doi.org/10.35321/term29-09

Terminologia lituaniană și letonă: legături istorice și studii comparative¹

REGINA KVAŠYTĖ

Academia Šiauliai a Universității din Vilnius, Institutul de Limbă Letonă al Universității din Letonia

ID ORCID: https://orcid.org/0000-0002-7247-7022

INTRODUCERE

La sfârșitul celui de-al doilea deceniu și la începutul celui de-al treilea deceniu al secolului al XX-lea — în Letonia, în 1919, iar în Lituania, în 1921 — au fost înființate comisii de terminologie, care au început să organizeze terminologia țărilor lor și să dezvolte teoria terminologiei lituaniene și letone. Se recunoaște că, în această activitate, terminologii lituanieni și letoni ar fi putut beneficia de experiența țării vecine și de datele celei de-a doua limbi baltice. Scopul studiului este de a discuta fapte istorice care atestă dorința terminologilor din Lituania și Letonia de a colabora, precum și studiile comparative ale terminologiei lituaniene și letone. Pentru atingerea acestui scop au fost stabilite următoarele obiective: 1) evidențierea dorinței terminologilor lituanieni și letoni, reflectată în istoria terminologiei, de a-și folosi reciproc experiența; 2) sistematizarea datelor privind studiile comparative actuale ale terminologiei lituaniene și letone; 3) identificarea altor forme de comunicare între terminologii din Lituania și Letonia. Au fost aplicate metodele descriptivă și de referare; sursele utilizate în studiu au fost publicații științifice și de popularizare a științei din Lituania și Letonia, precum și periodice.

1. ELEMENTE COMUNE ALE ISTORIEI TERMINOLOGIEI LITUANIENE ȘI LETONE

Evoluția istorică a Lituaniei și Letoniei a fost determinată de factori diferiți, însă au existat perioade în care în cele două țări s-au desfășurat procese similare. Acest lucru este valabil și pentru terminologie, care „a început să se dezvolte rapid în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, odată cu națiunea și

1 Articolul a fost elaborat în cadrul proiectului din etapa a 2-a al Programului național de cercetare Letonika latviskas un eiropiskas sabiedrības attīstībai, Mūsdienu latviešu valodas lietojums un attīstība (Nr. VPP-LETONIKA-2022/1-0001).

Terminoloģija | 2022 | 29

169

formarea limbii standard, când aušrininkai și varpininkai într-o țară, jaunalatviai în cealaltă și alți oameni luminați, publicând articole în periodice și scriind sau traducând cărți cu conținut științific, au familiarizat publicul cu realizările științei și au început să publice cărți didactice” (Labanauskienė 2008: 39). Încă din acea perioadă existau lucrări care descriau legăturile dintre limbile lituaniană și letonă. Rolul lui Jurgis Ambraziejus Pabrėža a fost unul deosebit, deoarece „în manuscrisele lui J. A. Pabrėža, dicționarele «Waardaa tayslyynee Augimiu» (1834) și «Taislós augimiu» (1843) conțin denumiri letone de plante – aceasta este începutul legăturilor dintre terminografiile manuscrise lituaniană și letonă” (Labanauskienė 2008: 39) (pentru detalii despre denumirile letone ale plantelor din dicționarul menționat, vezi: Labanauskienė 2004, 2006). Pentru a îmbogăți vocabularul limbii letone cu resurse din limba lituaniană, a apelat publicistul, lingvistul și pedagogul Atis Kronvaldas (

Atis Kronvalds), poetul, publicistul și lingvistul Juris Alunanas (Juris Alunāns). „În a doua jumătate a secolului al XIX-lea, formarea terminologiei și cunoașterea limbilor au fost continuate prin dicționare manuscrise de traducere: «Dicționarul limbilor lituaniană–letonă» (1872, dispărut) al lui A. Dyrikis (A. Dīriķis), om de viață publică letonă, lingvist și om de litere; «Dicționarul limbilor letonă–lituaniană–polonă» (circa 1875) al etnografului, preotului și lingvistului lituanian A. Juška, cu care acesta întreținuse relații apropiate; și «Lietuviszkai–latviszkai–lenkisz kai–rusiskas žodynas» (1894) al lingvistului și preotului M. Miežinis” (Labanauskienė 2008: 42–43) (pentru detalii despre dicționarul lui Mykolas Miežinis, vezi Labanauskienė 2014; pentru toate cele trei dicționare, vezi Zemzare 1961).

Acestea sunt o parte din munca de fond pe care comisiile de terminologie înființate în secolul al XX-lea în Letonia și Lituania s-au putut baza în scopul cercetării și standardizării terminologiei științifice².

Exemplul Letoniei a devenit un stimulent pentru înființarea unei comisii similare în Lituania (pentru detalii despre activitatea primelor comisii de terminologie, vezi: Auksoriūtė 2011, 2021; Kvašytė 2021a, 2021b; Kvašytė 2020b). La aceasta a contribuit în mod semnificativ Jonas Jablonskis, care, în numărul din decembrie 1920 al revistei lunare a Ministerului Educației, Švietimo Darbas, înainte de înființarea comisiei de terminologie, a prezentat cel mai recent număr al publicației periodice letone Izglītības Ministrijas Mēnešraksts (IMM; revista lunară a Ministerului Educației)³ și a scris: „Pe lângă Min. Educației se află [în Letonia – nota aut.] o Comisie de Terminologie, care stabilește termeni pentru diverse domenii științifice; comisia are mai multe secții (științe ale naturii, comerț, filosofie,

2 În continuare, prescurtate, respectiv, LT TK și LV TK sau TK.

3 Revista lunară a Ministerului Educației din Letonia a fost publicată între 1920 și 1939.

170

Regina Kvašytė

Lietuvių ir latvių terminologija: istoriniai ryšiai ir gretinamieji tyrimai

jurisprudență etc.). Oamenii preocupați de aceste chestiuni publice se adună la Ministerul Educației – lucrează și în diversele sale secții de terminologie <...>” (Jablonskis 1933a: 225)⁴. În continuare, J. Jablonskis explică pe larg în ce scop și de către cine a fost constituită comisia, cum lucrează și cum și unde face publici termenii examinați: „În ziar, în numerele sale, sunt consemnați anumiți termeni în rusă, germană și letonă” (Jablonskis 1933a: 225). Deși publicația lunară menționată este numită ziar și acolo sunt publicate proiectele de termeni, trebuie spus că acest lucru se făcea și în cotidianul oficial Valdības Vēstnesis (Monitorul Guvernului)⁵. J. Jablonskis atrage atenția și asupra modului în care se verifică adecvarea termenilor adoptați de comisie: „Publicând un proiect de terminologie în ziarul educațional [IMM – nota aut.], comisia se adresează oamenilor care cunosc subiectul și îi roagă ca, dacă nu sunt de acord cu unul sau altul dintre termenii comisiei, să-i propună, în locul unuia sau altuia dintre termenii comisiei, propriii termeni, mai potriviți pentru «listele de termeni» destinate uzului public. După ce primește, până la un anumit termen (comisia indică acel termen în articolul publicației), observații din exterior, comisia reexaminează problema termenilor contestabili și îi publică în forma definitivă, în beneficiul publicului” (Jablonskis 1933a: 225). J. Jablonskis îndeamnă să se meargă pentru a cunoaște activitatea comisiei, astfel încât experiența să fie preluată în Lituania: „Și noi putem urma exemplul leton. Ar trebui, poate, ca unii să meargă și în Letonia – să se familiarizeze la fața locului cu această activitate a Ministerului lor al Educației” (Jablonskis 1933a: 225–226). Articolul a fost publicat în revistă înainte de înființarea comisiei de terminologie. Se subliniază importanța și sensul unei asemenea activități (cu accent deosebit pe educație): „Acolo unde se procedează astfel în tânărul stat, nu poate exista acea «dezordine terminologică» cu care trebuie să se confrunte acum diverși autori ai manualelor noastre” (Jablonskis 1933a: 225). Merită menționat și un fapt care, ulterior, a fost aplicat în activitatea comisiei de terminologie, cu unele modificări – propunerea și necesitatea de a folosi rezultatele muncii letonilor: „N. B. Ar trebui să se păstreze și câte două exemplare din toate publicațiile pe care letonii le-au editat pentru școală, în comisia noastră de publicații sau în depozitul ministerului...” (Jablonskis 1933a: 226). Mai târziu, la 27 februarie 1921, în cotidianul social și politic Lietuva (nr. 46), J. Jablonskis amintește că ideea constituirii unei comisii de terminologie a fost făcută publică în 1920: „În numărul de Crăciun al «Lietuva»⁶ a fost publicată această propunere...

⁴ Toate citatele sunt reproduse în forma lor autentică, ortografia nu a fost modificată; au fost eliminate doar diversele evidențieri tehnice, spațieri și altele asemenea.

⁵ Cotidianul oficial al Cabinetului de Miniștri al Republicii Letonia a fost publicat între 1919 și 1940.

⁶ Vezi Lietuva 282(564), 1920-12-24, 6 (Jablonskis 1933c).

Terminologija | 2022 | 29

171

... al materialului încă un articol. Acum, după două luni, trebuie să vorbim din nou despre aceeași chestiune: până în prezent nu s-a făcut nimic...” (Jablonskis 1933b: 226). Se subliniază că „înainte de Crăciun se făcuse deja câte ceva: pe lângă Ministerul Educației se constituise o comisie de terminologie, care, după cum se spera atunci, avea în sfârșit să se ocupe cu adevărat de problema terminologiei noastre. Instituțiile sau ramurile științifice și profesionale preocupate de problema terminologiei proprii erau rugate să constituie în cadrul lor, așa cum se scrisese și în „Lietuva”, comisii distincte pentru terminologie <...>” (Jablonskis 1933b: 227).

Articolul continuă apoi prezentarea experienței letone: „Ministerul Educației, încredințând această chestiune terminologică unei comisii proprii și mobilizând pentru această activitate comisii ale altor categorii de lucrători, urmează sau ar urma calea Ministerului Educației leton: acolo, pe lângă Ministerul Educației, lucrează — după cum reiese din ziarele letone și din mărturiile oamenilor de litere — și lucrează, am putea spune, cu succes și pe scară largă o «comisie de terminologie». Diverse alte comisii de terminologie din aparatul de stat țin legătura cu această comisie principală de terminologie... Activitatea acestor comisii este publicată acolo în fiecare lună sau aproape în fiecare lună în organul Ministerului Educației [IMM – nota aut.], despre ea se informează diverse ramuri ale activității de stat și principalul ziar al țării⁷. Acolo, se pare, nu există amestec de termeni: termenii acestor comisii, stabiliți împreună cu comisia Ministerului Educației, sunt obligatorii pentru toate ramurile aparatului de stat; publicul instruit și școala sunt interesate de activitatea terminologică, iar aceasta dă acolo, după cum se vede, roade foarte bune...” (Jablonskis 1933b: 227–228).

Încă de la început, activitatea Comisiei de terminologie lituaniene (LT TK) a cuprins observații legate de activitatea terminologilor letoni și de sistematizarea terminologiei, consemnate în procesele-verbale ale ședințelor (TKP)⁸. De pildă, după aproape doi ani de activitate a LT TK, în procesul-verbal nr. 51 al ședinței din 4 ianuarie 1923 apare o însemnare despre modul în care trebuie publicată terminologia și pregătite pentru dezbatere listele de termeni înaintate: „S-a hotărât să se continue publicarea termenilor, punându-i mai întâi pe cei lituanieni și explicându-i în limbi străine și, acolo unde nu este dificil, în cel puțin câteva dintre acestea. Să se anunțe în ziare că persoanele care înaintează termeni pentru activitatea Comisiei să adauge, pe cât posibil, alături de termenii lituanieni, termeni în cel puțin câteva limbi străine.” În procesul-verbal respectiv este consemnată și dorința „de a procura, în scopul activității un dicționar leton [sublinierea mea – nota aut.] și dicționare de termeni publicate în alte limbi” (TKP 1923).

⁷ Ziarul cotidian menționat mai sus Valdības Vēstnesis.

⁸ Primele procese-verbale ale LT TK (TKP nr. 1–80) sunt păstrate la Centrul de Terminologie al Institutului Limbii Lituaniene.

172

Regina Kvašytė

Lietuvių ir latvių terminologija: istoriniai ryšiai ir gretinamieji tyrimai

Se poate presupune că terminologii lituanieni ar fi putut fi interesați de rezultatul activității Comisiei de terminologie letone (LV TK) — dicționarul publicat în 1922 Zinātniskās terminoloģijas vārdnīca (Dicționar de terminologie științifică). Este o lucrare importantă, apărută după ce Comisia își încetase activitatea în Letonia (din lipsă de fonduri, în septembrie 1921). Dicționarul cuprinde termeni din 20 de domenii (cuprinsul enumeră 19 — medicina veterinară nu este inclusă), grupați în secțiuni tematice, uneori combinate, de amploare variabilă: lingvistică, filosofie, drept, economie și finanțe, muzică, pictură, sculptură și construcții, științe ale naturii, silvicultură, chimie și tehnologie chimică, matematică, geometrie și desen, fizică, mecanică și rezistența materialelor, prelucrarea metalelor și fabricarea mașinilor, electricitate și electrotehnică, afaceri militare, navigație, industria cărții, medicină veterinară. În total, dicționarul conține 8 398 de termeni-titlu (Baltiņš 2013: 426). Totuși, până atunci fuseseră publicate în Letonia culegeri specializate de termeni autohtoni și internaționali, de exemplu, dicționare de termeni din navigație (1902, 1908), afaceri militare (1914) și construcții (1922) (LILVV 1995).

În ansamblu, se poate spune că înființarea primelor comisii de terminologie (TK), precum și rolul lor în fiecare dintre țări, pot fi evaluate în mod similar. Citându-l pe Māris Baltiņš (Māris Baltiņš), actualul președinte al Comisiei de Terminologie a Academiei Letone de Științe, astfel s-a trecut de la crearea individuală a termenilor (realizată de o singură persoană), privată (fără o însărcinare sau atribuții anume) și spontană (în funcție de înțelegerea și nevoile imediate ale unui specialist) la o activitate colectivă (a mai multor experți dintr-un anumit domeniu), planificată (urmărind să cuprindă ansamblul termenilor din domeniu, nu să creeze termeni izolați pentru publicații separate) și instituționalizată (cu o însărcinare clar definită de a acționa sub îndrumarea unei anumite instituții) (Baltiņš 2013: 426) (despre contribuția LT TK la dezvoltarea terminologiei lituaniene, vezi mai pe larg: Auksoriūtė 2011, 2021).

Comisiile de terminologie (TK) nu au funcționat mult timp nici în Letonia (până în 1921), nici în Lituania (până în 1926), însă este evident că lituanienii și letonii au continuat să fie preocupați de teoria terminologiei și de sistematizarea terminologiei (vezi mai pe larg: Grabis 2006; Keinys 2012; Skujiņa 2002 și alții).

Dacă în secolul al XX-lea Lituania privea Letonia ca pe un exemplu de urmat în sistematizarea terminologiei, în Letonia se auzeau voci care considerau că terminologii letoni și lituanieni cooperează prea puțin. De exemplu, Jānis Endzelīns (Jānis Endzelīns), care a participat activ la sistematizarea terminologiei letone, deși nu a pregătit publicații dedicate anume terminologiei (Skujiņa 1972; vezi și Labanauskienė 2012), într-un scurt articol din 1942, în revista Latvju Mēnešraksts

Terminoloģija | 2022 | 29

173

(Revistă lunară letonă)⁹ a declarat că trebuie regretat faptul că, în procesul de creare a terminologiei științifice, lituanienii și letonii nu au comunicat și nu și-au coordonat activitatea – aceasta ar fi fost o ocazie de a crea mulți termeni comuni ambelor popoare (Endzelīns 1942: 547).

Lituanienii și letonii, precum și estonienii, au păstrat legăturile dintre ei în emigrație. Activitatea lor a contribuit și la cultivarea terminologiei: în Germania, unde între 1946 și 1949 a funcționat Universitatea Baltică, la Hamburg și în suburbia sa, Pinneberg (în letonă Baltijas universitāte), a fost publicat un dicționar de economie (mai exact, ar fi mai potrivit să fie numit glosar) Dictionary to Meyer’s Elements of Modern Economics (EME 1946). Această publicație de 20 de pagini, tipărită prin rotaprint, cuprinde atât termeni, cât și cuvinte din alte părți de vorbire (verbe, adjective) folosite în domeniul economiei, în engleză, germană, estonă, lituaniană și letonă. În publicația emigranților letoni, revista lunară Ceļa Zīmes (Semne de drum)¹⁰, lingvista Velta Rūķe (ulterior Rūķe-Draviņa) (Velta Rūķe-Draviņa), care a publicat articolul „Valodu tuvināšana Baltijā” (Apropierea limbilor în regiunea baltică), a subliniat că, la crearea unor denumiri pentru exprimarea unor concepte noi, ar trebui să se țină seama de experiența limbii înrudite și să se aleagă sau să se creeze termeni similari, deoarece vocabularul este tocmai nivelul limbii asupra căruia se poate interveni cel mai ușor în mod intenționat. Neologismele, denumirile conceptelor moderne, pot fi create cu ușurință în comisiile de terminologie; în plus, nu este necesară uniformizarea nomenclaturii vechi, folosite deja rar (Rūķe 1951: 280). De altfel, cu aproape 20 de ani mai devreme, Pranas SkardžiusIzglītības Ministrijas Mēnešraksts¹¹ se pronunțase deja asupra acestor chestiuni în revista lunară, identificând, de asemenea, existența unor termeni comuni drept unul dintre factorii apropierii lingvistice dintre lituanieni și letoni (Skardžius 1934: 356).

Trebuie să recunoaștem că evoluția legăturilor dintre terminologii lituanieni și letoni nu a fost încă cercetată în mod corespunzător. Nici scopul cercetării, nici dimensiunea articolului nu permit aprofundarea istoriei, însă chiar și câteva dintre observațiile discutate în articol oferă temei să credem că atât lituanienii, cât și letonii au apreciat pozitiv necesitatea de a se sprijini pe cealaltă limbă baltică.

9 Revista de literatură și artă a fost publicată în perioada 1942–1944.

10 Revista lunară a fost publicată în străinătate între 1948 și 1987: până în 1952 în Suedia, iar ulterior în Marea Britanie.

11 Autorul articolului a fost numit Francis, deși numele lituanian Pranas ar trebui redat în letonă (letonizat) ca Prans.

174

Regina Kvašytė | Lietuvių ir latvių terminologija: istoriniai ryšiai ir gretinamieji tyrimai

2. CERCETĂRI COMPARATIVE ALE TERMINOLOGIEI LITUANIENE ȘI LETONE

Atitudinea pozitivă față de legăturile dintre limbile baltice continuă să existe și astăzi: în Lituania și Letonia au fost realizate (publicate) diverse cercetări comparative ale terminologiei lituaniene și letone, care ar putea fi considerate începuturile terminologiei comparative. O parte dintre publicațiile apărute atât în lituaniană, cât și în letonă, în Lituania și Letonia¹², sunt consacrate problemelor generale ale terminologiei și terminografiei, iar cealaltă parte, terminologiei unor domenii specifice.

Dintre cercetările generale, pot fi menționate articolul Solvitei Labanauskienė (2008), citat deja în prezentarea istorică, despre paralelele formării terminologiei în Lituania și Letonia în secolul al XIX-lea, precum și articolele despre sistemul rădăcinii termin- în limbile lituaniană și letonă, publicate în Lituania (Kvašytė 2013) și Letonia (Kvašīte 2016), și articolele despre primele comisii de terminologie din Letonia și Lituania (Kvašytė 2021a, 2021b; Kvašīte 2020a). Un articol dedicat terminografiei trece în revistă dicționarele de termeni publicate în Lituania și Letonia după restabilirea independenței în 1990 (Kvašytė 2004b). Au atras atenția dicționarele de termeni de lingvodidactică lituanian și leton, apărute aproape simultan: autoarele studiului, Ana Vulanė (Anna Vulāne) și Regina Kvašytė (Reģīna Kvašīte), discută principiile elaborării dicționarelor, structura acestora, inventarul de termeni și selecția lor, precum și asemănările și deosebirile dintre sistemele terminologice (Vulāne, Kvašytė 2018). Inga Znotiņa (Inga Znotiņa) examinează diversitatea termenilor din lingvistica corpusurilor care denumesc corpusul celor care învață o limbă străină (echivalentul leton valodas apguvēju korpuss) și caută termenul cel mai potrivit pentru cercetările comparative (Znotiņa 2014).

În ceea ce privește terminografia, am dori să atragem atenția asupra faptului că există cazuri în care dicționarele terminologice multilingve actuale includ termeni lituanieni și letoni; de exemplu, dicționarul terminologic traductiv, alcătuit după principiul grupării în cuiburi, publicat la Riga, Krievu–latviešu–lietuviešu jūrniecības13 juridisko terminu vārdnīca, intitulat de autor, în lituaniană, Rusų–latvių–lietuvių kalbų jūrinės veiklos teisės terminų žodynu (Bergholcs 2004). Tot în Letonia a fost publicat un dicționar traductiv de termeni economici, realizat de un colectiv de autori, care include și limba lituaniană printre cele șapte limbi (ETV 1992), precum și, probabil, de Universitatea Agricolă din Letonia (în referința bibliografică nu este indicat editorul,

12 La sistematizarea materialului au fost colectate și date despre comunicările prezentate la conferințe și rezumatele publicate ale acestora; totuși, descrierea cercetării se bazează pe articole, întrucât enumerarea tuturor comunicărilor și/sau a rezumatelor lor ar ocupa prea mult spațiu și, în plus, articolele sunt adesea elaborate pe baza comunicărilor.

13 Literalmente, navigație.

Terminologija | 2022 | 29

175

totuși, această presupunere se datorează faptului că publicația apărută la Jelgava — dicționarul de tehnologii zootehnice Lopkopības tehnoloģijas terminu vārdnīca:vācu–angļu–lietuviešu–latviešu (LTTV 2001)¹⁴ — a fost publicată. În Lituania a apărut o publicație care include termeni din ambele limbi baltice: Aplinkos apsaugos žodynas EnDIC 2004, dicționar publicat de Ministerul Mediului (despre denumirile lituaniene și letone ale plantelor, vezi dicționarul: Labanauskienė 2009, 2010). În materialul metodologic redactat sub forma unui dicționar, publicat de Universitatea din Šiauliai și destinat studenților la terminologie, sunt prezentate echivalente în limba letonă pentru termenii-titlu (Kvašytė 2005b).

Dintre domeniile științifice specifice, până în prezent, termenii de lingvistică lituanieni și letoni au beneficiat de multă atenție din perspectiva studiului comparativ. În Lituania au fost publicate articole consacrate atât comparării termenilor lingvistici de uz mai general, cât și terminologiei uneia dintre ramurile lingvisticii — dialectologia (Балоде 1985; Kvašytė 2005a), iar articolele publicate în Letonia tratează în detaliu termenii de gramatică folosiți pentru denumirea părților de vorbire și a verbelor reflexive (Kvašytė 2019, 2020a). Cu toate acestea, cei mai mulți termeni analizați au fost cei de stilistică. O parte dintre studiile menționate au apărut în volumul de articole publicat în 2006, Lietuvių ir latvių gretinamosios stilistikos klausimai, care a reunit cercetători lituanieni și letoni pentru studii comparative de stilistică a celor două limbi baltice (Kvašytė 2004a, 2006; Kvašytė, Župerka 2006), precum și în publicații apărute în Letonia (Kvašytė 2004a, 2007, 2013). Compararea termenilor împrumutați din engleză și folosiți în economie poate fi considerată parte a stilisticii (mai precis, a unuia dintre stilurile funcționale — cel de specialitate), deși studiul menționat ar putea fi încadrat și ca cercetare a anglicismelor din domeniul economiei (Kvašytė 2004b).

Atât terminologii lituanieni Stasys Keinys și S. Labanauskienė, cât și terminoloaga letonă Linda Pietė (Linda Piete, în prezent Kurminia) au cercetat din perspectivă comparativă termenii de botanică consemnați în diverse surse din perioade diferite, mai ales denumirile plantelor (Labanauskienė 2006; Labanauskienė 2004, 2009, 2010, 2014; Keinis, Labanauskienė 2004; Pietė 2007; Kurmina 2010). Un rezultat al interesului pentru un alt domeniu actual al terminologiei contemporane este capitolul publicat în monografia Lietuviškos informatikos ir kompiuterijos terminijos tyrimai, consacrat analizei termenilor lituanieni și letoni din domeniul calculatoarelor (autoare: S. Labanauskienė) (Auksoriūtė și colab. 2018: 352–407).

14 Date despre dicționare din studiul Vārdnīcu izstrāde Latvijā (1991–2010) (Šmite 2012).

176

Regina Kvašytė

Lietuvių ir latvių terminologija: istoriniai ryšiai ir gretinamieji tyrimai

Cercetările comparative actuale asupra terminologiei lituaniene și letone cuprind atât chestiuni generale de știință și terminografie, cât și terminologii ale unor domenii sau subdomenii specifice — botanica (denumirile plantelor), economia, tehnologiile informației. Lingvistica (dialectologia, gramatica, stilistica) a suscitat un interes deosebit, la fel ca lingvodidactica și lingvistica de corpus. Atât în Lituania, cât și în Letonia există dicționare de termeni care consemnează termeni din ambele limbi.

3. RELAȚIILE DINTRE TERMINOLOGII LITUANIENI ȘI LETONI

Aș dori să evidențiez și câteva lucrări care nu sunt direct legate de compararea terminologiilor lituaniană și letonă, dar reflectă relațiile dintre terminologi și au devenit deja parte a istoriei recente. Toate au ca scop familiarizarea cititorilor cu realizările terminologilor celeilalte națiuni baltice și cu actualitatea terminologiei. Până în prezent, acestea sunt mai bine reprezentate în Lituania; de exemplu, au fost publicate recenzii ale unor lucrări ale terminologilor letoni: monografia Valentinei Skujin̦a (Valentīna Skujiņa), Latviešu terminoloģijas izstrādes principi (Principiile elaborării terminologiei letone) (Keinys 2005)¹⁵; recenzii ale dicționarului publicat în 2007, Valodniecības pamatterminu skaidrojošā vārdnīca (Dicționar explicativ al termenilor fundamentali de lingvistică) (Kvašytė 2008, 2009); precum și o prezentare generală a activității terminologilor letoni și bibliografii ale dicționarelor de termeni publicate în Letonia în perioada 1990–2000 (Kvašytė 1996, 2001). În revista Gimtoji kalba a fost publicat un interviu cu președintele de atunci al TK din Letonia, Juris Baldunčiks (Juris Baldunčiks), despre necesitatea comună ambelor limbi de a dispune de o terminologie coerentă (Kvašytė, Urnėžiūtė 2015). Relațiile dintre terminologi sunt reflectate și de unele informații cu caracter personal publicate în lucrările terminologilor: felicitări adresate lui V. Skujin̦a cu prilejul aniversării (Labanauskienė 2007) și un In memoriam dedicat acesteia (Keinys 2015).

În Lituania sunt publicate articole ale terminologilor letoni, care permit cunoașterea actualității terminologiei letone și a gestionării acesteia, precum și a modului în care este cercetată și organizată terminologia din diverse domenii. Principala publicație consacrată acestui subiect este Terminologija (publicată inițial sub titlul Terminologijos vagos în 1994). V. Skujin̦a (1937–2015) a fost membră a colegiului editorial al revistei menționate în perioada 1998–2012, iar J. Baldunčiks (1950–2022), în perioada 2013–2021. Letonia nu dispune de o astfel de publicație științifică de terminologie, de aceea lituanienii

¹⁵ Prima ediție a monografiei, publicată în 1993, a fost recenzată (a doua ediție a apărut în 2002). Recenzia a fost publicată în 1994 în revista Terminologijos vagos (republicată într-o culegere în 2005).

Terminologija | 2022 | 29

177

Publicațiile terminologilor sunt tipărite în diverse culegeri, de regulă periodice și ocazionale, alcătuite în principal pe baza comunicărilor prezentate la conferințe, de exemplu în revista Institutului de Limba Letonă al Universității din Letonia Linguistica Lettica și în publicația Facultății de Științe Umaniste a Universității din Letonia Valoda: nozīme un forma (Limba: sens și formă). Articolele întocmite pe baza comunicărilor prezentate la Congresul de Letonică sunt publicate în Valodniecības raksti (Studii de lingvistică), iar în publicațiile Vārds un tā pētīšanas aspekti (Cuvântul și aspectele cercetării sale) și Valoda dažādu kultūru kontekstā (Limba în contextul diferitelor culturi) sunt publicate, respectiv, materialele conferințelor universităților din Liepāja și Daugavpils.

Terminologii lituanieni și letoni participă la conferințele internaționale organizate de colegii lor. În Lituania, conferințele dedicate terminologiei sunt organizate periodic de Centrul de Terminologie al Institutului Limbii Lituaniene, iar în Letonia terminologii participă la conferințele anuale dedicate comemorării aniversărilor nașterii lui J. Endzelīns și Arturs Ozols (Arturs Ozols), precum și la conferințe organizate la Universitatea din Liepāja, Universitatea din Daugavpils etc.

Numeroase fapte atestă legăturile reciproce dintre terminologii lituanieni și letoni. În Lituania și Letonia se publică articole științifice consacrate problemelor terminologiei letone și lituaniene și standardizării terminologice, se prezintă comunicări la conferințe și există, de asemenea, și alte forme de cooperare.

CONCLUZII

Cercetarea a arătat că, de-a lungul istoriei terminologiei din Lituania și Letonia, terminologii au manifestat interes unii față de ceilalți. La inițiativa lui J. Jablonskis, în 1921 a fost înființată în Lituania, după modelul leton, Comisia de Terminologie, în cadrul căreia el a îndemnat la valorificarea experienței Letoniei; la rândul lor, lingviștii letoni J. Endzelīns și V. Rūķe au atras atenția asupra necesității de a urmări o apropiere mai mare a limbilor baltice. Trebuie să recunoaștem că istoria relațiilor dintre terminologii lituanieni și letoni nu a fost cercetată suficient; totuși, câteva observații discutate în articol permit concluzia că terminologii ambelor țări au apreciat pozitiv necesitatea de a valorifica reciproc experiența în crearea terminologiei.

Cercetările comparative actuale asupra limbilor lituaniană și letonă cuprind chestiuni generale de terminologie, terminografie și terminologia unor domenii sau subdomenii specifice: botanica (denumirile plantelor), tehnologiile informației, lingvistica, lingvodidactica și lingvistica de corpus. Autorii cercetărilor comparative (L. Baluodė, S. Keinys, R. Kvašytė, S. Labanauskienė, L. Pietė

178

Regina Kvašytė

Lietuvių ir latvių terminologija: istoriniai ryšiai ir gretinamieji tyrimai

(astăzi Kurminia), A. Vulane, I. Znuotinia) publică articole atât în Lituania, cât și în Letonia, în principal în lituaniană și letonă, mai rar în engleză și rusă. În Lituania și Letonia există dicționare multilingve în care sunt consemnați termenii ambelor limbi baltice. În 1946, un asemenea glosar de economie a fost publicat în Germania, unde funcționa Universitatea Baltică.

Comunicarea dintre lituanieni și letoni include și recenzarea lucrărilor de terminologie, publicarea articolelor dedicate cercetării termenilor din propria limbă, participarea la conferințe organizate în Lituania și Letonia, precum și publicarea rezumatelor comunicărilor și a materialelor acestora. În Lituania, terminologii letoni își publică articolele cel mai adesea în revista Terminologija, al cărei colegiu editorial a avut-o ca reprezentantă a Letoniei pe V. Skujinia în perioada 1998–2012, iar în perioada 2013–2021 pe J. Balduņčikas. În Letonia nu există o publicație similară consacrată exclusiv terminologiei, de aceea articolele terminologilor lituanieni sunt publicate în revista Linguistica Lettica, în publicația Congresului de Letonică Valodniecības raksti etc.

LITERATURĂ ȘI SURSE

Auksoriūtė Albina 2011: Terminologijos komisijos (1921–1926) veiklos apžvalga. – Terminologija 18, 80–91.

Auksoriūtė Albina 2021: Terminologijos komisijos įkūrimo šimtmečiui. – Gimtoji kalba 3, 3–9.

Auksoriūtė Albina ir kt. 2018: Auksoriūtė Albina, Gaivenytė-Butler Jolanta, Labanavičienė Solvita, Mitkevičienė Asta, Stunžinas Robertas, Umbrasas Alvydas, Zemlevičiūtė Palmira. Lietuviškos informatikos ir kompiuterijos terminijos tyrimai: monografija, Vilnius: Lietuvių kalbos institutas.

Baltiņš Māris 2013: Terminādes process un principi. – Latviešu valoda, red. A. Veisbergs, Rīga: LU Akadēmiskais apgāds, 415–433.

Bergholcs Jons 2004: Krievu-latviešu-lietuviešu jūrniecības juridisko terminu vārdnīca, Rīga: Avots.

EME – Dicționar la Elements of Modern Economics al lui Meyer, alcătuit de E. Vėrzemnieks, E. Järvesso, E. Gabris, Manualul nr. 38, Hamburg: Baltic University, 1946.

Endzelīns Jānis 1942: Valodnieka vērojumi. – Latvju Mēnešraksts 6, 01.01.1942., 545.–547.

ETV – Dicționar de termeni economici în limbile letonă, rusă, engleză, germană, franceză, lituaniană și estonă, alcătuit de J. Porietis, Riga: Zinātne, 1992.

Grabis Rūdolfs 2006 [1953]: Par latviešu terminoloģijas attīstību un izstrādi. – Darbu izlase, Rīga: Latvijas Universitātes Latviešu valodas institūts, 221.–229.

Jablonskis Jonas 1933a [1920]: Revista lunară a Ministerului Educației, nr. 11, Riga, 1920 (p. 96), 4 rb. – Scrierile lui Jablonskis I. Articole de interes public, ed. J. Balčikonis, Kaunas: Ministerul Educației, 224–226.

Jablonskis Jonas 1933b [1921]: Despre termenii limbii noastre. – Scrierile lui Jablonskis I. Articole de interes public, ed. J. Balčikonis, Kaunas: Ministerul Educației, 226–228.

Jablonskis Jonas 1933c [1920]: Chestiunea terminologiei. – Scrierile lui Jablonskis II. Probleme de educație, ed. J. Balčikonis, Kaunas: Ministerul Educației, 211–212.

Keinis Stasis, Labanauskienė Solvita 2004: Latviešu augu nosaukumi Lietuviešu botānikas vārdnīcā. – Linguistica Lettica 13, 129.–139.

Keinys Stasys 2005 [1994]: Latvių terminologijos tvarkymo principai. – Dabartinė lietuvių terminologija, Vilnius: Lietuvių kalbos institutas, 262–264.

Keinys Stasys 2012 [1967]: Lietuvių terminologijos kūrimo apžvalga (iki 1940 metų). – Lietuvių terminologijos raida, Vilnius: Lietuvių kalbos institutas, 29–56.

Keinys Stasys 2015: Valentinai Skujiniai atminti. – Terminologija 22, 232–235.

Terminologija | 2022 | 29

179

Kurminą Linda 2010: Eponiminiai augalų pavadinimai latvių ir lietuvių kalbose: darybos būdai. – Leksikografija ir leksikologija 2, Vilnius: Lietuvių kalbos institutas, 355–367.

Kvašytė Regina 1996: Terminologija Latvijoje. – Terminologija 3, 70–78 [1990–1995 metų žodynų bibliografija].

Kvašytė Regina 2001: 1996–2000 m. Latvijoje išleistų terminų žodynų bibliografija. – Terminologija 8, 152–157.

Kvašytė Regina 2004a: Apie lietuvių ir latvių stilistikos terminiją. – Terminologijos istorijos ir dabarties problemos, Kazimierui Gaiveniui atminti, sud. A. Auksoriūtė, ats. red. S. Keinys, Vilnius: Lietuvių kalbos instituto leidykla, 240–249.

Kvašytė Regina 2004b: Lietuvių ir latvių ekonomikos terminijos anglybės. – Terminologija 11, 31–51.

Kvašytė Regina 2005a: Lietuvių ir latvių tarmės: terminija ir žodynai. – Baltų kalbų tarmės: rašytinis palikimas, sud. J. Švambarytė-Valužienė (ats. red.), R. Kvašytė, A. Stafecka, Šiauliai: Discens, 112–123.

Kvašytė Regina 2005b: Mokomais terminologijos žodynėlis, Šiauliai: VšĮ Šiaulių universiteto leidykla.

Kvašytė Regina 2006: Lietuvių ir latvių stilistikos terminija gretinamuoju aspektu. – Lietuvių ir latvių gretinamosios stilistikos klausimai. Lietuvièšu un latviešu sastatāmās stilistikas jautājumi, sud. ir ats. red. R. Kvašytė, Šiauliai: VšĮ Šiaulių universiteto leidykla, 54–63.

Kvašytė Regina 2008: Valodniecības pamatterminu skaidrojošā vārdnīca. Sastādījis autoru kolektīvs V. Skujiņas vadībā. – Terminologija 15, 242–248.

Kvašytė Regina 2009: Valodniecības terminu skaidrojošā vārdnīca [apžvalga]. – Gimtóji kalba 3, 23–24.

Kvašytė Regina 2013: Lietuvių ir latvių kalbų terminų su šaknimi termin- mikrosistema. – Terminologija 20, 123–139.

Kvašytė Regina 2021a: Apie pirmąsias terminologijos komisijas Lietuvoje ir Latvijoje. – Mokslo Lietuva 7(672), 2021-04-14, 11, 12.

Kvašytė Regina 2021b: Apie pirmąsias terminologijos komisijas Lietuvoje ir Latvijoje. – Mokslo Lietuva 8(673), 2021-04-28, 6, 7.

Kvašytė Regina, Urnėžiūtė Rita 2015: Baltų kalboms svarbu darni terminijos raida [pokalbis su Ventspilio aukštosios mokyklos profesoriumi, Latvijos mokslų akademijos Terminologijos komisijos pirmininku Juriu Baldunčiku; kalbino Regina Kvašytė ir Rita Urnėžiūtė]. – Gimtóji kalba 12, 11–18.

Kvašytė Regina, Župerka Kazimieras 2006: Lietuvių ir latvių funkcinių stilių terminai. – Lietuvių ir latvių gretinamosios stilistikos klausimai. Lietuvièšu un latviešu sastatāmās stilistikas jautājumi, sud. ir ats. red. R. Kvašytė, Šiauliai: VšĮ Šiaulių universiteto leidykla, 65–83.

Kvašytė Regina 2004a: Internacionālie lietišķie termini latviešu un lietuviešu vārdnīcās. – Linguistica Lettica 13, 140.–152.

Kvašytė Regina 2004b: Lietuviešu un latviešu terminogrāfijas jaunumi. – Valoda–2004: Valoda dažādu kultūru kontekstā, Zinātnisko rakstu krājums XIV, Daugavpils, 121.–126.

Kvašytė Regina 2007: Terms of the Latvian and Lithuanian Stylistics in Comparative Aspect. – Contrastive and Applied Linguistics, Research papers XIV, ed. Andrejs Veisbergs, Rīga: Faculty of Modern Languages, 33–42.

Kvašytė Regina 2013: Lietišķais stils latviešu un lietuviešu valodā: terminoloģiskais aspekts. – Aktuālas tendences terminoloģijas teorijā un praksē: rakstu krājums, sast. I. Pūtele, Rīga: LU Latviešu valodas institūts, 6.–16.

Kvašytė Regina 2016: Sakne termin- latviešu un lietuviešu terminoloģijā. – Terminrade Latvijā senāk un tagad: Latvijas Zinātņu akadēmijas Terminoloģijas komisijas 70 gadu jubilejas konferencei veltīts izrakstu krājums, Rīga: Zinātne, 71.–76.

Kvašytė Regina 2019: Latviešu un lietuviešu atgriezeniskie darbības vārdi: terminoloģiskais aspekts. – Valoda: nozīme un forma 10. Latvijas gramatiskā doma gadsimta gaitā, sast. A. Kalnača, I. Lokmane, Rīga: LU Akadēmiskais apgāds, 92.–104.

Kvašytė Regina 2020a: Latviešu un lietuviešu gramatikas termini: vārds, vārdšķira un to nosaukumi. – Valoda: nozīme un forma 11. Gramatika un valodas normēšana, sast. un red. A. Kalnača, I. Lokmane, Rīga: LU Akadēmiskais apgāds, 93.–117.

Kvašytė Regina 2020b: Pirmās Terminoloģijas komisijas Latvijā un Lietuvā. – Zinātniskie raksti VI (XXVI). Latviešu terminoloģija simts gados, Rīga: Latvijas Nacionālā bibliotēka, 74.–92.

Labanauskienė Solvita 2006: Latviešu un lietuviešu augu nosaukumu sastatīšana J. A. Pabrēžas darbos. Linguistica Lettica 15, 128.–136.

Labanauskienė Solvita 2004: Latvių augalų vardai Jurgio (Ambraziejaus) Pabrėžos žodynuose. – Terminologija 11, 145–155.

180

Regina Kvašytė

Lietuvių ir latvių terminologija: istoriniai ryšiai ir gretinamieji tyrimai

Labanauskienė Solvita 2007: Žymioji latvių terminologė Valentīna Skujiņa. – Terminoloģija 14, 216–218.

Labanauskienė Solvita 2008: Lietuvių ir latvių terminologijos formavimasis XIX amžiuje. – Valodniecības raksti 2, 36.–45.

Labanauskienė Solvita 2009: Lietuvių ir latvių kalbų augalų vardai Aplinkos apsaugos žodyne EnDic2004. – Terminoloģija 16, 93–115.

Labanauskienė Solvita 2010: Sudurtinių lietuviškų ir latviškų augalų genčių vardų darybos ypatumai. – Terminoloģija 17, 54–67.

Labanauskienė Solvita 2011: Baltijos šalių floros lietuviškų ir latviškų augalų genčių vardų vedyba. – Terminoloģija 18, 66–79.

Labanauskienė Solvita 2012: Jānio Endzelīno terminologinės įžvalgos. – Terminoloģija 19, 173–183.

Labanauskienė Solvita 2014: Mykolo Miežinio Lietuviszkai–latviszkai–lenkiszkai–rusiszko žodyno lietuviški ir latviški sinoniminiai bei variantiniai augalų vardai. – Terminoloģija 21, 143–159.

LILVV – Latvijā izdotās latviešu valodas vārdnīcas. Bibliogrāfisks rādītājs (1900–1994), sast. M. Banga, G. Cakule, S. Kļaviņa, B. Mūrniece, S. Zariņa, Rīga: Latvijas Universitāte, 1995.

LTTV – Dicționar de termeni din tehnologia creșterii animalelor: germană–engleză–lituaniană–letonă, colectiv de autori: W. Drochern, S. Baranauskas, I. Kulpyc și alții, Jelgava: [f. e.], 2001.

Piete Linda 2007: Personvārdi latviešu un lietuviešu augu nosaukumos. – Vārds un tā pētīšanas aspekti 11, 45–53.

Rūķe Velta 1951: Valodu tuvināšana Baltijā. – Ceļa Zīmes 8, 275.–282.

Skardžus Francis 1934: Lietuvių un latvju valodiskās tuvināšanās iespējas. – Izglītības Ministrijas Mēnešraksts 10, 01.10.1934, 354.–356.

Skujiņa Valentīna 1972: J. Endzelīna devums latviešu valodas zinātniskās terminoloģijas attīstībā. – Latviešu valodas kultūras jautājumi 8, 17.–33.

Skujiņa Valentīna 2002: Latviešu terminoloģijas izstrādes principi, otrais, labotais un papildinātais izdevums, Rīga: Latvijas valodas institūts.

Šmite Astra 2012: Latvijā izdotās vārdnīcas (1991–2010). Bibliogrāfisks saraksts. – Vārdnīcu izstrāde Latvijā 1991–2010, pētījums Jura Baldunčika vad., Rīga: Latviešu valodas aģentūra, 192.–247.

TKP – Procesele-verbale ale Comisiei de Terminologie (nr. 1–80), 1921–1923.

Vulāne Anna, Kvašīte Regīna 2018: Latviešu un lietuviešu lingvodidaktikas terminu vārdnīcas: sastatāmais aspekts. – Linguistica Lettica 26, 93.–117.

Zemzare Daina 1961: Latviešu vārdnīcas (līdz 1900. gadam), Rīga: Latvijas PSR Zinātņu akadēmijas izdevniecība.

Znotiņa Inga 2014: Valodas apguvēju korpuss: lietuviešu un latviešu termins un definīcija. – Vārds un tā pētīšanas aspekti 18(II), 265.–271.

Балоде Лаймуте 1985: О латышской и литовской лингвистической терминологии (сходство и различия). – Lietuvių kalbotyros klausimai XXIV. Mokslo kalbos kultūros ir terminologijos problemos, Vilnius: Mokslas, 11–16.

Primit la 2022-09-05 Regina Kvašytė Academia Šiauliai a Universității din Vilnius Str. P. Višinskio 25, LT-76351 Šiauliai Institutul de Limba Letonă al Universității din Letonia B-dul Kalpaka 4, LV-1050 Riga E-mail: [email protected]

Terminoloģija | 2022 | 29

181