PRANAS KNIŪKŠTA

CULTURA LIMBII PRINCIPII ȘI IDEOLOGIE

Am ajuns la frumoasa aniversare a revistei Kalbos kultūros; în 2011 s-au împlinit cincizeci de ani de la apariția publicației. Cu asemenea ocazii se obișnuiește să fie trecută în revistă perioada aniversară, să fie discutate lucrările realizate și să fie reflectate semnificația și sensul acestora. Aici nu va fi prezentată o astfel de trecere în revistă; s-au scris destule cu prilejul unor aniversări mai mici ale revistei Kalbos kultūros. Să ne amintim măcar pe scurt cele mai importante idei exprimate acolo.

O TRECERE ÎN REVISTĂ A TRECERILOR ÎN REVISTĂ

Primul deceniu al revistei Kalbos kultūros a fost discutat în al zecelea caiet, apărut în 1966, în care a fost publicat articolul lui Kazys Ulvydas, „Dešimt „Kalbos kultūros“ sąsiuvinių“ (KK 10, 3–8). Ne amintim împrejurările apariției publicației, cauzele și scopul ei – îmbunătățirea și îmbogățirea limbii materne. Au fost discutate domeniile limbii pe care revista Kalbos kultūra le cercetează și trebuie să le cerceteze. Pe scurt, a fost prezentată o trecere în revistă a muncii realizate și un program de activitate viitoare. Modul în care a fost pus în aplicare programul se vede din comemorarea aniversării revistei Kalbos kultūros din 1986. De fapt, atunci au fost marcate două aniversări – se împlineau 25 de ani de la apariția publicației și fusese publicat al cincizecilea caiet al acesteia. Numărul 51 al revistei Kalbos kultūros a fost dedicat acestui eveniment. La fel ca al zecelea caiet, acesta începe cu articolul lui K. Ulvydas, „Penkiasdešimt „Kalbos kultūros“ sąsiuvinių“ (KK 51, 3–6), în care sunt amintiți primii pași ai revistei Kalbos kultūros și sunt enumerați editorii și cei mai activi autori, însă conținutul caietelor apărute nu este analizat. Se vorbește mai ales despre viitor. Se subliniază că revista Kalbos kultūra trebuie să arate „ceea ce este cel mai actual, mai necesar, mai interesant și, totodată, cel mai accesibil cititorului” (p. 5). Celelalte articole din acel caiet trec în revistă parcursul publicației. Despre program și punerea lui în aplicare scrie Vitas Labutis în articolul „Kalbos kultūros“ programa ir darbo barai“ (KK 51, 7–11). Similară este și publicația lui Pranas Kniūkšta, „Apie „Kalbos kultūros“ principus, metodiką ir siūlymų poveikį“ (KK 51, 12–37).

P. KNIŪKŠTA. Kalbos kultūros principai ir ideologija

17

Aici, pe lângă corecturile și propunerile propriu-zise, sunt discutate și ecourile și rezultatele acestora. Un domeniu aparte este analizat de Kazimieras Gaivenis („Terminų tvarkybos ir norminimo dalykai „Kalbos kultūroje“, KK 51, 38–43) și de Vitalija Maciejauskienė („Kalbos kultūra“ apie mūsų vardyną“, KK 51, 43–47).

Cu prilejul aniversării a avut loc o ședință de consultare (15 mai 1986); ideile exprimate acolo au fost prezentate în cel de-al 52-lea caiet: s-a vorbit mai ales despre planurile și obiectivele viitoare ale publicației și despre activitatea în domeniul culturii limbii în general. S-a recomandat o mai mare atenție limbii folosite în școli, dezvoltarea limbajului administrativ și științific și, mai presus de toate, extinderea legăturilor cu publicul și păstrarea apropierii de nevoile acestuia.

În al 75-lea caiet al publicației a fost publicată o trecere în revistă care discută 25 de caiete (51–75), apărute între 1986 și 2002. În această perioadă, revista Kalbos kultūra și-a pierdut strategul și redactorul-șef, K. Ulvydas; au avut loc și numeroase alte schimbări în comitetul de redacție, însă obiectivele și sarcinile activității au rămas aceleași. Tematica și sfera problemelor dezbătute s-au schimbat într-o măsură mai mare. Când terminologii s-au desprins de revista Kalbos kultūros, în 1994, au dispărut articolele din acest domeniu, dar au apărut teme despre statutul limbii de stat și punerea lui în aplicare, precum și despre activitatea Comisiei Limbii Lituaniene. Au devenit mai numeroase articolele despre limbajul administrativ și cel al documentelor de stat.

Întregul parcurs al revistei Kalbos kultūros, de la primul până la al 80-lea caiet, este trecut în revistă în numărul 81, în articolul Rasuolės Vladarskienės „Tradicija ir naujovės „Kalbos kultūroje“ (KK 81, 9–19). Trecerea în revistă începe cu aspectele obișnuite – scopul și obiectivele publicației. Întrucât obiectivul principal era să ofere publicului recomandări lingvistice, în primele decenii publicația cuprindea mai ales articole scurte privind propuneri concrete. Treptat însă, publicația s-a orientat spre teoria culturii limbii; s-a acordat mai multă atenție problemelor generale ale utilizării limbii, iar în ultimii ani relațiile dintre limbă și societate tind să fie abordate din perspectivă sociolingvistică. Odată cu schimbarea profilului publicației, s-a schimbat și publicul-țintă căruia îi este destinată revista Kalbos kultūra: la început, publicul-țintă era publicul larg, iar acum revista Kalbos kultūra se adresează în primul rând cercetătorilor și cadrelor didactice din învățământul superior, care își leagă activitatea de știința limbii. Articolele sunt însoțite de rezumate în limba engleză și au apărut și articole redactate în engleză și rusă.

De la apariția celui de-al 80-lea caiet și până la aniversarea de cincizeci de ani au trecut trei ani și au mai apărut încă trei caiete (81–83). Au apărut și câteva noutăți, dar acestea nu schimbă imaginea de ansamblu a publicației.

18

KALBOS KULTŪRA | 84

Deoarece timp de mulți ani am observat Cultura limbii de aproape și am contribuit eu însumi la editarea ei, vă propun un mănunchi de amintiri și reflecții despre aceasta.

ISTORIE ȘI IDEOLOGIE

Ideea unei publicații dedicate culturii limbii a început să fie discutată cu mult înainte de 1961, și nu numai de lingviști. E drept că termenul cultura limbii nu era răspândit atunci; se vorbea despre o publicație lingvistică destinată publicului. Ideea unei asemenea publicații a fost lansată în 1958 de Valdas Petrauskas, secretarul științific al Consiliului editorial și de editură al Academiei de Științe. El a pregătit și i-a prezentat președintelui Academiei de Științe, Juozas Matulis, un document intitulat „Informații privind publicarea unui buletin pe teme de limbă” (KK 52, 5). În el se arată că „publicarea unei reviste periodice sau, la început, chiar neperiodice, menite să ofere îndrumări în chestiuni privitoare la limba literară lituaniană contemporană, este deja un lucru pe deplin maturizat (ba chiar mai mult)”. O societate lingvistică ar fi putut publica revista, dar o asemenea societate nu exista atunci, așa că „această sarcină revine acum Institutului de Limbă și Literatură Lituaniană”.

În mod firesc, ideea trebuia mai întâi susținută de conducerea Academiei de Științe; punerea ei în practică a fost încredințată Institutului de Limbă și Literatură Lituaniană, iar acolo asemenea activități nu se desfășurau fără directorul, Kostas Korsakas. Înainte de începerea lucrului, trebuiau hotărâte două lucruri: stabilirea și aprobarea titlului publicației și desemnarea celor care o pregăteau, precum și a redactorului. Limba maternă nu putea fi titlul, fiindcă era o denumire din „perioada burgheză”, cu atât mai mult cu cât din 1958 o publicație cu acest nume fusese relansată în Statele Unite ale Americii. Titlul ales a fost Cultura limbii. Publicația a fost încredințată spre pregătire Secției de limbă literară lituaniană contemporană (secțiile erau numite sectoare), condusă de K. Ulvydas. Astfel, K. Ulvydas și-a asumat pregătirea și redactarea Culturii limbii.

Dar nici K. Korsakas nu s-a dezinteresat de publicație: s-a ocupat de ea, a cerut ca lingviștii din toate secțiile să scrie articole pentru aceasta, iar în planurile individuale ale angajaților era inclus chiar și punctul „Articol pentru Cultura limbii”. Se interesa de textele trimise spre publicare. Înainte ca un număr să fie aprobat de Consiliul științific al Institutului, trebuia prezentat directorului. Acesta parcurgea articolele cele mai importante, făcea observații și cerea uneori modificări. Avea grijă mai ales să nu existe greșeli ideologice și politice.

P. KNIŪKŠTA. Kalbos kultūros principai ir ideologija 19

Redactorii Culturii limbii trebuiau să știe și ei ce se putea și ce nu se putea scrie. Nu era permis să se scrie Paștele și Crăciunul cu majuscule. Nu puteai afirma că anumite greșeli de limbă apăruseră din cauza influenței negative a limbii ruse; trebuia să spui că se datorau influenței altor limbi.

Cultura limbii nu publica articole pur propagandistice, dar în articolele care tratau chestiuni de limbă apăreau uneori clișeele ideologice ale vremii. De pildă, publicația este prezentată în prefața tipărită în primul număr, care începe astfel: „În condițiile orânduirii sovietice, știința, tehnica și cultura din țara noastră înaintează cu o rapiditate extraordinară.” (KK 1, 3). Orânduirea sovietică sunt aici cuvinte de recuzită, care nu spun nimic, ci doar lipesc artificial eticheta „sovietic” de lucruri obișnuite — știința, tehnica și cultura pot progresa și fără condițiile orânduirii sovietice.

Clișee conjuncturale apăreau și în articolele lui K. Ulvydas. El le folosea pentru a-și susține și consolida propriile idei despre apărarea și cultivarea limbii, încercând să le prezinte drept o chestiune de stat și să le facă mai eficiente. Pe de altă parte, ele pot fi înțelese și ca un tribut adus conjuncturii sau ca un paratrăsnet împotriva unor posibile furtuni ale autorităților.

Giedrius Tamaševičius a indicat un exemplu conjunctural al lui K. Ulvydas în articolul său despre metaforele apărării limbii^*. Este citată o frază din articolul Despre conceptul de cultură a limbii, publicat în numărul 9 al revistei Cultura limbii: „Luptând pentru o cultură înaltă a limbii, luptăm pentru un instrument puternic de cultivare a culturii, pentru un instrument eficient de construire a comunismului și, totodată, pentru cultura națională însăși, întrucât limba este, desigur, o componentă importantă a culturii naționale.” (KK 9, 7–8).

Nu este greu de înțeles că expresia „pentru un instrument eficient de construire a comunismului” este un adaos artificial la frază, legat gramatical nu de întreaga frază, ci doar de a doua ei parte, căreia îi servește drept complement. Putem elimina cu ușurință acel „instrument de construire a comunismului”, ca inserție artificială; nici cursul ideii, nici sintaxa frazei nu se destramă din această cauză. Și trebuie evaluat ca un adaos conjunctural. G. Tamaševičius „nu vrea să înțeleagă” acest lucru și, pornind de la o singură frază care conține acest adaos, deduce o „formulă esențială a ideologiei limbii lituaniene standard din acea perioadă”, pretins formulată de K. Ulvydas: lupta pentru cultura limbii = lupta pentru instrumentul de construire a comunismului = lupta pentru cultura națională.

Aici trebuie precizate două lucruri. În primul rând, nu este potrivit să se scrie că K. Ulvydas a „formulat” acea formulă. G. Tamaševičius a dedus-o și tot el a formulat-o. În al doilea rând, formula prezentată nu este dedusă în forma în care ar rezulta din frază —

* Tamaševičius G. Metaforele prin care suntem vii. – Naujasis židinys-Aidai, 2011, 5, p. 309.

20

KALBOS KULTŪRA | 84

a dispărut cea de-a doua parte importantă a acestuia – lupta pentru un mijloc de cultivare a culturii. Pentru creatorul formulei, lupta pentru comunism s-a dovedit mai importantă decât mijlocul de cultivare a culturii.

Este cu totul incorect ca o formulă denaturată, dedusă dintr-o singură propoziție, să fie aplicată întregii activități a lui K. Ulvydas de cultivare a limbii în perioada sovietică, ba chiar întregii ideologii a limbii literare din perioada sovietică, fiind astfel impusă și revistei Kalbos kultūrai. Adevărata ideologie și principiile revistei Kalbos kultūros au fost discutate în numeroasele articole publicate în paginile ei, însă postmoderniștilor care elaborează teorii noi trebuie să li se reamintească pe scurt încă o dată.

PRINCIPII ȘI ORIENTĂRI

În primul fascicul, articolul programatic „Obiectivele cultivării culturii limbii” începe cu afirmația lui K. Ulvydas că „limba este o mare comoară a națiunii, acumulată pentru noi de zeci de generații care au trăit înaintea noastră. Este datoria noastră sacră să păstrăm această comoară, să o sporim și să o transmitem generațiilor viitoare” (KK 1, 5). Așadar, prima orientare de principiu a ideologiei Kalbos kultūros este că limba și națiunea sunt inseparabil legate. Relațiile lor de interdependență sunt reciproce și au două laturi; ele sunt formulate mai clar și mai concret într-un alt articol programatic al lui K. Ulvydas, „Esența socială a limbii” (KK 27, 3–5). Limba este importantă pentru națiune deoarece „congregă și unește națiunea care o folosește” și „consolidează realizările culturale ale națiunii” (p. 5). La rândul ei, națiunea este responsabilă pentru limbă: „limba, ca produs al culturii, cere fiecărui utilizator grijă deosebită și atenție deosebită” (p. 4).

În articolul „Despre conceptul de cultură a limbii” (KK 9, 3–8), care i-a atras atenția lui G. Tamaševičius, sunt indicate două grade sau etape ale unei asemenea atenții: primul este o atitudine conștientă și creatoare față de însăși esența limbii și față de procesele dezvoltării ei; al doilea este intervenția activă în dezvoltarea limbii și efortul de a perfecționa și îmbogăți mijloacele de exprimare lingvistică. Aceasta este a doua orientare de principiu a ideologiei Kalbos kultūros și, în general, a limbii literare.

Nu este mai puțin important modul în care revista Kalbos kultūra a pus-o în practică.

Încă de la început, una dintre cele mai importante sarcini ale revistei Kalbos kultūros a fost să ofere consultații publicului. În primele fascicule predominau sfaturile scurte despre cum trebuie sau nu trebuie să vorbești și să scrii. Totodată, se încerca justificarea succintă a sfaturilor, convingerea cititorilor și cultivarea unei atitudini conștiente față de limbă.

P. KNIŪKŠTA. Kalbos kultūros principai ir ideologija

21

T otuși

Texte asemănătoare se găsesc în caietul 79: într-unul sunt descrise în mod abstract, fără legătură cu cultivarea limbii, „particularitățile limbajului copilăresc”, iar în celălalt sunt analizate „din perspectivă psiholingvistică” nu fapte de limbă, ci fenomenul social al multilingvismului – se vorbește despre persoane care folosesc limbile lituaniană, rusă și polonă. Alte șapte articole alăturate tratează în total problemele nu ale limbii lituaniene, ci ale altor limbi (letonă, estonă, suedeză, norvegiană, italiană); șase dintre ele sunt scrise într-o limbă străină. Ele nu contribuie cu nimic la cultivarea limbii lituaniene. Dimpotrivă, după ce citește că în Italia nu se acordă atenție limbii materne, cineva ar putea dori să procedeze la fel și în Lituania. O asemenea ideologie începe deja să se răspândească în Lituania și amenință să pătrundă și în Cultura limbii.

Vedem asemenea manifestări în caietul 82 al Culturii limbii. Cel mai grăitor exemplu este faptul că, sub pretextul postmodernismului lingvistic și al analogiei cu alte limbi, este recunoscut dreptul de „a se supune cerințelor oficiale privind limba pură și corectă și de a schimba concepția despre limba acceptată în uzul public” (KK 82, 122). În mod indirect, asemenea atitudini sunt răspândite de descrierile cercetărilor sociolingvistice, în care nu sunt analizate fenomenele lingvistice și nici limba diferitelor straturi sociale, ci atitudinile subiective și poziția, nu întotdeauna pozitivă, față de limba standard. De la lingvistică și studiul limbii se trece la sociologia limbii.

Nu este descrisă doar atitudinea lituanienilor față de limbă și nici doar atitudinea față de limba lituaniană. Un articol aparte explică modul în care rușii din Lituania și rusofonii înțeleg limba maternă. Ce pot aduce asemenea cercetări cultivării limbii noastre? Și este cu totul greu de înțeles de ce cititorii Culturii limbii au nevoie de informații despre înjurăturile rusești dintr-un manual de limba letonă.

Ar fi și urât, și nedrept să încheiem reflecțiile jubiliare într-o asemenea notă sumbră. Majoritatea publicațiilor din Cultura limbii sunt interesante, de actualitate și pline de sens. Este simbolic faptul că numărul din anul jubiliar (83) este dedicat împlinirii a 150 de ani de la nașterea lui Jonas Jablonskis. Sunt menționate în repetate rânduri principiile de cultivare a limbii formulate de el, pe care se străduiește să le respecte și Cultura limbii. Sunt citate cuvintele președintelui Antanas Smetona, potrivit cărora lui J. Jablonskis „îi păsa de tot ce privea soarta lituanienilor și, mai ales, desigur, de limba și scrierile lor” (p. 19). Se amintește că afirmațiile lui J. Jablonskis „se bazează întotdeauna pe fapte” (p. 54), iar normele limbii le propunea „sprijinindu-se pe limba vie a oamenilor” (p. 44). Sunt amintite cuvintele lui Juozas Balčikonis despre încă o trăsătură a lui J. Jablonskis – dorința ca „rezultatele științifice obținute de el să fie însușite de publicul larg” (p. 19).

P. KNIŪKŠTA. Kalbos kultūros principai ir ideologija

23

Această din urmă trăsătură este deosebit de importantă pentru Cultura limbii, deoarece aceasta a fost și trebuie să fie mereu preocupată ca afirmațiile și propunerile pe care le publică să fie acceptate. Iar pentru a fi acceptate și „însușite”, ele trebuie să fie necesare și inteligibile pentru societate. Pentru aceasta nu sunt necesare studii sociologice ample și nici peregrinări prin alte limbi; este nevoie însă de o mai bună înțelegere a faptului că limba maternă este o valoare a culturii naționale. Și de mai mulți colaboratori care să aibă o asemenea înțelegere!

Primit la 29.11.2011

24

KALBOS KULTŪRA | 84