Ona PETRĖNIENĖ

Universitatea Pedagogică din Vilnius

EXPLICAREA TERMENILOR ÎN TEXTELE DE POPULARIZARE A ȘTIINȚEI

În textele de popularizare a științei, destinate publicului larg¹, materialul științific cel mai actual și mai interesant este prezentat într-un mod simplu și inteligibil: cele mai recente idei, descoperiri etc. Funcția cea mai importantă a acestor texte este „de a prezenta informații de specialitate, iar pentru ca acestea să fie atractive, ele sunt «îmbrăcate» în imagini și emoții, adică se urmărește și obținerea unui efect și a forței de convingere” (Župerka 1997: 83) – pe lângă funcția de informare se realizează și funcțiile expresivă și apelativă. În încercarea de a influența destinatarul și de a-i stârni interesul pentru problemele abordate, se tinde spre folosirea nestandardizată și creativă a mijloacelor lingvistice, recurgându-se la situații cotidiene. În textele de popularizare a științei, precizia de specialitate, logica și credibilitatea faptelor sunt inseparabile de expresivitate, emotivitate și evaluare subiectivă.

Spre deosebire de textul de stil științific, al cărui autor se adresează unui specialist la fel de calificat ca el, capabil „să gândească în categorii abstracte, să sintetizeze informații științifice complexe și să și le însușească în mod creativ” (Bitinienė 1997: 27), destinatarul textelor de popularizare a științei este pregătit să înțeleagă în mod adecvat informația prezentată în-

¹ Popularizarea științei în Lituania a început să se contureze mai intens la sfârșitul secolului al XIX-lea și în primele decenii ale secolului al XX-lea. În această perioadă au publicat articole de popularizare a științei, în care „erau explicate pe înțelesul tuturor bazele diferitelor științe și erau prezentați termenii cei mai necesari pentru cultura generală” (Palionis 1995: 268), J. Adomaitis (Šernas), P. Avižonis, J. Basanavičius, K. Būga, J. Jablonskis, A. Janulaitis, J. Šliūpas, P. Vileišis și mulți alți oameni de știință ai vremii. Și astăzi se acordă o atenție considerabilă popularizării științei – în încercarea de a satisface nevoile intelectuale ale societății, aceasta devine tot mai importantă. În funcție de vârsta, nivelul de educație etc. al destinatarului, textele de popularizare a științei pot fi interpretate în moduri diferite. În acest articol, pentru a trece în revistă modalitățile mai frecvente de explicare a termenilor, sunt analizate texte destinate publicului larg. Cea mai mare parte a textelor analizate a fost constituită de seria Noutăți științifice pentru toți.

42

formația. Se încearcă anticiparea tuturor componentelor expunerii științifice pe care destinatarul le-ar putea să nu le înțeleagă și se caută modalități de a le explica. În textele menționate se evită abstractizarea – fiecare afirmație este susținută prin fapte cunoscute și ilustrată cu exemple concrete. Se acordă o atenție deosebită termenilor, deoarece abundența lor sau folosirea necorespunzătoare face textul greu de înțeles și limitează posibilitățile destinatarului de a se interesa de noutățile științifice.

Termenii – partea cea mai importantă și mai informativă a lexicului limbajului științific – sunt folosiți în toate variantele stilului științific² (se realizează trăsătura stilistică a preciziei de specialitate), însă funcționează diferit în fiecare dintre acestea³. Având în vedere caracterul nedefinit al destinatarului, în textele de popularizare a științei se încearcă prezentarea doar a termenilor indispensabili. Se acordă prioritate termenilor din anumite domenii științifice deja consacrați în limbă, se evită cei noi și îndoielnici și nu se tinde spre crearea de neologisme⁴. Toți termenii folosiți în textele de popularizare a științei pot fi împărțiți în termeni care nu necesită explicații suplimentare și termeni pe care destinatarul i-ar putea înțelege greșit sau nu i-ar putea înțelege fără explicații suplimentare.

În textele de popularizare a științei nu sunt explicate noțiunile categoriale generale, la fel de importante pentru toate științele (de exemplu,

² A. Bitinienė, ținând seama de „factorii extralingvistici ai stilului științific, în special de obiectivele mereu schimbătoare ale actului de comunicare, înțeles în sens larg, de particularitățile relațiilor dintre participanți și de funcționarea textelor reale în sfera activității științifice” (Bitinienė 1997: 27), distinge trei substiluri principale ale stilului științific – teoretic (de specialitate), didactic și metodologic – și substilul de popularizare a științei, care, potrivit cercetătoarei, aparține periferiei stilului științific.

³ Atsižvelgdamas į terminų funkcionavimą tekste, V. Leičikas (Лейчик 1990: 82) pateikia tokią tekstų klasifikaciją: terminų kuriamieji (tekstai, kuriuose aprašomos naujos teorijos, koncepcijos, nauji išradimai ir atradimai, kt.), terminų vartojamieji (antriniai informaciniai dokumentai, mokslo populiarinamieji, publicistikos tekstai, kt.) ir terminų įtvirtinamieji (terminų žodynai, enciklopedijos, kt.) tekstai.

⁴ Terminologų teigimu (žr. Gaivenis 2002: 27), kiekvienas abejotantis dėl vieno ar kito termino turi teisę kurti savo naujadarą, tačiau tikėtina, kad nauji ar mažai žinomi terminai gali atitolinti mokslo populiarinamuosius tekstus nuo sudėtingesnių mokslinių tekstų, kurių pagrindą sudaro standartizuoti ar atitinkamų institucijų aprobuoti terminai.

43

desnis, hipotezė, metodas, raida, ryšys, sistema ir kt.) sau termeni ai unor ramuri concrete ale științei, care ar trebui să fie cunoscuți destinatarului datorită culturii generale. Acestea sunt concepte fundamentale din diverse domenii, incluse în programele de învățământ general. De exemplu, în textele de popularizare a lingvisticii nu este nevoie de explicații suplimentare pentru termenii care denumesc sunete (de pildă, balsis VanagMVP 82, priebalsis VanagMVP 82), părți de vorbire (de pildă, daiktavardis KeinTA 69) sau părți ale cuvântului (de pildă, galūnė KeinTA 19, priesaga VanagMVP 65, šaknis VanagMVP 67); în textele de popularizare a botanicii nu sunt explicate denumirile unor plante bine cunoscute (de pildă, notrelė JankevRGA 11, pakalnutė JankevRGA 24), ale unor substanțe (de pildă, chlorofilas JankevRGA 9) sau procese (de pildă, fotosintezė JankevRGA 9) etc. De asemenea, nu sunt explicate în detaliu nici acele termeni caracterizați prin precizie semantică și transparență motivațională: unele termeni compuși sau derivați (compuneri) pot fi înțeleși destul de ușor, deoarece sensul lor este dezvăluit de forma internă a termenului însuși, de exemplu: maitinamoji terpė RimkSBP 7 sau žvaigždėlapis SviderskŽ 11, ilgaamžiškumas SkliutKI 5 etc. Desigur, există întotdeauna posibilitatea ca destinatarul să nu înțeleagă termenii menționați. Totuși, este mult mai rău când în textele de popularizare a științei nu sunt explicați termenii puțin răspândiți, utilizați numai în literatura de specialitate, care rămân de neînțeles pentru destinatar fără explicații suplimentare.

Terminas „jau pačia savo sandara turi teisingai orientuoti vartotojus“ (Keinys 1980: 32), tačiau kartais vidinė termino forma adresatą gali klaidinti. Tokiais atvejais adresantas ne tik bando iškelti požymius, kurie gali likti nepastebėti, bet ir stengiasi numatyti termino suvokimo klaidas ir netikslumus. Pvz.: Pirčiupių – Valkininkų pušynuose vasarą nesunku aptikti rausvais žiedais žydinčią gvazdikinių šeimos rūšį – lietuvinę naktižiedę. Nedaug yra rūšių, kurios pasaulio botanikams (juk lotynų kalba yra tarptautinė mokslo kalba ir kiekviena augalų rūšis turi lotynišką vardą) primena Lietuvą. Ir nebūtinai šios rūšys turi būti išplitusios tik Lietuvoje. Pakako, kad jas pirmąkart aprašė botanikai, dirbę Lietuvoje ir tą vardą pasiūlė. Lietuvinė naktižiedė auga tik Pietų Lietuvoje, Baltarusijoje, Lenkijoje, Ukrainoje JankevRGA 29–30. Sakalas keleivis. Sakalas keleivis visai nekeliauja; jis sėslus paukštis. Dalis paukščių net lieka žiemoti ten, kur perėjo, o išskridusieji paprastai

44

se întoarce în vechiul cuib BalaševIRK 52. De teamă că destinatarul ar putea interpreta în mod propriu termenii prezentați, se explică motivația lor reală și se încearcă dezvăluirea cât mai detaliată a sensului autentic.

În textele de popularizare a științei, cea mai mare atenție este acordată termenilor specifici unor ramuri concrete ale științei. Pentru ca informațiile prezentate să fie accesibile tuturor celor care doresc să le cunoască, se caută modalități de a explica acești termeni mai simplu și mai inteligibil⁵. Una dintre modalitățile de explicare a termenilor, folosită cel mai frecvent în textele de popularizare a științei din diferite domenii, este definirea obiectului, fenomenului sau procesului desemnat de termen. Se recurge la o definiție parțială: nu se încearcă enumerarea tuturor caracteristicilor obiectului denumit de termen, ci se pune accentul pe trăsătura cea mai importantă în contextul respectiv⁶. De exemplu: Pilakalniai – tai tvirtovės, skirtos apylinkės gyventojų gyvybei GimbutBPL 116. Cholesterinas yra medžiaga, būtinai reikalinga normaliai gyvybinei veiklai palaikyti SkliutKI 28. Forma definiției poate fi și alta: expresia de legătură⁷ poate fi exprimată prin cuvintele vadinasi sau vadinama, îndepărtându-se de structura strictă a definiției (explicația seamănă mai mult cu o narațiune). De exemplu: Dažnai kartu su grybais vystosi bakterijos, ir atvirkščiai. Toks savitarpio bendravimas vadinamas sinergizmu Lu-

⁵ Modalitățile de explicare a termenilor au fost discutate destul de detaliat de lingviști din alte țări – L. Batašiova (Баташёва 1985), I. Kvitko (Квитко 1976), E. Lazarevič (Лазаревич 1978), E. Nikitinas (Никитин 1970) și mulți alții. În Lituania, acest domeniu este încă puțin cercetat.

⁶ Să comparăm: Tarptautinių žodžių žodyne termenul elektrolitas este definit ca „o substanță ale cărei molecule, dizolvate sau topite, se descompun în ioni (soluții de săruri, acizi și baze, săruri topite etc.)” (TŽŽ 1969: 205). Într-un text de popularizare a fizicii găsim următoarea explicație a acestui termen: „electroliții sunt soluții de acizi, baze sau săruri care conțin ioni mobili – purtători ai curentului electric” (DavidavGJP 20). Textul tratează reacții electrochimice și ioni cu sarcină pozitivă și negativă, prin urmare, în opinia autorului, nu este deloc important modul în care o anumită substanță se descompune în ioni – prin dizolvare sau topire etc. În definiție se păstrează numai ceea ce ajută la înțelegerea situației discutate.

⁷ Se disting trei părți constitutive ale definiției: „expresia definită (definiendum), expresia definitorie (definiens) și expresia de legătură (exprimată prin cuvintele yra, vadinasi, reiškia). Definiția este egalitatea dintre partea definită și partea definitorie” (VLE 2001: 645).

45

gauskB 6. Tratatul poate prevedea că statele care nu l-au semnat se pot alătura ulterior. O astfel de aderare se numește accession sau aderență LydekPPKS 138.

Definiția, ca modalitate de explicare a sensului termenului, este folosită în toate substilurile stilului științific (foarte adesea este un mijloc de introducere a unor termeni noi), însă în textele de popularizare a științei poate fi completată cu elemente evaluative care nu sunt caracteristice limbajului de specialitate. De exemplu: Nikelis – tai baltas, turintis gelsvą atspalvį metalas. Jis yra kietas, gerai poliruojasi. Gaminiai, padengti blizgančiu arba matiniu poliruotu nikeliu, labai gražiai atrodo DavidavGJP 34. Iš tokių pavel­dų ligų galima paminėti fenilketonuriją. Tai protinio atsilikimo liga, kuri dabar sėkmingai gydoma atitinkama dieta SinkGLŽ 5. La descrierea mai detaliată a obiectului, dispar standardizarea și rigoarea științifică – situația oficială de comunicare se transformă într-o conversație mai intimă.

Destul de des, termenii sunt explicați prin dezvăluirea originii lor. Indicarea originii ajută la înțelegerea utilizării termenului și permite observarea naturii sale. În funcție de obiectul denumit de termen, există două modalități de explicare a originii:

1) se prezintă istoria apariției termenului, de exemplu: La începutul secolului al XX-lea, balticii au început să fie numiți cu numele de aisti. Acest nume a fost preluat de la istoricul roman Tacito, în a cărui lucrare „Germania” (98 d.Hr.) sunt menționați Aesti, tribul Aestiorum, oameni care locuiau pe țărmul estic al Mării Baltice (potrivit lui Tacitus, „pe țărmul drept al Mării Svebilor”). Probabil că oamenii care vorbesc limbi baltice ar trebui numiți mai degrabă aisti decât prin denumirea artificială de baltici, dar nu este clar dacă Tacitus îi numea astfel pe toți balticii, pe prusieni sau numai pe cei care locuiau în jurul lagunei Aistmarių GimbutBPL 12. Dintre metalele preistorice – staniul și plumbul – în 1839 a fost obținut pentru prima dată în lume aliajul antifricțiune babbitul (denumit după descoperitorul său, inginerul Babbit). Acest aliaj este folosit la fabricarea lagărelor de alunecare JanulMM 11;

2) se precizează din ce limbă provine termenul și care este motivația lui⁸. De exemplu: Acum avem deja inhibitori sintetici, numiți

⁸ În literatura lingvistică, această modalitate de explicare a termenilor este numită adesea etimologia termenului (vezi Куликова, Салмина 2002: 149).

46

retardanți (engl. „retard” – a încetini, a împiedica). Acestea sunt substanțe fiziologic active, care reglează, de asemenea, creșterea plantelor. Ele încetinesc creșterea tulpinilor, influențează fotosinteza, metabolismul, înflorirea plantelor și alte procese de creștere ŠimkKPAA 15. În 1941, un grup de oameni de știință americani a izolat pentru prima dată din frunzele de spanac vitamina B₉, numită și acid folic (lat. „folium” – frunză). Aceasta se produce numai în frunzele plantelor ŠimkKPAA 19.

Dezvăluind motivația originară, adresantul nu numai că arată transparența sensului termenului, ci ajută și la memorarea unui termen mai complex. Totodată, se încearcă relatarea fenomenului care a dat viață termenului. Cu toate acestea, această modalitate de explicare a termenilor nu este deosebit de reușită – istoria apariției termenului nu explică întotdeauna termenul în sine; în plus, dacă nu cunoști limba indicată, poate fi greu să reții motivația identificată. Poate că, din acest motiv, originea termenului nu este decât o informație suplimentară, prezentată adesea între paranteze, alături de o explicație mult mai amplă a conceptului.

În textele de popularizare a științei, ambele modalități de explicare a originii termenului pot fi folosite alăturat, într-o singură propoziție. Adesea, o asemenea utilizare este determinată de intenția adresantului de a explica termeni sinonimi. După cum s-a menționat deja, explicarea într-un fel sau altul a originii termenului este determinată de obiectul însuși care este denumit. De exemplu: O altă formă analogă de anemie, de care suferă zeci de milioane de oameni în regiunile malarice, este anemia lui Cooley (denumită după numele medicului) sau talasemia (din cuvintele grecești „thalassa” – mare, indicând faptul că boala apare în zonele de coastă, și „haima” – sânge) SinkGLŽ 40.

Orientarea către originea termenului este caracteristică și textelor științifice de specialitate și didactice, însă, în textele de popularizare a științei, după ce se indică sursa originii, nu se încearcă menținerea tonului discursului de specialitate – explicația poate continua cu exemple din situații cotidiene. De exemplu: În sens mai larg, diversele modificări ale tuturor metalelor, provocate de mediul exterior, se numesc coroziunea metalelor. Termenul „coroziune” este de origine latină și înseamnă degradarea și ruginirea aliajelor metalice și a obiectelor din metal. Corodează chiar și obiectele din cupru și alamă. Acestea se acoperă nu cu rugină brună, ci cu un strat verzui. Monedele și obiectele din argint se acoperă cu depuneri asemănătoare, deoarece argintul este de obicei aliat cu cuprul. Aluminiul, zincul și

47

și obiectele din plumb se corodează, de asemenea. Este suficient să pui castraveți la murat într-o oală de aluminiu sau să lași varză acră câteva zile, iar vasul folosit treptat se găurește. Așadar, metalul are un mare dezavantaj – se corodează DavidavGJP 5–6. Experiența practică a expeditorului sau a destinatarului (de exemplu, punerea la murat a castraveților sau a verzei într-o oală de aluminiu, menționată mai sus) poate fi inclusă ca material suplimentar, foarte sugestiv. În textele de popularizare a științei, situațiile cotidiene sunt folosite destul de des pentru a explica termenii. De exemplu: La începutul secolului al XX-lea, tânărul om de știință american T. Morgan a ales musculița de oțet – drosofila – pentru cercetările genetice. Cu toții am văzut această musculiță: roiuri de musculițe minuscule zboară prin cămări și pivnițe, în jurul fructelor culese, al vinului și al gemurilor care fermentează. Aceasta este celebra drosofilă, căreia mii de oameni de știință și-au dedicat întreaga viață cercetărilor=(au consacrat) SinkGLŽ 11. Îmbinarea componentelor stilului științific și ale celui cotidian dezvăluie specificul textelor de popularizare a științei.

În textele de popularizare a științei, termenii pot fi explicați cu ajutorul sinonimelor⁹ folosite în alte tipuri de texte. Sinonimele sunt utilizate cel mai adesea pentru a explica termenii internaționali – alături de aceștia sunt prezentate variante mai răspândite în limbă. De exemplu: Acest defect metabolic nu se manifesta prin nimic altceva deosebit, până când, în 1903, barbituricele – barbitalul, fenobarbitalul (cititorilor le sunt poate mai cunoscute denumirile veronal și luminal) etc. – au început să fie folosite ca somnifere. SinkGLŽ 42. Singura substanță chimică ce poate furniza energie în acest sistem este hidrogenul. Electro-

⁹Într-o terminologie organizată exemplar, sinonimia este limitată la maximum – se urmărește ca fiecare concept să fie desemnat printr-un singur termen. Totuși, termenii sinonimi sunt numeroși. St. Keinys a analizat în detaliu cauzele apariției lor (Keinys 1980). Potrivit acestuia, sinonimele apar din cauza lipsei de uniformitate a terminologiei; se creează termeni proprii din necunoașterea termenilor folosiți de alți autori, din nemulțumirea față de aceștia sau din lipsa de încredere în ei – toate acestea duc la apariția unor termeni sinonimi atât internaționali, cât și exclusiv lituanieni. În plus, „se formează câțiva termeni sinonimi atunci când, pe lângă cuvintele din limbajul popular sau literar transformate în termeni, se mai creează cuvinte noi sau calcuri” ori „în anumite cazuri, alături de termenii compuși din două sau mai multe cuvinte se formează termeni mai scurți, adesea dintr-un singur cuvânt”; „se întâmplă și să apară termeni sinonimi în căutarea unei exprimări mai corecte” (Keinys 1980: 100, 101).

48

catalizatorii biologici, sau enzimele, transportă în molecula de oxigen JasaitGE 9; la fel și echivalentele lituaniene, de exemplu: În așezările din acea perioadă se găsesc harpoane, oase de pește, coji de nucă, coji de castane de apă, rădăcini de ferigă, oase de păsări etc. GimbutBPL 28. Acestea sunt semne ale energiei vieții și ale reînnoirii ei, esențiale în sistemul simbolurilor feminine chtoniene (ale pământului) și lunare (ale ciclului lunii) GimbutBPL 33. Astfel, termenii sunt explicați fără a fi evidențiați în mod special.

O altă modalitate de explicare a termenilor sinonimi, prin care alături de termenul lituanian este prezentat un termen internațional¹⁰, este orientată mai mult către specialistul din domeniul științific analizat – destinatarul calificat: de cele mai multe ori, cuvântul lituanian, ca termen, este nou, de aceea se indică și echivalentul internațional folosit în literatura de specialitate, dar mai puțin răspândit. Se poate presupune că, pentru nespecialist, o asemenea explicație are un caracter didactic – este probabil ca, familiarizându-se cu termenul, destinatarul să îl înțeleagă mai ușor și într-un alt text științific. De exemplu: Pentru a înțelege mai bine de ce există un asemenea interes față de factorii care provoacă mutații, trebuie menționate cauzele mutabilității naturale (spontane) a organismelor și trebuie făcută o scurtă incursiune în trecutul îndepărtat LekeveEG 14. Procesul de coroziune se intensifică dacă pe suprafață se dezvoltă nu doar un singur tip, ci mai multe tipuri de microorganisme, de exemplu bacterii și fungi microscopici (micromicete) LugauskB 6. S-a observat că sinonimele sunt prezentate de obicei prin evocarea unui termen deja cunoscut și explicat anterior în text sau atunci când termenul este folosit ocazional.

Termenii sunt explicați în mod plastic și sugestiv prin metafore și comparații. Metaforele pot fi folosite și ca sinonime – „se distinge o semă care apropie metafora de sinonimele utilizate pe scară largă”

¹⁰În limbajul unor științe (de exemplu, botanica, medicina etc.), cuvintele sau grupurile de cuvinte latine sunt, de asemenea, destul de frecvente. De exemplu: Pe polietilenă cresc și se dezvoltă fungi microscopici, în special genurile Penicillium și Aspergillus LugauskB 14. De exemplu, streptococul hemolitic (Streptococcus haemolyticus) nu are flageli, pe care unele bacterii îi pot pierde temporar RimkSBP 12. Echivalentul latin este prezentat de obicei în textele de popularizare a științei pentru a asigura precizia. Nu este corect să considerăm o asemenea utilizare o modalitate de explicare a termenilor în textele de popularizare a științei destinate publicului larg.

49

eilutės“ (Batašėva 1985: 142). Pvz.: Ilgiau stebėdami dangų, išvysite „krintančių žvaigždžių“ – meteorų, sen bei ten žvaigždžių fone skriejančių dirbtinių Žemės palydovų, o gal ir įspūdingą žalsvai rausvais atspalviais vilnijančią šiaurės pašvaistę SviderskŽ 19. Kaip matyti, termino meteoras sinonimu vartojamas metaforinis junginys „krintanti žvaigždė“, turintis realizuotą semą „tvykstelėti“ ir tikslinamas pažyminiu „krintanti“, yra visiškai galimas termino reikšmės aiškinimas¹¹. Arba: Pastaruoju metu išskirta daugiau kaip 40 giberelinų (grupė augimą skatinančių hormonų; iš jų geriausiai ištirta ir veikliausia yra giberelino rūgštis) – augalo stiebo augimo „kontrolierių“ ŠimkKPAA 14. Saulės gelmės yra milžiniškas branduolinių reakcijų katilas, kuris sunaudoja vandenilį ir gamina helį JuškMŽS 12. Mokslo populiarinamuosiuose tekstuose metafora, kaip papildomas aiškinimo elementas, gali atlikti ir kitą funkciją – padėti atskleisti terminu įvardyto reiškinio ar proceso reikšmę. Akivaizdi orientacija į buitinio stiliaus metaforizaciją – „juntame artimumą kalbamiajam daiktui, tiesioginį kalbėtojo sąlytį su juo“ (Župerka 1997: 62). Pvz.: Jau šio šimtmečio pradžioje mokslininkams buvo žinoma dar viena augalų „mėgstama“ medžiaga, nuo kurios gerėja jų „apetitas valgant“ azotą. Šios medžiagos – vitamino B₆ (piridoksino) – išaiškinimui pagrindus padėjo amerikietis A. Maisteris ŠimkKPAA 18–19. Tokia vartosena padeda sudaryti įspūdį, kad tekstas nėra sudėtingas, kad jį gana lengva suprasti, nes informacija pateikiama tiesiogiai ir paprastai.

Principiul accesibilității poate fi realizat și prin comparații, care în textele de popularizare a științei se bazează cel mai adesea pe obiecte și fenomene bine cunoscute. De exemplu: Radiogeneza mutațională poate fi comparată cu

¹¹ În textele de popularizare a științei, metaforele sau grupurile metaforice sunt adesea evidențiate prin ghilimele. Unii autori folosesc ghilimelele pentru a evita responsabilitatea pentru o metaforizare inexactă și nemotivată stilistic (Пахутин 1988: 23; cf. Abaravičius 2002: 210–211), însă, cel mai adesea, în textele de popularizare a științei, acestea evidențiază „metaforele autorului – juxtapuneri noi și neașteptate de concepte” (Marcinkevičienė 1991: 19). Nu există nicio îndoială că această folosire excesivă a ghilimelelor este un defect – „ghilimelele din jurul metaforei autorului îi știrbesc o parte din farmec și din prospețimea asocierilor” (Marcinkevičienė 1991: 20). În multe cazuri, în textele de popularizare a științei, ghilimelele ar trebui folosite mai moderat și mai prudent.

50

poate fi comparată cu vârful aisbergului care se ridică deasupra apei. Așa cum cea mai mare parte a aisbergului se află sub apă, și principalul pericol mutagen este reprezentat de compușii chimici, deși aceștia afectează cromozomii mai puțin puternic decât radiația SinkGLŽ 26. Coroziunea punctiformă este periculoasă. Adesea, este abia vizibilă cu ochiul liber și pătrunde adânc în metal. Ca să spunem plastic, metalul este parcă înțepat cu un ac ascuțit. Formarea de microelemente galvanice, ale căror părți mai active se dizolvă, favorizează o astfel de coroziune DavidavGJP 10. Astfel de asocieri „permit o mai bună înțelegere și, în consecință, însușire a materialului nou” (Полищук 1977: 17). Folosirea unor mijloace lingvistice necaracteristice textelor științifice – metafore și comparații – evidențiază specificul lingvistic al textelor de popularizare a științei.

În textele de popularizare a științei pot fi folosite și metode mai puțin tradiționale de explicare a termenilor – pentru explicarea unui termen pot fi utilizate forme de exprimare nonverbală, de exemplu grafice, scheme, imagini etc. De exemplu: O ceramică incizată este caracteristică acestor fortificații de pământ (este numită ceramică incizată sau zgâriată deoarece pereții vaselor erau frecați cu un mănunchi de ierburi) (fig. 31) GimbutBPL 64–65. Văzând un exemplu de ceramică incizată, destinatarul înțelege mai ușor informația prezentată.

După cum s-a putut constata din exemplele prezentate, în textele de popularizare a științei termenii sunt adesea explicați nu într-un singur fel, ci în mai multe moduri diferite. Nu se urmărește doar explicarea termenului, ci și memorarea lui de către destinatar. În acest scop sunt folosite diverse mijloace: repetarea, reamintirea etc. De exemplu: A dispărut din lacurile Lituaniei agarul – nuca de apă JankevRGA 12. Mai departe în text: Agarul menționat mai sus (dispărut din Lituania) se mai găsește în lacurile Letoniei și Belarusului JankevRGA 14. Termenul repetat nu este explicat mai detaliat.

Folosirea termenilor în textele de popularizare a științei permite să vorbim și despre determinare – transformarea termenilor în cuvinte obișnuite. Doar una dintre condițiile determinării este ca „termenul să fie larg răspândit și cunoscut nu numai specialiștilor” (Gaivenis 1997: 7). Din păcate, este greu de stabilit în ce măsură textele de popularizare a științei pot influența acest proces complex – pentru a trage concluzii mai solide, ar fi necesară o cercetare mai amplă.

51

Concluzii generale

1. Termenii utilizați în textele de popularizare a științei destinate publicului larg pot fi împărțiți în termeni care nu necesită explicații suplimentare și termeni pe care destinatarul îi poate înțelege greșit sau nu îi poate înțelege fără explicații suplimentare.

2. Cel mai adesea, în textele de popularizare a științei nu sunt explicați termenii generali care desemnează concepte categoriale cu importanță egală pentru toate științele și termenii specifici unor ramuri științifice cunoscuți din cultura generală. De asemenea, nu sunt explicați în detaliu unii termeni compuși sau derivați prin compunere, al căror sens este dezvăluit de forma internă a termenului însuși.

3. În textele de popularizare a științei se acordă o atenție deosebită termenilor specifici anumitor ramuri științifice – se caută modalități de a-i explica mai simplu și mai clar. Termenii pot fi explicați: 1) prin definirea obiectului, fenomenului sau acțiunii desemnate de termen, 2) prin dezvăluirea originii termenului, 3) prin sinonime, 4) prin mijloace de exprimare figurată – metafore și comparații, 5) prin mijloace de exprimare nonverbală: grafice, scheme, imagini etc. Cel mai adesea, termenii sunt explicați nu într-un singur fel, ci în mai multe moduri diferite.

4. Metodele de explicare a termenilor folosite în textele de popularizare a științei sunt adesea similare celor utilizate în textele științifice, însă pot diferi prin mijloacele de exprimare lingvistică. În plus, selectarea mijloacelor lingvistice în textele de popularizare a științei poate depinde și de factori nonlingvistici, precum vârsta destinatarului sau complexitatea materialului prezentat.

ŠALTINIAI

BalaševĮRK – Balaševičius B. 1977: Įrašytas į Raudonąją knygą, Vilnius.

DavidavGJP – Davidavičius E. 1979: Galvanotechnika ir jos panaudojimas, Vilnius.

GimbutBPL – Gimbutienė M. 1985: Baltai priešistoriniais laikais; Vilnius.

JankevRGA – Jankevičienė R. 1978: Retieji globotiniai augalai, Vilnius.

JanulMM – Janulis V. 1986: Metalai ir mes, Vilnius.

JasaitGE – Jasaitis A. 1978: Gyvybės energetika, Vilnius.

JuškMŽS – Juška A. 1966: Mūsų žvaigždė – Saulė, Vilnius.

52

KeinTA – Keinys St. 1980: Terminologijos abėcėlė, Vilnius.

LeckevEG – Leckevičius R. 1980: Ekologinė genetika, Vilnius.

LydekPPKS – Lydecka A. 2002: Protokolo pagrindai kiekvienam..., Vilnius.

LugauskB – Lugauskas A. 1983: Biokorozija, Vilnius.

RimkSBP – Rimkūnas A. 1983: Slėpiningas bakterijų pasaulis, Vilnius.

SinkGLŽ – Sinkus A. 1979: Genai, ligos, žmogus, Vilnius.

SkliutKI – Skliutauskas J. 1979: Kaukazo ilgamečiai, Vilnius.

SviderskŽ – Sviderskienė Z. 1983: Žvaigždynai, Vilnius.

ŠimkKPAA – Šimkūnas R. 1980: Kaip padidinti augalų apetitą, Vilnius.

VanagMVP – Vanagas A. 1982: Mūsų vardai ir pavardės, Vilnius.

LITERATŪRA

Abaravičius J. 2002: Skyrybos stilistika, Vilnius.

Баташёва Л. А. 1985: Некоторые принципы подачи терминов в научно-популярной литературе (на материале лингвистических работ). – Вопросы стилистики: Стилистика художественной речи, Саратов, 134–148.

Bitinėnė A. 1997: Funkciniai stiliai: sakinio ligis ir struktūra, Vilnius.

Gaivenis K. 1997: Terminizacija ir determinizacija. – Terminologija 4, 4–7.

Gaivenis K. 2002: Lietuvių terminologija: teorijos ir tvarkybos metmenys, Vilnius.

Keinys St. 1980: Terminologijos abėcėlė, Vilnius.

Куликова И., Салмина Д. 2002: Введение в металингвистику (лингвистическая терминология в коммуникативно-прагматическом аспекте), Санкт-Петербург.

Квитко И. С. 1976: Термин в научном документе, Киев.

Лазаревич Э. А. 1978: Искусство популяризации науки, Москва.

Лейчик В. М. 1990: Особенности функционирования терминов в тексте. – Филологические науки 3, 80–87.

Marcinkevičienė R. 1991: Kabutės: būtinybė ar balastas. – Gimtoji kalba 8, 18–20.

Никитин Е. П. 1970: Объяснение – функция науки, Москва.

Пахутин П. И. 1988: Слова в кавычках в научном тексте. – Сложные синтаксические конструкции и их текстообразующая функция, Алма-Ата, 20–24.

Palionis J. 1995: Lietuvių rašomosios kalbos istorija, Vilnius.

Полишук Г. Г. 1977: Приёмы научно-популярного изложения, Москва.

TŽŽ 1969: Tarptautinių žodžių žodynas, Vilnius.

VLE 2001: Visuotinė lietuvių enciklopedija 1, Vilnius.

Župerka K. 1997: Stilistika, Šiauliai.

53

EXPLANATION OF TERMS IN POPULAR SCIENCE TEXTS

Summary

Terms used in popular science texts addressed to the mass reader could fall into two groups: those that need no additional explanation and those that might be misunderstood or not understood by the addressee without additional explanation.

Common categorial concepts (e.g. hypothesis, method, law) equally important in all sciences and terms of separate sciences (e.g. names of sounds or parts of speech, etc.) that should be understood within one’s general knowledge need no additional explanation. Terms of precise semantics and clear motivation are also not explained exhaustively as the meaning of some compound or complex terms is revealed by the inner form of a term itself.

In popular science texts the main focus is on specific terms of separate sciences, i.e. it is looked for the ways to make the explanation of terms as simple and understandable as possible. In popular science texts, terms can be explained by defining them (1), by revealing their etymology (2), by presenting synonyms (3), expressive means of language such as metaphors and similes (4), or non-verbal means of expression (e.g. diagrams, schemes, pictures, etc.) (5). Terms are frequently explained not by one but rather by several different ways.

Ways of explaining terms in popular science texts are often analogous to those used in science texts, however, they may differ in means of linguistic expression. Selection of language means in popular science texts may depend on such non-linguistic factors as age of the addressee or composition of the material presented.

Ona PETRĖNIENĖ

Gauta 2003-10-20

Vilniaus pedagoginis universitetas Lietuvių kalbos katedra T. Ševčenkos g. 31, LT-2009 Vilnius

54