doi.org/10.35321/term28-13

La 60 de ani de la prima disertație de terminologie lituaniană

AUŠRA RIMKUTĖ-GANUSAUSKIENĖ

Institutul Limbii Lituaniene

ID ORCID: https://orcid.org/0000-0001-8655-7333

În urmă cu 60 de ani – „La 14 decembrie 1961, în consiliul Facultății de Istorie-Filologie a VVU, Antanas Balašaitis, «cercetător științific junior» în Sectorul de dicționare al Institutului de Limbă și Literatură Lituaniană al MA al LTSR” (Kronika 1963: 346), și-a susținut cu succes prima disertație de terminologie lituaniană Istoria termenilor lingvisticii lituaniene. Conducătorul lucrării a fost doc. dr. în filologie Jonas Kruopas, iar oponenții oficiali au fost prof. Borisas Larinas, prof. Juozas Balčikonis și dr. în filologie Vincas Urbutis.

Disertația este voluminoasă – are peste 340 de pagini dactilografiate, iar alte 80 de pagini cuprind două indexuri: unul istoric al termenilor lingvisticii lituaniene și unul alfabetic al tuturor termenilor analizați în lucrare. În prezentarea apariției disertației se subliniază că este „prima lucrare amplă, nouă, originală și bogată în conținut despre istoria termenilor lingvistici lituanieni” (Kronika 1963: 346). Ea este deosebit de importantă pentru terminologi, deoarece disertația oferă o trecere în revistă detaliată a istoriei termenilor dintr-un domeniu, prezintă evoluția acestora și discută metodele de creare a termenilor care au predominat. Mai mult, este valoros și faptul că, discutând termenii unor ramuri distincte ale lingvisticii – accentologia, dialectologia, lexicologia (și lexicografia, ramura ei aplicată), gramatica (morfologia, formarea cuvintelor, sintaxa) etc. –, autorul descrie și apariția acestor ramuri. Deși „oponentul oficial, prof. dr. B. Larinas, semnalează lipsa unui capitol despre termenii stilisticii, care, desigur, ar fi important și necesar” (Kronika 1963: 346), trebuie totuși să nu uităm că, la început, stilistica limbii lituaniene era pur și simplu o parte a normării și cultivării practice a limbii, iar ca ramură distinctă a lingvisticii s-a constituit abia în anii 1960; prin urmare, se pare că autorul nu a îndrăznit să trateze separat acești termeni.

În disertația Istoria termenilor lingvisticii lituaniene sunt analizate pentru prima dată în detaliu termeni lingvistici dintr-o perioadă de peste patru secole – 1547–1961 –, culeși din gramatici ale limbii lituaniene, din principalele dicționare lituaniene

Terminologija | 2021 | 28

263

și din cele mai importante lucrări de lingvistică, articole ale lingviștilor și alte surse. Lucrarea este alcătuită din cinci părți, concluzii și anexe.

Prima parte este consacrată termenilor gramaticali. Aici sunt trecute pe scurt în revistă gramaticile limbii lituaniene – prezentarea începe cu prima gramatică lituaniană a lui Danielius Kleinas, Grammatica Litvanica (1653). Potrivit autorului lucrării, până la începutul secolului al XIX-lea gramaticile limbii lituaniene erau publicate în latină sau germană și foloseau termeni latini, conform tradiției medievale din Europa Occidentală. În gramatica limbii latine alcătuită de Simonas Daukantas (1837) sunt prezentate principalele aspecte ale morfologiei limbii lituaniene și sunt utilizați termeni lituanieni. În a doua jumătate a secolului al XIX-lea, scrie A. Balašaitis, Jonas Juška, Antanas Baranauskas, Kazimieras Jaunius și alții au creat terminologia gramaticală lituaniană. La sfârșitul secolului al XIX-lea erau deja folosite denumirile principalelor fenomene fonetice, părți de vorbire și părți ale cuvântului, de exemplu: balsės, dvibalsės, prieveiksmis (Kalikstas Kasakauskis); trumposios balsės, daiktavardis, būdvardis, laikas, laipsnis, veiksėjas (S. Daukantas); skiemuo, šaknis, galūnė, įvardis, skaitvardis (J. Juška); raidė, rašyba (A. Baranauskas); asmuo, linksnis, kamienas, priešdėlis, priesaga, sudėtiniai žodžiai, veiksmažodis, prieveiksmis (K. Jaunius) și altele. Deosebit de importante sunt gramaticile lui Jonas Jablonskis (1901, 1919, 1922), care au avut o influență majoră asupra evoluției limbii lituaniene standard. Se poate menționa că în acestea s-au impus în uz general denumirile părților de vorbire create de S. Daukantas, daiktavardis, būdvardis etc., precum și termenul pentru o parte de vorbire propus de K. Jaunius, prieveiksmis, ori termeni precum prielinksnis, polinksnis, propuși chiar de J. Jablonskis. Este interesant și faptul că J. Jablonskis, în Lietuvių kalbos sintaksėje (1911), a ales să folosească neologismul lui J. Juška įvardis, consacrându-l astfel în terminologia lingvistică. Disertația oferă multe asemenea exemple!

Potrivit autorului disertației, aproape toți termenii moderni de sintaxă și punctuație au început, de asemenea, să fie utilizați după apariția lucrării lui J. Jablonskis Lietuvių kalbos sintaksės. Sunt folosiți până în prezent termenii propuși de lingvist: tarinys, kreipinys, papildinys, pažyminys, daugtaškis, kabliataškis, skyryba, šauktukas, klaustukas, kabutės, beasmenis sakinys, antrininės sakinio dalys etc.

A. Balašaitis scrie că, în general, terminologia gramaticală lituaniană s-a format în condiții dificile în secolul al XIX-lea. Autorii gramaticilor lituaniene și-au creat în mod spontan propriile denumiri, fără să colaboreze între ei și, destul de des, fără să respecte nici măcar principiile de formare a cuvintelor din limba lituaniană. Tocmai de aceea, aceleași noțiuni aveau mai multe denumiri (Балашаитис 1961: 6); de exemplu, termenul propus de J. Juška și folosit astăzi, galūnė, era numit pabaiga, galas, baigimas (S. Daukantas), žodgalis (J. Jablonskis) și altele. În locul termenului jungtukas, autorii gramaticilor foloseau sujung-

264

Aušra Rimkutė-Ganusauskienė

Pirmoji lietuvių terminologijos disertacijai – 60

tojis (Kalikstas Kasakauskis), sujungis (Juozas Čiulda, Kristupas Daukša), jungė, junginė, kergė (S. Daukantas), sujungtuvas, žodjungis (J. Juška), sanjungė și kergė (Mykolas Miežinis), „J. Jablonskis în gramatica din 1901 și în sintaxa din 1911 încă folosea termenul sąjunga, iar începând cu gramatica din 1919 – calc-ul cu formare fluentă jungtukas“ (Balašaitis 2010: 5).

În a doua parte a disertației este prezentată pe scurt istoria lexicografiei lituaniene și terminologia lexicografică. Întrucât primele dicționare lituaniene tipărite și manuscrise erau denumite prin cuvinte de origine latină sau greacă, dictionarium (lat. dictio „enunț”), vocabularium (lat. vocabulum „cuvânt”), lexicon (gr. lexis „cuvânt”) sau clavis (lat. „cheie”), a fost nevoie și de un termen care să denumească dicționarul propriu-zis. Autorul consemnează în disertație următoarele cuvinte noi: žodininkas, arba surinktžodis (Kajetonas Nezabitauskis), žodininkas (Poška, Antanas Juška), žodinynkas (Lindė, Sutkevičius), žodrodīs (S. Daukantas), žodinas (Motiejus Valančius, Mikalojus Akelaitis), žodinis (Silvestras Valiūnas, Laurynas Ivinskis), žodynas (Pabrėža). Se acordă multă atenție lucrărilor lui Kazimieras Būga și termenilor lingvistici utilizați în acestea (împrumuturi, străinisme, antroponime, toponime etc.). Potrivit autorului, termenii de lexicologie și lexicografie au început să fie folosiți pe scară mai largă abia pe la mijlocul secolului al XX-lea. Numărul lor nu era la fel de mare ca al termenilor gramaticali. În plus, alături de termenii lituanieni, sunt folosiți pe scară largă și termeni internaționali, de exemplu sinonime, antonime, eufemisme, arhaisme, lexic activ, lexic pasiv, idiomuri etc.

În a treia parte sunt analizate evoluția terminologiei dialectologice și termenii dialectologici. Se acordă multă atenție lucrărilor despre dialecte ale lui K. Jaunius, apărute la sfârșitul secolului al XIX-lea, în care sunt folosiți termeni dialectologici precum šnektą, patarmė, priegaidė. Este analizat și unul dintre termenii esențiali, tarmė, folosit de A. Baranauskas.

În partea a patra, pe baza lucrărilor lui Frydrichas Kuršaitis, K. Jaunius și K. Būga, este descrisă terminologia accentologică, de exemplu termeni precum tvirtapradė, tvirtagalė priegaidė (A. Baranauskas), kylančioji, krintančioji, laužtinė, prieškitinė, pokirtinė priegaidė; šaknin is, galūninis, atkeltinis, kilnojamasis kirtis (K. Būga) etc. Se subliniază că termeni precum kairinis kirtis, dešininis kirtis, riestinis kirtis au fost consacrați deja în gramaticile menționate anterior ale lui J. Jablonskis (1919, 1922).

În partea a cincea, cea mai mare atenție este acordată termenilor lingvistici generali, mai precis termenilor internaționali utilizați în lingvistică, comuni multor limbi, inclusiv celor baltice.

La sfârșitul disertației sunt prezentate concluzii detaliate, în care, în mod sistematic și pe baza perioadelor de apariție și utilizare a termenilor lingvistici delimitate de autor

Terminologija | 2021 | 28

265

sunt trecute în revistă istoria termenilor lingvistici și sursele în care aceștia sunt folosiți.

Disertația lui A. Balašaitis este extrem de importantă din mai multe puncte de vedere. În primul rând, ea descrie în detaliu istoria terminologiei lingvistice lituaniene. Se ajunge la concluzia că aceasta a început să fie creată și dezvoltată în mod sistematic în prima jumătate a secolului al XIX-lea. Deși termenii lingvistici din primele surse nu pot fi evaluați pe baza principiilor moderne de creare a termenilor, ei contribuie la dezvăluirea evoluției terminologiei în cauză, arată cele mai importante modalități de creare a termenilor din perioada analizată (abundența calc-urilor, formarea de neologisme, cuvinte internaționale etc.) și, desigur, tendințele de utilizare, uneori chiar anumite principii de normare. În al doilea rând, autorul disertației a avut sarcina dificilă de a înțelege și de a explica pe larg cuvintele, adică termenii, care desemnează diverse concepte lingvistice. Deși sursele și autorii lor sunt diferiți, această sarcină a fost îndeplinită excelent. În al treilea rând, termenii variați din diferite ramuri ale lingvisticii au fost înregistrați cu grijă într-un singur loc, iar indicii detaliate au fost incluse.

Așadar, se poate afirma fără ezitare că A. Balašaitis este unul dintre primii terminologi din Lituania, care a pus bazele cercetării istoriei terminologiei lituaniene. Nu întâmplător lingvistul Jonas Klimavičius scrie: „Trebuie respins categoric stereotipul Balašaitis – žodynininkas (nu doar lui i se aplică o asemenea etichetă). Nu numai atât! Mai presus de toate, Balašaitis – terminologas, autorul primei disertații de terminologie. Și dacă ar fi putut continua pe acest drum, știința terminologiei lituaniene ar fi progresat și s-ar fi maturizat mai repede și cu mai mult succes” (Klimavičius 2021: 11).

LITERATŪRA

Balašaitis Antanas 2010: Iš lietuviškų kalbotyros terminų istorijos. – Gimtoji kalba 5, 3–12. Prieiga internete: http://liutisanusamburis.lt/wp-content/uploads/2016/06/A.Bala%C5%A1aitis-GK-2010-05.pdf [žiūrėta 2021-08-20].

Klimavičius Jonas 2021: Iš širdies ir iš peties. – Antanas Balašaitis: bibliografijos rodyklė, antrasis patikslintas ir papildytas leidimas, Vilnius: Lietuvių kalbos institutas, 9–18. Prieiga internete: http://lki.lt/wp-content/uploads/2021/04/Balasacio_bibliografija_2021_maketas.pdf [žiūrėta 2021-08-25].

Kronika 1963: Kronika. – Kalbotyra 6, 341–351. Doi: 10.15388/Knygotyra.1963.18978. Prieiga internete: https://www.zurnalai.vu.lt/kalbotyra/article/view/18978 [žiūrėta 2021-08-25].

Балашаитис Антанас 1961: История литовской лингвистической терминологии: автореф. дис. канд. филол. наук / Вильнюсский гос. ун-т им. В. Капсукаса, Вильнюс.

Gauta 2021-08-27

Aušra Rimkutė-Ganusauskienė Lietuvių kalbos institutas P. Vileišio g. 5, LT-10308 Vilnius E. paštas [email protected]

266

Aušra Rimkutė-Ganusauskienė

Pirmoji lietuvių terminologijos disertacijai – 60