LIETUVIŲ KALBOTYROS KLAUSIMAI, XXXI (1994)

KALBOS NORMALIZACIJOS KLAUSIMAI

ELENA GRINAVECKIENĖ

PARTICULARITĂȚILE LEXICALE ALE GRAIULUI DIN ŠALTINIAI

Graiul din Šaltiniai, aflat în raionul Šalčininkai, în împrejurimile localității Dieveniškės și având caracter de tranziție între dzukii de est și cei de vest (Lipsk., Vidug., 187), este cel mai marginal (de-a lungul marginii estice a satului trece frontiera de stat dintre Lituania și Belarus; este o parte a marginii graiurilor lituaniene din Dieveniškės, care în trecut era destul de unitară și se întindea relativ departe dincolo de granițele actuale ale republicii, în Belarus (Gauč., Vidug., 38—39 tt., 48—49 tt.; Kviklys, 264—270). Este înconjurat de graiul local belarus și izolat teritorial de celelalte graiuri ale limbii lituaniene, precum și de graiurile lituaniene din marginea Dieveniškės (potrivit datelor cercetărilor noastre, dintre cele 21 de sate din împrejurimile Dieveniškės, locuitori băștinași în vârstă care vorbesc lituaniana se mai găsesc doar în 9 — Šaltiniai, Mačiūčiai, Kaziūlai, Žižmošė, Versekė, Senmošiai, Miežionys, Skraičiūnai, Dvariškės și Dieveniškės). Așadar, pentru vorbitorii graiului din Šaltiniai este caracteristică folosirea alternativă a graiurilor lituanian și belarus. Pe de o parte, graiul cercetat este o zonă-rezervație a arhaismelor limbii lituaniene; pe de altă parte, este o zonă a fenomenelor inovatoare secundare din lexic și semantică și a elementelor adstratice, precum și un areal tipic al fenomenelor de contaminare. Datorită poziției sale deosebite, în ultimii ani această regiune a atras un interes deosebit nu numai din partea specialiștilor în lingvistică și a cercetătorilor culturii spirituale și materiale — folcloriști, etnografi, arhitecți —, ci și din partea culturologilor, sociologilor etc., care cercetează neîncetat, în diverse moduri, această regiune unică a uneia și aceleiași culturi etnice.

Constatând situația lingvistică complexă a acestei regiuni, este important, înainte de toate, să subliniem că graiul local lituanian, fiind folosit într-o comunitate lingvistică închisă (7 dintre cele 13 familii din satul Šaltiniai vorbesc între ele în lituaniană), este limba neoficială, nici a cancelariei, nici a administrației (aici nu există școli lituaniene, deoarece nu sunt copii de vârstă școlară), limba cotidiană, de uz casnic, a oamenilor. În acesta se manifestă limpede, în ultima vreme, coexistența a două sisteme semotice: localnicii vorbitori de lituaniană folosesc alternativ și graiul belarus în viața de zi cu zi. Astfel, ambele sisteme lingvistice — lituanian și belarus — sunt auzite în paralel de oameni încă din copilărie și sunt bine cunoscute. Acționând continuu unul asupra celuilalt (de regulă, mai mult spontan, dar la dispariția limbii lituaniene a contribuit în mare măsură și politica țaristă față de popoare), ele au dat naștere unui bilingvism lituaniano-belarus deplin, care în ultima vreme devine deja unilateral — sistemul limbii lituaniene se apropie treptat aici de sistemul limbii belaruse. Așadar, graiul local lituanian, care în trecut era în mare parte donator (cf. vechii lituanisme provenite din el, folosite și astăzi în graiul belarus al satului

8. Lietuvių kalbotyros klausimai, XXXI

113

berlóukal ‘bėralas’, brandúl ‘branduolys’, brúńkta ‘branktas’, dúlka ‘dulkės, spalai’, gil ‘gylýs’, grabiázdzie ‘grėbėstuoti’, gúlta ‘guolis’, gúšta ‘gūžta’, gungli ‘gungliai, pridžiūvę ant karvės šonų mėšlai’, kerša ‘keršė’, krumpli ‘krumpliai’, krušnia ‘krūšnis’, paliáuki ‘paliaukės, tokia paršiukų liga’, mencia ‘mentė, pustyklė’, pliúsnia ‘pleiskanos’, pundák ‘pundokas, buožgalvis’, slásty ‘spąstai’, scimbúr ‘stimbiras’, vińkšny ‘vin kšnos, rogių pavažų dalis’, žágary ‘žagarai, ražai, karklai pynimui’, acum devine doar recipientă, iar procesul său de asimilare se apropie de apogeu. Graiul lituanian al acestui sat și-a pierdut aproape complet bariera de apărare, iar în el năvălesc elemente structurale ale limbii belaruse care îi distrug sistemul, precum žvirblis mažàsnis várno:s ‘žvirblis mažesnis už varną’, dżi.rba pasvójéти ‘daro savaip’, kas mán’ dachódzic’ ‘kas man rūpi’, rúki:mas man pri-víčka ‘rūkyti aš įpratęs’ etc.; cu alte cuvinte, în grai se conturează o variantă marginală specifică.

Folosirea în paralel a graiurilor menționate aici în aceeași sferă și situație lingvistică este un fenomen atât de obișnuit și de stabilit, încât, după observațiile noastre, nu cere vorbitorului niciun efort intelectual sau psihologic. În opinia noastră, acest lucru se datorează în principal faptului că întreaga comunitate lingvistică locală, atât cea a acestui sat, cât și cea a împrejurimilor învecinate, este în mare măsură încă omogenă — are una și aceeași cultură spirituală și materială (de menționat construcția caselor, aceeași ca în alte părți din Lituania de Sud și de Est, modelele țesăturilor, prepararea mâncărurilor), duce o viață la fel de închisă, se poate spune, respectă aceleași obiceiuri și este destul de conservatoare; iar graiul belarus folosit aici, ca și cel lituanian, este doar o limbă domestică, lipsită de prestigiu. Potrivit spuselor oamenilor, gudai (așa sunt numiți aici belarușii localnici) — sunt aceiași lituanieni de rând, doar că și-au uitat limba strămoșilor și nu mai știu să vorbească lituaniana². Totuși, trebuie să recunoaștem că graiul belarus este folosit aici mai des în viața de zi cu zi, deoarece localnicii belaruși afirmă că nu știu lituaniana, iar

¹ Locul accentului în exemplele belaruse este indicat prin semnul acut. Exemplele dialectale lituaniene din articol sunt prezentate într-o transcriere fonetică simplificată. În aceasta nu sunt indicate: a) nuanța lui o, primul element al diftongului descendent au; b) monoftongarea incompletă a diftongilor ie, uo (când al doilea element este slăbit și se pronunță neclar. În acest caz, ei sunt redați prin i:, u: lungi); c) lungimea elementelor componente ale vocalelor lungi accentuate, ale diftongilor și ale grupurilor vocalice. Aceasta este indicată de regulă prin semnul intonației lor. Excepție face notarea primului element al grupurilor vocalice cu accent inițial i, u+ l, m, n, r și ui, care urechii noastre îi pare prelungit până la semilungime (cf. LKT, 256, 258), printr-un punct în partea de jos, la dreapta literei. Lungimea vocalelor lungi neaccentuate este marcată prin două puncte în dreapta literei, iar semilungimea vocalelor — tot acolo, printr-un punct în partea de jos; d) pronunțarea velară regulată a consoanei n înainte de g, k; e) duritatea consoanelor înainte de ė (care corespunde lui e în limba standard), e (care corespunde lui ė în limba standard), a (care corespunde lui e scurt în limba standard), precum și ușoara duritate înainte de i. Moliciunea consoanelor (inclusiv în exemplele belaruse) este marcată printr-un semn de muiere (virgulă) în partea de sus, la dreapta literei consoanei. Moliciunea grupurilor de consoane, când nu a putut fi stabilită cu precizie, nu este marcată (cu excepția lui l și pj moi). Celelalte aspecte ale transcrierii sunt ca în LKT, 10–14.

² Având în vedere sensul cuvântului lituanian gūdas, cu adevărat viu pe buzele oamenilor din această regiune (după părerea noastră, există temei pentru a-l recunoaște drept sensul autentic; cf. lituan. gudėti ‘a începe să vorbească într-un alt dialect’ — LKŽ 3 693), cu greu se poate justifica tendința de a-i numi pe toți belarușii gudai, iar republica lor — Gudija.

114

Ea nu le este străină nici lituanienilor. Devenind treptat o minoritate, lituanienii continuă să se adapteze situației; s-au obișnuit cu ușurință să vorbească bine belarusă și să nu mai evite această limbă, însușindu-și-o. După cum s-a menționat, chiar și atunci când vorbesc lituaniană, ei folosesc cu ușurință trăsăturile structurale ale graiului belarus, accelerând treptat propriul proces de asimilare. Printre altele, acest proces este susținut și intensificat de stingerea destul de evidentă a sentimentului de conștiință națională la unii lituanieni mai tineri.

Pe lângă graiul belarus, lituanienilor din partea locului nu le este străină nici limba bisericească a acestei regiuni — poloneza. În această limbă se spun rugăciunile (s-a observat că rugăciunile le spun în poloneză și lituanienii mai în vârstă și mai emancipați), se merge la spovedanie și se face semnul crucii. Totuși, în uzul cotidian, ea nu este obișnuită. Când un lituanian sau un belarus este rugat să vorbească poloneză, după ce spune câteva fraze în această limbă, începe numaidecât să povestească în belarusă.

Limba de comunicare intermediară a acestei regiuni este rusa. În această limbă sunt abordați localnicii de diverși funcționari ai autorităților, veniți cel mai adesea din alte părți; s-a observat însă că persoana căreia i se vorbește în rusă răspunde aproape întotdeauna în belarusă. Influența contactelor la distanță (cu limbile polonă și rusă) asupra graiului este redusă.

În pofida situației lingvistice complexe din această regiune și a influenței destul de active a limbilor care contribuie la asimilare, graiul lituanian din Šaltiniai este și astăzi lituanian, expresiv, viu și distinctiv. Dintre cele peste 2000 de cuvinte din acest grai pe care le-am consemnat în expediția din 1990, 74% sunt pur lituaniene, 18,5% sunt împrumuturi (mai ales din belarusă), iar 7,5% sunt calcuri semantice (majoritatea sunt verbe; de cele mai multe ori, și acestea sunt de origine belarusă). Considerăm că procentele prezentate reflectă aproximativ situația întregului lexic al graiului din Šaltiniai. Numeroasele microtoponime lituaniene ale acestui sat — bažnič’avietė: ‘Bažnyčiavietė’, dzirvėlės: ‘Dirvelės’, gėrviškis: ‘Gerviškis’, kraš-čimis laukas ‘Kraštinis laukas’, kūdra: ‘Kūdra’, lapėlų: kalnas „Lapelių kalnas’, margelūkai ‘Margelukai’, pul’kino: kalnas „Pulkino kalnas’, sėdzimo:s ‘Sėdimosios’, sūntakis ‘Santakis’ și multe altele arată limpede că Šaltiniai și împrejurimile sale sunt, prin toate obârșiile lor, o regiune lituaniană. De asemenea, este important că formele lituaniene ale acestor toponime sunt adesea bine cunoscute și folosite cu însuflețire de belarușii localnici, chiar și de cei neslavizați.

Merită o atenție deosebită stratul vechi al vocabularului graiului, mai ales partea care nu a fost consemnată până acum în alte dialecte sau texte ale limbii noastre ori care este aici cu totul specifică. Acest strat este alcătuit în principal din arhaisme lexicale, cuvinte care completează sistemul lexical al limbii noastre cu sensuri noi, lărgesc aria de utilizare a cuvintelor, readuc în uzul viu câte o lexemă din vechile texte, precum și din inovații.

a. Dintre cuvintele lituaniene (sau cu rădăcină lituaniană) folosite în grai, dar neconsemnate în alte dialecte ori texte ale limbii lituaniene, menționăm:

ápin astrė (1) „apin astris”: árk’l’o: nouă apinastrė: ažmáuta ‖

bikšderti, -na, -ėjo ‘a pocni’: bitė bigzderna ir nuveina ‖

brazdžiánka (1) hibr. ‘plăcintă din cartofi rași’: brazdžánku: kėpam púodi ar blėkoj ‖

čiurštumà (3ᵇ) ‘drojdie, zaț’: g’urós (= giros) cik č’ūrštumà liki. ‖ Cuvântul provine fără îndoială din čiurštas←čirštas←tįrštas. Vocala iu din rădăcina sa, după č-, este aceeași

8°

115

de origine, ca și în alte graiuri ale noastre šil'ma ‘căldură’, ž’uburis ‘lumină’ și altele asemenea; vezi și Zink., 67—68.

gelčius (2) ‘ultimul pătrar’: gel’č’um skēisc’ gerēi; jau gel’č’us — kap pjautuvas ligdo:si mēnas|| Cuvântul a apărut pe cale fonetică (din d-→g-) din delčius ‘ultimul pătrar’. Nu am reușit să consemnăm deocamdată în graiul din Šaltiniai o schimbare regulată d→g, deși este menționată de cercetători în graiurile învecinate (Lipsk., Vidug., 190).

geltonkà (4) hibr. ‘icter’: mà jí.nkstai nesveiki nōg geltonkõs||

gėmdyti, -o, -ė ‘a naște’: atėį laikas gėmdži:c’ ir gėmdo: vaikùs|| Alternanta rădăcinii -em- (gėmdyti) este, cel mai probabil, mai veche decât -im- (gimdyti) din celelalte graiuri. Acest lucru ar putea fi confirmat, poate, și de forma atestată aici gėmstančiai (→gėmsta) ‘care nasc’ (Lipsk., Vidug., 210).

giurà (4) ‘kvas; băutură fermentată din cereale’: ažgēr’au šaltõs g’urõs ir dùr’a kr’u:cinēn; rugìnė: g’urà būvo: pì.rmas gė:rimas, vāl’gėm g’urõs, ažgėrc’ dãvė:|| Prezența lui u anteriorizat în rădăcină în locul lui i are, cel mai probabil, aceeași origine ca și în cuvântul graiului čiurštumà.

kepsnė △ kraujų kepsnė ‘mâncare din sânge proaspăt prăjit’: kùšni: kviečinù: mi.l-tu: taukù, kraujò: ir kepi in skarvadõs — ir kraujų kepsnė — gardù sbl³ diònu||

kokiaĵdien ‘când’: ko:k’ūojdzien ānas būvo: atēji.|| Este forma adverbializată a instrumentalului singular al pronumelui demonstrativ, formată din pronumele interogativ compus și + pronumele relativ. Trebuie remarcată, totodată, formarea acestor adverbe pronominale, necunoscute în alte părți ale Lietuvei (graiul conține și alte exemple, vezi mai jos), precum și utilizarea și semnificația lor. În acest caz, forma pronominală definită, după cum se vede din propoziție, nu are valoare de formă definită. În opinia noastră, este un adverb relictar, care, printre altele, atestă și consecințele dispariției formelor pronominale definite din acest grai.

krimšliùkas (kremsliùkas?) (2) ‘vârful cartilaginos al cozii’: kãrvė: gerà, kap vuodegõs krimsl’ùkas temp’a žam’au kėl’u:|| cf. krimslỹs, kremslė ‘cartilaj’.

kušlėtyna (1) ‘cu picioarele acoperite de pene (de obicei despre găini)’: akùš tu kušlėtina|| Cuvântul este înrudit cu kušlas ‘acoperit de pene’ și are sufixul diminutiv-peiorativ -yna (cf. LKG 1 403). Scurtarea neregulată a lui -y- neaccentuat din sufix apare și în alte cazuri similare în grai, de exemplu, ricikšči:s→rytykštis ‘de dimineață’, ausisa ‘în urechi’, s’tužblkėlė:→sožilkėlė (cf. și čiurštumà) ‘iaz mic’ și altele. Kušlėtynę l-au împrumutat și bielorușii din regiune.

lalautojas (1) ‘colindător de Paști’: lalàuto:jai gieda per vėlkas giesmì: vėsõlinu: links-mà dżienà|| derivatul (cel puțin sufixul său) este, cel mai probabil, mai recent; cf. și un alt derivat cu același sufix, aici încă foarte nou: dainuotojas (1) ‘cântăreț’: ragi — čiej vyrai dainùoto:ju. jieško:ja||

lańktytis, -osi, -ėsi ‘a se legăna’: reik’a kad lańki:tu:si ir šo:kinė:tu: lo:pšys||

mažùl’ka (1) 1. ‘micuță’: kab bū.l’bo:s nùder’a, būna ir dzidel’ũ, o: t’ėp mažù.l’-ko:s; 2. ‘cea mică’: bū.l’bo:s mažù.l’ko:s ir dzidelė:s; 3. ‘cea subțire’: mažùl’kas žarnas ackiri. verč’am|| Pe lângă acest derivat, mai sunt atestate încă două: didžiùl’ka (1) ‘cea groasă’: nõg žarnų dziaž’ùl’ku: reik’a taukai aprińke’;storùl’ka (1) ‘grăsuță’: iš puš’ų sto:rù.l’ku: dãro: pirci palo:tàs, kad galėt sto:vēc’; ùtė:lė:s sto:rù.l’ko:s kap ãrkė:s; odzina (= gy-

³Vocala u din prepozițiile (și prefixele) graiului až(u-), su(-) u s-a transformat, cel mai probabil sub influență slavă, în mod regulat în ъ.

116

vatė) sto:rù.l’ka pažadaro:, pašpùc’a, kap inlaidži ariėlkoni|| Acestea sunt derivate rare cu două sufixe diminutiv-hipocoristice, având două valori morfologice — cea de individualizare-insistență și cea pronominală (cf. LKG 1 582—583). Adjectivele sunt valoroase deoarece denumesc substitute ale adjectivelor pronominale dispărute sau pe cale de dispariție din graiurile din estul Lituaniei, care nu sunt menționate nicăieri altundeva. Al doilea lor sufix este, cel mai probabil, un împrumut din limbile slave.

padabarýkščia hibr. «ca acum»: «nu știu cum a spus-o așa, precum acum»; «femeia mea zice: așa cum acum, lui nu-i ajunge»||

pagėmdyti, -o, -ė «a naște»: «a venit vremea și a născut altul»|| cf. gėmdyti.

pasauji «cu câte un pumn»: «ea împarte inul cu câte un pumn»||

pietùmiškis, -ė (1) «de sud»: «lapte pietùmiškis în fântână»|| În graiul lituanian învecinat din zona Armoniškės se folosește adjectivul foarte rar pietùmis «sudic» (LKŽ 9 933). pietùmiškis a fost, fără îndoială, format de la acesta.

panešdinėlti, -ja, -jo «a duce mai aproape, a purta puțin»: «ea duce inul mai aproape și îl ia; pentru legat»||

pérpažinti, -žista, -žino «a ghici, a înțelege»: «ea a înțeles deja: mie mi-e amar»||

plaskáinia (pleskáinia?) (1) «cojiță de mătreață»: «îi cresc coji mari și apoi se usucă»|| Cuvântul este folosit și de bielorușii locali.

pliusnia (2) «cojiță de mătreață»: «îi cad coji de pe cap»||«o singură cojiță»||«capul plin de coji»|| Cf. cuvintele înrudite plùškė «cojiță de mătreață; ceva aplatizat, plat», plùškata «solzi», plùškatuotas «cu solzi», plùškotis «a se coji» (LKŽ 10 283, 364, 366). Pliusnią este folosit și de bielorușii locali.

popusiáu «în două»: «l-am tăiat în două și l-am aruncat — putrezește»||

póviršu (póviršiu?) «pe suprafață, deasupra»: «nu turna mult din piatra aceea (= piatră vânătă), doar pe deasupra»||

priešė (1) «partea din față»: «coada racului e în față»||«ochii racului sunt în față»||«mergi înainte»||

priešžiem «înainte de iarnă»: «șopârlele, înainte de iarnă, când se tem de frig, se retrag în vizuină»||

pumpliùkas (pampliùkas?) (2) «mâțișor, floare de salcie»: «mâțișorii se desfac puțin pe lângă gard și strălucesc ca zăpada»|| cf. pumpis «umflat», pumplỳs «grăsan», pumpolė «cartof»; pámpa «umflare, nodulă», pámpė «persoană grasă, umflată», pamp-liùkas «clătită dospită», pámp’ti «a se umfla» (LKŽ 9 306, 308, 311, 312; 10 908, 909).

pundỳla (2) «broască râioasă, broască îndesată (despre o broască râioasă sau o broască)»: «broască râioasă mare și grasă: pundzila»|| Sufixul derivativ -yla are valoare peiorativă (LKG 1 333, 359), cf. cuvintele înrudite pundagálvis, pundòkas, pundžiùs «mormoloc», pùndza «broască râioasă, broască îndesată», pùndzinti «a merge (despre o persoană grasă), a se mișca greoi» (LKŽ 10 913, 914, 915, 917). Cuvântul este folosit de bielorușii locali.

purkštimai (2) «diclófos sau alte otrăvuri pulverizate»: «puricii nu mor din cauza acestor pulverizări»|| Acesta este un derivat nou de la o rădăcină verbală cu sens concret.

rušutys^3b „nucă”: ãuga rušucis|| rušut’ù kėkė:| brundulis| lùkštas|| cf. rušù-tynas „aluniș” (LKŽ 11 1032).

sáulagrėžtė (1) „floarea-soarelui”: sáulagrì:štė:s padzigo: visos|| gražai ãuga|| sáula-gri:št’ù: gãvo:s dzidžùle:s||

117

slidick|as, -à (3ᵇ) ‘slidus’: kap išverdzi kazlėku:| slidžickas paždaro:|| Šios prie-sagos vedinių šnektoje vartojama ir daugiau: báltick|as, -à (3ᵇ) ‘baltas’: kazlėkas báltickas kap àplupi|| mažick|as, -à (3ᵇ) ‘mažas’: jū mažbcku: mo.mà paliko:|| siaūrick|as, -à (3ᵇ) ‘siauras’: kar̀klu: lăpai jilgi, s’auricki|| stiprick|as, -à (3ᵇ) ‘kietas, standus’: jăunas makavýkas scìprickas|| tỹkick|as, -à (3ᵇ) ‘tylus, ramus’: cìkickas to:kis bernáicis|| Tai nemažybinės (plg. LKG 1 580), o išskiriamosios-pabrėžiamosios reikšmės grynai lietuviški (báltickas laikomas hibridu — LKŽ 1 614?) vediniai. Iš vieno kito jų daromi formanto -ai prieveiksmiai: tykičkai ‘tyliai, ramiai, iš lėto’: ci:kickai sbžar’a pautùs lizdai ir so:dzina vištu:|| žemickai ‘žemai’: skragždùtė:s in li:taūs žamickai iżbe:gdzinėja||

sparnà (4) „aripă”: spainò:s i:rā pre būc’o:||

sulaš|ti, -o, -ė „a turna în picături”: kõl’ sulašō: vâistus| soíš:li||

šùstis (1) 1. „zeamă”: ko:pūstu: daũk sù.l’scies; 2. „saramură”: bro: lienė: sù.lsci: nõg me:sõs pìl’a mà daržàn||

susigamž|dyti, -o, -ė „a nu se desfășura”: sblzgamždziji. linai laikò:si dar reik’a láukc’||

svirsnià (2): „pârghie”: svirsn’à — ku: laidz’asi šul’nin||

tãjdien „atunci”: ko:k’uojdzien iżgirsi varlàs krāk’anc’, tuojdzien reik’a cibul’as so:dži.nc’|| În privința terminației dialectale a primului component instrumental al acestui adverb compus, cf. în grai sbl tuój mergu; în privința sensului adverbului, cf. kokiájdien.

tẽną, tẽnuo „acolo”: ti:nà kvìetku: daũk priso:dzini. anà|| su:nùs dar tìnuo turėj kétvertu: vaikū||

tesimas (2) „furuncul, abces”: ti:simas sbssuka vidūj ir prašmuša pūl’ai

túojkart „atunci”: kap bitẽ inkù.nda| túojkart sópal túojkart žárno:s tvirtėsnė:s| kap nedùodam vakarì ėsc’||

užvalka (1) „cravată (despre ciupercă)”: in grìbo: ko:tùko: užvalka|| ir višč’ùkė:s| ir mus’òmer’ai turi užvalku:||

viralai (3ᵇ) „legume”: ìto:s žòle:s daržusà pre viralū augù| viralai šie mėtai prasci| li:tūs nelijo: iš pavásar’o:||

vók|is, -ė (1) „german”: mar’còs mo:mà vóké: iš rùsnė:s| o: tėvas ar vókis| ne-žnaũ|| Aceste două cuvinte sunt probabil cea mai veche relicvă lexicală atestată până acum în grai și, în general, în întreaga limbă lituaniană. Până acum era cunoscută doar înrudita lor Vokia, Vokė „Germania”. O menționează scrierile vechi ale lui J. Bretkūnas, M. Daukša și ale altora, precum și dicționarele mai vechi ale lui P. Ruigys, Chr. G. Milkes, G. H. F. Neselmanas, Fr. Kuršaitis și ale altora. K. Būga a cercetat mai pe larg Vokią (RR 1 228, 515; 2 226—228).

žuž|yti, -ija, -ijo 1. „a fredona”: anas cik’ai tu: giesmãiti: žùžlija; 2. „a îndesa”: reik’a grūdus miežùn’us žùžl: c’| vi.rsim|| Cuvântul este cunoscut cu aceleași sensuri și de bielorușii locali, iar cu sensul „a geme” este folosit ca împrumut din lituaniană (ЭСБМ 3 349) și în graiul bielorus vecin din zona Așmena (СБГ 2 330).

žilàinė (2) „teren lângă șlynas”: žbllainė: tam lauki| o: kitam — kùmpas žbllainė:s|| Deși este cu adevărat un cuvânt lituanian sonor, format corect, cel mai probabil este un calc al cuvântului belarus sivák, cu aceeași semnificație.

118

b. În grai au fost consemnate și câteva cuvinte cunoscute până acum din scrierile mai vechi și neaccentuate. Acum sunt clare locul accentului și intonația lor. Dintre aceste cuvinte merită menționate:

išrūgęs (1) „zer”: išru:ges milėdavom |o: kat šviež’o:s |tai ir pageri||

krąk|ti, -ia, -ė „a orăcăi”: varlė:s o: krãk’a o: krãk’al pradėj varlė:s krãkc’l dar išgirsi varlàs krãkanc||

smilginė (3ᵇ) „tâmplă”: kaktōn smilginė |o: kab dzvi — smilginė:s||

raižiūkas (2) „cicatrice”: raižūkai in ragū ró:dž’a |kiek kárve: mėtu: |pirmas raižūkas tris metai |o: paskū |kiek raižūku: |ciek mėtu:|| Termenul raižas cu acest sens este cunoscut până acum doar din scrierile vechi (LKŽ 11 92).

(su)|stipti, -stimpa, -stipo „a (se) întări”: jau taukai scimpa || pradėj taukai scipc’ àpil’a šaltu vanden’u |kat taukai sūscipt || jau taukai sūscipi. (cf. LKŽ 13 812).

c. Faptele graiului arată că acesta cuprinde destule cuvinte folosite și cu sensuri diferite de cele din alte părți ale Lituaniei, de exemplu:

(ap)|svilti, -svela, -svilė „a pârli (ușor)”: k’aūlbl: svėlam iš kūl’o:|| svildamì |ražo:-dzinam |kad išėidžitu: garai iš vidaus|| ir blãškaz gerėi àpsvela| kap kūl’o: nèrà|| kap k’aūlbl: nūsvęlam | plãunam|| Verbul primitiv svilti este folosit în grai cu un sens cauzativ neobișnuit în acest caz pentru limba noastră (cf. LKŽ 14 353—354, 358—359).

ažačia (3ᵇ) „celălalt capăt”: kasōs ažac’à sto:rā |kitā pusīs žiemōs būš šaltà|| cf. LKŽ 1 533.

ažuveik|ti, -ia, -ė „a câștiga, a dobândi”: pardavė: árkli: ir ažbiveikė: piñkezdešimt rubl’u:|| vezi fișierul de fișe al LKŽ.

drėplō|tis, -jasi, -josi „a se strâmba, a se răsuci”: atāšijo:s — kad nezdrē:pl’ōt jieno:s šōnuosna|| cf. LKŽ 2 689—690.

bakanėlis hibr. (2) „untură”: bakanėli: sūkam iš taukū|| ko:pū:stuosna bakanėl’o: andedzi |ko:kis kvãpas| cf. LKŽ 1 573.

geluonė (3ᵇ) „ac”: bitēz geluonē ir odžino:s geluonē|| bitē geluoni: pãmeta (= îl lasă, nu-l scoate) ir mir’ā|| cf. LKŽ 3 228.

gūdas (4) „belarus local de rând, de origine ne-nobiliară, care nu știe lituaniana”: gudai itai mū:si žmonės pras’čōkai | lietuviškai nemōka koc’ ir gi:rēna lietuvōi|| cf. LKŽ 3 692.

guld|ytis, -osi, -ėsi „a fi răspândit”: stōvu: juosto:sna (= pe traverse) ažvari-nėjam kli:nukūs |kat s’ūlai lig’ai gul’dzitu:si|| cf. LKŽ 3 707—708.

gunglỹs (4) «un smoc de bălegar uscat, amestecat cu paie»: gungl’ai tru:šu pridž’ūvi. kárvei in šōnu:|| nulupinėjam vienus gungl’ūs |kici priskranta|| cf. LKŽ 3 732.

ilguma (3ᵃ) «lungime»: kiek ilgumōs klīno: | ciek reik’a stojōku: (=stulpų)|| cf. LKŽ 4 54.

iñgi kėtvėria «în patru părți»: iñgi kėtvėra kėrtam lāšbn’us||

iškart «mai întâi»: iškart kn’ūpsc’u: svėlam |o: paskū apverc’am|| cf. LKŽ 4 194.

jaunikis (2) «lună nouă»: jaunikin gerėi sėc’ so:dzi.nc’ | cik k’aūlė.s skersč nės-seka|| kap jauniki: ažvisi | reik’a pasvėikinc’ || cf. LKŽ 4 308.

jaunikl|is, -ė (2) «tânăr»: ito:j jaunikle: mažblckà ščupłē || ragī — jauniklis kap jauniklb: sūka|| cf. LKŽ 4 309.

119

juosta (1) «bară transversală a războiului de țesut»: stōvuosna juosto:s iš apač’ų dvi ir iš viršaus | kat laikītu:si sto:civo:s | sto:vėt lig’ai || to:są juosto:sa kli:nukai ažusvāro: || cf. LKŽ 4 424—426; LKA 1 110, 130—131, 140, harta N=48, 64.

ledin|is, -ė (2) «strălucitor (despre șarpele de fier)»: ladzinė: odzina plo:nutė: | bližga || cf. LKŽ 7 224.

lėti, lėja, lėjo «a pune în vasul de lapte»: iš dviejų kárv’ų: ãnes ciek pieno: lája, kiek mės iš vi:nõs || cf. LKŽ 7 438—439.

lyti, lija, lijo «a se topi»: audzimu: in li:taũs tiša | kat lėt || Verbul primar lyti este folosit aici cu sensul cauzativ de «a topi», neobișnuit pentru limba noastră în acest caz.

lim|o|ūs, -ų (4) «lipicios»: jũs labai lim’p’o:s | reik’a rasakinėtė || cf. LKŽ 7 518.

pakartuvai (1) «prăjini pentru deschiderea hambarelor, traverse de închidere»: pakartuvai svirnų maišāmu || cf. LKŽ 9 157.

paliaukė (3ᵇ) «angină»: kãt pakila pal’auka: | dėda kũm šaltu || cf. LKŽ 9 255—256.

pãliaukės (3ᵇ) «boala gâtului la purcei»: pas mũs’us paršėl’us pãlaukė:s | gužai vež-dzinėjasi po: kaklų || cf. LKŽ 9 256.

pavieni «câte unul»: po: du spirguč’us ar pavieni mo:mã mūma dúodavo: || cf. LKŽ 9 691.

per|ėtis, -isi, -ėjosi «a se rostogoli»: jau greit vištėl’ai perėsis | jau gi:rdzis tik tūk || cf. LKŽ 9 821—822.

pikt|as, -à (4) ‘pe dos’: piktà audzimo: șalis gražesnė: kãb gerà || cf. LKŽ 9 255—260.

pirštas (2) ‘ramură de fir’: dviėį pirštu: s’ulas plónickas || cf. LKŽ 10 28—29.

prasčiokas (2) ‘localnic belarus de origine ne-nobilă’: prasc’õki: pàė:mė: ir pàts pazdãre: prasc’õkas | lietuviškai nekalba ir ãnas | ir vaikai || prasc’õkai-mu:si žmónes | cik kũ lietuviškai nekalba || cf. LKŽ 10 543—544.

puliūkas (2) ‘pui de pasăre, puiul oricărei păsări’: kad in sunkesn’ų: mėtų: | bacėnas išmeta pul’ūku: | o kat in gerãsn’ų: — paũtų: || ir kãcko:s | ir vãrno:s | vãngo: ir pelė:dõs kap mažūkai | pul’ūkai || cf. LKŽ 10 879—880.

pumputỹs (pamputỹs?) (4) ‘mugur’: visūs bijūnų: pumputc’ūs nuskinė: vag’ai | cik vienas pumputc’is pasiliko: | daug’aũ ne:rã || pumputc’uosã bijūnai || cf. pampu-tys ‘umflare, îngâmfare’ LKŽ 9 316, pumputis ‘un lucru moale și pufos’ LKŽ 10 912—913.

skrynelė (2) ‘scorbură artificială pentru păsări (căsuță pentru grauri)’: šo: kám darom skrinelãs ir rišam pre medz’ago:s || skri:nėlen jau šo:kų pul’ūkai girdzis || cf. LKŽ 12 1075.

supykla (2) ‘trecătoare prin mlaștină’: gãnėm po: itas supi:klãs | bijojom | kat neingrūt kárvė: || cf. LKŽ 14 194.

suvai|kyti, -o, -ė ‘a reține, a stăpâni’: negalau ašaru: suvaikė || cf. fișa LKŽ.

šnyp|ti, -ia, -ė 1. ‘a șuiera’: lietus šnიპ’a | tęp lija || 2. ‘a mârâi’: neik | šuva jau šnիպ’a | gali pũ:l’č || cf. fișa LKŽ.

võž|tis, -iasi, -ėsi ‘a se împărți, a se diviza’: kap riebi k’aũle: | taukai nõg žarnų vóžasi pãci:s | o: kap ku:dã ir peilūko: reik’a || cf. fișa LKŽ.

120

Žagaras (3ᵇ) 1. ‘recoltă’: din șlūto:ž žagaro: padaro: to:ki krukučei: ir jų vėra skietan || șlūto:ž žagaru mažū.l’kas žarnas čiscija || 2. ‘ramură de copac care se leagănă’: žalgas laidz’a žagarus ingi žėmi: || 3. ‘lăstar’: gru:ša nušalba. laidz’a žagarus iš apač’u || 4. ‘salcie pentru împletit’: kap plo:nešnis žagaras | cielū pīna košibklu: | o: tep perpius || kap pini kiekvienas žagaras reik’a imc’ trumpėšnis || cf. fișierul LKŽ.

d. În materialul bogat consemnat se găsesc destule cuvinte vechi, care extind arealele cunoscute până acum ale acestora sau ale sensurilor lor, de exemplu:

apriėsti, -čia, -tė ‘a urzi’: apriet’au pink’as šinas audzimo: || cf. LKŽ 11 563.

aslà (2) ‘vatră de cuptor’: pėč’un sū ližbi šauna diōnu: in āšlo:s || cf. LKŽ 1 327.

bližgėti, -a, -ėjo ‘a străluci’: žblgū lēpai bližga ir sku:rā || ōdzina bližga kap lādas || cf. LKŽ 1 938.

branktėlis (2) ‘nasture de lemn’: brunktel’ū medz’agin’ū sėgēm visa || cf. LKŽ 1 1003.

galin|iuotis, -iuojasi, -iāvosi ‘a se lupta’: vaikai ačlaimi galin’ūojasi || nōg rito: kap pradėj galin’ūocis | tep perdzien galin’āvo:si || cf. LKŽ 3 69.

ingiryḱštis (1) ‘curcubeu’: ingiri:kščis kap prašalai gėrc’ || cf. LKŽ 4 111.

juostelėt|as, -a (1) ‘cu dungi’: gerėi āusc nemo:kėjau | o: itu: juostelėtu: jau āud’au || cf. LKŽ 4 426.

kultuvė (3ᵇ) ‘bătător pentru căpățânile de in’: linūs kultuvēm raiṅko:ma plieḱsi || cf. LKŽ 6 859—860.

kušļas, -ā (4) ‘cu picioarele acoperite de păr’: kušlas gaidzīs plūksnom apūgi. kōjo:s || cf. LKŽ 6 994.

laṅkena (1) ‘coajă curbată de răzuitoare’: laṅkenu žiev: skūtė: nōg mēdz’ago:s || cf. LKŽ 7 128, 342.

menčia (4) ‘curea de ascuțit cu mâner de lemn’: galūstivas visas žviro: | o: menc’ā — iš mēdz’ago:s | cik apl.lta tuōm žvi:ru | kur galūstuvus dāro: || cf. LKŽ 8 7.

mergystė (2) ‘nepoată’: mān’ pādeda mergištė: | jau keturōlikci nuvēj || cf. LKŽ 8 31.

de lână|is, -ė (2) „de lână”: māno: dūkrē:mu nerēik’a milinū: lo:pin’ū | o: mūma geresn’ū: nė:rā || cf. LKŽ 8 192.

pākuralas (3ᵃᵇ) ‘lemne de aprins focul’: šakal’ai pakuralām || cf. LKŽ 9 218.

pasidraibst|yti, -o, -ė «a fi neliniștit, a răscoli»: pōru: ōdzinu mat’au | pazdraipsti. gulēj || ōdzina pazdraipsto: pazdraipsto: ir nusramina || cf. LKŽ 2 626.

pupojys (3ᵇ) «puplaiškis»: pupo:jai nōg apecito: || cf. LKŽ 10 941.

rūklš (4) «dūlis»: ru:klis kap pre’ bit’ū eini || ānas iš puvės’o: verbōs mēdz’ago:s || cf. LKŽ 11 928.

spjāudulas (3ᵃ) «spjaudalas; o secreție salivară asemănătoare spumei, pe iarbă»: spjaudulai in žo:lēs būna | gal ti gēguže:s prisipjaudo: || cf. LKŽ 13 460.

stov|ėti, -i, -ėjo «a locui»: ti sto:vėjom | o: c’a pastātēm pir’k’u: || cf. LKŽ 13 903.

straublė (4) «curcubeu»: straublė vōndeni: trauk’a | būs li:taūs || straublė gelto-na mē:lina žal’ā || cf. LKŽ 13 940; LKA 1 182, ž. 105.

šekai (4) «rogoz (probabil)»: še:kai — būna žo:lēs | arkļ’am pjōvēm | laidz’a stōras kasās | bāloj kupsc’ukais āuga || cf. LKŽ 14 615.

121

šėrkšnas (2) «crustă tare de zăpadă»: šárkšnas in sniego: | možna eic’ | šárkšnas lai-ko: || cf. LKŽ 14 655.

vyzdėti, vėima, vyzdėjo «a căuta»: kap paduódzi válgi:c’ | ánas vis mė:šos kur pre kaulúko: vėima || ánas netúri kantrībė:s vėima | pavėima ir mėta || pavi:zďėk mán’ šáukštu: aš nerandu || pasvi:zďėk sà skri:nėlej ir atrasi || cf. fișierul de fișe al LKŽ.

e. Deși localnicii lituanieni au puțină școală și aproape că nu citesc ziare, prin intermediul televiziunii și al copiilor lor, care vin să-i ajute în weekenduri, aud limba noastră standard și resimt într-o anumită măsură influența ei. Desigur, aceasta este redusă și se manifestă mai ales la nivelul cel mai receptiv — cel lexical. Astfel, pe lângă cuvintele uzuale giesminýkas, balnyčia, cierply-vastis, grabeniai, paūtas, kavõlis, lopinýs, mẽdžias, nedėlia, pilvas (vėdarūkas), pristupas, ãlyčia, altõjus etc., aici se aud deja destul de des și dainúotojas (: dainúoto:jus vėžė: vi.l’n’au), ligóninė (: ligóninèn vo:l’ójau dẽšimt dzienų), kantrýbė (: reik’a daug kantrībė:s káp jūma rasakinej), šepetėčiai (: šápecais linùs šukúojam), kiaũšis (: vãmo:s cig gẽr’a k’úušus || vištu: k’aušai balci | bit’ú raũkon priso:dzìnta k’aušų), kalvýs (: kal’vīs neko:kis | pajūodi. | piktas), skarėlė (: san’au lo:pin’ai | o: dar skarėlė:s), miškas (: preg dzievėniškiem miškelis), savaitė (: saváiti: prasvol’ójau namušà), skranãdžius (san’au pilvas | vė:darūkas | o: dar skranãdž’um vadzinam), priepuolýs (: mán’ nøg išgu:sc’ú: pre:pu:l’ai paždãrė:), kãimas (: šal’čin’ai — mažas kãimas), tinginýs (: visa anà daro: | ánas cinginýs) etc.

Acestea și multe alte cuvinte din graiul din Šaltiniai, care s-au revărsat acum, noi, în tezaurul limbii noastre, nu sunt decât o picătură într-o mare de cuvinte ale limbii lituaniene; totuși, readuse la viață, ele reprezintă o bogăție prețioasă și importantă a acesteia. Ele arată cât de actual este și în zilele noastre să cercetăm cu minuțiozitate ogoarele graiurilor periferice încă vii, în care se află încă ascunse cuvinte lituaniene pe care cercetătorii limbii nu le-au consemnat și care ar putea dispărea foarte curând în uitare — cei mai buni martori ai vitalității națiunii.

LITERATŪRA

Būga RR — Būga K. Rinktiniai raštai. V., 1958. T. 1; V., 1959. T. 2.

Gauč., Vidug. — Г а у ч а с П., В и д у г и р и с А. Этнолингвистическая ситуация литовско-белорусского пограничья с конца XVIII по начало XX в. // Geografija. V., 1983. T. 19.

Kviklys — Kviklys B.ūsų Lietuva. V., 1989. T. 1.

Lipsk., Vidug. — Lipskienė J., Vidugiris A. Dieveniškių tarmė // Lietuvių kalbos gramatinė sandara. V., 1967.

LKA — Lietuvių kalbos atlasas. V., 1977. T. 1.

LKG — Lietuvių kalbos gramatika. V., 1965. T. 1.

LKŽ — Lietuvių kalbos žodynas. V., 1968. T. 1; V., 1969. T. 2; V., 1956. T. 3; V., 1957. T. 4; V., 1959. T. 5; V., 1962. T. 6; V., 1966. T. 7; V., 1970. T. 8; V., 1973. T. 9; V., 1976. T. 10; V., 1978. T. 11; V., 1981. T. 12; V., 1984. T. 13; V., 1986. T. 14 ir jo kartoteka.

Zink. — Zinkevičius Z. Lietuvių dialektologija. V., 1966.

СБГ — Слоўнік беларускіх гаворак паўночна-заходняй Беларусі і яе пагранічча. Мінск, 1980. Т. 2.

ЭСБМ — Этымалагічны слоўнік беларускай мовы. Мінск, 1985. Т. 3.

122

ЛЕКСИЧЕСКИЕ ОСОБЕННОСТИ ЛИТОВСКОГО ГОВОРА ДЕРЕВНИ ШАЛЬТЯНЯЙ

Резюме

Периферийный литовский говор деревни Шальтяняй Девянишкского языкового ареала (Шальчинский р-н) является не официально-административным языком, а языком домашнего общения. В зависимости от языка собеседника носитель данного говора свободно переходит с литовского говора на белорусский, и наоборот. Таким образом, в деревне наблюдаем полный односторонний литовско-белорусский билингвизм.

При обращении местных литовцев в официальные учреждения они воспринимают русскую речь, но отвечают по-белорусски. Языком костела для них является польский. Тем не менее, влияние русского и польского языков на структуру литовского говора незначительно.

Исследуемый литовский говор является малоизученным богатым резерватом литовской архаичной лексики и зоной вторичных лексических и семантических явлений, возникших вследствие адстрата.

В самом начале совместного сосуществования литовского и белорусского говоров литовский говор по существу являлся ощутимо дающим, о чем свидетельствует обилие литуанизмов, употребляемых носителями местного белорусского говора, напр., брунду́ль ‘зерно ореха’, гунглі ‘куски гною, присохшие к бокам коровы’, крумлі ‘суставы пальца’, палёукі ‘горловое заболевание поросят’, менці ‘брусок для косы с деревянной ручкой’, пунду́к ‘головастик’, сласны ‘мышеловка’, сімоўр ‘ресница хвоста’, вінкины ‘поперечины саней’ и др. С течением времени при постоянном ассимилятивном влиянии местного белорусского говора литовский говор стал по существу берущим, почти лишился своего оборонительного барьера, вследствие чего в его систему свободно стали проникать элементы белорусского говора, непосредственно разрушающие самобытность языковой структуры последнего. К числу таких элементов следует отнести конструкции: dārom to:li ne tēp (ср. белор. робім далёка не так), so:pēj gālvū: gerei (ср. белор. добра балела галава), dzī:rba pa-svōjemu (ср. белор. па-сваёму робім), kas man’ dachōdzic’ (ср. белор. што мне даходзіць) и др.

Несмотря на сложную ситуацию данного языкового ареала, исследуемый литовский говор в своей основе является чисто литовским, образным, живым, богатым. Из 2000 слов и словоформ, записанных нами во время экспедиции 1990 г., 74% составляют чисто литовские слова, 18,5% – относятся к заимствованиям (в основном из белорусского), 7,5% являются кальками (также белорусского происхождения). В связи с этим мы предполагаем, что приведенные проценты иллюстрируют приблизительное состояние всей лексики исследуемого литовского говора.

Богатые микротопонимы говора – стержневой элемент древней литовской территории и речи – все литовские, напр., bažiūc’avietē: | dzivūlēs: | gērvīškis | kraščinis | laikas | kūdra | lapēl’u: kalnas | margelkai | pulkinō: kalnas | sēdzimo:s | sintakis | varučiskis и др. Важно также отметить, что данные микротопонимы местное белорусское население употребляет в почти литовской форме (лишь у некоторых из них славянизированы окончания).

Обращает на себя внимание пласт архаичной лексики говора, до сих пор не зафиксированного как в других литовских говорах, так и в древних письменных памятниках литовского языка, напр., vōkis ‘немец’, vōkē: ‘немка’, kušlēcina ‘кто мохноногий’, pietūniškis ‘обеденный’, priešē: ‘передняя часть’, pundzi:là ‘головастик’, rūšcis ‘орех’, sū.lscic ‘сок; рассол’, ti:simas ‘нарыв’ и мн. др.

Впервые в литовском языке зафиксированы и аблативные сложные наречия, первым компонентом которых служит местоименное местоимение, лишенное своего местоименного значения, напр., ko:k’iojdzien~kokiojdzien ‘когда’, tūojdzien~tōjdien ‘тогда’, tūojkart~tōkart ‘тогда’. Данные формы безусловно являются исключительно редкими рудиментными остатками – своеобразными заменителями исчезнувших местоименных форм говора.

123

В лексике говора наличествуют также редкие слова — узкие регионализмы, до сих пор известные лишь по древним письменным памятникам, напр., krāke ‘квакать’, raižikas ‘рубец (на рогах коровы)’, smilginė ‘висок’ и др. Некоторые имеющиеся в говоре лексемы здесь употребляются в новых, до сих пор неизвестных значениях, напр., bakanelis ‘сальник’, gūdas ‘обелорусевший местный литовец, не умеющий разговаривать по-литовски’, jauniklis ‘новолуние’, jauniklis ‘жених’, ladzinis ‘блестящий’, lieč ‘отдавать (молоко) в приемный пункт’, limpūš ‘приветливый, ласковый’, palaukė ‘ангина’, pakartuvai ‘жердяной потолок клети’, perečis ‘вылупляться’, pirštas ‘ветвь нитки’, pul’ūkas ‘птенчик’, supi:klà ‘зыбун’, šnipc ‘рокотать; урчать’, vōžčis ‘отделаться’, žagaras ‘пруток для вдеваия нитки в бедро; пруток для чистки кишек; ветвь чернотала; побег; корневой отросток’ и др. Некоторые имеющиеся в говоре древние лексемы уточняют и расширяют ареалы своего употребления, напр., aslà ‘под (дно) печи’, brunktelis ‘деревянная пуговица’, ingiri:kščis ‘лабазник’, kūšlas ‘мохноногий’, milinis ‘шерстяной’, pazdraipseic ‘покидаться (о змее)’, šė:kai ‘осока’, šarkšnas ‘наст’, vizdėc ‘искать’ и др.

Приведенные и другие обнаруженные и исследуемые нами в статье слова, влившись в фонд литовского языка, и тем самым воскреснув для дальнейшей жизни, представляют собой неисчерпаемое богатство разговорного языка. Они являются вызовом времени, и доказывают необходимость постоянного фиксирования и сбора сокровищ периферийных говоров и тщательного их исследования. При отсутствии должного внимания к подобным своевременным исследованиям можно безвозвратно потерять многое, еще никем не зафиксированные, ценные устные богатства родного языка.