomastics], eds. F. Bezlaj, M. V. Birylo, V. Blanár, H. Jentsch, M. Karaś, V. Mihaljović, V. N. Nimčuk, L. Nezbedová-Olivová, K. Oliva, N. V. Podolskaja, A. V. Superanskaja, P. Šimunović, V. Šmilauer, B. Vidoeski, T. Witkowski, J. Zaimov, Skopje: Makedonska akademija na naukite i umetnostite.

Sjöblom Paula 2014: Commercial Names and Unestablished Terminology. – Els noms en la vida quotidiana. Actes del XXIV Congrés Internacional d’ICOS sobre Ciències Onomàstiques. Secció 1 / Names in Daily Life. Proceedings of the XXIV International Congress of Onomastic Sciences. Section 1, eds. J. Tort i Donada, M. Montagut i

11

Montagut, Barcelona: Generalitat de Catalunya, Departament de Cultura, direcció General de Política Lingüística Onomàstica, 92–98. DOI: https://doi.org/10.2436/15.8040.01.12.

SOT 2024: Slovenská onomastická terminológia [Slovak Onomastic Terminology], I. Valentová, J. Hladký, A. Závodný, M. Imrichová, Ľ. Králik, M. Harvalík, A. Gałkowski, U. Bijak, J. Bauko, Bratislava, Trnava: VEDA – Typi Universitatis Tyrnaviensis.

STSNG 2014: Słownik terminów używanych przy standaryzacji nazw geograficznych [Dictionary of Terms Used in the Standardization of Geographical Names], transl. M. Łukasik, Warszawa: GUGiK (Glossary of Terms for the Standardization of Geographical Names, ed. N. Kadmon, New York: United Nations, 2002).

SUOT 2012: Slovnyk ukrajinsʹkoji onomastyčnoji terminolohiji [Dictionary of Ukrainian Onomastic Terminology], D. Bučko, N. Tkačova, Kharkiv: Ranok–NT.

Šrámek Rudolf 2003: Tematizace slovanské onomastické terminologie [Thematization of Slavic Onomastic Terminology]. – Metodologia badań onomastycznych, ed. M. Biolik, Olsztyn: Ośrodek Badań Naukowych im. W. Kętrzyńskiego w Olsztynie, 31–42.

TON 2018: Terminologia onomastica [Onomastic Terminology]. – AVSI. Archivio per il vocabolario storico italiano 1, E. Caffarelli, C. Gagliardi, 11–54. DOI: https://doi.org/10.30453/042.

Wachtarczyková Jana 2012: Povaha a podoba názvov lyžiarskych stredísk na Slovensku [The Nature and Form of the Names of Ski Resorts in Slovakia]. – Jednotlivé a všeobecné v onomastike, ed. M. Ološtiak, Prešov: Prešovská univerzita v Prešove, 313–330.

Włoskowicz Wojciech 2018: O pojęciach, systemach pojęciowych i terminologii onomastycznej [On Concepts, Conceptual Systems and Onomastic Terminology]. – Onomastica 62, 73–98.

Wolnicz-Pawłowska Ewa 2016: Terminologia onomastyczna w tradycji badawczej i praktyce normalizacyjnej [Onomastic Terminology in Research Tradition and Standardisation Practice]. – Onomastica 60, 37–46.

Zgusta Ladislav 1995: Systematická terminologie onomastiky [Systematic Terminology of Onomastics]. – Acta Onomastica 36, 262–272.

Zgusta Ladislav 1998: The Terminology of Name Studies (in Margine of Adrian Room’s Guide to the Language of Name Studies). – Names 46(3), 189–203. DOI: https://doi.org/10.1179/nam.1998.46.3.189.

12