RITA MILIŪNAITĖ

Institutul Limbii Lituaniene

STAREA ACTUALĂ A CODIFICĂRII ȘI POSIBIBILA EVOLUȚIE A ÎMPRUMUTURILOR CU DIFTONGII ACCENTUAȚI el, er, eu

CUVINTE-CHEIE: accentuare, limbă standard, codificarea normelor, planificarea limbii.

NOTE INTRODUCTIVE

În cadrul pregătirii unui nou Dicționar al limbii lituaniene standard la Institutul Limbii Lituaniene, care va înlocui Dicționarul limbii lituaniene contemporane, aflat în uz de șase decenii, dar actualizat foarte puțin (în continuare – DŽ), se discută constant cum să fie prezentate normele variabile de ortografie, accentuare, lexic și gramatică (pentru detalii, vezi Liutkevičienė 2015). Deși, începând din 2014, Dicționarul limbii lituaniene standard (în continuare – BŽ) a început să fie publicat online, prin texte pentru litere individuale examinate de Comisia de Stat pentru Limba Lituaniană (în continuare – VLKK), încă nu s-a luat o decizie definitivă cu privire la o problemă sistemică de codificare a accentuării¹. Discuțiile despre particularitatea vocalei scurte e din cuvintele împrumutate și despre intonația diftongilor accentuați el, er, eu din asemenea cuvinte durează de decenii². BŽ este punctul de referință în care aceste discuții fie vor lăsa în continuare codificarea împrumuturilor cu el, er, eu accentuate într-o stare nedeterminată, fie vor permite, în sfârșit, un pas către o decizie clară.

Articolul se limitează la examinarea stării codificării cuvintelor în discuție, care se conturează la începutul secolului XXI. Atenția se concentrează mai ales asupra codificării, deoarece este un caz interesant și destul de aparte, care cuprinde nu cuvinte izolate, ci un grup considerabil de împrumuturi din limba standard; în plus, inconsecvențele și sinuozitățile codificării de-a lungul timpului au creat tocmai o problemă care încă trebuie deslușită³.

Pornind de la dezbaterile din ultimii peste zece ani privind codificarea împrumuturilor cu diftongii accentuați el, er, eu, articolul ridică probleme teoretice și practice ale limbii standard

¹ Pentru împrejurările schimbate în perioada pregătirii acestui articol pentru publicare, vezi nota 32.

² Pentru detalii despre locul fenomenului în discuție în sistemul fonetic al limbii lituaniene și despre istoria codificării, vezi Pupkis 2016.

³ Pentru obiectivitate, trebuie precizat că autoarea articolului nu a avut nicio legătură cu deciziile de codificare a problemei analizate, adoptate de VLKK până în 2012; iar în calitate de membră a VLKK în mandatul 2012–2017, nu face parte din subcomisia de pronunțare și accentuare a acestei comisii, participând doar la două dintre ședințele sale, în 2015–2016.

BENDRINĖ KALBA 89 (2016)

www.bendrinekalba.lt

ISSN 2351-7204

RITA MILIŪNAITĖ. Skolinių su kirčiuotais dvigarsiais el, er, eu dabartinė kodifikacijos būklė ir galima kaita | 2

problemele de codificare a limbii lituaniene (statutul variantelor, aplicarea principiilor și criteriilor de codificare, tehnica codificării etc.) și soluțiile acestora pot fi aplicate planificării lingvistice a altor fenomene și schimbării codificării. Așadar, deși problema accentuării împrumuturilor cu diftongii el, er, eu nu este nicidecum nouă, articolul o abordează dintr-o perspectivă nouă, cuprinzând diverse aspecte ale teoriei și practicii codificării.

Până acum, când se discuta această problemă de accentuare, se vorbea în principal despre cuvinte internaționale — mai ales despre substantive comune (de exemplu, konservai, selteris, terapeutas, -ė) — sau și despre nume proprii preluate din limbile clasice (de exemplu, Hermis, Dzeusas). În uz circulă și alte cuvinte care nu intră în sfera noțiunii de cuvinte internaționale: nume de persoane străine de origini diverse — forme adaptate, potrivite pentru a fi citite (de exemplu, Vernas, Zelma) — și toponime (de exemplu, Džersis, Kelnas Kerčė), precum și împrumuturi recente (inclusiv cele care abia încep să circule în limba lituaniană și încă nu au fost codificate) — și acestea trebuie accentuate în vorbire, iar uneori și în scris. Prin urmare, obiectul articolului îl constituie grupurile de cuvinte împrumutate cuprinse sistematic în totalitatea lor, care au diftongii accentuați el, er, eu⁴.

Așadar, scopul articolului este de a examina situația codificării împrumuturilor cu diftongii accentuați el, er, eu, așa cum s-a conturat la începutul secolului XXI, și de a descrie posibilele soluții privind schimbarea acestei codificări. Sunt formulate următoarele obiective:

1) să discute criteriul uzului și fiabilitatea acestuia în codificarea fenomenului lingvistic analizat;

2) să analizeze datele și recomandările VLKK din perioada 2003–2014 privind accentuarea diftongilor în discuție, să le dezvăluie esența și orientarea;

3) să analizeze problematica codificării împrumuturilor cu diftongii accentuați el, er, eu pe baza teoriei codificării (direcțiile strategice ale codificării, relațiile de concurență dintre variante, principiile și criteriile codificării, tehnica codificării);

4) să evalueze soluțiile posibile privind schimbarea codificării fenomenului analizat și consecințele acestora.

În cadrul cercetării au fost aplicate în principal metodele comparativă și analitico-descriptivă.

⁴ Deoarece diftongii împrumuturilor en, em și diftongul mai rar ei (cf. Džeinė, Bleiras; eirė „a suta parte dintr-o sută a coroanei, unitatea monetară a Islandei“; einšteinis „1. element chimic artificial radioactiv Es <...>; 2. E, unitate nesistemică a energiei luminoase <...>“, TŽŽ 2013), nu ridică probleme de codificare, deoarece sunt codificate ca invariabile (cu accent circumflex), articolul nu le mai abordează în continuare.

BENDRINĖ KALBA 89 (2016)

www.bendrinekalba.lt

ISSN 2351-7204

RITA MILIŪNAITĖ. Skolinių su kirčiuotais dvigarsiais el, er, eu dabartinė kodifikacijos būklė ir galima kaita | 3

1. PRINCIPALA PROBLEMĂ DE CODIFICARE A ÎMPRUMUTURILOR CU DIPTONGII ACCENTUAȚI EL, ER, EU

1.1. Dificultățile cercetării uzului

În gramatica limbii lituaniene contemporane (în continuare – DLKG), în descrierea sistemului de vocale, diftongi și grupuri vocală-consoană ale limbii lituaniene standard (DLKG 2005: 21), se precizează:

<...> în împrumuturile recente (internaționalisme), uneori și în nume, apar sunetele <e, ɔ>, cf.: m<è>tras || m/è/tras, sp<ò>ros. Din cauza frecvenței scăzute (se folosește numai în cuvinte de origine străină), [ɔ] trebuie considerată o fonemă periferică, iar vocala [ɛ], pronunțată doar de o parte dintre vorbitorii limbii standard [sublinierea mea. – R. M.], este un element fonologic facultativ (așa-numita fonemă „cu două fețe”).

Vytautas Vitkauskas scrie în mod asemănător în introducerea la Dicționarul pronunției limbii lituaniene (în continuare – LKTŽ), deși în dicționarul propriu-zis respectă formal accentuarea cu accentul pe prima mora a grupurilor el, er; LKTŽ 2001: 6):

Unii specialiști ai foneticii noastre susțin existența fonemei e (pǝ̀e-tas, evɔl’uc’ije etc.). Această fonemă, potrivit observațiilor făcute de-a lungul multor ani, este un fapt lingvistic nereal, folosită foarte rar de cineva. De fapt, ea nu diferențiază nici sensurile, nici formele cuvintelor (alcătuitorul dicționarului consideră lipsit de sens să învețe întregul popor încă un sunet nou, cu o funcție distinctivă neînsemnată; acest sunet poate fi înlocuit peste tot cu e scurt românesc, iar sistemul fonetic lituanian nu va fi câtuși de puțin perturbat). [Sublinierile îmi aparțin pretutindeni. – R. M.].

Important este faptul că se recunoaște că vocala în cauză este pronunțată de puțini utilizatori ai limbii standard. DLKG nu oferă date mai precise despre răspândirea ei, iar acestea nu au putut fi găsite nici în alte surse. Nu este de mirare, deoarece este foarte dificil să se vorbească despre cercetări privind uzul împrumuturilor cu vocala e: nu există criterii fiabile pentru a determina ce sunet scurt se pronunță din punctul de vedere al cantității și al calității, iar în grupurile vocală-consoană este cu atât mai greu de stabilit ce intonație se pronunță. Cercetările experimentale și instrumentale nu pot ajuta prea mult în acest caz, deoarece informatorii reprezentativi statistic care vorbesc limba standard și nu au fost instruiți special să pronunțe acest sunet nu îl pot distinge auditiv (Jaroslavienė 2015):

<...> în cursul cercetării s-a constatat că informatorii nu își pot imagina sunetul scurt [ɛ] ca sunet distinct, adică pronunțat izolat (varianta fonemei /e/ „cu două fețe”, sau, altfel spus, alofonul acesteia) și tind să îl identifice cu [e] simplu (varianta fonemei /e/); de aceea, [ɛ] nu a fost pronunțat izolat, fără niciun context, în cadrul cercetării [nota de subsol 9 omisă]. Se presupune că integrarea vocalei [ɛ] cu înălțime medie a limbii în sistemul limbii standard este împiedicată de modul său particular de utilizare (în plus, funcția sa nu este distinctivă), de frecvența destul de redusă (caracterul facultativ) și de faptul că în scris este notată cu aceeași literă ca și vocala scurtă [ɛ] cu înălțime joasă <...>, precum și de alte motive. Nicio altă literă nu notează două vocale scurte de calitate diferită <...>.

BENDRINĖ KALBA 89 (2016)

www.bendrinekalba.lt

ISSN 2351-7204

RITA MILIŪNAITĖ. Skolinių su kirčiuotais dvigarsiais el, er, eu dabartinė kodifikacijos būklė ir galima kaita | 4

Într-adevăr, diferența dintre [e] lituanian și [e]⁵ internațional este atât de mică auditiv, încât există motive întemeiate să ne îndoim de obiectivitatea experimentatorilor: auzi ceea ce crezi sau ești obișnuit să auzi, bazându-te pe propria concepție despre etalonul pronunțării limbii standard. Cu alte cuvinte, pentru a înregistra funcționarea lui [e] internațional, trebuie să-i auzi și să-i percepi caracterul diferit, adică deosebirea față de [e] lituanian obișnuit și, de asemenea, să fii capabil să pronunți acest sunet, lucru pe care utilizatorii obișnuiți ai limbii, fără pregătire specială, nu reușesc să-l facă.

Cititorii articolului ar putea face singuri un mic experiment: să asculte etalonul pronunțării standard – înregistrarea materialului didactic al lui Antanas Pakerys și Aldonas Pupkis, publicat în 1968 și reeditat în 2004, Lietuvių kalbos bendrinė tartis (Pakerys, Pupkis 2004 [1968]) – și să decidă ce sunet aud în cuvintele èstas, gèstas, Mèksika, Brèstas, nègras (p. 14), precum și komitètas, kilomètras, termomètras etc. (p. 51)⁶. De altfel, la pagina 14 a broșurii cu textele de pe aceeași placă, despre [e] internațional se scrie:

În cuvintele internaționale, vocala e este întotdeauna scurtă și se pronunță asemănător cu e scurt din cuvintele lituaniene.

În această propoziție, citită de actorul Juozas Jarūsevičius, ambele e se pronunță exact la fel – nici măcar urechile câtorva lingviști lituanieni n-au reușit să surprindă vreo diferență; așadar, despre ce „asemănare” perceptibilă se poate vorbi? Generații întregi de lingviști lituanieni, jurnaliști și actori au învățat și învață pronunțarea standard din această broșură și ar fi greu de crezut că cineva a învățat de aici să pronunțe un e internațional diferit de e scurt din cuvintele lituaniene (cf.: tèstų – vèstų, Mèksika – mėgzti). Iar pronunțarea diftongilor el, er, eu cu accent inițial nici nu aveau cum s-o învețe. Nu trebuie uitat nici faptul că, în practica lingvistică (în fluxul vorbirii), pentru utilizatorii obișnuiți ai limbii nu există distincția dintre împrumut și cuvânt lituanian (adică ea nu este percepută în mod conștient).

Pot fi de ajutor sondajele în rândul utilizatorilor limbii pentru cercetarea uzului? Dacă informantului i se cere să stabilească și să indice intonația diftongilor el, er din cuvintele internaționale, pentru o persoană care nu este specialistă în limbă aceasta este, în general, o sarcină greu de îndeplinit, mai ales într-un caz atât de subtil. Dacă i se cere să indice locul accentului în anumite cazuri de declinare ale cuvintelor cu accent mobil, rezultatele nu pot fi de încredere nici atunci, dacă nu se cercetează și dacă informantul are sau nu tendința de a retrage accentul⁷. Acest lucru a fost dezvăluit de Rima

⁵ În articol, vocala scurtă împrumutată e este notată la fel ca în DLKG: [e].

⁶ Potrivit lui Aldonas Pupkis, unul dintre autorii acestui material metodic, cei doi autori (care aveau opinii diferite cu privire la vocala împrumutată e) au convenit să nu includă în această lucrare exemple de pronunțare a cuvintelor internaționale cu diftongii el, er, eu.

⁷ Trebuie avut în vedere că, chiar și în acele dialecte care nu retrag accentul de pe terminație, accentul este uneori retras în formele declinate ale cuvintelor împrumutate mai recent. Cf. cazuri izolate chiar și în graiul kauniškiai al dialectului aukštaitian occidental actual: kaprìzus, išpànus, Lorèta etc.

BENDRINĖ KALBA 89 (2016)

www.bendrinekalba.lt

ISSN 2351-7204

RITA MILIŪNAITĖ. Skolinių su kirčiuotais dvigarsiais el, er, eu dabartinė kodifikacijos būklė ir galima kaita | 5

Cercetările lui Bakšienė⁸. Dacă ar fi chestionați lingviști specializați în limba lituaniană, de exemplu studenți care au urmat un curs de pronunție și accentuare, aproape sigur că ar pronunța și ar auzi ceea ce au fost învățați, adică s-ar conforma celor ce se dorește să se obțină de la ei. Așadar, se poate admite că, în prezent, tratarea într-un fel sau altul a intonației diftongilor el, er în împrumuturi este destul de subiectivă, bazată pe convingeri (adeziunea la una dintre poziții), influențate în mare măsură de autoritățile cu opinii diferite în această privință și, uneori, poate, de un fundament dialectal propriu, diferit de sistemul fonetic al limbii standard⁹.

Chiar dacă s-ar efectua cercetări instrumentale, întrebarea privind fiabilitatea lor ar rămâne deschisă, fie și numai din cauza faptului că, din cauza prelucrării complexe a datelor, astfel de cercetări pot include doar un număr foarte mic de informatori. Selectarea informatorilor pentru o asemenea cercetare, pe baza unor criterii adecvate, ar fi o sarcină și mai dificilă, mai ales având în vedere că pronunția standard, din cauza tinereții limbii lituaniene standard înseși, nu este înnăscută pentru majoritatea lituanienilor, care au o bază mai mult sau mai puțin pronunțată într-un anumit grai regional (fără a-i excepta nici pe vorbitorii dialectului kaunas al subdialectului aukštaițian occidental), ci este dobândită.

Așadar, în acest caz, criteriul uzului (empiric), important în general pentru codificare, nu este pe deplin fiabil. Totuși, se poate răspunde la întrebarea cea mai importantă legată de uz ca criteriu de codificare: în jumătate de secol nu a avut loc nicio schimbare în uzul real, iar norma instituită pentru [ɛ] internațional scurt și, totodată, pentru diftongii scurți cu accent ascuțit el, er, eu nu a fost însușită de utilizatori și nu a devenit o realitate (cu alte cuvinte, o normă folosită consecvent în cel puțin două treimi din cazuri), care să se distingă clar de variantele cu accent circumflex ale acestor diftongi. În aceste împrejurări, importanța codificării sporește: ea devine fie un factor de susținere și stabilizare a normelor reale, fie o frână în calea evoluției lor naturale.

1.2. Contradicția dintre uzul actual și variantele codificate

Remiantis minėtu DLKG (2005: 21) teiginiu, kad balsį [ɛ] taria tik dalis bendrinės kalbos vartotojų, darytina išvada, kad tų pačių žodžių kirčiuotuose skiemenyse (pvz., poetas, chemija, elfas, herbas, kempingas, centas, pleura) vieni kalbos vartotojai taria [ɛ], kiti – [e]. Tai reiškia, kad bendrinės kalbos vartosenoje (visõs bendrinės tarties mastu) balsis e skolintų žodžių kirčiuotuose skiemenyse (taip pat ir kirčiuotuose dvigarsiuose el, er, eu) turėtų turėti du tarties variantus: 1)

⁸ Rezultatele cercetării au fost sintetizate în comunicarea: R i m a B a k š i e n ė. Accentul cuvintelor internaționale cu diftongii el, er în graiul kaunas al subdialectului aukštaițian occidental. Seminarul „Tendințele de accentuare ale intelectualilor de vârstă mijlocie și relația lor cu normele limbii standard”. Universitatea din Vilnius, 2016 03 30.

⁹ Pronunțarea lui e scurt și accentuat din cuvintele împrumutate mai recent în dialectele limbii lituaniene nu face obiectul acestui articol; de aceea, este suficient să menționăm că, spre deosebire de dialectul de bază al limbii lituaniene standard — dialectul kaunas al subdialectului aukštaițian occidental —, celelalte dialecte nu identifică adesea acest sunet cu e scurt din cuvintele lituaniene și îl pronunță ca alte sunete, adaptate sistemelor lor fonologice.

BENDRINĖ KALBA 89 (2016)

www.bendrinekalba.lt

ISSN 2351-7204

RITA MILIŪNAITĖ. Skolinių su kirčiuotais dvigarsiais el, er, eu dabartinė kodifikacijos būklė ir galima kaita | 6

pronunțat ca în cuvintele lituaniene (cf. gudrėšnis, tėty, kėls, kėrpa, teṃpia, teṅka, žiaurų); 2) pronunțat diferit față de cuvintele lituaniene.

După cum arată istoria normării lui [ɛ] din cuvintele internaționale, perechile vocalice [ɛ]: [ɛ] și ale diftongilor micști [ɛl]: [ɛl], [ɛr]: [ɛr], precum și ale diftongilor [eu]: [eu] pot fi privite ca variații între elementul autohton și cel împrumutat, care generează variante de pronunțare și accentuare ale cuvintelor împrumutate. Aici apare întrebarea esențială a codificării: care este valoarea normativă a acestor variante și ce relație au ele în limba standard? De altfel, în urmă cu un deceniu, codificarea lui [ɛ] din cuvintele internaționale era încă numită „cea mai mare problemă nu doar în fonetică, ci poate și în întreaga activitate de codificare a limbii standard” (Pupkis 2005: 240).

Așadar, să vedem care este situația actuală a codificării împrumuturilor cu el, er, eu accentuate.

2. PRINCIPALELE SURSE ALE CODIFICĂRII ACTUALE A ACCENTUĂRII ȘI STAREA CODIFICĂRII ÎMPRUMUTURILOR CU DIFTONGII ACCENTUAȚI EL, ER, EU PÂNĂ ÎN 2003

Pentru a înțelege cum a evoluat codificarea accentuării împrumuturilor în discuție, care conțin el, er, eu, la începutul secolului XXI, trebuie să avem în vedere contextul mai larg al codificării actuale a accentuării și al strategiei acesteia.

Etapele codificării actuale a accentuării limbii lituaniene depind în cea mai mare măsură de publicarea dicționarelor normative (în primul rând DŽ). Situația de fapt a codificării accentuării de la sfârșitul secolului XX a fost consemnată în DŽ₄. Până la această ediție, de-a lungul celei de-a doua jumătăți a secolului XX, varietatea codificării accentuării împrumuturilor cu el, er, eu a fost, în general, considerabilă, începând cu schimbarea esențială introdusă de TŽŽ 1951 (vezi tabelul 1). DŽ₄, împreună cu TŽŽ 2001, a constituit punctul de referință cel mai important pentru schimbarea codificării începută la începutul secolului XXI¹⁰. În edițiile ulterioare ale DŽ, a căror frecvență sporită s-a datorat mai ales nu actualizării conținutului, ci schimbării nevoilor societății și trecerii la formatul electronic, până la ediția a 7-a inclusiv nu au existat schimbări semnificative în codificarea accentuării.

În această diversitate a accentuării au intervenit, în 2003, recomandările de accentuare ale VLKK și Ghidul de accentuare a limbii lituaniene standard, elaborat pe baza lor și examinat de VLKK (BLKŽ 2007). DŽ₇ (2012) a preluat aceste recomandări, în măsura permisă de volumul dicționarului, aproape nemodificat (la sfârșitul acestei ediții a fost adăugată o listă de aproximativ 200 de împrumuturi noi).

¹⁰ TŽŽ 2001, publicat la începutul secolului XXI (precum și INTERLEKSIS în format electronic, elaborat pe baza lui), și TŽŽ 2013 nu sunt normative în sensul strict al codificării (normele pe care le prezintă nu sunt imperative pentru vorbitorii limbii standard), dar sunt orientate spre limba normată și se bazează pe principalele norme de accentuare din DŽ. Deoarece aceste TTŽ includ mai mult lexic împrumutat decât cuprinde DŽ, ele pot fi considerate, cu anumite rezerve, și surse de codificare a accentuării acestor cuvinte.

BENDRINĖ KALBA 89 (2016)

www.bendrinekalba.lt

ISSN 2351-7204

RITA MILIŪNAITĖ. Skolinių su kirčiuotais dvigarsiais el, er, eu dabartinė kodifikacijos būklė ir galima kaita | 7

TABELUL 1. Diversitatea codificării împrumuturilor cu diftongii el, er, eu în perioada 1948–2001¹¹

Sursă belgian, -ă (belgieni) stemă concert persan, -ă persani termen termic, -ă termos 1. LKRŽ 1948 belgian, -ă (2) stemă (2) concert (2) pérsan, -ă (1) teṙminas (1) – teṙmosas (1) 2. TŽŽ 1951 – stemă concert – teṙminas termic, -ă teṙmosas 3. DŽ₁ 1954 belgieni, -ian, -iană (2) stemă (1) concert (1) pèrsani, -an, -ană (1) teṙminas (1) – teṙmosas (1) 4. TŽŽ 1969 – stemă concert – teṙminas termic, -ă teṙmosas 5. DŽ₂ 1972 belgieni, -ian, -iană (2) stemă (1) concert (1) pèrsani, -an, -ană (1) teṙminas (3ᵇ, 1) termic, -ă (1) teṙmosas (1) 6. TŽŽ 1985 –¹² stemă concert – teṙminas¹³ termic, -ă teṙmosas 7. DŽ₃ 1993 belgieni, -ian, -iană (2) stemă (1) concert (1) pèrsani, -an, -ană (1), pèrșani, -an, -ană (2) teṙminas (1, 3ᵇ) termic, -ă (1) teṙmosas (1) 8. DŽ₄ 2000 belgieni, -ian, -iană (2) stemă (1) concert (1) pèrsani, -an, -ană (1), pèrșani, -an, -ană (2) teṙminas (1, 3ᵇ) termic, -ă (1) teṙmosas (1) 9. TŽŽ 2001 belgieni stemă concert pèrsani teṙminas termic, -ă teṙmosas

Accentuația numelor proprii este prezentată în Enciclopedia universală lituaniană și în dicționarul în cinci volume Toponimele lumii (în continuare – PV), precum și în versiunea sa online (deocamdată în două volume) (PV). În aceste surse se respectă, în esență, cu unele mici excepții (de exemplu, Belgija), accentuarea cu intonație descendentă a el, er, eu (de exemplu, Albèrta, Patèrna, Pèrsija¹⁴, Kèlnas, Èura).

¹¹ În tabel, tipurile de accentuare sunt indicate numai acolo unde sunt prezentate în surse.

¹² În acest dicționar apare cuvântul belgà „unitate monetară a Belgiei în perioada 1926–46”; accentuarea nominativului pe terminație arată că este acceptată intonația ascendentă a rădăcinii.

¹³ În acest dicționar, alături de termenul cu intonație ascendentă se află și numele propriu de aceeași origine Tè rminas „zeul roman al hotarelor (statului, câmpurilor) și al semnelor care le marcau”; în ediția anterioară – TŽŽ 1969 –, acesta era prezentat ca al treilea sens al cuvântului comun accentuat cu intonație ascendentă tèrminas.

¹⁴ Acest toponim încă nu apare în versiunea online a PV.

BENDRINĖ KALBA 89 (2016)

www.bendrinekalba.lt

ISSN 2351-7204

RITA MILIŪNAITĖ. Skolinių su kirčiuotais dvigarsiais el, er, eu dabartinė kodifikacijos būklė ir galima kaita | 8

3. IMPULSUL ÎN CODIFICAREA ACCENTUĂRII –

RECOMANDĂRILE VLKK PRIVIND ACCENTUAREA DIN 2003

3.1. Principiul recomandărilor privind accentuarea – normarea prin variante

În 2003 a început o nouă etapă a codificării actuale a accentuării în limba lituaniană, legată mai întâi nu direct de publicarea dicționarelor normative, ci de activitatea pregătitoare pentru o astfel de publicare. În pregătirea apariției „Dicționarului limbii lituaniene standard”, care urmează să fie aprobat ca principală sursă normativă pentru lexic și accentuarea acestuia, VLKK a început să reexamineze normele de accentuare și să formuleze recomandări privind schimbarea codificării. Aceste recomandări sunt necesare pentru a permite o trecere mai graduală, prin variante, de la codificarea DŽ₄ (care, în unele cazuri, se îndepărtase deja considerabil de tendințele uzului) la una nouă, care să reflecte normele reale ale uzului. După cum se formulează în partea introductivă a recomandărilor, se ține seama „de tradițiile normelor de accentuare ale limbii lituaniene standard și de tendințele limbii vorbite” (Recomandarea K-3 și altele).

Antanas Pakerys, președintele de atunci al subcomisiei VLKK pentru pronunțare și accentuare, a scris în comentariul său despre întreaga activitate începută, cu ocazia publicării primei recomandări la 29 mai 2003 (Pakerys 2003):

Uneori poate nici nu bănuim că limba vorbită s-a îndepărtat deja considerabil de norma de accentuare codificată a unor cuvinte. <...> În limba lituaniană standard există câteva sute de astfel de cuvinte, a căror normă de accentuare a fluctuat și încă nu s-a stabilizat pe deplin. <...> La ședințe se discută, de regulă, un număr de cuvinte de câteva ori mai mare. <...> În recomandările Comisiei pentru limba lituaniană sunt incluse numai acele cuvinte în privința cărora există un acord asupra precizării normei de accentuare. În plus, se fac comparații permanente cu cea mai recentă ediție a „Dicționarului limbii lituaniene contemporane” (DŽ₄). Publicului i se propun variante de accentuare care diferă într-un fel sau altul de norma consemnată în dicționarul menționat, cf.: audrà 4, áudra 1 (în DŽ₄, invers – áudra 1, audrà 4); gañdras 2, 4 (în DŽ₄ – numai gañdras 2); smėlis 2 (în DŽ₄ – smėlis 2 și smelýs 4) etc.

Odată cu reexaminarea normelor de accentuare variabile, s-a confruntat imediat și problema accentuării cuvintelor împrumutate care conțin vocala scurtă e în diftongi – mai întâi, când a fost necesar să se decidă cum va fi accentuat cuvântul euras.

3.2. Precedentul accentuării cuvântului euro

În contextul pregătirilor Lituaniei pentru aderarea la Uniunea Europeană în 2004 și al utilizării tot mai frecvente a cuvântului euras, prima recomandare VLKK privind accentuarea, din 2003, a fost dedicată special acestui cuvânt¹⁵.

¹⁵ În aceasta se spune: „Denumirea monedei «euras» se accentuează conform celei de-a doua clase de accentuare – eūras 2.” (Recomandarea K-1).

BENDRINĖ KALBA 89 (2016)

www.bendrinekalba.lt

ISSN 2351-7204

RITA MILIŪNAITĖ. Skolinių su kirčiuotais dvigarsiais el, er, eu dabartinė kodifikacijos būklė ir galima kaita | 9

Euro fusese deja inclus până atunci în Lietuvių kalbos t aries žodyną (LKTŽ 2001) al lui Vytautas Vitkauskas și în Tarptautinių žodžių žodyną (TŽŽ 2001) – în ambele surse era accentuat conform primei paradigme accentuale (euro). În publicația de referință privind recomandările de accentuare, DŽ₄, euro nu figura la acel moment (a apărut abia în DŽ₅ₑ).

În recomandarea VLKK din 29 mai 2003 a fost aleasă doar una dintre cele două variante (cu accent inițial și cu accent final) teoretic posibile în acest caz – accentuarea cu accent final a diftongului, deși până atunci o asemenea variantă de accentuare a cuvântului euro nu fusese efectiv codificată. Această decizie a fost importantă pentru utilizatori, deoarece de intonație depinde și mobilitatea accentului. Dacă pentru silaba eu a acestui cuvânt ar fi fost codificată intonația cu accent inițial èuras (varianta éuras, cu atât mai mult, nu ar fi avut susținere în uz), instrumentativul singular și acuzativul plural, folosite deosebit de frecvent, ar suna pentru o parte dintre utilizatori, care nu pronunță diftongul cu accent inițial èu, ca și cum accentul ar fi retras: eūru, eūrus.

Alegerea VLKK de a accentua cuvântul èuras cu accent final a fost explicată de Bonifacas Stundžia în comentariile la recomandare astfel (Stundžia 2003):

Principalul motiv al acestei decizii este uzul real, cu alte cuvinte, oamenii așa accentuează. În plus, conform celei de-a doua paradigme accentuale sunt accentuate și multe cuvinte care denumesc alte monede, de exemplu: lìtas (cf. litù, litùs), látas (cf. latù, latùs), zlòtas (cf. zlotù, zlotùs), rùblis (cf. rubliù, rubliùs), svãras (cf. svarù, svarùs).

Așadar, criteriile puternice de codificare au fost două, iar alegerea lor a fost determinată de principiul oportunității.

Primul criteriu este uzul real, deoarece s-a menționat că varianta codificată până atunci, „pronunțând cu accent inițial, dar pe scurt, primul element al diftongului”, nu corespunde uzului real: „Deoarece numai oamenii antrenați pot pronunța astfel, s-a decis să nu se codifice această accentuare.” (Stundžia 2003). Al doilea criteriu este sistematicitatea (tendințele de accentuare din microsistem, adică ale unor denumiri apropiate semantic – cuvintele care denumesc monede). În acest caz, tradiția codificării a fost un criteriu slab de codificare (adică unul care nu a influențat valoarea noii variante, cu accent final), deoarece codificarea anterioară a lui euro cu diftong cu accent inițial a fost respinsă în totalitate și s-a recurs la un salt în codificare. Se pare că nu s-a considerat oportună autorizarea a două variante de accentuare pentru un cuvânt atât de frecvent utilizat.

Į DŽ₅ₑ (2003) ir DŽ₆ₑ (2006) dar pateko du variantai: èūras (2), èuras (1), iš jų pirmenybė teikta tvirtagaliam. Nuo DŽ₇ (2012), atsižvelgiant į VLKK rekomendaciją, paliktas tik tvirtagalis euro kirčiavimas.

BENDRINĖ KALBA 89 (2016)

www.bendrinekalba.lt

ISSN 2351-7204

RITA MILIŪNAITĖ. Skolinių su kirčiuotais dvigarsiais el, er, eu dabartinė kodifikacijos būklė ir galima kaita | 10

3.3. Prezentarea împrumuturilor cu el, er, eu în recomandările VLKK

3.3.1. Prima etapă a recomandărilor. În același an, 2003, când au fost examinate substantivele bisilabice de origine străină, nu se ajunsese încă la o decizie fermă privind accentuarea cuvintelor împrumutate cu el, er, eu. În recomandarea K-3 „Privind accentuarea unor substantive bisilabice de origine străină” (Recomandarea K-3), dintre substantivele bisilabice împrumutate a fost inclus doar cuvântul nervai (și nervas):

nèrvai 1, nèrvai 2;

nèrvas 1, nervàs 2.

În DŽ_4e exista doar varianta cu accent inițial nèrvai 1, nèrvas 1, așadar s-a recomandat autorizarea încă unei variante – cu accent final.

În afara acestei recomandări au rămas împrumuturile bisilabice cu terminația –a (de exemplu, delta, derma, ferma, pleura) și alte împrumuturi bisilabice cu diftongii el, er, eu., folosite poate ceva mai rar.

În recomandarea K-4 „Privind accentuarea unor substantive polisilabice de origine străină” (Recomandarea K-4) au fost incluse patru cuvinte internaționale cu el, er accentuate (vezi modificările de codificare din Tabelul 2).

TABELUL 2. Modificări ale codificării substantivelor polisilabice de origine străină care conțin diftongii accentuați el, er

DŽ_4e

Recomandarea K-4

fejervèrkas 1

fejervèrkas 1, fèjervèrkas 1

liucernà 2

liucernà 2, liucèrna 1

gubèrnija 1

gubèrnija 1, gubėrnija 1

tėrmosas 1

tėrmosas 1, tėrmosas 1

Recomandarea K-4 ar permite să presupunem că se intenționa să fie acceptată nu doar varianta cu accent circumflex alături de cea cu accent acut (gubernija), ci și variantele cu accent acut acolo unde codificarea anterioară prevedea doar norma cu accent circumflex (tėrmosas16, liucernà), adică s-a ales o codificare în direcția opusă față de cazul lui nervų. Cu alte cuvinte, s-ar putea crede că s-a încercat în orice caz să se facă norma variabilă. Întrucât s-a declarat că recomandările urmăresc să se bazeze pe uzul real, și nu pe preferințele „oamenilor antrenați”, o asemenea decizie nu pare să fi fost consecventă. În plus, pentru a fi consecvenți, ar fi trebuit să fie acceptată și forma corespunzătoare tendințelor din uz

¹⁶ Așa cum se vede și din tabelul 1, DLKŽ_4e oferă tėrmosas, dar tèrminis, -ė — o asemenea variație cu greu poate fi explicată în vreun mod rațional.

BENDRINĖ KALBA 89 (2016) www.bendrinekalba.lt ISSN 2351-7204

RITA MILIŪNAITĖ. Skolinių su kirčiuotais dvigarsiais el, er, eu dabartinė kodifikacijos būklė ir galima kaita | 11

varianta cu accent circumflex fejerverkas 2, însă acest lucru nu s-a făcut în această recomandare. Comentariul recomandării nu menționează nimic despre codificarea acestor patru cuvinte internaționale cu el, er accentuate.

În recomandarea K-11 „Cu privire la accentuarea unor adjective sufixate”, adoptată în 2004 (Rekomendacija K-11), apare doar adjectivul nervinis, -ė – accentuarea lui a fost adaptată la recomandarea K-3: nervinis, -ė 1, nervinis, -ė 1, adică a fost inclusă și varianta cu accent circumflex, care nu apărea în DŽ_4e.

Astfel, în prima etapă a recomandărilor VLKK privind accentuarea, problema accentuării împrumuturilor cu diftongii el, er, eu a fost doar semnalată, fără a se formula o poziție clară.

3.3.2. Începând din 2008 – completări la recomandările de accentuare K-3, K-4, K-11, K-16.

Prin patru hotărâri protocolare ale VLKK din 2 octombrie 2008 au fost completate recomandările anterioare ale VLKK privind accentuarea împrumuturilor cu el, er, eu. Cuvintele pentru completări au fost selectate din corpusul de 100 de milioane de cuvinte Dabartinės lietuvių kalbos tekstyno în funcție de frecvența utilizării. Criteriul frecvenței a fost ales pornindu-se de la ideea că utilizatorii limbii sunt mai înclinați să adapteze cuvintele mai frecvente la sistemul fonologic al limbii lituaniene. Totuși, după cum se va vedea, recomandările bazate pe acest criteriu de selecție sunt potrivite pentru scopuri practice, adică pentru uzul cotidian, dar nu pentru punerea în aplicare a unei anumite strategii și direcții de codificare, nici pentru sistematizarea datelor din dicționare.

Recomandarea K-3, care cuprindea doar nervai (nervas), a devenit K-3.1 și a fost completată cu cinci cuvinte (Rekomendacija K-3.1). Deși în 2006 a fost publicat DŽ_6e, nervų, codificarea accentuării nu s-a deosebit de cea din DŽ_4e; cu alte cuvinte, recomandarea K-3 nu a fost luată în considerare atunci și nu au fost adăugate variante cu accent circumflex (vezi tabelul 3).

TABELUL 3. Modificări ale codificării substantivelor bisilabice de origine străină cu diftongii accentuați el, er

DŽ_4e, DŽ_6e

Rekomendacija K-3.1

—

èl̇fas 1, èlfas 2

hèrbas 1

hèrbas 1, hẽrbas 2

kèltas, -ė 1 kèltai 1

kèltas, -ė 1, kẽltas, -ė 2 kèltai 1, kèltai 2

—

klèrkas 1, klẽrkas 2

nèrvai 1 nèrvas 1

nèrvai 1, nẽrvai 2 nèrvas 1, nẽrvas 2

šèlfas 1

šèlfas 1, šẽlfas 2

BENDRINĖ KALBA 89 (2016) www.bendrinekalba.lt ISSN 2351-7204

RITA MILIŪNAITĖ. Skolinių su kirčiuotais dvigarsiais el, er, eu dabartinė kodifikacijos būklė ir galima kaita | 12

Așadar, în recomandarea K-3.1 a fost menținută consecvența: alături de accentuarea cu accent inițial fermă existentă în DŽ, au fost autorizate variante cu accent inițial circumflex. În DŽ nu figurau două cuvinte – elfas, -ė și klerkas, -ė, astfel că prima lor variantă (cu accent inițial ferm) a fost preluată, se pare, din TŽŽ. În afara acestei liste a rămas un cuvânt destul de frecvent în limbajul științific, precum hercas – poate din cauza originii sale antroponimice, întrucât în aceste recomandări nu erau incluse nume proprii.

Recomandarea K-4 a devenit K-4.1 și a fost completată cu o listă întreagă – 34 de cuvinte împrumutate polisilabice care conțin diftongii accentuați el, er, eu (Recomandarea K-4.1) (vezi tabelul 4).

TABELUL 4. Modificări ale codificării substantivelor polisilabice de origine străină care conțin diftongii accentuați el, er, eu

DŽ₄ₑ, DŽ₆ₑ

Rekomendacija K-4.1

–

server 1, server 1

–

epidermă 1, epidermă 2

ekstèrnas 1

extern 1, extern 1

koncèrnas 1

concern 1, concern 1

–

revèrsas 1, revẽrsas 2

desèrtas 1

desèrtas 1, desẽrtas 2

expert, -ă 1

expert, -ă 1, expert, -ă 2

concert 1

concert 1, concert 2

conserve 1

conserve 1, conserve 2

molbert 1

molbert 1, molbert 2

rezervă 1

rezervă 1, rezervă 2

terapeut, -ă 1

terapeut, -ă 1, terapeut, -ă 2

alergie 1

alergie 1, alergie 1

dispersie 1

dispersie 1, dispersie 1

diversiune 1

diversiune 1, diversune 1

energie 1

energie 1, enegie 1

hidroenergie 1

hidroenergie 1, hidroenergie 1

inerție 1

inerție 1, inercie 1

inversiune 1

inversiune 1, inversiune 1

comerț 1

comerț 1, comerț 1

–

controversă 1, controversă 1

–

perversiune 1, perversiune 1

BENDRINĖ KALBA 89 (2016)

www.bendrinekalba.lt

ISSN 2351-7204

RITA MILIŪNAITĖ. Skolinių su kirčiuotais dvigarsiais el, er, eu dabartinė kodifikacijos būklė ir galima kaita | 13

—

revèrsija 1, reveŕsija 1

—

sinèrgija 1, sineŕgija 1

tèrčija 1

tèrčija 1, teŕčija 1

vèrsija 1

vèrsija 1, veŕsija 1

—

cèlsijus 1, celsijus 1

autosèrvìsas 1

autosèrvìsas 1, autoseŕvisas 1

sèrvìsas 1

sèrvìsas 1, seŕvisas 1

hèrčogas 1

hèrčogas 1, heŕčogas 1

hipèrbòlė 1

hipèrbòlė 1, hiper̃bòlė 1

—

univèrsumas 1, univeŕsumas 1

vèrmùtas 1

vèrmùtas 1, veŕmutas 1

Așadar, alături de varianta cu accent circumflex în prima parte a diftongului a apărut pretutindeni varianta cu accent circumflex în a doua parte. Deoarece accentul de frază al cuvintelor polisilabice accentuate constant, aflat pe o silabă situată mai departe decât penultima, nu influențează deplasarea accentului, mai mult de două treimi dintre aceste cuvinte (24) au rămas accentuate constant, iar zece au dobândit și accent mobil, după paradigma accentuală 2. În listă nu au fost incluse cuvinte poate mai puțin frecvente în uzul general, dar destul de frecvente în literatura științifică și de popularizare a științei (deci și în manuale și lucrări de referință) sau în anumite domenii, precum derbis, džèrsis, kelneris, kerlingas, konversija, modernas, sterlingas¹⁷ etc. Totuși, după cum arată procesul-verbal al ședinței din 12.05.2008 a Subcomisiei VLKK pentru pronunție și accentuare, în cazul unora dintre aceste cuvinte, găsite mai frecvent în corpus, unii au propus includerea lor în această recomandare, în timp ce alții au susținut că în recomandări nu ar trebui incluse cuvinte care nu apar în DŽ. O astfel de decizie pare ciudată, deoarece recomandările erau destinate și viitorului BŽ, care va avea inevitabil un volum mai mare decât DŽ; după cum se vede din tabelele 2 și 3, totuși, unele cuvinte absente din DŽ au fost incluse în recomandări.

K-11 a devenit recomandarea K-11.1 și a fost completată cu douăzeci de adjective — derivate cu sufixele -inis, -ė și -iškas, -a, formate din unele substantive incluse sau neincluse (de exemplu, geotermija – geoterminis, -ė; ekstravertas – ekstravertiškas, -a) în recomandările anterioare privind accentuarea substantivelor împrumutate cu el, er accentuate (Recomandarea K-11.1). Alături de variantele accentuate cu accent circumflex în prima parte a diftongului au fost consemnate variante cu accent circumflex în a doua parte (de exemplu: desèrtinis, -ė 1, deser̃tinis, -ė 1; inèŕtiškas, -a 1, ineŕtiškas, -a 1 etc.). Sare imediat în ochi faptul că lista cuprinde doar o parte dintre cuvintele de acest tip folosite activ; de exemplu, printre substantive, în recomandarea K-4.1 nu figura introverto (sau varianta cu ortografie oscilantă

¹⁷ În lista comună a recomandărilor figurează sterlingas, fiind prezentate ambele variante de accentuare. Acces online: http://vlkk.lt/aktualiausios-temos/tartis-ir-kirciavimas/sarasas (consultat la 20.04.2016).

BENDRINĖ KALBA 89 (2016) www.bendrinekalba.lt ISSN 2351-7204

RITA MILIŪNAITĖ. Skolinių su kirčiuotais dvigarsiais el, er, eu dabartinė kodifikacijos būklė ir galima kaita | 14

intraverto), în această listă nu apare nici adjectivul introvertiškas, -a; deși în recomandarea K-4.1 figura inversija, lipsește adjectivul inversiškas, -a etc.

În Recomandarea K-16 „Cu privire la accentuarea unor adverbe”, adoptată la 10 noiembrie 2005, nr. R-12 (k-16), nu figurau cuvinte împrumutate, iar recomandarea devenită K-16.1 a fost completată cu unicul adverb eksternu — în ambele variante de accentuare: ekstèrnu, eksternù (Recomandarea K-16.1).

Bonifacas Stundžia, care preluase conducerea Subcomisiei VLKK pentru pronunție și accentuare, în locul lui Antanas Pakeris, a redactat un comentariu detaliat privind completarea acestor recomandări (K-3.1, K-4.1, K-11.1, K-16.1), intitulat „Cu privire la accentuarea diftongilor el, er, eu în cuvintele străine” (Stundžia 2008), în care a argumentat decizia de a apropia codificarea cuvintelor străine „de uzul real și de a uniformiza integrarea prozodică a diftongilor apropiați el, er și em, en; eu și ei în cuvintele străine”.

S-a constatat că „[d]iftongii accentuați el, er și eu din cuvintele străine (cel mai adesea, cuvinte internaționale) și din numele proprii străine” sunt prezentați în dicționare în patru moduri:

1) de regulă, sunt marcați cu accent grav, care indică accentul circumflex în prima parte a diftongului, și accentuați conform paradigmei accentuale 1 (dèlta, Kopėrnikas¹⁸);

2) ocazional, alături de variantele cu accent circumflex în prima parte a diftongului sunt oferite variante cu accent circumflex în a doua parte (pèrsas, –ė (1) || pèrsas, -ė (2); Hèrmìs (1) || Hèrmìs (2));

3) ocazional, sunt oferite cuvinte numai cu accent circumflex în a doua parte a diftongului (bẽlgas, -ė; Sèrbija (1); eūras (2));

4) ocazional, sunt oferite cuvinte cu accent circumflex în a doua parte a diftongului, alături de variantele cu accent circumflex în prima parte (tèrmosas (1) || tė̀rmosas (1)¹⁹; Èlbingas (2) || Èlbingas (1)).

Cu alte cuvinte, în sursele de la începutul secolului XXI sunt codificate toate raporturile posibile dintre variante (a — cu accent circumflex în prima parte a diftongului, b — cu accent circumflex în a doua parte; conform ordinii din dicționarele normative (codificare pozitivă), varianta principală este cea din stânga)²⁰:

1) a;

2) a || b;

3) b;

4) b || a.

De asemenea, în comentariul lui Bonifacas Stundžia (Stundžia 2008) sunt evidențiate următoarele aspecte importante pentru problema codificării actuale, discutată în articol:

1) „accentul circumflex se întâlnește cel mai adesea la împrumuturile mai vechi, provenite de regulă din limbile slave”;

¹⁸ Aici și în continuare, conținutul comentariului este prezentat succint, indicându-se doar câteva exemple (în comentariu sunt mult mai multe).

¹⁹ DLKŽ_4e, DLKŽ_6e termosas are doar accent circumflex, TŽŽ (2001) doar accent ascuțit (vezi tabelul 1), iar LKŽė acceptă ambele variante.

²⁰ Dėl variantų vertinimo laipsnių žr. Miliūnaitė 2003: 97–104.

BENDRINĖ KALBA 89 (2016)

www.bendrinekalba.lt

ISSN 2351-7204

RITA MILIŪNAITĖ. Skolinių su kirčiuotais dvigarsiais el, er, eu dabartinė kodifikacijos būklė ir galima kaita | 15

2) în lucrările normative, până la începutul anilor ’50 ai secolului al XX-lea, diftongii discutați erau de regulă marcați cu semnul accentului ascuțit și uneori cu cel grav;

3) fără a-și fi făcut publice motivele și fără ca acestea să fi fost discutate în presă, din 1951 în TŽŽ și din 1954 în DŽ₁ s-a început folosirea aproape consecventă a semnului accentului grav;

4) „practica de o jumătate de secol nu a confirmat temeinicia acelei norme [adică a accentuării cu accent ascuțit. – nota lui R. M.], iar majoritatea vorbitorilor activi ai limbii standard continuă să practice o accentuare incompatibilă cu codificarea – se pronunță koncertàs (sg. instr. koncertù, loc. koncertè, pl. acc. koncertùs, sau cu accent retractiv neconform normei koncertų, koncertė, koncertūs), adică cu accent circumflex”;

5) pe baza afirmațiilor anterioare ale autorilor Alekso Girdenis și Aldono Pupkis, a fost formulat principiul caracterului sistematic al inventarului sonor al limbii lituaniene: „[s]emnul accentului grav în cazul diftongilor el, er ir eu contrazice nu numai uzul real, ci și sistemul limbii, <...> deoarece devine posibilă opoziția dintre două accente ascuțite. <...> Accentul circumflex este codificat consecvent în cuvintele străine și numele proprii străine cu structură similară, care conțin diftongii accentuați em, en ir ei.”

Așadar, a doua etapă de completare a recomandărilor din 2008, în direcția oficializării variantelor, a fost destul de consecventă: alături de variantele cu accent ascuțit au fost oficializate variantele cu accent circumflex, însă nu au fost incluse toate cuvintele împrumutate din DŽ și TŽŽ care conțin diftongii el, er, eu, ci doar cele întâlnite mai frecvent în uz. În comentariul menționat al lui Bonifacas Stundžia se precizează că subcomisia pentru pronunțare și accentuare nu a ajuns la un acord cu privire la substantivele bisilabice cu terminația –a (delta, ferma, pleura) și le-a amânat până la cercetarea uzului real; de asemenea, nu a inclus numele proprii în recomandări, întrucât, se pare, acestea erau încă în discuție.

3.3.3. A treia etapă de completare a recomandărilor. În 2014, recomandarea „Privind accentuarea unor adverbe” a fost completată din nou și a devenit K–16.2 (Recomandarea 16.2). Pe lângă adverbele de origine lituaniană, au fost incluse în aceasta și șase adverbe formate de la adjective internaționale cu sufixul –iškas, care conțin diftongii el, er (incluse în recomandarea K–11.1): alergiškai, ekstravertiškai, hiperboliškai, inertiškai, keltiškai, kontroversiškai. Ca și în recomandările anterioare, alături de varianta cu accent ascuțit a fost prezentată și cea cu accent circumflex.

4. CARE ESTE STAREA ACTUALĂ A CODIFICĂRII?

Deși în dicționarele din a doua jumătate a secolului al XX-lea, până la recomandările de accentuare din 2003, accentuarea cu accent ascuțit a împrumuturilor cu diftongii el, er, eu era predominantă, este evident că în acestea sistemul respectiv nu a fost menținut; unele forme cu accent circumflex sau cu accentuare variabilă care au fost consacrate arătau inconsecvențele normei codificate, care nu puteau fi considerate excepții justificate în vreun fel (vezi tabelul 1).

BENDRINĖ KALBA 89 (2016) www.bendrinekalba.lt ISSN 2351-7204

RITA MILIŪNAITĖ. Skolinių su kirčiuotais dvigarsiais el, er, eu dabartinė kodifikacijos būklė ir galima kaita | 16

Prin urmare, este practic imposibil ca utilizatorii limbii să înțeleagă sistemul și să știe să accentueze aceste împrumuturi fără dicționar, așa cum sunt codificate. Recomandările au îmbunătățit întrucâtva situația, deoarece recunoașterea formelor cu accent circumflex, cel puțin pentru cuvintele mai frecvente, le permite utilizatorilor să o aleagă pe cea pe care o consideră mai potrivită.

Studiul recomandărilor a evidențiat trei aspecte:

1) o variație destul de consecventă a codificării accentuării, adică consacrarea variantelor cu accent circumflex în conformitate cu tendințele uzului real, acolo unde până atunci erau codificate numai variantele cu accent ascuțit;

2) o inconsecvență generală a codificării acolo unde erau codificate numai variantele cu accent circumflex sau unde acestea figurau primele;

3) o modalitate irațională, dintr-o perspectivă sistemică, de a soluționa problema accentuării el, er, eu, deși bazată pe frecvența de utilizare a cuvintelor: codificarea accentuării doar pentru unele cuvinte, prin liste, ceea ce a lăsat în afara variației codificării numeroase cuvinte comune folosite mai rar, fără a mai vorbi de numele proprii.

Între timp au apărut încă două ediții ale DŽ₇: DŽ₇ (2012, ediție tipărită) și versiunea sa online DŽ_7i (2015), în cadrul sistemului „Resurse digitale ale limbii lituaniene” (www.lkiis.lt). Aceste ediții au ținut cont de recomandările VLKK privind accentuarea până în 2012; astfel, pe lângă variantele cu accent ascuțit ale cuvintelor incluse în recomandări, au apărut și variante cu accent circumflex. Așadar, tendința împrumuturilor cu diftongii accentuați el, er, eu spre accentuarea circumflexă a fost consacrată nu numai în etapa codificării primare (prin recomandări), ci și în etapa codificării lexicografice. Totuși, la scara întregului dicționar, caracterul nesistematic al codificării împrumuturilor cu diftongii accentuați el, er, eu s-a evidențiat și mai mult: unele au devenit variante, în timp ce altele (adică acele cuvinte care nu se regăsesc în recomandări) au păstrat, în general, accentuarea ascuțită.

Prin urmare, la începutul anului 2016 se poate afirma că în codificarea accentuării împrumuturilor cu diftongii el, er, eu se intersectează două sisteme, iar accentuarea acestor cuvinte în limba standard este dezechilibrată. Acest lucru le creează dificultăți utilizatorilor limbii standard, atât în vorbire, cât și în scris (la accentuarea dicționarelor, lucrărilor de referință, enciclopediilor, manualelor etc.).

În perioada 2014–2016, noul BŽ normativ, discutat în subcomisia de dicționare a VLKK și publicat online în tranșe (http://bkz.lki.lt), trebuie să consemneze starea reală actuală a accentuării în limba lituaniană standard, adică normată. În discuțiile despre dicționar s-a conturat imediat problema în cauză: ce trebuie făcut cu împrumuturile care au diftongii el, er, eu accentuați, dar care nu au fost incluse în recomandările VLKK privind accentuarea? Codificarea inițială pare să nu le fi vizat.

Având în vedere acest lucru, întrebările au fost din nou ridicate în subcomisia VLKK pentru pronunțare și accentuare, începând de la sfârșitul anului 2015. În ședința din 21 octombrie 2015²¹, Bonifacas Stundžia a menționat o posibilă schimbare sistemică a codificării:

²¹ Procesul-verbal nr. EP-62 al ședinței din 21.10.2015 a subcomisiei VLKK pentru pronunțare și accentuare.

BENDRINĖ KALBA 89 (2016) www.bendrinekalba.lt ISSN 2351-7204

RITA MILIŪNAITĖ. Skolinių su kirčiuotais dvigarsiais el, er, eu dabartinė kodifikacijos būklė ir galima kaita | 17

În 2008, după discuții, subcomisia a adoptat o decizie de compromis: s-a hotărât ca, alături de varianta cu accent pe prima parte a diftongului a cuvintelor internaționale folosite mai frecvent, adică mai bine adaptate sistemului limbii lituaniene, de exemplu, terapėutas, -ė 1, să fie indicată și varianta cu accent pe a doua parte a diftongului – terapėutas, -ė 2. (Frecvența a fost verificată în corpusul de texte de 100 de milioane de cuvinte al VDU.) Având în vedere tendințele constatate, variantele pot fi deja inversate sau se poate, eventual, realiza o modificare sistemică: accentuarea pe a doua parte a diftongului să fie declarată normativă, iar cea pe prima parte să fie tolerată din rațiuni de tradiție.

Există suficiente argumente pentru a face acest pas în codificare, consacrând accentuarea pe a doua parte a diftongului drept normă principală? În codificarea limbii standard sunt importante, în general, trei aspecte: particularitățile structurii limbii standard, funcțiile și atitudinile lingvistice (Garvin 1993: 37–54). În pregătirea unei schimbări a codificării, este recomandabil să răspundem la următoarele întrebări, direct legate de aceste aspecte (pentru o prezentare mai amplă, vezi Miliūnaitė 2007: 7–23):

1) există schimbări reale în raportul dintre variantele concurente într-o anumită perioadă?

2) există premise pentru a schimba gradul de evaluare a variantelor stabilit prin codificare?

3) diferă uzul celor trei generații la momentul revizuirii codificării?

4) a sosit momentul schimbării codificării?

5) ne putem aștepta la o reacție pozitivă a utilizatorilor față de schimbarea codificării?

6) a fost pregătit un plan privind modul de informare a utilizatorilor limbii standard despre viitoarea schimbare a codificării?

În continuare, articolul încearcă să răspundă la aceste întrebări.

5. POSIBILITATEA SCHIMBĂRII CODIFICĂRII ACTUALE A ÎMPRUMUTURILOR CU EL, ER, EU DIN PERSPECTIVA TEORIEI CODIFICĂRII

5.1. Alegerea direcțiilor strategice ale codificării

După cum reiese din secțiunile anterioare ale articolului, vocala scurtă e din cuvintele împrumutate constituie o problemă de codificare nu pentru cuvinte izolate, ci pentru întregul nivel sonor al limbii lituaniene standard. La codificarea atât a bazelor nivelurilor lingvistice individuale, cât și a unor fenomene concrete ale acestor niveluri, abordate mai sistematic, se decide mai întâi care este perioada de schimbare a codificării vizată și în ce măsură este proiectată în viitor, ce obiective se urmărește să fie atinse în acest interval și de ce direcții strategice ale codificării se va ține seama. Cele mai frecvente repere sunt următoarele:

▪ creșterea sau reducerea variației,

▪ purificarea limbii standard sau tolerarea creșterii numărului de elemente împrumutate,

▪ înăsprirea sau liberalizarea normelor limbii standard.

BENDRINĖ KALBA 89 (2016)

www.bendrinekalba.lt

ISSN 2351-7204

RITA MILIŪNAITĖ. Skolinių su kirčiuotais dvigarsiais el, er, eu dabartinė kodifikacijos būklė ir galima kaita | 18

Alegerea direcțiilor strategice ale codificării depinde în principal de stadiul evoluției limbii standard (al unui anumit nivel al acesteia) și de natura politicii lingvistice în etapa de dezvoltare a limbii standard aleasă.

Din câte se poate înțelege din comentariile recomandărilor VLKK privind accentuarea, scopul principal al acestor recomandări este de a apropia codificarea accentuării, rămasă în urmă, de uzul real. Totuși, ele nu discută succesiunea în timp a etapelor de schimbare a codificării și nici rezultatul preconizat la un moment aproximativ al evoluției limbii standard. Așadar, rămâne întrebarea: ce direcții strategice ale codificării ar trebui alese în privința accentuării împrumuturilor cu el, er, eu?

5.1.1. Variația. Istoria normării limbii lituaniene standard, mai ales în primele decenii ale existenței sale, arată că direcția codificării diferitelor niveluri ale limbii a fost reducerea variantelor, în primul rând prin selectarea, dintre fenomenele dialectale sau străine variabile, a celor potrivite sistemului limbii standard. După consolidarea acestui sistem și începerea funcționării autonome a limbii standard, până la sfârșitul secolului al XX-lea s-a menținut o variație moderată la toate nivelurile (cu excepția, poate, a ortografiei), înțelegându-se că aceasta este o condiție necesară pentru schimbarea limbii. La începutul secolului al XXI-lea, odată cu revizuirea sistematică a codificării limbii standard (de exemplu, recomandările lexicale și gramaticale sunt publicate în seria „Kalbos patarimai”), normele codificate au început să devină mai liberale și mai variate, reflectând mai bine schimbările unui uz tot mai dinamic. Revizuirea codificării accentuării, cu atât mai mult fiind mult întârziată în cazul principalului dicționar normativ și rămasă în urma tendințelor uzului, nu a făcut excepție. Totuși, multiplicarea variantelor trebuie să fie moderată, deoarece o normă excesiv de variabilă și schimbătoare este incompatibilă cu însăși natura limbii standard. Variația trebuie să fie suficientă pentru a reflecta tendințele unui uz variabil și a permite limbii să se schimbe, dar nu trebuie să fie excesivă și să împiedice limba standard să-și îndeplinească funcțiile.

Creșterea numărului de variante codificate pentru împrumuturile cu el, er, eu (adică acceptarea variantelor cu accent circumflex) este tocmai legată de tendințele uzului și constituie un mijloc de schimbare a codificării; după schimbarea acesteia, adică trecerea la norma principală cu accent circumflex și stabilizarea uzului, numărul variantelor ar trebui redus în mod firesc, păstrându-se o singură variantă. Însă acest proces necesită timp.

5.1.2. Raportul elementelor împrumutate cu sistemul limbii lituaniene. De-a lungul întregii istorii a normării limbii lituaniene standard, s-a încercat respectarea principiului purității moderate, evitând o poziție puristă strictă, dar acceptând elementele împrumutate cu prudență — în mod deliberat și, de regulă, numai acolo unde sunt justificate funcțional și nu pot fi înlocuite cu elemente proprii. Cazul pronunțării și accentuării vocalei scurte ɛ împrumutate și al diftongilor el, er, eu ar trebui să se conformeze acestei direcții generale de purificare moderată: elementele împrumutate nu sunt necesare în limba lituaniană, deoarece sunt înlocuite în întregime de vocala scurtă lituaniană ɛ și de diftongii cu accent circumflex el, er, eu. După cum arată codificarea lui ɛ internațional

BENDRINĖ KALBA 89 (2016) www.bendrinekalba.lt ISSN 2351-7204

RITA MILIŪNAITĖ. Skolinių su kirčiuotais dvigarsiais el, er, eu dabartinė kodifikacijos būklė ir galima kaita | 19

istorija, acest element a fost introdus în mod artificial în limba standard și, de-a lungul întregii sale istorii de codificare, a rămas nu doar puțin funcțional, ci și dăunător sistemului de accentuare al limbii standard, încurajând retragerea neregulată a accentului.

5.1.3. Caracterul obligatoriu al normelor limbii standard.

Odată cu liberalizarea societății, la începutul secolului XXI, politica de normare a limbii lituaniene standard devine mai flexibilă. De la cerințe stricte se trece la recomandări și sunt recunoscute mai multe variante aflate în uz, în speranța că utilizatorii conștienți de limbă vor putea alege singuri forma de exprimare lingvistică cea mai potrivită. Codificarea accentuării cuvintelor împrumutate cu el, er, eu urmează, de asemenea, această direcție liberală, în măsura în care utilizatorilor li se oferă posibilitatea de a alege dintre mai multe variante în perioada de tranziție a codificării.

5.2. Aplicarea principiilor și criteriilor codificării

Limba lituaniană standard și uzul său variabil sunt normate prin stabilirea valorii normative a fenomenelor lingvistice pe baza principiilor și criteriilor de codificare acceptate pe scară largă (și aprobate printr-o hotărâre protocolară a VLKK) (cf. Girdenis, Pupkis 1996: 1–5; Principai 1997: 1–3; Pupkis 2005: 157 și urm.). Principalele principii de normare (adică orientările generale) sunt următoarele:

stabilitatea flexibilă (menținerea continuității sistemului limbii standard și crearea condițiilor pentru dezvoltarea acesteia (vezi și Garvin 1993: 43); normarea nu prin schimbări bruște, ci prin variante);

caracterul sistemic²² (luarea în considerare a legilor interne ale limbii – normarea fenomenelor lingvistice nu în mod izolat, ci în contextul întregului sistem lingvistic, al subsistemelor, normelor și uzului acestuia);

caracterul adecvat scopului (selectarea celor mai puternice criterii de codificare pentru cazul concret și, ținând seama de funcțiile limbii în societate, alegerea mijloacelor de exprimare cele mai funcționale, în funcție de nevoile utilizatorilor).

După alegerea direcțiilor strategice de codificare a cuvintelor împrumutate cu diftongii el, er, eu și în temeiul acestor principii, rămâne să examinăm cum interacționează în acest caz criteriile de codificare și care dintre ele determină rezultatul codificării. Valoarea normativă a fenomenelor lingvistice concrete se compune, aproximativ vorbind, din componente ale valorii stabilite separat pe baza fiecărui criteriu relevant pentru fenomenul respectiv. Aceste criterii se aplică diferit nivelurilor limbii, în funcție de specificul fiecăruia: criteriile ocupă poziții diferite în ierarhie (de exemplu, ponderea criteriului purității diferă de la un nivel la altul); la unele niveluri sunt acceptate mai multe variante normative,

²² În codificare, caracterul sistemic este înțeles atât ca principiu general, cât și ca un criteriu concret de evaluare a fenomenelor lingvistice (Pupkis 2005: 170). La nivelul criteriilor, caracterul sistemic este adesea asociat cu corectitudinea.

BENDRINĖ KALBA 89 (2016) www.bendrinekalba.lt ISSN 2351-7204

RITA MILIŪNAITĖ. Skolinių su kirčiuotais dvigarsiais el, er, eu dabartinė kodifikacijos būklė ir galima kaita | 20

Norma altor aspecte (de exemplu, ortografia) variază minimal și așa mai departe. În codificarea variantelor de pronunțare și accentuare, ponderea diferitelor criterii nu este nici ea cu totul uniformă. În primul rând, conform principiului sistemicității, trebuie să se țină seama de particularitățile nivelului sonor al limbii lituaniene standard (Pupkis 2005: 169):

Sistemele fonologic și morfologic se disting în mod deosebit prin soliditatea și claritatea relațiilor sistemice. Se spune că acestea sunt sisteme închise, care, de-a lungul anilor de existență a limbii standard mature, nu se îmbogățesc cu elemente noi, adică nu le creează ele însele și nici nu le împrumută din alte sisteme.

Sistemul sonor al dialectului kauniškiai din grupul vestic al dialectelor aukštaitiene, care constituie baza sistemului sonor al limbii standard, nu are [e] internațional²³. În cuvintele împrumutate se pronunță același [e] scurt ca și în cuvintele de origine lituaniană. Acest fapt permite considerarea lui [e] internațional, precum și a diftongilor cu accent inițial el, er, eu drept nesistemici în limba standard²⁴. În acest caz, pentru a legitima un element nesistemic în limba standard, sunt necesare argumente solide care să-i justifice oportunitatea. De asemenea, criteriul sistemicității impune ca aceste fenomene să fie discutate la un nivel superior, nu în cadrul unor grupuri de cuvinte (derivate) concrete, pe baza cărora se formulează recomandările de accentuare, deoarece ele privesc toate părțile de vorbire, atât cuvintele comune, cât și numele proprii, și nu depind de structura anumitor cuvinte. Așadar, și deciziile de codificare trebuie să se situeze la un nivel sistemic superior.

Criteriile auxiliare de codificare relevante în acest caz, guvernate de principiul oportunității, sunt următoarele:

a) distincția și economia: o parte dintre utilizatorii limbii standard nu recunosc [e] ca fonem distinct care funcționează în anumite poziții (în cuvinte împrumutate); cu atât mai mult, în fluxul vorbirii nu există nevoia de a recunoaște și de a distinge în vreun fel categoria cuvintelor împrumutate ca atare, așadar, din acest punct de vedere, prezența lui [e] internațional în limba standard nu este oportună – este redundantă;

b) răspândirea și frecvența utilizării: din cauza lipsei studiilor și a complexității acestora, aplicarea acestor criterii este dificilă; totuși, accentuarea cu accent ascuțit a diftongilor el, er, eu nu a apărut în mod natural în uz²⁵, ci a fost introdusă artificial, astfel încât se poate vorbi numai despre adoptarea sau neadoptarea ei; el, er, eu accentuate cu accent grav în împrumuturile mai frecvent utilizate și adaptarea la cuvintele lituaniene cu el, er accentuate indică o tendință clară a uzului – varianta cu accent ascuțit, ca fiind diferită de

²³ Întrucât sistemul limbii lituaniene standard, inclusiv fonetica ei, s-a constituit în esență pe baza unui singur dialect (deși, în privința originii limbilor standard, acest lucru este destul de rar; cf. Deumert 2004: 3), este oportun ca, în codificare, să se păstreze integritatea unui nivel închis precum cel fonetic. (Trebuie remarcat că, dezvoltându-se în mod firesc, sistemul sonor al limbii standard a dobândit și unele trăsături noi, care nu coincid cu sistemul fonetic al dialectului de bază, însă codificarea a rămas în urmă în această privință; cf. Miliūnaitė 2009: 44–45.) Este de înțeles că nivelurile mai puțin închise ale limbii standard cu atât mai mult nu trebuie identificate cu sistemul dialectului de bază: limba standard se dezvoltă deja în mod autonom.

²⁴ Pentru mai multe aspecte ale criteriului sistemicității, inclusiv accentuarea unor cuvinte împrumutate similare, cu diftongii em, en și, de asemenea, ol, or, a se vedea Pupkis 2016.

²⁵ Fenomenele apărute în mod natural în uz parcurg, de regulă, mai multe etape de dezvoltare înainte să se răspândească și să poată fi codificate (cf. Aitchison 2013), însă accentuarea cu accent inițial a cuvintelor împrumutate cu el, er, eu a fost codificată fără a se ține cont de acest lucru.

BENDRINĖ KALBA 89 (2016) www.bendrinekalba.lt ISSN 2351-7204

RITA MILIŪNAITĖ. Skolinių su kirčiuotais dvigarsiais el, er, eu dabartinė kodifikacijos būklė ir galima kaita | 21

neînțelegerea accentului circumflex lituanian și, prin urmare, neadoptarea acestuia pe parcursul perioadei îndelungate de funcționare a limbii lituaniene standard (care cuprinde trei generații de vorbitori);

c) tradiția normării și criteriul autorității: istoria codificării accentuării împrumuturilor cu diftongii el, er, eu arată că există suficiente opinii ale unor autorități, susținute de argumente detaliate, care justifică schimbarea codificării în favoarea accentuării circumflexe a lui el, er, eu din cuvintele internaționale; argumentele autorităților cu opinii contrare țin mai degrabă de aspectele tehnice și practice ale codificării și de dorința de a menține codificarea însăși cât mai stabilă;

d) atitudinile lingvistice ale vorbitorilor: acestea au fost puțin cercetate, însă opiniile exprimate cu diverse ocazii permit să deducem că sunt variate; se disting două grupuri de utilizatori ai limbii standard: promotorii normelor²⁶ (profesori, redactori lingvistici, angajați din mass-media, actori etc.; opiniile lor sunt modelate de codificarea existentă și influențate de obiceiurile dobândite, iar în acest caz cele două nu coincid întotdeauna) și utilizatorii obișnuiți ai limbii (atitudinea lor față de codificarea acestui fenomen este, după cum s-a menționat, destul de neutră, iar accentuarea cuvintelor analizate nu este percepută, din punctul de vedere al vorbirii, ca o problemă).

6. PLANIFICAREA SCHIMBĂRII CODIFICĂRII

6.1. Etapele planificării schimbării codificării

În ceea ce privește schimbarea codificării, este oportun să ne bazăm pe metodologia planificării lingvistice, care distinge patru etape ale planificării lingvistice (cf. Christian 1994: 33–34):

1) se identifică problema (se clarifică situația lingvistică și motivul pentru care este necesară schimbarea codificării);

2) se elaborează și se pune în aplicare planul de schimbare a codificării:

a) se colectează date despre situația existentă;

b) se stabilesc scopurile și obiectivele planului, se prevăd modalitățile de realizare a acestora și rezultatele posibile;

c) fenomenul este introdus în mod consecvent, conform planului;

3) se evaluează eficacitatea planului, adică se efectuează monitorizarea implementării acestuia, iar planul se revizuiește dacă este necesar;

4) se menține feedbackul cu utilizatorii limbii.

²⁶ Pentru o analiză mai amplă a raportării diferite a diverselor grupuri de utilizatori ai limbii la normele lingvistice și a rolului lor în diseminarea acestora, vezi Takahashi 2004: 173–174.

BENDRINĖ KALBA 89 (2016) www.bendrinekalba.lt ISSN 2351-7204

RITA MILIŪNAITĖ. Skolinių su kirčiuotais dvigarsiais el, er, eu dabartinė kodifikacijos būklė ir galima kaita | 22

În planul de schimbare a codificării accentuării împrumuturilor cu diftongii el, er, eu către accentuarea circumflexă (detaliile sale se reflectă în procesele-verbale ale subcomisiei VLKK pentru pronunție și accentuare, în recomandările VLKK privind accentuarea examinate și în comentariile acestora), s-a ajuns în prezent la punctul 2 c, aflat la jumătatea implementării. Mai rămâne de îndeplinit acțiunea finală a acestui punct – uniformizarea sistemului de accentuare. Deși, după cum s-a menționat deja, documentele amintite nu vorbesc direct despre momentul final preconizat al schimbării, publicarea treptată a BŽ, care a și determinat elaborarea recomandărilor privind accentuarea, oferă terenul real cel mai potrivit pentru această schimbare a codificării, deoarece este puțin probabil ca edițiile ulterioare ale acestui dicționar să se bucure de aceeași atenție din partea publicului ca cea așteptată acum, iar efectul lor asupra uzului va fi mai slab.

Dacă am evalua în mod similar „planul” etapei de codificare anterioare, care a durat mai bine de jumătate de secol și urmărea introducerea în uzul limbii lituaniene a vocalei scurte împrumutate [ę], am putea spune că, după evaluarea eficacității planului conform celui de-al treilea punct, s-a constatat că acesta nu a dat rezultate.

6.2. Soluții posibile

La ședința VLKK pentru pronunție și accentuare din 21 octombrie 2015 s-a făcut un pas important: s-a convenit că schimbarea codificării trebuie să cuprindă întregul sistem, nu liste izolate de cuvinte. Nu s-a ajuns la un acord doar în privința amplitudinii schimbării și a etapizării ei în timp. Procesul-verbal al acestei ședințe consemnează:

Nu s-a luat o decizie de principiu privind el, er, eu în cuvintele internaționale. Se intenționează solicitarea opiniei Comisiei pentru Limbă cu privire la oportunitatea de a recunoaște treptat varianta cu accent circumflex ca variantă paralelă pentru toate cuvintele internaționale (nu doar pentru cele mai frecvent folosite), ori dacă accentuarea circumflexă poate fi declarată, în general, norma principală de accentuare (fără a elimina varianta circumflexă ca variantă paralelă) și consacrată în „Dicționarul limbii lituaniene standard”.

Așadar, în primul caz se propune să se indice tendința spre accentuarea circumflexă a tuturor împrumuturilor accentuate cu diftongii el, er, eu, legitimând astfel variabilitatea generală a acestui subsistem. În acest caz, cei care se raportează la prima variantă ca la varianta principală vor continua să accentueze cu accent ascuțit. În cazul cuvintelor pentru care este codificată deja numai varianta circumflexă, aceasta ar rămâne, probabil, circumflexă (bẽlgas, -ė, ẽūras, pẽrlas și altele asemenea); prin urmare, utilizatorii mai conștiincioși ar trebui să le memoreze ca și până acum. Această soluție nu contribuie cu nimic la coerența codificării. Astfel, schimbarea codificării se oprește la jumătatea drumului, iar planificarea ei rămâne neclară. Merită oare să așteptăm încă 10–20 de ani, până când toate cuvintele „se adaptează” (iar cele mai rare poate că „nu se adaptează”) la sistemul de accentuare al limbii lituaniene, și abia atunci să fie posibilă instituirea variantei circumflexe ca variantă principală?

În al doilea caz se propune uniformizarea sistemului chiar de acum:

BENDRINĖ KALBA 89 (2016) www.bendrinekalba.lt ISSN 2351-7204

RITA MILIŪNAITĖ. Skolinių su kirčiuotais dvigarsiais el, er, eu dabartinė kodifikacijos būklė ir galima kaita | 23

1) toate cuvintele împrumutate cu diftongii el, er, eu ar avea accent circumflex în prima variantă,

2) pentru cuvintele la care până atunci fusese codificată varianta cu accent ascuțit (singura variantă sau prima alături de a doua, cu accent circumflex), varianta cu accent ascuțit ar fi păstrată ca a doua.

Așadar, în al doilea caz, utilizatorii nu ar mai trebui să ghicească: accentuând circumflex, norma principală ar fi întotdeauna respectată – aceasta este și tendința uzului –, iar cei obișnuiți să accentueze cu accent ascuțit nu ar fi considerați că greșesc. În subcomisia VLKK pentru pronunție și accentuare, această soluție a fost numită revoluționară, deși aici nu este vorba de nicio revoluție dacă discutăm nu despre cuvinte izolate, ci despre întregul sistem de accentuare a împrumuturilor cu el, er, eu. După cum reiese din recomandările privind accentuarea publicate începând cu 2003 și din comentariile acestora, se înaintează destul de consecvent, prin variante, către accentuarea circumflexă, pregătind terenul tocmai pentru o astfel de schimbare a codificării. Conform acestei tendințe naturale, în 2003 a fost codificată, după cum s-a menționat, accentuarea cuvântului euro, iar această soluție s-a dovedit pe deplin eficientă. Cu atât mai puțin ar trebui numit revoluționar principiul sistematicității care se urmărește a fi implementat – aplicarea accentuării circumflexe tuturor cuvintelor împrumutate care conțin diftongii accentuați el, er, eu. Acest lucru este determinat chiar de natura fenomenului în discuție.

Revoluția codificării din TŽŽ din 1951 a fost înfăptuită fără nicio dezbatere. Acum, de fapt, trebuie reparate consecințele ei și revenit la norma consemnată în Dicționarul de ortografie al limbii lituaniene din 1948, firește, la un nivel nou, prin includerea multor cuvinte împrumutate noi și prin păstrarea pentru o perioadă a unor variante secundare cu accent ascuțit, atunci când acest lucru este justificat.

7. TEHNICA CODIFICĂRII

7.1. Acțiunile de schimbare a codificării

În conformitate cu criteriul uzului, o parte din valoarea variantelor este determinată, de regulă, de natura concurenței dintre ele: a) începutul concurenței, b) concurență în creștere, c) concurență puternică, d) concurență în scădere, e) sfârșitul concurenței (pentru detalii, vezi Miliūnaitė 2006: 14). Întrucât fenomenul în discuție, după cum s-a menționat, a apărut nu în mod natural, ci ca urmare a unei codificări artificiale, iar în plus este dificil de observat în uzul viu, este mai potrivit să vorbim nu despre concurența variantelor normelor în uzul real, ci despre proiecția acesteia în codificare. Prin urmare, schimbarea codificării depinde mai mult de tehnica codificării decât de raporturile dintre variantele concurente. Esența însăși a schimbării codificării constă în trecerea sistematică la accentuarea circumflexă, păstrând în mod deliberat, pentru o vreme, accentuarea acută ca variantă secundară, o rămășiță a codificării anterioare.

BENDRINĖ KALBA 89 (2016) www.bendrinekalba.lt ISSN 2351-7204

RITA MILIŪNAITĖ. Skolinių su kirčiuotais dvigarsiais el, er, eu dabartinė kodifikacijos būklė ir galima kaita | 24

La schimbarea codificării, sunt posibile, în teorie, următoarele acțiuni:

a) variantele normelor codificate își schimbă locurile,

b) se instituie o nouă variantă a normei,

c) se elimină una dintre variantele normei,

d) se elimină o normă devenită irelevantă,

e) se instituie un fenomen codificat anterior în mod negativ (neconsiderat normă).

Întrucât codificarea fenomenului în discuție a fost inconsecventă, pentru o schimbare de codificare care să o uniformizeze ar fi necesare toate cele cinci acțiuni, având în vedere cuvintele individuale (vezi Tabelul 5).

TABELUL 5. Acțiuni de uniformizare a schimbării codificării în cazul variantelor de accentuare ale împrumuturilor care conțin diftongii el, er, eu (a – accentuare acută, b – accentuare circumflexă)

Dabartinis kodifikacijos būvis (pagal VLKK rekomendacijas arba, jei jų nėra, TŽŽ 2001) VLKK Tarties ir kirčiavimo pakomisės 2016 m. siūlymai dėl kodifikacijos BŽ 1 atvejis 2 atvejis 1. a (dèrbis, hermenèutika) a || b (dèrbis || dèrbis; hermenèutika || hermenèutika) b || a (dèrbis || dèrbis; hermenèutika || hermenèutika) 2. a || b (hèrbas || hèrbas) a || b (hèrbas || hèrbas) b || a (hèrbas || hèrbas) 3. b (bèlgas, -ė, speltà, èūras) (?) b (bèlgas, -ė, speltà, èūras) 4. b || a (tèrmosas || tèrmosas) b || a (tèrmosas || tèrmosas) b (tèrmosas) 5. naujai ateinantys žodžiai (delfis) a (?) b (delfis)

Tabelul 5 arată că rezultatele schimbării de codificare planificate diferă clar în primul și în al doilea caz: primul pas nu îmbunătățește situația codificării, iar al doilea creează un sistem clar.

Când se planifică schimbarea codificării, nu trebuie pierdută din vedere nici întrebarea cum să se procedeze cu cuvintele care intră recent în limba lituaniană (neologismele). Deși pentru unele dintre ele apar, în timp, echivalente lituaniene, în momentul în care încep să fie folosite trebuie accentuate într-un fel sau altul. Astfel de

BENDRINĖ KALBA 89 (2016) www.bendrinekalba.lt ISSN 2351-7204

RITA MILIŪNAITĖ. Skolinių su kirčiuotais dvigarsiais el, er, eu dabartinė kodifikacijos būklė ir galima kaita | 25

În fiecare zi, în limba lituaniană apar cuvinte noi, de exemplu: derbiai („pantofi bărbătești clasici, cu șireturi deschise“, internas, -ė „medic aflat în stagiatură, adică medic care efectuează practica postuniversitară“, selfis²⁷ „fotografie autoportret, făcută de obicei cu un smartphone și publicată pe rețelele de socializare“, dalbergija²⁸ „arbore din familia leguminoaselor“ etc. (vezi ND).

Conform logicii accentuării împrumuturilor „încă neadaptate“, în primul caz ar trebui mai întâi să fie acceptată varianta cu accent pe prima parte și să se aștepte o perioadă mai lungă sau mai scurtă de adaptare la sistemul accentual al limbii lituaniene, iar abia apoi, dacă aceasta s-ar dovedi frecventă, să se treacă treptat la varianta cu accent pe a doua parte. Este evident că, într-un asemenea caz, nu am evita nici pe mai departe accentuarea nesistematică a tuturor împrumuturilor cu el, er, eu.

7.2. Raporturile dintre variante și statutul lor după o posibilă modificare a codificării

Potrivit sistemului celor patru grade principale de evaluare consacrat în codificarea limbii lituaniene standard, variantele normelor pot fi echivalente (a | b) sau una poate fi principală (predominantă în practică), iar cealaltă secundară (a || b). Teoretic, raporturile dintre variantele normelor reflectă starea concurenței dintre ele și tendințele de evoluție din uzul real la momentul codificării: o concurență puternică între variante sau perspective mai favorabile pentru una dintre ele (inclusiv din punctul de vedere al prestigiului, sub aspect sociolingvistic). Dacă codificarea nu rămâne mult în urma uzului și este ajustată atunci când este nevoie, un asemenea sistem de grade de evaluare permite reacționarea flexibilă la schimbările din uz. Așadar, această exprimare formală a raporturilor dintre variantele normei este necesară atât pentru consemnarea schimbărilor codificării prin intermediul variantelor, cât și pentru a-i ajuta pe utilizatorii limbii să se orienteze în privința tendințelor lingvistice.

În practica limbii standard, statutul variantelor trebuie discutat pe două niveluri: 1) sursele de codificare, 2) utilizatorii limbii.

Pentru codificarea accentuării sunt importante lucrările lexicografice (cel mai adesea, dicționarele). În practica lexicografică, cuvântul-titlu, precum și accentuarea, ortografia și forma gramaticală a acestuia sunt considerate de obicei varianta principală, iar o altă variantă indicată alături este considerată echivalentă sau secundară (în funcție de decizia redactorilor sursei respective). Așadar, pentru practica codificării este deosebit de importantă poziția variantei principale (primei), deoarece, în general, o anumită variantă

²⁷ Deși pentru acest anglicism a fost găsit rapid echivalentul lituanian asmenukė, în uz poate fi nevoie să îl pronunțăm și să îl accentuăm și pe acesta (cf.: Odată cu selfie-ul au apărut și cuvinte înrudite „a-și face selfie-uri“, „dependent de selfie-uri“). Locul accentului depinde de intonația aleasă.

²⁸Dalbergija este atestată în 21 de înregistrări (cu precizări privind speciile) în Banca de termeni a Republicii Lituania (LRTB), din surse diferite aprobate de VLKK (căutare numai la nominativ, verificare la 21.04.2016). Termenul este accentuat aici în două feluri: dalbėrgija (de 18 ori: în recomandările VLKK „Cu privire la denumirile unor tipuri de lemn“, 2003; „Cu privire la denumirile lituaniene ale plantelor lemnoase, fibroase, de răchită, tanante și ale altor plante folosite în scopuri tehnice“, 2008; „Cu privire la denumirile lituaniene ale plantelor otrăvitoare (A–J)“, 2016 etc.) și dalbergija (de 5 ori: în Dicționarul explicativ al termenilor din domeniul lemnului, 2014). Deși în acest caz variația nu influențează locul accentului, este foarte îndoielnic dacă, în principiu, o asemenea variație este necesară pentru termenii codificați în aceeași perioadă.

BENDRINĖ KALBA 89 (2016)

www.bendrinekalba.lt

ISSN 2351-7204

RITA MILIŪNAITĖ. Skolinių su kirčiuotais dvigarsiais el, er, eu dabartinė kodifikacijos būklė ir galima kaita | 26

trebuie prezentat ca variantă de titlu, adică principală. În același timp, se creează posibilitatea ca, odată cu schimbarea codificării, variantele să-și schimbe locurile.

În privința statutului variantelor, cele mai multe neclarități apar pentru utilizatorii limbii. Codificarea normelor de accentuare a limbii lituaniene standard, poate respectând într-o măsură oarecum exagerată principiul stabilității normelor, nu a fost revizuită în mod consecvent timp de decenii și, în unele cazuri, a rămas cu mult în urma uzului real. Așadar, pentru ca recomandările privind accentuarea să nu rămână mult timp blocate într-un cerc închis atunci când norma se schimbă în ordinea variantelor, adică pentru ca utilizatorii limbii să poată alege variante care corespund mai bine uzului real și nevoilor lor chiar și atunci când acestea nu fuseseră codificate deloc până la recomandările din 2003 și, din acest motiv, ajung adesea pe locul al doilea în recomandări, VLKK a adoptat două hotărâri speciale. În 2010 s-a decis (Rekomendacija K-20):

1. Variantele de accentuare prezentate în recomandările privind accentuarea aprobate de Comisia de Stat pentru Limba Lituaniană (a se vedea http://www.vlkk.lt/aktualiausios-temos/tartis-ir-kirciavimas?view=slides), precum și „Ghidul de accentuare a limbii lituaniene standard” de D. Mikulėnienė, A. Pakeris și B. Stundžia și dicționarele electronice care îl însoțesc, „Dicționarul de accentuare a cuvintelor comune” și „Dicționarul de accentuare a numelor proprii” (examinate de Comisia de Stat pentru Limba Lituaniană; Vilnius, 2007 și edițiile ulterioare), trebuie considerate normative, iar folosirea oricăreia dintre ele nu este considerată greșită. 2. Sunt considerate greșeli variantele de accentuare nenormative și folosirea inconsecventă a variantelor de accentuare normative, adică alternarea lor.

Comentariul la această hotărâre precizează (Stundžia 2013):

Desigur, primele variante din perechi sunt principale; pe ele se bazează în mod tradițional terminologii și cei care doresc să respecte exclusiv limbajul prestigios.

Însă terminologilor li s-a părut incomodă o asemenea soluție, deoarece, când codificarea se schimbă în ordinea variantelor, uneori prima variantă din recomandări rămâne o vreme o relicvă a vechii codificări, nemaifiind considerată prestigioasă în uzul real. O astfel de situație apare mai ales atunci când în DŽ a fost codificată drept unică o variantă care nu mai are perspective. Dacă alături de aceasta este consacrată în recomandare o variantă mai promițătoare, ca a doua, mai este nevoie de încă un pas (și de timp) pentru ca a doua să ajungă prima²⁹.

Ținând cont de acest lucru, în 2015 VLKK a adoptat încă o hotărâre consemnată în procesul-verbal, pentru a modifica această prevedere din „Cerințele generale pentru elaborarea dicționarelor terminologice” (Hotărârea consemnată în procesul-verbal PN-

²⁹ Acest lucru este important nu numai pentru împrumuturile rostite cu el, er, eu. Este adesea invocat cazul cuvântului liauka: în DLKŽ₄ₑ apare numai liaukà (2), în timp ce în uzul real predomină líauka (1). Prin urmare, când norma se schimbă prin intermediul variantelor, pentru o vreme varianta fără perspective liaukà este încă prezentată ca variantă principală. În asemenea cazuri, dacă utilizatorii limbii nu acceptă prima variantă, iar uzul înclină clar către a doua, nu ar trebui să ne temem să sărim peste o etapă a codificării.

BENDRINĖ KALBA 89 (2016)

www.bendrinekalba.lt

ISSN 2351-7204

RITA MILIŪNAITĖ. Skolinių su kirčiuotais dvigarsiais el, er, eu dabartinė kodifikacijos būklė ir galima kaita | 27

8), pentru a nu fi necesar să se respecte ordinea de prioritate a variantelor de accentuare prezentate în sursele de codificare (în textul citat, dispoziția anterioară a acestui punct din document este indicată ca fiind eliminată):

26. În dicționare, termenii lituanieni (cu excepția celor nerecomandați și a termenilor indicativi din articolele de trimitere, precum și a cuvintelor funcționale care intră în componența termenilor) trebuie marcați cu accent. Dacă recomandările Comisiei de Stat a Limbii Lituaniene sau „Dicționarul limbii lituaniene contemporane” admit mai multe variante de accentuare, în dicționare trebuie indicată prima variantă (dacă indicațiile de accentuare din „Dicționarul limbii lituaniene contemporane” nu coincid cu cele din recomandările Comisiei de Stat a Limbii Lituaniene, se urmează cele din urmă). Nu se recomandă marcarea accentelor echivalentelor din alte limbi și indicarea lungimii vocalelor latine.

Dacă în BŽ se uniformizează sistemul de accentuare a împrumuturilor cu el, er, eu, această problemă va dispărea, deoarece dicționarul ar reflecta tendințele utilizării reale, iar la accentuarea termenilor s-ar putea recurge la varianta principală.

Când norma variază în uz sau variația ei este menținută artificial de o codificare învechită, o parte dintre utilizatori își formează deprinderi de folosire a normei fără perspective, iar acest lucru trebuie luat în considerare. De exemplu, prezentatorii de știri de la radio și televiziune care au învățat să accentueze multe împrumuturi cu el, er, eu cu accent pe prima componentă (sau cel puțin să nu deplaseze accentul) pot trece mai greu la varianta cu accent pe a doua componentă. Nici nu este necesar, dacă vorbitorul alege un singur sistem (varianta cu accent pe prima sau pe a doua componentă) și îl respectă consecvent, cu excepția cazului în care întreaga instituție media ar conveni să adopte un sistem comun. Nu trebuie uitat că normele lingvistice reflectă și starea limbii într-o anumită perioadă. De regulă, din cauza inerției deprinderilor lingvistice, majoritatea utilizatorilor limbii nu sunt dispuși să țină cont de schimbările codificării și să învețe din nou, astfel încât norma pe care au învățat-o poate fi considerată un semn al unei anumite perioade și/sau generații. Sistemele diferite alese de vorbitori diferiți ar permite ca această concurență între variante să se regleze firesc în uzul real, potrivit tendințelor deja clar vizibile, pe care schimbarea codificării în favoarea accentului pe a doua componentă le-ar consolida și mai mult.

7.3. Aplicarea practică a schimbării codificării

Teoria și practica codificării arată că în situația actuală, cea mai rațională soluție este să se facă ultimul pas în uniformizarea sistemului de accentuare: în BŽ aflat în pregătire și pe care VLKK intenționează să-l aprobe, să se treacă în mod general la varianta cu accent pe a doua componentă a împrumuturilor cu diftongii el, er, eu ca primă variantă și să fie considerată norma principală. Acolo unde a fost codificată și varianta cu accent pe prima componentă (sau numai aceasta), ea ar trebui indicată ca a doua.

BENDRINĖ KALBA 89 (2016)

www.bendrinekalba.lt

ISSN 2351-7204

RITA MILIŪNAITĖ. Skolinių su kirčiuotais dvigarsiais el, er, eu dabartinė kodifikacijos būklė ir galima kaita | 28

În acest caz apar câteva întrebări practice. Este nevoie de un acord comun și clar în această privință, atât între codificatori, cât și între codificatori și utilizatorii limbii³⁰.

În primul rând, ce trebuie făcut cu lucrările de codificare anterioare și cu diversele surse accentuate potrivit stării codificării de până atunci – dicționare, enciclopedii, lucrări de referință, manuale, baze de date cu accentuarea indicată și altele asemenea? Răspunsul ar fi simplu: să acceptăm că schimbările mai importante ale codificării necesită o perioadă de tranziție și, prin urmare, o toleranță mai mare față de normele aflate în variație. Codificarea unor fenomene ale limbii literare sau a unor subsisteme ale acesteia nu este modificată mai hotărât pentru prima dată. De exemplu, acum patru decenii, în 1976, s-a hotărât ca în rădăcinile a trei cuvinte lituaniene bjaurus, -i, pjauti, spjauti să se scrie i, conform pronunției (deși DŽ₂ fusese publicat cu puțin timp înainte, în 1972). Sursele ulterioare s-au adaptat rapid la această hotărâre. În trecerea la noua codificare a accentuării împrumuturilor cu el, er, eu, cei care urmăresc în mod conștient să respecte mai strict normele limbii literare ar trebui să se orienteze după cea mai nouă și principală sursă de codificare (adică BŽ), iar pentru utilizatorii obișnuiți ai limbii, care nu au nevoie să verifice accentuarea în surse, această tranziție nici nu ar fi sesizabilă, întrucât și a doua variantă ar fi normativă. Edițiile noi ale altor surse (mai ușor de realizat în cazul surselor electronice) ar permite treptat, într-un interval mai lung sau mai scurt, trecerea generală la indicații de codificare comune. Întrucât cei care răspândesc normele se orientează după codificare, normele folosite de aceștia ar fi preluate în timp și de ceilalți utilizatori ai limbii.

În al doilea rând, ce trebuie făcut cu numele proprii (nume de persoane, nume de locuri)? Ar trebui modificată accentuarea lor? Întrucât nu se obișnuiește indicarea variantelor de accentuare a numelor proprii, cum ar trebui să se treacă la accentul pe a doua componentă fără a încălca principiul schimbării normei prin intermediul variantelor?

Dacă se decide uniformizarea sistemului de accentuare, aceasta ar trebui să cuprindă și numele proprii. O asemenea uniformizare presupune ca codificarea tuturor cuvintelor din acest grup, nu doar a unor cuvinte izolate, să se supună regulii generale de accentuare pe a doua componentă a împrumuturilor cu diftongii el, er, eu. Există un precedent, ca și în cazul substantivului comun euras. La Universitatea din Vilnius a fost creat Antikos vardynas. Antikinių tikrinių vardų skaitmeninė duomenų bazė (AV 2015), o bază de date cu aproximativ 12 000 de înregistrări, iar creatorii ei au ales varianta cu accent pe a doua componentă pentru numele cu el, er, eu (de exemplu, Hėrmìs, Dzeũsas, Minervà).

Accentul pe prima componentă, dacă a fost oficializat, nu ar trebui considerat în continuare o greșeală în limba vorbită, ci o rămășiță a vechii codificări; sursele noi ar trebui să se orienteze după BŽ, care, printre cuvintele comune, include și cele mai frecvente nume de locuri din Lituania și din lume, precum și nume asociate cu realități culturale sau religioase. Visuotinės lietuvių

³⁰ Potrivit măsurilor politicii actuale de normare a limbii, cea mai potrivită formă a unui asemenea acord ar fi o hotărâre a VLKK și comentariul aferent, precum și diseminarea hotărârii în societate.

BENDRINĖ KALBA 89 (2016)

www.bendrinekalba.lt

ISSN 2351-7204

RITA MILIŪNAITĖ. Skolinių su kirčiuotais dvigarsiais el, er, eu dabartinė kodifikacijos būklė ir galima kaita | 29

enciclopediei, care este o sursă importantă și amplă de nume proprii, și-ar putea, de asemenea, reorienta versiunea electronică în funcție de schimbarea codificării.

8. OBICEIURILE ȘI AȘTEPTĂRILE UTILIZATORILOR LIMBII

S-a menționat deja că, atunci când se modifică codificarea, două întrebări la care trebuie să se răspundă țin tocmai de atitudinile lingvistice ale utilizatorilor limbii și de diseminarea informațiilor privind schimbarea codificării. Prin urmare, rolul utilizatorilor în acest proces este important. Pentru a răspunde la întrebarea dacă se poate aștepta o reacție pozitivă din partea utilizatorilor la schimbarea codificării, ar trebui să se afle ce părere au grupurile de utilizatori ai limbii vizate — acei utilizatori conștienți de limbă (de exemplu, reprezentanții mass-mediei care vorbesc în public), pentru care accentuarea corectă este importantă. Seminarele de dezbatere planificate de VLKK sunt una dintre modalitățile de a face acest lucru.

Pe lângă cele spuse în subsecțiunea 5.2 despre atitudinile lingvistice ale utilizatorilor limbii ca unul dintre criteriile codificării, trebuie amintit că unii utilizatori percep accentuarea oxitonă a împrumuturilor cu diftongii el, er, eu ca pe un accent retras. Deoarece, din cauza diversității dialectelor și a influenței lor încă resimțite asupra limbii standard, până în prezent nu se respectă întotdeauna regula accentuării penultimei silabe, stimularea variantelor oxitone cu el, er, eu nu face decât să încurajeze acel accent retras, nivelând totodată diferențele de intonație și slăbind întregul sistem de accentuare al limbii standard³¹.

La elaborarea unui plan de familiarizare a utilizatorilor limbii standard cu schimbarea viitoare a codificării, trebuie acordată o atenție deosebită motivației acestei schimbări. După cum arată diversele cercetări privind atitudinile lingvistice, utilizatorii limbii au, în general, o atitudine destul de negativă față de orice schimbare a codificării, ceea ce este de înțeles, deoarece se urmărește păstrarea obiceiurilor dobândite și a stabilității normelor. În cazul fenomenului discutat, însă, în vorbirea orală, majoritatea utilizatorilor nu vor resimți în niciun fel schimbarea codificării cuvintelor accentuate pe prima silabă kelneris, tercija, termosas, serveris, deoarece intonația este practic imposibil de distins auditiv, iar locul accentului este fix. Pentru utilizatorii limbii, cele mai importante sunt cuvintele în care deplasarea accentului depinde de intonație: koncertas, desert as, ekspertas, elfas și altele asemenea; în astfel de cuvinte, diftongii accentuați el, er, eu tind tocmai să fie pronunțați cu intonație descendentă. Pentru cei al căror sistem de accentuare a limbii standard este solid, nu ar crea dificultăți nici cuvintele internaționale bisilabice terminate în –a, a căror variantă cu intonație descendentă se accentuează conform celei de-a doua clase de accentuare (de exemplu, deltà, dermà, fermà, nelmà, nerpà, pleurà și altele — compară cu peltà, speltà ar pemzà, rentà, marcate cu intonație descendentă în TŽŽ 2013), motiv pentru care VLKK s-a abținut deocamdată să emită recomandări de accentuare. Iar cel mai important beneficiu practic este că,

³¹ Unii reprezentanți ai presei audiovizuale recunosc că, respectând acordul de a folosi primele variante de accentuare codificate (prestigioase), cu intonație oxitonă, în această poziție pronunță o intonație neclară, „amestecată”, fiindcă nu știu cum se pronunță de fapt.

BENDRINĖ KALBA 89 (2016)

www.bendrinekalba.lt

ISSN 2351-7204

RITA MILIŪNAITĖ. Skolinių su kirčiuotais dvigarsiais el, er, eu dabartinė kodifikacijos būklė ir galima kaita | 30

nu ar mai trebui să învețe în mod special să pronunțe sunete artificiale și să memoreze numeroasele „excepții” existente în prezent din cauza inconsecvențelor codificării. De asemenea, nu ar mai trebui să consulte listele de recomandări privind accentuarea anumitor cuvinte și s-ar putea accentua toate împrumuturile cu diftongii el, er, eu conform intuiției sistemului.

CONCLUZII

Istoria codificării accentuării cuvintelor împrumutate care conțin el, er, eu arată că varianta lor oxitonă, cu vocala scurtă [ɛ], a fost o intruziune artificială în sistemul fonetic și prozodic al limbii lituaniene standard și, mai ales începând cu TŽŽ 1951, a dereglat considerabil atât uzul, cât și codificarea normelor până în prezent. Cele mai evidente consecințe ale acestui fenomen în uzul actual al limbii standard sunt încurajarea nivelării intonațiilor și a accentului retras, precum și marcarea diferită a intonației în cuvinte de aceeași origine (de exemplu, termosas și terminis), introduse în dicționare în momente diferite.

Caracterul distinctiv al [ɛ] internațional, declarat în teorie, este greu de sesizat în practică, este evaluat subiectiv de specialiștii în limbă și nu este recunoscut de utilizatorii limbii fără pregătire. Uzul real indică o tendință clară de a pronunța diftongii menționați cu intonație descendentă, adică de a adapta în mod firesc pronunțarea și accentuarea împrumuturilor la sistemul fonetic și prozodic al limbii lituaniene. Prin urmare, în prezent s-a creat o contradicție evidentă între uz și codificare. În aceste împrejurări, importanța codificării crește: aceasta devine fie un factor de susținere și stabilizare a normelor reale, fie un obstacol în calea evoluției lor firești.

Ținând seama de acestea și după examinarea propunerilor din recomandările VLKK privind accentuarea diftongilor în cauză, emise în perioada 2003–2014, precum și a problemelor codificării lor pe baza teoriei codificării, se pot formula următoarele concluzii.

1. Codificarea normelor de accentuare a limbii lituaniene standard nu a mai fost revizuită sistematic timp de decenii și, în unele cazuri, a rămas mult în urma uzului real, începând cu DŽ₁, care a preluat dintr-odată, fără a ține seama de codificarea din LKRŽ 1948, normele TŽŽ 1951 privind accentuarea cuvintelor împrumutate cu el, er, eu. Recomandările de accentuare ale VLKK din 2003 și 2008 au reprezentat un pas către recunoașterea ca a doua variantă a diftongilor oxitoni accentuați el, er, eu din cuvintele împrumutate mai frecvente, în cazurile în care aceștia nu fuseseră codificați.

2. Întrucât recomandările de accentuare ale VLKK se bazează pe tendințele uzului real, ale căror date sunt deținute de Subcomisia de pronunțare și accentuare a VLKK, iar variantele cu intonație descendentă el, er, eu sunt recunoscute ca normative și conforme acestor tendințe, se vede clar strategia

BENDRINĖ KALBA 89 (2016)

www.bendrinekalba.lt

ISSN 2351-7204

RITA MILIŪNAITĖ. Skolinių su kirčiuotais dvigarsiais el, er, eu dabartinė kodifikacijos būklė ir galima kaita | 31

Direcția codificării este de a urmări sistematicitatea, cu scopul de a codifica aceste cuvinte cu accent circumflex. Rămâne doar o chestiune de timp: când va deveni varianta cu accent circumflex cea principală.

3. Schimbarea codificării este potrivită pentru cuvinte izolate sau pentru subsistemele acestora și, teoretic, ar putea fi potrivită și pentru a apropia sistematic accentuarea împrumuturilor de nivel superior cu el, er, eu de uzul real. Totuși, până acum codificarea acestor fenomene a fost foarte neuniformă și nesincronizată. În plus, recomandările VLKK cuprind doar cuvintele mai frecvente, nu toate cele incluse în lista de cuvinte-titlu a BŽ aflat în pregătire (ca să nu mai vorbim de numele proprii). S-au format numeroase variante accentuate diferit, iar etapele schimbării lor sunt diferite. Așadar, o asemenea tehnică de codificare nu s-a dovedit până acum eficientă pentru sistematizarea accentuării împrumuturilor cu el, er, eu.

4. Teoria și practica codificării arată că, în situația actuală, cea mai rațională soluție este să se facă ultimul pas și să se adopte hotărât o decizie care să uniformizeze sistemul accentual, astfel încât toate împrumuturile cu el, er, eu, inclusiv cele care vor intra în viitor în limba lituaniană, să fie accentuate cu accent circumflex, în acord cu tendințele uzului real. Cealaltă variantă, cu accent acut, ar trebui păstrată în mod deliberat ca variantă secundară acolo unde reprezintă o rămășiță a codificării anterioare.

5. BŽ normativ, aflat în pregătire și pe care VLKK intenționează să-l aprobe, oferă tocmai cea mai bună ocazie de a uniformiza sistemul accentual și de a elimina contradicția dintre uz și codificare. În practică, aceasta înseamnă că în BŽ trebuie să se treacă în mod general la varianta cu accent circumflex pentru împrumuturile cu diftongii el, er, eu, ca variantă principală, și să fie considerată norma de bază. Astfel ar fi împlinite și așteptările vorbitorilor de a avea un sistem clar de accentuare a acestor cuvinte, fără să fie nevoiți să verifice pentru fiecare cuvânt în ce etapă a schimbării codificării prin variante se află acesta³².

ŠALTINIAI

AV 2015: Antikos vardynas. Antikinių tikrinių vardų skaitmeninė duomenų bazė. Audronė Kučinskienė, Audronė Kairienė, Dalia Dilytė-Staškevičienė ir kt. Vilnius: Vilniaus universitetas. Prieiga internete: http://www.vardynas.flf.vu.lt (žiūrėta 2016 04 21).

BLKŽ 2008: Mikulėnienė D., Pakerys A., Stundžia B. Bendrinės lietuvių kalbos kirčiavimo žinynas [su kompaktine plokštele]. 2 leid. Vilnius: Vilniaus pedagoginio universiteto leidykla.

BŽ: Bendrinės lietuvių kalbos žodynas (rengiamas). Vyr. red. Danutė Liutkevičienė. Prieiga internete: http://bkz.lki.lt.

³² 2016 04 14 ir 2016 06 17 VLKK posėdžiuose šis klausimas buvo svarstytas, ir antrajame balsų dauguma priimtas nutarimas BŽ pagrindiniu skolinių su el, er, eu kirčiavimo variantu sistemiškai laikyti tvirtagališkąjį, t. y. išlyginti kirčiavimo sistemą. Tvirtapradis variantas pateiktinas kaip antras tų žodžių, kurių jis iki tol buvo kodifikuotas.

BENDRINĖ KALBA 89 (2016)

www.bendrinekalba.lt

ISSN 2351-7204

RITA MILIŪNAITĖ. Skolinių su kirčiuotais dvigarsiais el, er, eu dabartinė kodifikacijos būklė ir galima kaita | 32

DLKG 2005: Dabartinės lietuvių kalbos gramatika. Red. Vytautas Ambrazas. 4-as pataisytas leidimas, Vilnius: Mokslo ir enciklopedijų leidybos institutas.

DŽ₁ 1954: Dabartinės lietuvių kalbos žodynas. Atsak. red. Jonas Kruopas. 1-as leid. Vilnius: Valstybinė politinės ir mokslinės literatūros leidykla.

DŽ₂ 1972: Dabartinės lietuvių kalbos žodynas. Atsak. red. Jonas Kruopas. 2-as leid. Vilnius: Mintis.

DŽ₃ 1993: Dabartinės lietuvių kalbos žodynas. Vyr. red. Stasys Keinys. 3-as leid. Vilnius: Mokslo ir enciklopedijų leidykla.

DŽ₄ 2000: Dabartinės lietuvių kalbos žodynas. Vyr. red. Stasys Keinys. 4-as leid. Vilnius: Mokslo ir enciklopedijų leidybos institutas.

DŽ₄ₑ 2002: Dabartinės lietuvių kalbos žodynas. 4-as (elektroninis) leid. Vyr. red. Stasys Keinys. Vilnius: Lietuvių kalbos institutas.

DŽ₅ₑ 2003: Dabartinės lietuvių kalbos žodynas (elektroninis). Vyr. red. Stasys Keinys. 5-as leid. – Vilnius: Lietuvių kalbos institutas.

DŽ₆ₑ 2006: Dabartinės lietuvių kalbos žodynas (elektroninis). Vyr. red. Stasys Keinys. 6-as leid. – Vilnius: Lietuvių kalbos institutas.

DŽ₆ᵢ 2011: Dabartinės lietuvių kalbos žodynas (internetinis). Vyr. red. Stasys Keinys. 6-as leid. – Vilnius: Lietuvių kalbos institutas. Prieiga internete: http://dz.lki.lt/

DŽ₇ 2012: Dabartinės lietuvių kalbos žodynas. Vyr. red. Stasys Keinys. 7-as patais. ir papild. leid. Vilnius: Lietuvių kalbos institutas.

DŽ₇ᵢ 2015: Dabartinės lietuvių kalbos žodynas (internetinis). Vyr. red. Stasys Keinys. 7-as patais. ir papild. leid. Vilnius: Lietuvių kalbos institutas. Prieiga internete: http://lkz.lki.lt.

LKRŽ 1948: Lietuvių kalbos rašybos žodynas. Red. K. Gasparavičius, N. Grigas, J. Lazauskas, K. Ulvydas, A. Žirgulys. Valstybinė enciklopedijų, žodynų ir mokslo literatūros leidykla.

LKTŽ 2001: Vitkauskas V. Lietuvių kalbos tarties žodynas. 2 leid. Vilnius: Mokslo ir enciklopedijų leidybos institutas.

LKŽe – Lietuvių kalbos žodynas, elektroninis variantas. Red. kolegija: Gertrūda Naktinienė (vyr. red.), Jonas Paulauskas, Ritutė Petrokienė, Vytautas Vitkauskas, Jolanta Zabarskaitė, Vilnius: Lietuvių kalbos institutas, 2005. – Atnaujinta versija, 2008. Prieiga internete: www.lkz.lt

LRTB: Lietuvos Respublikos terminų bankas. Prieiga internete: http://terminai.vlkk.lt

ND: Lietuvių kalbos naujažodžių duomenynas. Tęstinis internetinis žinynas nuo 2011 m. Sud. Rita Miliūnaitė. Vilnius: Lietuvių kalbos institutas. Prieiga internete: http://naujazodziai.lki.lt (žiūrėta 2016 04 20).

BENDRINĖ KALBA 89 (2016) www.bendrinekalba.lt ISSN 2351-7204

RITA MILIŪNAITĖ. Skolinių su kirčiuotais dvigarsiais el, er, eu dabartinė kodifikacijos būklė ir galima kaita | 33

Protokolinis nutarimas PN-8: Protokolinis nutarimas „Dėl Valstybinės lietuvių kalbos komisijos 2007 m. gruodžio 20 d. rekomendacijos Nr. R-4 „Dėl Terminų žodynų rengimo bendrųjų reikalavimų“ pakeitimo“, 2015 m. gruodžio 3 d. Prieiga internete: http://vlkk.lt/vlkk-nutarimai/protokoliniai-nutarimai/del-valstybines-lietuviu-kalbos-komisijos-2007-m-gruodzio-20-d-rekomendacijos-nr-r-4-del-terminu-zodynu-rengimo-bendruju-reikalavimu-pakeitimo (žiūrėta 2016 04 21); Nauja Terminų žodynų rengimo bendrųjų reikalavimų redakcija. Prieiga internete: http://www.vlkk.lt/aktualiausios-temos/terminija/terminu-zodynu-rengimo-bendrieji-reikalavimai (žiūrėta 2016 04 21).

PV: Pasaulio vietovardžiai. Europa, 2006; Amerika, 2008; Afrika. Antarktida. Australija. Okeanija, 2010; Azija (Afganistanas–Jungtiniai Arabų Emyratai), 2012; Azija (Kambodža–Vietnamas), 2014. Vilnius: Mokslo ir enciklopedijų leidybos institutas. Internetinė duomenų bazė. Vilnius: Mokslo ir enciklopedijų leidybos centras, VLKK. Prieiga internete: http://pasaulio-vardai.vlkk.lt/ (žiūrėta 2015 04 25).

Rekomendacija K-1: Rekomendacija „Dėl valiutos pavadinimo „euras“ kirčiavimo“, 2003 m. gegužės 29 d. (Nr. K-1). Prieiga internete: http://vlkk.lt/aktualiausios-temos/tartis-ir-kirciavimas/1-del-euro (žiūrėta 2016 04 07).

Rekomendacija K-3: Rekomendacija „Dėl kai kurių dviskiemenių svetimos kilmės daiktavardžių kirčiavimo“, 2003 m. birželio 26 d. Nr. K-3. Prieiga internete: http://vlkk.lt/vlkk-nutarimai/protokoliniai-nutarimai/del-kai-kuriu-dviskiemeniu-svetimos-kilmes-daiktavardziu-kirciavimo (žiūrėta 2016 04 12).

Rekomendacija K-3.1: Protokolinis nutarimas „Dėl 2003 m. birželio 26 d. rekomendacijos Nr. K-3 „Dėl kai kurių dviskiemenių svetimos kilmės daiktavardžių kirčiavimo“ papildymo“, 2008 m. spalio 2 d. Nr. PN-7 (k-3.1). Prieiga internete: http://vlkk.lt/vlkk-nutarimai/protokoliniai-nutarimai/del-2003-m-birzelio-26-d-rekomendacijos-nr-k-3-del-kai-kuriu-dviskiemeniu-svetimos-kilmes-daiktavardziu-kirciavimo-papildymo (žiūrėta 2016 04 13).

Rekomendacija K-4: Rekomendacija „Dėl kai kurių daugiaskiemenių svetimos kilmės daiktavardžių kirčiavimo“, 2003 m. spalio 26 d. Nr. 5 (K-4). Prieiga internete: http://vlkk.lt/vlkk-nutarimai/protokoliniai-nutarimai/del-kai-kuriu-daugiaskiemeniu-svetimos-kilmes-daiktavardziu-kirciavimo (žiūrėta 2016 04 13).

Rekomendacija K-4.1: Protokolinis nutarimas „Dėl 2003 m. spalio 2 d. rekomendacijos Nr. 5 (K-4) „Dėl kai kurių daugiaskiemenių svetimos kilmės daiktavardžių kirčiavimo“ papildymo“, 2008 m. spalio 2 d. Nr. PN-8 (k-4.1). Prieiga internete: http://vlkk.lt/vlkk-nutarimai/protokoliniai-nutarimai/del-2003-m-spalio-2-d-rekomendacijos-nr-5-k-4-del-

BENDRINĖ KALBA 89 (2016)

www.bendrinekalba.lt

ISSN 2351-7204

RITA MILIŪNAITĖ. Skolinių su kirčiuotais dvigarsiais el, er, eu dabartinė kodifikacijos būklė ir galima kaita | 34

kai-kuriu-daugiaskiemeniu-svetimos-kilmes-daiktavardziu-kirciavimo-papildymo (žiūrėta 2016 04 13).

Rekomendacija K-11: Rekomendacija „Dėl kai kurių priesaginių būdvardžių kirčiavimo“, 2004 m. spalio 28 d. Nr. 12 (K-11). Prieiga internete: http://vlkk.lt/vlkk-nutarimai/protokoliniai-nutarimai/del-kai-kuriu-priesaginiu-budvardziu-kirciavimo (žiūrėta 2016 04 13).

Rekomendacija K-11.1: Protokolinis nutarimas „Dėl 2004 m. spalio 28 d. rekomendacijos Nr. 12 (K-11) „Dėl kai kurių priesaginių būdvardžių kirčiavimo“ papildymo“, 2008 m. spalio 2 d. Nr. PN-9 (k-11.1). Prieiga internete: http://vlkk.lt/vlkk-nutarimai/protokoliniai-nutarimai/del-2004-m-spalio-28-d-rekomendacijos-nr-12-k-11-del-kai-kuriu-priesaginiu-budvardziu-kirciavimo-papildymo (žiūrėta 2016 04 13).

Rekomendacija K-16.1: Protokolinis nutarimas „Dėl 2005 m. lapkričio 10 d. rekomendacijos Nr. R-12 (K-16) „Dėl kai kurių prieveiksmių kirčiavimo“ papildymo“, 2008 m. spalio 2 d. Nr. PN-10 (k-16.1). Prieiga internete: http://vlkk.lt/vlkk-nutarimai/protokoliniai-nutarimai/del-2005-m-lapkricio-10-d-rekomendacijos-nr-r-12-k-16-del-kai-kuriu-prieveiksmiu-kirciavimo-papildymo (žiūrėta 2016 04 13).

Rekomendacija K-16.2: Protokolinis nutarimas „Dėl Valstybinės lietuvių kalbos komisijos 2005 m. lapkričio 10 d. rekomendacijos Nr. R-12 (k-16) „Dėl kai kurių prieveiksmių kirčiavimo“ pakeitimo ir papildymo“, 2014 m. spalio 9 d. Nr. PN-4 (k-16.2). Prieiga internete: http://vlkk.lt/vlkk-nutarimai/protokoliniai-nutarimai/del-valstybines-lietuviu-kalbos-komisijos-2005-m-lapkricio-10-d-rekomendacijos-nr-r-12-k-16-del-kai-kuriu-prieveiksmiu-kirciavimo-pakeitimo-ir-papildymo (žiūrėta 2016 04 17).

Rekomendacija K-20: Protokolinis nutarimas „Dėl kirčiavimo variantų vartojimo“, 2010 m. gruodžio 9 d., Nr. PN-9 (k-20). Prieiga internete: http://www.vlkk.lt/vlkk-nutarimai/protokoliniai-nutarimai/del-kirciavimo-variantu-vartojimo (žiūrėta 2016 04 17).

TŽŽ 1951: Tarptautinių žodžių žodynas. Red. Ch. Lemchenas. Vilnius: Valstybinė politinės ir mokslinės literatūros leidykla.

TŽŽ 1969: Tarptautinių žodžių žodynas. Red. Ch. Lemchenas. Vilnius: Mintis.

TŽŽ 1985: Tarptautinių žodžių žodynas. Ats. red. V. Kvietkauskas. Vilnius: Vyriausioji enciklopedijų redakcija.

TŽŽ 2001: Tarptautinių žodžių žodynas. Ats. red. Algimantas Kinderys. Vilnius: Alma littera.

TŽŽ 2013: Tarptautinių žodžių žodynas. Red. Dovilė Svetikienė. Vilnius: Alma littera.

BENDRINĖ KALBA 89 (2016)

www.bendrinekalba.lt

ISSN 2351-7204

RITA MILIŪNAITĖ. Skolinių su kirčiuotais dvigarsiais el, er, eu dabartinė kodifikacijos būklė ir galima kaita | 35

LITERATŪRA

A i t c h i s o n J. 2013: Language Change: Progress or Decay? 4th edition. Cambridge University Press.

C h r i s t i a n D. 1994: Kalbų planavimas kalbotyros požiūriu. – Sociolingvistika ir kalbos kultūra. Sud. L. Grumadienė, R. Marcinkevičienė. Vilnius: Gimtoji kalba, 29–40.

D e u m e r t A. 2004: Language Standardization and Language Change. The dynamics of Cape Dutch. John Benjamins Publishing Company: Amsterdam / Philadelphia.

G a r v i n P. 1993: A conceptual framework for the study of language standardization. – International Journal of the Sociology of Language 100/101, 37–54. Prieiga internete: http://ukonline-web.uni-koeln.de/remarks/d5134/rm2180577.pdf (žiūrėta 2016 04 07).

G i r d e n i s A., P u p k i s A. 1996: Kalbos norminimo principai. – Gimtoji kalba 8, 1–5.

J a r o s l a v i e n ė J. 2015: Lietuvių kalbos trumpųjų ir ilgųjų balsių kiekybės ir kokybės etalonai. – Bendrinė kalba 88. Prieiga internete: http://www.bendrinekalba.lt/Html/88/Jaroslaviene_BK_88_straipsnis.pdf

L i u t k e v i č i e n ė D. 2015: Bendrinės kalbos normų pateikimas Bendrinės lietuvių kalbos žodyne. – Bendrinė kalba 88. Prieiga internete: www.bendrinekalba.lt/Straipsniai/88/Liutkeviciene_BK_88_straipsnis.pdf

M i l i ū n a i t ė R. 2003: Kalbos reiškinių vertinimo laipsniai. – Acta linguistica Lithuanica 48, 97–104.

M i l i ū n a i t ė R. 2006: Kodifikacijos ir vartosenos santykių modelis. – Kalbos kultūra 79, 9–28.

M i l i ū n a i t ė R. 2007: Kodifikuotų normų keitimas: už ir prieš. – Kalbos kultūra 80, 7–23.

M i l i ū n a i t ė R. 2009: Dabartinės lietuvių kalbos vartosenos variantai. Vilnius: Lietuvių kalbos institutas.

P a k e r y s A. 2003: Komentaras dėl kirčiavimo rekomendacijų (2003 07 09). Prieiga internete: http://vlkk.lt/naujienos/kitos-naujienos/komentaras-del-kirciavimo-rekomendaciju (žiūrėta 2016 04 12).

P a k e r y s A., P u p k i s A. 2004 [1968]: Lietuvių kalbos bendrinė tartis. 2-as papild. ir patais. leidimas [su kompaktine plokštele]. Vilnius: Gimtasis žodis.

Principai 1997: Lietuvių bendrinės kalbos tvarkybos principai, kodifikacijos kriterijai ir jų taikymas. – Gimtoji kalba 4, 1–3.

P u p k i s A. 2005: Kalbos kultūros studijos. Vilnius: Gimtasis žodis.

P u p k i s A. 2016: Dar kartą dėl eksperto, koncerto ir pan. žodžių kirčiavimo. – Bendrinė kalba 89. Prieiga internete: www.bendrinekalba.lt/Straipsniai/89/Pupkis_BK_89_straipsnis.pdf

BENDRINĖ KALBA 89 (2016) www.bendrinekalba.lt ISSN 2351-7204

RITA MILIŪNAITĖ. Skolinių su kirčiuotais dvigarsiais el, er, eu dabartinė kodifikacijos būklė ir galima kaita | 36

Stundžia B. 2003: Komentaras dėl „euro“ kirčiavimo (2003 07 09). Prieiga internete: http://vlkk.lt/naujienos/kitos-naujienos/komentaras-del-euro-kirciavimo (žiūrėta 2016 04 07).

Stundžia B. 2008: Dėl svetimžodžių su kirčiuotais dvigarsiais el, er, eu priegaidės (2008 12 05). Prieiga internete: http://vlkk.lt/naujienos/pakomiṡiu-naujienos/del-svetimzodziu-su-kirciuotais-dvigarsiais-el-er-eu-priegaides (žiūrėta 2016 04 07).

Stundžia B. 2013: Kirčiavimo norminamąjį darbą tęsiant (2013 12 23). Prieiga internete: http://vlkk.lt/naujienos/kitos-naujienos/bonifacas-stundzia-kirciavimo-norminamaji-darba-tesiant (žiūrėta 2016 04 20).

Takahashi H. 2004: Language norms. – Sociolinguistics. An international handbook of the science of language and society. Ed. Ammon U., Dittmar N., Mattheier K. J., Trudgill P. 2^nd ed., V. 1. Walter de Gruyter, 172–179.

Įteikta 2016 05 03

Priimta 2016 07 05

RITA MILIŪNAITĖ

Lietuvių kalbos institutas

Petro Vileišio g. 5, LT-10308 Vilnius

[email protected]

BENDRINĖ KALBA 89 (2016)

www.bendrinekalba.lt

ISSN 2351-7204