LEKSIKOS TYRINĖJIMAI

LIETUVOS TSR MOKSLŲ AKADEMIJA

CARACTERISTICI ALE DERIVĂRII SUFIXALE A SUBSTANTIVELOR ȘI ADJECTIVELOR ÎN GRAIURILE KAPSŲ–ŽANAVYKŲ

J. SENKUS

A. NOTE INTRODUCTIVE

Știința derivării cuvintelor este destul de complexă și vastă. Metodele ei pot fi diverse.

Din vremuri mai vechi, în știința derivării cuvintelor din limba lituaniană era cunoscută mai ales analiza derivării sufixale a cuvintelor, organizată după ordinea alfabetică a sufixelor. De această metodă se folosesc în principal lucrările lui A. Leskynas, P. Skardžius și ale altora¹. În baltistică, metoda a fost consacrată de J. Endzelynas². Nici în lingvistica sovietică nu se poate renunța la această metodă³.

Urmând această metodă, lingviștii analizează așa-numitele sufixe consonantice și derivarea cuvintelor cu ajutorul lor, după cum s-a menționat deja, în ordinea alfabetică a consoanei din sufix. (Trebuie spus că, în unele cazuri, această ordine este relativă.) Se poate spune că aceasta este metoda tradițională de analiză a derivării sufixale. Este convenabilă nu numai pentru autor, care poate organiza un material bogat, ci și pentru cititor, care poate găsi mai repede, când este nevoie, subiectul dorit. Și caracteristicile derivării sufixale a substantivelor și adjectivelor din graiurile Kapsų–Žanavykų se bazează în principal pe această metodă. Vezi secțiunea B. „Sufixele în funcție de consoana lor”.

O altă metodă de analiză a derivării sufixale a substantivelor și adjectivelor constă în clasificarea acestora și a sufixelor lor în funcție de sens sau de alte criterii asemănătoare. Deși această metodă nu a fost folosită pe scară largă până acum în știința derivării cuvintelor, ea are și numeroase avantaje. Totuși, în această lucrare, metoda este folosită doar parțial: la final, într-un singur loc, se oferă o scurtă trecere în revistă a sensurilor diferitelor părți de vorbire și ale substantivelor și adjectivelor formate din acestea (iar, separat, și ale substantivelor). Vezi secțiunea C. „Prezentare generală sintetică a derivării substantivelor și adjectivelor”. Dorința de a folosi ambele metode a dus inevitabil la repetarea unor aspecte sau a unor materiale. S-a încercat ca aspectele repetate să fie menționate foarte pe scurt.

În prezentarea derivării sufixale a substantivelor și adjectivelor, atât prin prima, cât și prin a doua metodă, trebuie abordate, într-o măsură mai mare sau mai mică, diverse aspecte ale derivării cuvintelor și, pe cât posibil, trebuie arătat cum și din ce se formează substantivele și adjectivele sufixale și așa mai departe. Trebuie să recunoaștem că în această lucrare nu ne-am asumat sau nu am reușit să îndeplinim aceste sarcini în mod consecvent și complet. Se încearcă realizarea lor, de regulă, doar în cazurile cele mai necesare și mai fezabile. Obiectivul principal al acestei lucrări este să prezinte materialul însuși, mai mult sau mai puțin sistematizat.

¹ Cf. Bildung der Nomina im Litauischen von August Leskien, Leipzig 1891; P. Skardžius, Lietuvių kalbos žodžių daryba, Vilnius, 1941.

² Plg. Lettische Grammatik von J. Endzelin, Riga, 1922, ir kitus jo veikalus.

³ Plg. Mūsdienu latviešu literaras valodas gramatika, I, Rīgā, 1959.

143

În această lucrare se încearcă o trecere în revistă numai a formării nominale prin sufixare, mai exact a sufixelor consonantice. Așa-numitele sufixe vocalice și formarea cu ajutorul lor a cuvintelor nominale nu sunt abordate, deoarece sufixele nu sunt înțelese aici în sens larg — în sensul obișnuit, sunt considerate sufixe numai cele consonantice. Unele aspecte ale așa-numitelor sufixe vocalice sunt tratate în capitolul despre alternanțe din monografia privind graiurile kapsaiene-zanavykiene. (În plus, formarea cuvintelor compuse, a verbelor sau a altor părți de vorbire, precum și a derivatelor prin reduplicare, în graiurile descrise nu este deocamdată studiată în mod special.)

După cum indică titlul, aici este vorba numai despre derivarea prin sufixare a cuvintelor nominale (în principal substantive și adjective). Celelalte părți de vorbire sunt abordate doar în cazuri mai speciale, când sunt strâns legate de derivarea prin sufixare a cuvintelor nominale; să comparăm, de exemplu, sufixele -tas (sunt menționate și participiile pasive), -opas (sunt menționate și adverbele).

În cursul lucrării a trebuit să ne confruntăm, în practică, cu noțiunea de sufix. Sufixul este înțeles aici din perspectiva limbii lituaniene contemporane, nu din punct de vedere istoric, deși uneori a trebuit să ținem seama și de această din urmă perspectivă; cf. sufixele cu consoana j. În plus, au apărut neclarități și în legătură cu interpretarea unor sufixe luate separat; să comparăm, de exemplu, sufixele -ena și -mena.

Alături de sufixele așa-numite simple apar adesea și așa-numitele sufixe compuse; cf. -ėlis și -umėlis, -utėlis: baltumėlis, baltutėlis. În plus, avem și așa-numitele sufixe extinse; de pildă, pe lângă -klis există și -iklis (jauniklis). Atât sufixele compuse, cât și cele extinse sunt de obicei grupate împreună cu sufixele simple și cele necompuse. În plus, se încearcă gruparea și a sufixelor mai apropiate sub alte aspecte (cf. -ynas, -ynė), dar nu s-a reușit să se obțină aici o uniformitate strictă.

Unele sufixe diferite din punct de vedere alfabetic sunt mai mult sau mai puțin legate între ele prin anumite trăsături. Uneori se încearcă trimiterea de la un astfel de sufix la altul, în scop comparativ și altele asemenea.

Majoritatea sufixelor menționate aici sunt cunoscute pe întregul teritoriu al graiurilor descrise și diferă puțin sau deloc de uzul limbii literare. Se întâlnesc însă și sufixe folosite numai în anumite graiuri descrise, în subgraiurile sau dialectele lor locale, care diferă într-o măsură mai mare sau mai mică de limba literară. S-a încercat să li se acorde, pe cât posibil, mai multă atenție și să fie scoase mai bine în evidență.

Rămâne întrebarea dacă sunt abordate aici toate sufixele nominale ale graiurilor descrise și toate cazurile de formare a cuvintelor cu ajutorul lor. Se poate răspunde că s-a încercat să se prezinte cât mai mult material cu putință, dar, desigur, nu ne-am propus să cuprindem absolut totul (după cum arată și titlul), iar acest lucru ar fi fost și mai greu de realizat. Unele sufixe mai puțin cunoscute, de pildă cele de origine nelituaniană, au fost omise în mod deliberat.

Sufixele sunt prezentate aici împreună cu terminațiile și, de cele mai multe ori, dacă există, la ambele genuri. Genul feminin este prezentat, conform uzului, alături de cel masculin, însă modul de prezentare nu este uniform, depinzând de materialul propriu-zis sau de motive asemănătoare. Formele feminine corespunzătoare, obișnuite, cunoscute de toți și evidente de la sine, mai ales în exemplele de adjective, sunt uneori omise cu totul; se încearcă însă întotdeauna să se indice într-un fel sau altul formele feminine variate întâlnite mai ales la substantive: -uvienė, -ienė sau -ė (driskiuvienė, purvė, Balanienė || Balāniuvienė).

144

Pentru ilustrarea sufixelor se dau, de regulă, exemple de un fel sau altul; exemplele, fie lexicale, fie de sintagme, fie frazeologice, sunt preluate în cea mai mare parte din dialectul kapsų din zona pazanavykio, mai ales din partea de nord a districtului Vilkaviškis. De aici sunt preluate în principal și exemplele de diverse sufixe neproductive. Locul exact de proveniență al exemplelor lexicale sau de sintagme preluate de aici nu este adesea indicat, ori este indicat numai în cazuri deosebite. Locul exact al exemplelor frazeologice este întotdeauna precizat prin abrevieri, care sunt în cea mai mare parte de tipul celor din „Dicționarul limbii lituaniene”. Abrevierea kpI înseamnă „kapsai I” (nord-vest), iar kpII – „kapsai II” (sud-est). Exemplele frazeologice sunt oferite cel mai adesea fie acolo unde sunt mai necesare pentru a ilustra sensul unui exemplu lexical, fie acolo unde sunt disponibile și așa mai departe.

Sensul exemplelor este explicat acolo unde autorului i s-a părut mai necesar.

Exemplele lexicale sunt, de regulă, accentuate întotdeauna. În plus, ele sunt accentuate și în enunțurile frazeologice sau în sintagme. Celelalte cuvinte din exemplele frazeologice sunt accentuate numai în cazuri deosebite. Observațiile privind accentuarea cuvintelor cu anumite sufixe se fac, de asemenea, numai când este necesar. Nici aici nu s-a reușit respectarea unei organizări mai clare și mai stricte.

Exemplele sunt scrise cu grafia limbii literare; pe cât posibil, sunt consemnate cel puțin cele mai pregnante trăsături ale dialectelor descrise, cele fonetice și cele similare; de exemplu, să comparăm scrierea vėjė, merškė, gaditojas etc.

B. SUFIXE DUPĂ CONSOANA LOR

I. Sufixe cu -b-

1. -yba. În dialecte, singularul substantivelor formate cu acest sufix nu a fost productiv din vechime – formele apar mai des în cuvinte mai noi, de exemplu: gynyba kpI|| gynýba, sargýba, tikýba, žvejýba. Dintre formațiile mai vechi, în limbă sunt cunoscute mai bine doar câteva, de exemplu sodýba: Dá senovė(je) kiti išikėlė an kaimo, o mano tėvukai liko sodýbo gyvet Gs.

Cuvintele folosite, de regulă, la plural sunt mai obișnuite în dialecte, de exemplu: derýbos: Veda derýbas ‘se târguiește, se înțelege’ Vlkv., laižýbos || laižýbos: Einam laižybų – žiūrėsim, kas laimės Gs., piršlýbos, radýbos: Ka duosi radýbų, tai atiduosu Pjv., šėrýbos: Atiduodavom avi an šėrýbų Gs., ženýbos: Jauna, o jau tur ukvātą an ženýbų Vlkv.

Formațiile acestui sufix sunt, de regulă, de origine verbală și se accentuează conform paradigmei accentuale I.

2. -ybas, -a. Sufixul -ýbas, femininul -ýba || -ýba, se folosește la adjective în locul sufixului din limba literară -yvas, -a. Cu acest sufix sunt cunoscute doar cuvintele: ankstýbas, vėlýbas: Šįmet bó vėlýbas pavasaris, ankstýba žiema Gs. În graiul kapsų din Pãdzūkis se folosesc cuvinte cu ambele sufixe: ankstývas, senývas || ankstýbas, senýbas Klvr. Compară XV 8b.

Sufixul -ybas are accent circumflex descendent. Femininul păstrează numai rareori accentul vechi, constant.

3. -ybė, -enybė. Sufixul -ybė este destul de productiv. Cuvintele formate cu acesta sunt, de regulă, accentuate pe sufix și, spre deosebire de limba literară, au, mai ales în dialectul kapsų, intonație circumflexă și aparțin paradigmei accentuale a doua, cu excepția următoarelor cazuri observate de intonație circumflex descendent-

10. Leksikos tyrinėjimai

145

forme cu accent pe silaba finală și exemple cu accentul din prima paradigmă de accentuare: galýbė, gérýbė, grožýbė și uneori lýgybė. Mai frecventă este accentuarea lygýbė – astfel accentuează cel mai adesea nu numai kapsai, ci și zanavykai.

Cu sufixul -ybė se formează în principal substantive adjectivale, de exemplu: aukštybė, baisýbė „1. grozăvie, monstru, 2. mulțime mare”, bjaurybė, brangýbė, gilybė, kantrybė, lygýbė, piktybė, puikybė, sunkýbė, tuštybė.

Derivatele cu -ybė formate de la substantive sunt puține; cele mai cunoscute sunt doar: niekšybė „faptă ticăloasă”, ponýbė „mulți domni”: Toată gloata de domni s-a adunat Gs., šunýbė „faptă rea, dăunătoare”: Fac fapte rele Vlkv.

Se mai întâlnește câte un cuvânt format de la un adverb sau printr-un alt tip de derivare cu sufixul -ybė, de exemplu: daugybė, galýbė.

În unele cuvinte formate adjectival, sensul sufixului -ybė poate varia, dar cel mai adesea exprimă abstracte adjectivale; în parte, este sinonim cu sufixul -umas și uneori poate fi folosit în paralel cu acesta, de exemplu: tamsýbė || tamsumas, kartýbė || kartumas. Bjaurybė poate avea și un sens concret: Ah, ce scârbos/scârboasă ești! Grš.

În locul sufixului -ybė sau uneori alături de acesta, mai ales în derivatele substantivale, se folosește sufixul -ystė, de exemplu: brolystė || brolybė, draugystė, giminystė, kiaulystė, kvailybė || kvailybė. Cf. XIV 20.

Cu sufixul compus -enybė se întâlnește câte un substantiv de origine adjectivală.

Sufixul -enybė este mai rar decât -ybė. În unele exemple, sensul său corespunde uneori lui -ybė, iar alteori are o anumită valoare de concret; cuvintele formate cu acesta se folosesc mai frecvent la singular, doar că pentru cuvintele cu sens concret este mai frecvent pluralul, de exemplu: brangenybė, sūnkenybė: Ce lucru prețios – nu-ți poți permite să-l cumperi Gs. Și-a cumpărat tot felul de lucruri prețioase „obiecte scumpe” Gs. Copilul ăsta este pentru mine o adevărată povară „necaz” Plv. Cuvintele cu sufixul -enybė pot fi accentuate pe radical și pe sufix.

II. Sufixe cu -č-

1. -inyčia. Se folosește, de regulă, în formații hibride. Denumește cel mai adesea un loc în care se păstrează ceva. De exemplu: druskinyčia „vas pentru sare”, kiaúlinyčia „coteț de porci” || kiaulinyčia „loc unde e murdărie și dezordine”, sūrinýčia „vas pentru brânză”, sviestinyčia „vas pentru unt”, vilkinýčia „colibă foarte rece”: To vilkinyčio gali viskas suragoti „să înghețe” Plv.

Au mai rămas și cuvinte de origine străină cu acest sufix, de exemplu: abrūšinyčia || abrūšinyčia „suport pentru prosop, dispozitiv de agățat prosopul”, cigárnyčia (cigarinýčia?) „muștiuc”.

2. -inčius, -inčiu vienė. Cu sufixul -inčius se întâlnesc doar câteva cuvinte, de exemplu: galinčius „cel care poate mult, este capabil”, išminčius „cel cu multă înțelepciune și știință”.

Corespondentele feminine ale formațiilor cu sufixul -inčius sunt cuvinte cu sufixul -inčiu vienė: galinčiu vienė, išminčiu vienė. De unde ai devenit așa o înțeleaptă? Grš.

3. -o čius, -o čiu vienė. Sufixul -o čius desemnează o persoană cu anumite trăsături, de exemplu: barzdačius „om cu barbă mare”: I(š) seniau tik patagrapijose barz-

146

dočius matydavom Plv., galvočius „om cu minte ageră și bună”, pilvočius „cel cu burta mare”, ūsųčius „om cu mustață mare”.

Alături de unele cuvinte masculine cu sufixul -očius există forme feminine cu sensuri corespunzătoare și sufixul -očiu vienė, de exemplu: galvočiu vienė, pilvočiu vienė. Femeia aceea cu burta mare nu e deloc frumoasă. Gs.

4. -uočius, -uočiu vienė. Acest sufix este rar. Sensul său este într-o oarecare măsură asemănător cu cel al sufixului -očius. De exemplu: garbiniu očius „cel cu părul cârlionțat, cârlionțos”: Mūs vaiḱs garbiniuočius — gražus Gs. Iš maženc jau bo garbiniuočius Plv., guzikuočius „om cu mulți sau cu nasturi mari la haine”, pinig uočius „cel care are mulți bani”.

Uneori se folosește și forma feminină: garbiniu očiu vienė || garbiniu otė, guzi-kuočiu vienė, piniguočiu vienė.

5. Alte sufixe cu -č-. a) -yčia: telyčia: Fata e deja ca o vițelușă Alk., Kiaulyčia, -õs (3ᵇ) || Kiául yčia (1) „afluentul stâng al Bambenei” Dkš.

b) -enyčia: Raudenýčia pârâu Klvr.

c) -učė: mergučė „fetiță”: Tos mergučės ka duoda drėlą (izdykauja), tai net grindys pyška Br. Nu te apropia de fetele astea, Būbl. Sufixul -učė este un sufix întâlnit mai ales în graiul zanavykų — kapsai aproape că nu-l cunosc.

III. Sufixe cu -d-

1. -da. Înaintea lui d sufixal se află, de regulă, și un grup de sunete precum il, in, el, an… De exemplu: kibilda ir klibinda „șchiop, om cu picioarele strâmbe”: Eina kap klibinda Žal., švebėlda „cel care vorbește neclar, bâlbâindu-se, peltic”, balánda „bot. Chenopodium”, pabálda „persoană care se foiește, om neliniștit”.

2. -das. Aici avem cuvinte de origine și formare variate, precum, de exemplu: klõdas „rând, strat”, paklõdai „paie așternute pe pământ în șură, când se depozitează cerealele”.

3. -odas, -a. Cu acest sufix există doar vienóds, -a: Brolei, o nevienódo būdo VIkv. Compară cu alte dialecte kitódas, -a, în letonă vienāds, citāds.

4. -ėzdas; -ozdas. Cu aceste sufixe pot fi menționate cuvintele: gremėzdas „cel care este neîndemânatic”: Ale i gremėzdas — kur eina, tę i griūva Gs., gramózdas „1. obiect vechi”: Pilni kampai visokių gramózdų Plv. „2. cel care este neîndemânatic, greoi”.

IV. Sufixe cu -g-

1. -ga. Merită menționate aici câteva cuvinte formate cu rădăcina -ei- și cu un anumit prefix, de exemplu: išeiga „ieșire, plecare”, péreiga „1. datorie, 2. hoinar”: Sugau-dysi tą svieto péreiga Plv., prieiga || pryéiga Gs. „apropiere, pregătire”, sueiga „venire împreună, adunare”; în plus, cuvinte apărute recent în dialect: ãpeigos „ceremonii”, pareigà „obligație”.

2. -gas. Cu acest sufix există doar cuvântul padárgas „unealtă, făptură, obiect confecționat”: Pilni kampai visokių padárgų Plv. Poate că aici trebuie inclus și žiõgas: Strāksi kab žiõgas VIkv.

3. -gys, -ė. Există două cuvinte cu acest sufix, folosite când se vorbește despre vârsta animalelor: dveigys, -ė „de doi ani”, treigys, -ė „de trei ani”: Șokinėja, laksto, kap dveigė a treigė kumelaitė Gs. Pasiliko sau tik vieną dveigį Alk.

10*

147

4. -ingas, -a. Aceasta este un sufix adjectival folosit pe scară largă în dialecte. Predomină adjectivele denominale, care exprimă posesia unor însușiri ale obiectului denumit de substantivul-bază, de exemplu: dékingas, feminin dékinga, džiaukšmingas, gailestingas, kaulingas „cu multe oase mari“, kantringas „răbdător“: Kantryngas žmogus Dkš., lašiningas „gras, cu slănină bună“: Lašininga kiaulė — bus ko valgyt Nm., lýingas || lytingas kpl || lietingas⁴ kplI: Lỹtinga diena VIkv., mìltingas: Mìltingos bulvės „bune, gustoase, care se sfărâmă“ Gs., piningingas „care are mulți bani“, smalìngas: Ot, smalìngos malkos tai gerai dega Plv., vė́jingas „vântos“: Vėjinga diena — gerai džiovina VIkv.

Adjective cu sensuri asemănătoare sunt și teisingas, tvarkingas.

Derivatele de acest tip pot exprima, pe lângă sensul principal menționat, și particularități mai specifice, de exemplu: iškalbingas „elocvent“, melagingas „neadevărat, mincinos“: Melagingos šnekos greit paplinta VIkv., nagìngas „care se pricepe să facă orice, îndemânatic la lucrul cu mâinile“: Nagingą vyrą gáu Gs., petìngas „cu umeri lați“: Petingas vyras, tai i drúc Nm. Pakeleivingas žmogus apsinakvó KzR., širdìngas „cu inimă bună, sincer“: Oi, kokia ji má širdinga — negaliu acdžiaukt Žal.

Unele adjective cu acest sufix se pot forma nu numai de la substantive, ci și de la adjective, de exemplu: garsìngas — gaũsas, garsus: Tai garsingi vyrai — visi juos žino VIkv., meilìngas — meilė, meilus, malonìngas — malonė, malonus.

Un exemplu mai cunoscut format de la un adjectiv este sumanìngas — sumanus, iar de la un verb — dėdinga (viță).

Cu prefixul be-, este cunoscut un singur adjectiv cu sufixul -ingas: bereikalìngas „inutil“: Kas iš to — bereikalìngas tik darbas Bgt.

5. Diverse sufixe cu -g-. Aici merită menționate sufixele folosite mai restrâns, care au înaintea lui -g- din sufix anumite sunete sau grupuri de sunete.

De exemplu, dintre cuvintele cu vocala a înaintea lui -g- din sufix, mai cunoscute sunt următoarele: medžiagà „pânză, țesătură; ceea din care se face ori se construiește ceva“, mandagùs, -i, melãgis, -ė || melãgius, feminin melãgiuvienė: Ką tu klausai tos melãgiuvienės Alk.

Cu e înainte de -g- merită menționate: vėdega || vedegà „un anumit tip de topor“: Vėdega geriausia tinka loviám iškapot Gs., vuodegà.

Poate că aici se poate include, de exemplu, și: vertélga „comerciant, speculant“: Menkas darbinykas iš tokio vertélgos Žal.

De asemenea, se întâlnesc doar câteva exemple de derivate formate cu grupul de sunete ng din sufix (precedat de o vocală), de exemplu: žabángai || žabángos „capcană, laț“, burliungis, feminin burliungė „om cu fața grasă“, mėšlungis || mėšlungis „boală caracterizată prin crampe musculare sau ale tendoanelor“ Kai užeina mėšlungis — negali paeít Gs., riebungė „grăsuță“ Vink.

V. Sufixe cu -j-

1. -ju-. În graiurile descrise sunt foarte frecvente formațiile substantivale mai recente cu sufixul -ju-⁵. Ca sens, ele sunt apropiate de cuvintele cu sufixul -inykas || -iminkas

⁴ Atât acest adjectiv, cât și unele dintre celelalte adjective cu sufixul -ingas sunt accentuate pe rădăcină mai ales de oamenii în vârstă.

⁵ Deși, din perspectiva limbii actuale, acest sufix nu este consonantic, este inclus aici ca excepție, deoarece formațiile cu el sunt foarte caracteristice graiurilor descrise; în plus, aici se dorește totodată să se remarce genul lor feminin.

148

sensului de bază. Sufixul de gen feminin al acestor formații, mai ales al celor bisilabice, este de obicei -iuvienė, iar uneori -ė. De exemplu: blýnius, fem. blýniuvienė „cel care iubește clătitele”: Toți copiii noștri sunt mari mâncăi de clătite, Vlkv., bulvius, bulvė „iubitor de cartofi”, blūsius „cel care are mulți purici”: Câinele lor este un adevărat blūsius, Alvt., drūskius „cel căruia îi place să mănânce sărat”, kailius „tăbăcar”, kiaūlius „murdar, neîngrijit”: Ei, o să vezi ce-o să pățească kiaūliuvienė asta, Gs., kerdžius kpl || skerdžius kpl: Măcelarul a tăiat purcelușa, după ce și-a ridicat un paravan, Dkš., pienius „iubitor de lapte”, pyrāgius „iubitor de prăjituri”, puōdžius „olar”, pū́rvius „murdar, plin de noroi; muncitor de câmp”: Ai fi fost o fată frumoasă, dar ești așa o pūrvė, Gs., rāčius „rotar; dulgher”, seilius „cel care salivează”, snārgius „1. cel cu nasul plin de muci, 2. copil”, skarmālius „cel zdrențăros, îmbrăcat în zdrențe”: A sărit drisk(i)us cu skarmālium, Plv., skrandžius „cel îmbrăcat cu o skranda”, skudū́rlius „1. cel zdrențăros, 2. colector de cârpe”, skūrždžius „cel sărăcăcios, neînsemnat, care trăiește în sărăcie”, spirgius „1. iubitor de jumări, 2. om mic”. Vezi și ghicitoarea: S-au încăierat, s-au bătut cânepa cu slănina (Mardi Gras — începutul Postului Mare), Gs.

Dintre adjective, există doar câteva formații de acest tip, de exemplu nuōgius „gol”. Formații precum, de exemplu, sùkčius (cf. sufixele cu -č-) pot fi formate și de la participiile pasive la trecut cu sufixul -ta- (suktas). Se întâlnesc uneori și formații aparte, de exemplu garbinius, -ė „cel cu părul cârlionțat”: Îl cunoști pe acel garbinys? Alk.

Nu sunt prea multe formații cu acest sufix derivate și din verbe. Se poate presupune că în trecut erau mai numeroase. Sensurile lor sunt diverse. De exemplu: lakiūs rar „roi”, prietvarius „constipație — boală”, skaitlius || skaičius, skýrius, spiēčius.

Dintre exemplele de nomina agentis și cele cu sens apropiat de acestea, merită menționate: aūšlius „flecar”: Aūšliau, de ce faci gălăgie, ce vrei? Grš., drisk(i)us „zdrențăros”: Mi-e rușine să merg cu driskiuvienė aceea, Gs., driūlius „cel greoi, leneș”, Grš., knisius „cel înclinat să scormonească, să răscolească”, knipčius „cel înclinat să ciugulească sau care tot ciugulește”, smīlius „1. ascuțit, 2. degetul de lângă degetul mare”, snūdžius „somnoros, adormit”: Ce-or avea de gând snūdžiai aceia — tot îi pândesc pe alții, Žal.

2. -ėjas, -ėja. Sufixul -ėja (fem.) este de multă vreme mai obișnuit doar în unele cuvinte de gen feminin, de exemplu: audėja || audėja, melžėja, rovėja (de in), verpėja. Sufixul -ėjas, -a (pjovėjas, siuvėjas, šokėjas, šlavėjas, vedėjas și altele) este, de regulă, mai recent, preluat din texte scrise. Astăzi, în unele cuvinte este mai obișnuit sufixul -ėjas, iar în altele — -ikas. În plus, există exemple în care sensurile acestor sufixe diferă, de exemplu: gynėjas — în instanță, gynikas — în lupte pedestre, bătăi, Ūt., kūrėjas — al lumii, kūr ikas — al sobei, Ūt.

Formațiile cu sufixul -ėjas, -a sunt, de regulă, nomina agentis și se formează de la temele verbale ale timpului trecut iterativ. Poate apărea câte un exemplu, mai ales mai recent, format și de la tema prezentului, de exemplu ginėjas: Apărător al patriei, Gs. Cuvântul ravėja rar, Gs., Vlk. poate fi o formă analogică după ravėtoja.

3. -ija. Cu acest sufix se formează în primul rând substantive cu sens colectiv sau similar, de exemplu: kareivija „soldați, armată”, Gs., Brt., KzR., ponija „mulți domni, domnii”: Odinioară, toată ponija era înghițită, Alk., šunija „1. mulți câini, 2. companie rea”, velnija „treabă diavolească”, vergija „sclavie”, vyrija „grup de bărbați”.

149

— Se întâlnește câte un cuvânt cu alte sensuri, de pildă: perkūnija, (v)uošvija „viața socrului”: Buvau (v)uošvijoj, tai primylėjo (privaišino) Šn., žarija, Orija „afluentul stâng al râului Gazda” Klvr.

Pe baza acestor substantive comune și a denumirilor popoarelor și țărilor (Baltarusija, Gudija || Gūdija, Lenkija || Lenkija, Rūsija, Vokietija), sufixul -ija este folosit tot mai des pentru a denumi și anumite părți ale RSS Lituaniene, de pildă: Aukštaitija, Dzūkija, Kaunija, Vilnija, Zanavykija, Žemaitija.

4. -ijas. Acest sufix nu este popular în graiurile descrise. Sunt cunoscute doar următoarele cuvinte formate cu el: galvijas ir trainijas || trainija „parte a căruței, piesă de tracțiune”.

5. -tojas, -a. Cu sufixul -tojas, feminin -toja, se formează substantive de agent. Atașat la tema verbelor primare, el formează în graiurile descrise doar un singur cuvânt cunoscut la masculin, probabil: artójas: árti. Derivarea cu acest sufix din verbe secundare este destul de productivă, de pildă: ardýtojas: ardý-ti, gadìtojas, grybáutojas, mokýtojas, prižiūrėtojas, rágitojas, važiuotojas. Ultimele derivate se folosesc și la genul feminin.

Unele cuvinte au, în câte un caz izolat, și terminații de temă în u la genitivul singular, de pildă: artójaus || artójo, lygítojaus: Mes klausom Blindo Tado, lygitojaus mūsų vado (d., nj.) VIkv.

6. -auja. Sunt cunoscute două cuvinte cu acest sufix: šunaujà „1. mulți câini, rar; 2. câțiva oameni răi” (cf. šunija): Ne dieve duok gyvet su tokia šunaujà Gž., vilkaujà „1. locul unde sunt mulți lupi; 2. loc rece, cameră rece, adăpost pentru lupi; 3. afluentul râului Šeimena lângă Vilkaviškis”.

7. -ojus. Sunt cunoscute două cuvinte cu acest sufix: rytójus ir vasarójus: Daugiausia sėja rugius, kviečius, vasarójaus — mažai VIkv. Ultimul cuvânt, pe lângă tema sa în ju, are și o temă în ja: vasarójus || vasarójas, vasarójaus || vasarójo, vasarójus ret. || vasarójei. Dativul plural este doar vasarojam(s).

VI. Sufixe cu -k-

1. -ka. Un derivat al sufixului lituanian -ka cunoscut pe scară largă este oškà. Formarea cuvântului kiškà (de pildă: Ilgos kiškos „picioare lungi” Gs. Kėlinų kiškà) este neclară.

De menționat separat este cuvântul mergìčkà „fată adolescentă”, în care sufixul poate fi considerat și -ička: Ištekėjau būdama tik mergička VIkv.

În graiurile descrise există câteva zeci de derivate hibride, de obicei cu sufix compus, formate cu sufixul nelituanian -ka. De pildă: kaimynkà || kaiminkà „vecină”, motkà: Tėvą pasodina iš vienos pusės, o motką — iš kitos Ig., bobėlka „femeie bătrână, femeie de nimic”, kumelkà „iapă slabă”, vagìlka „hoață”, mergélka „fată sau tânără, tânără dar de nimic”. După cum se vede, acest sufix are o anumită valoare depreciativă și peiorativă.

2. -kas. Acest sufix apare, poate, doar la câte unul dintre substantivele mai cunoscute, de pildă: sliekas, laiškas „frunză de ceapă” || laiškas „scrisoare”. Cu sufixul -kas s-a format și cuvântul rar žélkas „vlăstar, lăstar”. Ji skabūja bulvių želkus Grl.

Dintre derivatele mai neobișnuite, sunt de menționat: pridėčkas „adaos”, pridurkàs „partea adăugată la poalele cămășii sau partea fustei”: Jau nemažas, o da vis įsikabinęs į mamos pridurką Gs.

150

3. -kis, -ė. Cu sufixul -kis (mai exact -škis sau -skis, genul feminin -kė) sunt de menționat următoarele cuvinte caracteristice dialectului (substantive sau adjective): dičkis, -ė, dručkis, -ė „om gras”, juočkis, -ė „persoană cu păr închis la culoare sau cu tenul închis; animal negru, negricios”: Būt nieko mergina, tik tokia juočkė KzR. Bó mūsų du šunes — vienas margis, kitas toks juočkis Gs. An pieno juočkė gera karvė Iš., raučkis, -ė „cel care este roșu, roșcat”, riupkis, -ė „broscoi”, sūskis, -ė „sărăntoc”.

Merită menționat separat și cuvântul striūpkis (striūbkis) „bucată rotundă, de obicei mică, de bălegar sau de altceva” || striūpkis, -ė „cel care este scund, nu înalt”: Jų vaikai visi toki striūpkei Gs.

4. -(s)kus, -(s)kuvienė. Sufixul -(s)kus, genul feminin -(s)kuvienė, este destul de caracteristic dialectelor descrise. Are o anumită valoare de înclinație spre ceva sau depreciativă. De exemplu: ėskus, genul feminin ėskuvienė „cel care mănâncă mult și necontenit, mâncău”: Negali prišert — ale ir ėskuvienė! Gs. plėpkus „flecar”, pirčkus || pirškus „cel care trage pârțuri”, šlapkus „udătură”: Na, kur tu ir buvai, šlapkau, šlapkau? Plv., tūpkus „cel care se foiește”.

Dintre formațiile menționate se distinge cuvântul meitkus „purcel de mărime mijlocie”, de la care nu se formează forma de gen feminin.

5. -ikas. Acesta este un sufix destul de productiv, folosit uneori și în paralel cu sufixul -ėjas, însă acesta din urmă este mult mai rar și apare mai ales la cuvinte mai recente de tipul nomina agentis.

Cu sufixul -ikas se formează în principal din verbe simple derivate de tipul nomina agentis, al căror gen feminin are sufixul -ikė. De exemplu: bridikas: Bridikai brėda Snt., ėdikas: Žmonių ėdikas „pârâtor, nimicitor” Gs., čiuožikas, gyrikas: Ji buvo gerų žmonių gyrikė Kps., grėbikas, kasikas, keilikas: Duoda būtėlį tiems keilikams Snt., kulikas || kūlikas, mėžikas, ravikas, skundikas, šokikas. Unele dintre acestea, de exemplu: kirtikas: Rugių kirtikai Gs. Jis jau netoli to kirtiko (kuris medį kirto) nuėjęs VŠR., lipikas ret, „cel care se cațără undeva”, patarikas „sfătuitor”, plėšikas, aproape că nu are alături o formă de gen feminin. După cum vedem, acestea se formează în principal de la timpul trecut simplu, dar câteva se formează și de la timpul prezent: minikas Grl., kulikas Vygr., kurtikas VIkv.

Între cuvintele folosite în paralel, cu sufixele -ėjas și -ikas, există totuși uneori o anumită diferență de nuanță, mai greu de explicat; de exemplu, în zona Būbleliai, -ėjas desemnează o persoană capabilă să efectueze acțiunea sau munca respectivă, în timp ce -ikas desemnează pe cineva care o efectuează în prezent, de exemplu: Pareina pjovikai — aceștia sunt cei care cosec, dar nu înseamnă că se ocupă numai cu această muncă. Cf. V 2.

Formate de la verbe secundare cu sufixul -ikas, genul feminin -ikė, sunt: kratikas „cel care scutură”: Acirādo, mat, kratike (mėšlo) Gs., statikas „cel care clădește snopii de secară sau grâu tăiați”: skalikas „un astfel de câine, ogar” (forma de gen feminin nu se folosește). În plus, cf. ghicitoarea cunoscută probabil din texte: Kat kabikas nekabėtų — ir tupikas netupėtų (slănina atârnată și pisica) VIкv.

6. -ikis, -ikė. Sunt cunoscute cu sufixul -ikis: jaunikis „mire”, laimikis || laimikis „1. obiect câștigat, 2. victorie”; în plus, numele de familie Eidikis || Eidikys și, uneori, adjectivul substantivizat raudonikis, -ė „persoană roșie”. Se întâlnesc și cuvinte cu o formare neclară, de exemplu gābikis „cel rău, diavol; persoană asemănătoare diavolului”: Baisus kaip gābikis Gs. Duok per ragus tam gābikiui Plv. Duok tam gābikiui per guonę, ka nelistu Gs. În graiul KpIIr este larg folosit sufixul diminutival -ikė al substantivelor, de exemplu: kačikė, lovikė, pelikė, skarikė, suknikė, viščikė; Bunicuța coace bandži-

151

îi dă acea bandžikė iapei (ps.) Vv. În Pagirys a construit o stubikė Grl. Cu sufixul -ikė se formează uneori și adjective sau substantive care îndeplinesc funcții adjectivale, de exemplu: mažikė, senikė: Mudvi su senikė žmona rovėm Grl. Aici acest sufix apare și în numele de familie ale fetelor; numele de familie ale fetelor cu acest sufix se formează mai ales de la nume de familie masculine cu sufixele: -ūnas, -ilius, -evyčia etc., de exemplu: Brundzikė, Daunorikė, Katilikė, Morkūnikė, Senkevyčikė, Vaitkevyčikė, Varkalikė, Venckūnikė, Žemaitikė⁶ (Brūndza, Daūnora(s), Katilius, Morkūnas, Senkėvyčia, Vaitkėvyčia, Varkalà, Venckūnas, Žemaitis).

7. -okas, -a, -okas, -ė. Cu sufixul -ókas, feminin -óka, se folosesc adjective care exprimă un anumit grad (superior), de exemplu: gerókas, mažókas, laibókas, lėtókas: Gers vaikinc, tik biškį lėtókas Gs. Da geriau, ka lėtóko būdo Gs., senókas, sunkókas. Sensul acestui sufix corespunde celui al adjectivelor cu apy- (apvgeris, apvmažis).

Cu sufixul -ók as, feminin -ókė, apar substantive de tipul nomina agentis cu sens peiorativ, de exemplu: sapaliókas „cel care spune prostii, bate câmpii“, viliōkas „seducător“. Uneori se folosește câte unul sau altul dintre substantiva mobilia formate și de la substantive sau adjective, de exemplu: rupūžiōkas, feminin rupūžiōkė „copil sau animal de nimic“, stačiōkas, -ė „persoană cu vorbire directă și nepoliticoasă“.

Sufixul -ōkas, -ė se folosește pentru a indica locul de reședință sau de origine al oamenilor, de exemplu: kauniōkas, -ė V1kv., prieniōkas, -ė Ūt., vištyčiōkas, -ė (: Vištytis) Graž., Vygr. Cu acest sens, sufixul -okas se folosește și în limbile slave, cf. pol. warszawiak, krakowiak.

Trebuie menționate separat substantivele masculine cu formare și sensuri diverse: paršiōkas „purcel de mărime medie“, dvejōkai „haine îmbrăcate una peste alta“ (de exemplu, două cojoace) și numele de familie Naujókas; în plus, cf. cuvântul din limba comună naujókas, -ė.

După cum reiese din exemple, sufixul substantival -ōkas, -ė are accent circumflex, în timp ce sufixul adjectival -ōkas, -a are accent acut.

8. -ukas, -ukė; -uka. Sufixul -ukas este foarte larg folosit. Se formează cu el, probabil, mai ales substantive comune cu sens afectiv și diminutival. Consoana dinaintea lui u din sufix poate fi palatalizată sau nepalatalizată — aici nu există o regularitate clară. Consoana t palatalizată devine č. De exemplu: antūkas || ančiūkas, arkliūkas, aržuolūkas || aržuoliūkas: Aržuoliūkas, grižuoliūkas, devynšakis, baltalapis, viršuj menuo teka (inul înflorește) Vv., garniūkas, kačiūkas || katūkas, kumeliūkas || kumelūkas Būbl., lapūkas „1. diminutiv de la lapas, 2. pui de vulpe“: Pilvą perėžia lapės i randa lapukūs (ps.) Vv., namūkas, paršiūkas, paukščiūkas || paukštūkas, peilūkas || peilūkas, staliūkas || stalūkas, viščiūkas || vištūkas, žąsiūkas || žąsūkas, žvirbliūkas || žvirblūkas.

În zona Naujoji Ūta, Jiestraki, Pašlavantys (raionul Prienai), s-a auzit același cuvânt cu o consoană palatalizată și, mai rar, cu una nepalatalizată sau, uneori, doar într-o singură variantă, de exemplu: arkliūkas || arkliūkas, kačiūkas || katūkas, kumeliūkas || kumelūkas, staliūkas, paršiūkas, žąsiūkas, žvirbliūkas. În dialectul zanavykai se pronunță mai des cu consoană palatalizată, dar se spune și cu consoană nepalatalizată, mai ales când se vorbește cu copiii, de exemplu: katūkas Grš., kumelūkas Būbl., paukštūkas Grš. Aproape exclusiv cu consoană nepalatalizată (arkliūkas, lašūkas, peilūkas, paršiūkas, viščiūkas) se pronunță chiar în colțul sudic al arealului kapsai (Kalvarija, Liubavas, Vygreliai…).

⁶ Cf. M. Sapijanskaitė, Garliavos tarmė (lucrare de diplomă, manuscris), Universitatea de Stat Vilnius „V. Kapsukas“, Facultatea de Istorie și Filologie, Catedra de Limba Lituaniană, 1951.

152

Sufixul feminin (simplu sau în sufixe compuse) -ukė este puțin mai rar decât sufixul masculin -ukas. Palatalizarea consoanei care precedă sufixul este și aici inconsecventă, de exemplu: avūkė Vlkv., ančiūkė Gs., Vlkv., dalūkė AžB., garbiniūkė: Odinioară, garbiniūkių (mărunțelele flori de rută crețe) se prindeau în păr Gs., kumeliūkė Grl., kvestūkė: Femeile purtau basmale pe cap, legate la spate, kvestūkės atârnau peste umeri Klvr., mokytojūkė Grl., netyčiūkė: Fiica lor cea mare a fost netyčiūkė: s-a născut după nuntă sau înainte de nuntă Būbl., prielaidinūkė: El a mai trăit cu una ca aceasta, aproape prielaidinuke (concubină) Grl., pušiūkė: Pušiūkės atât de micuțe Ūt., skiedriūkė KzR., spyniūkė Nm., viščiūkė Vlkv. || vištūkė Grl., || žąsiūkė || žąsukė rar Gs., Plv. Unele dintre aceste formații se disting într-o măsură mai mare sau mai mică prin sensul și, uneori, prin formarea lor (cf. garbiniūkė, kvestūkė, netyčiūkė, prielaidinūkė).

Sufixul -ukas este, de asemenea, folosit pe scară largă în numele de familie ale fiilor, copiilor și, în vorbirea familiară, ale bărbaților necăsătoriți, dacă înaintea sufixului nu se află consoanele g, k, de exemplu: Abraitiūkas Plv., Brundžiūkas Grl., Bulotiūkas Dkš., Daugeliūkas Grl., Garboriūkas Būbl., Giedraičiūkas Dkš., Klimiūkas Grl., Vlkv., Kuraitūks Grš., Luisūkas Gs., Žal., Rimošaitūks Grš., Varkaliūkas Grl., Vosiliūkas Brt., Žieviūks Būbl. Cf. numele de familie: Abráitis, Brúndza, Búlotą(s), Daugėla, Garbórius etc. Uneori apar și forme incorecte, de exemplu — Jablonečkiūks Plb., dar, de regulă, dacă în rădăcina sau la finalul temei numelui tatălui se află consoana k, numele de familie ale fiilor se formează cu sufixul -utis, de exemplu: Bartkūtis Būbl.; Butkūtis ib., Kamickūtis Vlkv., Senkūtis Gs., Šilingūtis Būbl., Šniečkūtis Nm. Cf.: Bartkus, Būt kus, Kaminckas etc.

Zanavykai și kpllr folosesc sufixul -ukė în numele de familie ale fetelor, de exemplu: Bernotūkė Grš., Braziūkė ib., Deltuvūkė Pašl., Gelčiūkė Ūt., Kuraitūkė Grš., Būbl., Matulaitūkė Ūt., Rimošaitūkė Grš., Vaišn orūkė Būbl. Cf. numele de familie: Bernota(s), Bražys, Deltuva, Gelčys (Gelčius), Kuraitis etc. În graiul kpllr, acest sufix feminin este folosit mai ales atunci când numele de familie masculin are terminația -a, precedată de consoanele -mp-, de exemplu: Šliumpūkė: Šliumpa, Trumpūkė: Trūmpa⁷. În zona Gris-kabūdis și în alte locuri, sufixul -ukė se folosește cel mai adesea când este vorba despre fetițe, deși se spune și cu referire la fete adulte.

În plus, sufixul diminutival -ukas se adaugă și la un alt sufix diminutival, de exemplu -elis, formând astfel sufixul compus -eliukas, de exemplu: aukseliūkas Grl., grybeliūkas KzR.

Adjectivele cu sufixul -ukas, femininul -ukė, se formează de regulă numai din adjective cu tema în a, de exemplu: juodiūkas || juodžiūkas, mažiūkas, ploniūkas, siauriūkas, trumpūkas. În plus, în special în kpllr, se formează și adjective cu sufixul -utis pornind de la tema adjectivelor diminutivale, rezultând un sufix compus, de exemplu: baltučiūkas, geruč-iūkas, gražuč iūkas Grl., mažučiūkas KzR.

Cu sufixul -ukas apar și adjective substantivizate, de exemplu greitūkas „1. tren rapid”: Greitūkas nu oprește peste tot Vlkv. Am mers cu greitukų Kps., „2. copil iute”: Ce iute ești, copile, greitūkas Ig.

Sufixul -ukas se folosește și la formarea substantivelor verbale, de exemplu: giržduk as „scârțâit, obiect care scârțâie”: Mi-a intrat un girždukas în mână Žvr., plepikas, -ė „vorbăreț”, švilpukas „fluier”, žindūkas, -ė „1. copil sau pui de animal alăptat, 2. sugar”: E mare, dar încă are žindūką în gură Gs.

⁷ M. S a p i j a n s k a i t ė, Garliavos tarmė, 39–40.

153

În plus, se întâlnesc cu sufixul -ukas cuvinte de diverse formații sau sensuri, de exemplu brūzguliukai: „Aici sunt niște brūzguliukai (la războiul de țesut), prin care ar trece firele de urzeală” KzR., guobinūkas „vas scobit din lemn, întărit la bază cu un cerc de fier (pentru făină, crupe etc.)” Grl., jaunūkas, -ė „persoană tânără”: „Bătrânii (bunici) vor munci, iar voi, tinerii, veți sta întinși?” (ironic) Gs., mergautinūkas, -ė „băiat fecior”, pagramdūkas „1. pâinișoară coaptă din resturile de aluat de pe fundul covatei, 2. ultimul copil din familie”, skurdžiūkas, -ė „animal sau copil mic, pipernicit”, tėvūkas „tatăl tatălui, bunic”: „Bunicul e bătrân, poalele scurte; când se apleacă, se întind” (d.) Gs.

În numele de fete se întâlnește uneori și sufixul diminutival -uka (-ukė), de exemplu: Mariukà, Mariùkė Grš., Onukà: „Mariukà și Jonukas trag un fum împreună” (oracija) Ūt. „S-a căsătorit cu Onukà lor” Gs.

9. -tukas. Acest sufix este rar. Merită menționate câteva substantive formate cu el din verbe, care denumesc în principal unelte: grieptūkas „inel de fier în formă de seceră, folosit la adunarea cerealelor (luarea lor de pe brazdă)”: „Unele secerătoare încă mai adună secara cu griebtukais” Brt., kauptūkas „regional: săpăligă”, kirstūkas „1. copil adolescent zvăpăiat, care sare repede”: „Încă n-a apucat să plângă, și deja e ditamai kirstūkasul” Gs. „2. animăluț asemănător unui șoarece mic” Alk., peštūkas „1. unealtă pentru smulgerea părului porcului, 2. persoană căreia îi place să se ia la harță”, plaktūkas „ciocănel”. Acest din urmă cuvânt poate fi derivat nu numai din verbul plakti, ci și din substantivul plàktas; cf. și graustūkas ir graūštas.

10. -įnykas || -ininkas. -inykas || -ininkas este un sufix nominal foarte productiv [și?]. În dialectele descrise se pronunță mai frecvent -inykas⁸.

Derivatele cu acest sufix se formează în dialectele descrise mai ales din substantive și denumesc persoane (fem. -inykė) care se ocupă permanent sau o perioadă mai îndelungată cu o anumită activitate, au grijă de ceva, se pricep la ceva ori au înclinație spre ceva. De exemplu: bitinykas, daininykas, darbinykas, daržinykas, kampinykas „chiriaș” Plut., kraininykas „cel care transportă zestrea”: „Îi îmbracă pe purtătorii zestrei — le încinge un prosop peste umăr” Ig., mėsinykas, pačtinykas, pagelbinykas, raštinykas, talkinykas Ūt. || talkinykas.

Se întâlnesc și câteva derivate de acest fel care denumesc oameni ce locuiesc într-un anumit loc, de exemplu: girinykas, -ė „care locuiește printre păduri”, laukininykas, -ė „locuitor al unui loc fără păduri — locuitor al câmpiei”: „Pe lângă Kazlūs (Kazlų Rūda) sunt gir(i)nykai, iar pe lângă Pilviškiai sunt deja laukininkai” Alk.

De asemenea, se întâlnesc cu acest sufix cuvinte formate din substantive care denumesc locul în care sunt ținute animale sau păsări, de exemplu: kiaūlinykas „coteț de porci”, žąsinýkas „adăpost pentru gâște”.

În plus, în ceea ce privește formarea substantivelor, merită menționate cuvintele mai puțin cunoscute: piršinykai „parte a hamului care trece peste pieptul calului, la nivelul umerilor” Gs., kaklininykas (plg. kaklinis) „parte a hamului de-a lungul gâtului” Būbl.

Substantivele formate cu sufixul -inykas || -ininkas din adjective sau din unele alte părți de vorbire sunt puține; merită menționate, de exemplu: aūtrinykas învechit Gs. „Noi eram ca niște aūtrinininkai” Būbl., branginykas, -ė „cel care cere un preț mare la vânzare”, pėkštinykas „soldat dintr-o unitate de infanterie”, raitinykas, pirmìnykas, smarkinykas „om energic”: „Nu fi așa de smarkinỹks, că o să pățești chiar tu” Žal.

⁸ Kapsai folosesc cel mai adesea numai -inykas (-ininkas este aici forma mai nouă), în timp ce zanavykai, pe lângă forma mai frecventă -ininkas, au folosit și -inykas (darbinyks, šeiminýks, ūkinyks). Despre apusele din Naujoji Ūta s-a auzit și forma -inikas (pulkinikas).

154

Numele proprii apar în denumirile satelor (de regulă, la plural) și în nume de familie, de exemplu: Navinykai || Naujin ykai Vlkv., Būdinykas Gs.

De remarcat că, în formațiunile cu sufixul -inykas || -ininkas, se omite sunetul i sau întreaga silabă ni, de exemplu: girnykai „locuitorii pădurilor“, kepūrnykas „cel care coase și vinde pălării“ (învechit), liežuvnykas „vorbăreț, mincinos, flecar“, malūnykas || malūninkas Būbl., vargōnykas, vestūnykas Gs. || vestūvininkas: Vestūvininkai s-au întors acasă Grš., trāktornykas, trobēlnykas (învechit) „țăran sărac, locuitor care are doar o căsuță“. Vezi și baudžiāunykas < baudžiauvinykas.

După cum se vede din toate exemplele date, cu câteva excepții, cuvintele cu sufixul -inykas se accentuează conform regulii cunoscute de accentuare a limbii literare⁹.

11. -iškas, -a. Acesta este un sufix adjectival¹⁰. Cu acest sufix se formează în principal adjective de la substantive. Aceste formațiuni exprimă cel mai adesea o anumită apartenență sau asemănare. De exemplu: bōbiškas „ca femeile“: De ce asculți flecărelile acelea de femei, Gs., čigōniškas žmogus „om viclean, șiret“, kiaūliškas apsėdimas „comportament nepoliticos, nepotrivit“, mēsiškas valgis „preparat din carne sau cu carne“, pāsakiškas „ca în povești“. Se întâmpla să auzim tot felul de întâmplări ca în povești, Vlkv., senōviškos mode, šūniškas gyvenimas „viață rea, sărăcăcioasă“, žiēmiška kepurė „călduroasă, purtată iarna“. Aici, poate, ar trebui inclus exemplul: „Sodžius“ — și žemaitiško și giōgiško¹¹ Klvr.

Sensul de apartenență este indicat mai ales de exemple precum: angliška medžiaga, vōkiška modă.

Se întâlnesc câteva cuvinte cu sufixul -iškas formate de la adjective sau de la unele alte părți de vorbire, de exemplu: vidutiniškas vyrukas, visiškas ligonis, pasiūtiškas šaltis, kazdiēniškas acitikimas, savōtiškas žmogus.

12. -iškis, -ė. Bendriniuose žodžiuose priesaga -iškis, mot. g. -iškė, vartojama, pavyzdžiui, tokiuose dariniuose: alytiškis „iš ar nuo Alytaus žmogus“, jūsiškis „kas su jumis gyvena, kas yra jūsų“, mūsiškis, namiškis „tų namų gyventojas“. – Kap kiti jūsų namiškiai laikosi? Vlkv. Priesaga -iškis, -ė, lygiagrečiai su -ietis, -ė, vartojama ypač kpII: birštoniškis, kauniškis Pašl., prieniškis, sasnaviškis Jiestr., simniškis Dkš., vilniškis, virbališkis Vygr. Daukšių tarmės atstovams atrodo, kad tarp priesagų -iškis ir -ietis yra šioks toks skirtumas, bet koks tas skirtumas, nepasisekė sužinoti. Zanavykų yra sakoma: Parvažiavo šakiškei „tie, kurie buvo Šakiuose“ Būbl.

Trebuie menționat separat cuvântul vyriškis „bărbat“. Au fost două femei și un bărbat, Gs. De aceeași formație ca vyriškis este cuvântul cu sufixul -iškė moteriškė „femeie“. Puțin câte puțin, puțin câte puțin, s-a făcut femeie (cântecel), Plv.

În dialectele descrise, cu sufixul -iškė apare cuvântul tēviškė „1. locul natal — locul părinților; 2. rar, învechit, iobăgie“, de exemplu: Erau astfel de tovărășii, oamenii mergeau și cântau: Doamne, prin mila ta, întoarce-ne tēviškė Būbl.

Numele proprii — toponime de locuri locuite cu sufixul -iškis, -iškė (la singular sau plural) — sunt mai numeroase decât cuvintele comune. De exemplu: Ałdriškei satul Žal., Būdžiškei satul Alvt., Juozūniškė satul Plv., Moziūriškės satul KzR., Pilviškėi orașul, Plū-

⁹ Plg. A. Laigonaitė, Literatūrinės lietuvių kalbos kirčiavimas, Vilnius, 1959, p. 43–44.

¹⁰ Se întâlnesc, deși foarte rar, și câte un substantiv cu acest sufix, de exemplu: Nu are niciun fel de gyvuliško Grl. Fata aceea mērgiškė nu a învățat Būbl.

¹¹ În împrejurimile Kalvarija, locuitorii ținutului Kapsukas sunt numiți žemaičiais, iar dzūkai îi poreclesc pe oamenii din împrejurimile Kalvarija giūogais.

155

tiškės orășel, Vilkaviškis; hidronime: Bagžiškė Dkš., Dūdiškis Kps., Grįžiškis Igl., Kišliškė Šil., Kavoliškė Kps., Rudiškis Kps., Pabališkis Ss. Este de remarcat că sufixul -iškė este mai frecvent folosit la singular pentru denumiri de locuri în partea vestică și nordică a dialectelor descrise, iar -iškės (plural) în partea estică și sudică.

13. Diverse sufixe cu consoana -k-. a) -aka: ąšaka: Duonutė bė cu ąšakom Gs.

b) -aika: nevaláika „neglijent, murdar”. Baisus nevaláika tas vaikščias Plv.

c) -auka: staučiáuka „gard din pari” Šil.

d) -ečkė: rupėčkė „broască râioasă”: Așteaptă tu, rupėčke, că-ți arăt eu! (se spune, înfuriat, unui neastâmpărat) Alvt.

e) -ėkas. Cu acest sufix există câteva cuvinte de origini și sensuri diferite, de exemplu: kanabėkas „unealtă pentru răsturnarea gunoiului de grajd din căruță”, ponėkas „domnișor neînsemnat”.

f) -eika: lindėika „cel care se bagă peste tot”, mušėika || mušėikė „bătăuș, căruia îi place să se bată”, Judrėika pârâu VŠR., Mažeika nume de familie VIkv.

g) -elka: tupėlka „cel care stă jos, șade”: Ei, tupėlka, hai la tors Br.

h) -erka: pliumperka „persoană grasă (mai ales despre femei)”: Pliumperkos, anà, gōglina Br.

i) -urkė: čiūčiurkė „fetiță care se udă”, pečiūrkė „locul de sub cuptor”.

j) -uška: dainuškà, peliuškos „mazăre neagră de calitate slabă”, vakaruškos || vakaruškà „dansuri seara”, voveruškà „un astfel de ciupercă”, nume de familie: Andriuškà, Baltuškà, Bartuškà.

VII. Sufixe cu -l-

1. -(s)la, -(s)las. Cu sufixul -la există vreo duzină de formații, cel mai adesea verbale, cu sensuri diverse, de exemplu: šmekla „monstru”, švarplà „o mică tăietură, o proeminență sau o ruptură; spațiul gol dintre dinți”: Și-a crăpat buza — și a rămas cu o șvarplà Plv., tešla, vėpla „nătărău”, žiopla || žioplà „om cu gura căscată, cam prost”, žirglà „cu picioare lungi”: Iată că vine și žirglà acela Snt. Cu -sla este cunoscut doar gýsla। Cu sufixul -las există câteva substantive, de exemplu: aūlas: Negru ca talpa cizmei Gs., driėžlas „șopârlă”, dūmlas, siūlas। Dintre adjectivele cu sufixul -las, femininul -la, sunt de menționat: dėglas, miklas। Cu sufixul -slas există doar câteva substantive, de exemplu: krislas < *kritslas, mėšlas < * *mežšlas, mókslas, tikslas, žaislas Būbl. „căpăstru, zăbală”, žaislas nj. „jucărie”.

2. -(s)lys, -ė. Mai întâi trebuie menționate următoarele nomina agentis cu sufixul -lys, femininul -lė, de exemplu: burblys „1. cel care bombăne mereu, 2. copil gras”, čirkšlys, -ė „copil sau fetiță care țipă și plânge”, šnypslys „cel care lucrează aplecat, parcă fornăind”: Ștaras trudește, doi șoimi se agață, iar sărmanul șnypslys se strecoară în urma lor (arată plugul) Alvt., šveplys „cel care vorbește peltic”, pyplýs „1. cel care fluieră, piuie, 2. cel care e slab, neînsemnat”, veplys „cel care se holbează, nătărău”, žioplys „cel care se uită cu gura căscată; gură-cască, nătărău”: Și ai găsi pe undeva o asemenea prostuță? Alk.

Există cu sufixul -lys cuvinte cu sensuri diverse, de exemplu: baublys „zool. Botaurus stellaris”, dieglýs „junghi, o asemenea boală”: M-a apucat un junghi în coastă Gs., grėblýs, krumplýs „1. articulația degetului, 2. proeminența unei roți de fier rotative, 3. om scund și îndesat”.

156

Nu-i nimic fata, dar am primit doar un asemenea krūmplis Žal., kranklys „zool. Corvus corax”, padėlys „ou clocit”, siurblys „instrument pentru pomparea apei”, svirplys, Krioklys pârâu Žal.

Cu sufixul -lė se întâlnesc substantive cu sens concret, de exemplu: družėlės „resturi de rindeluire, rumeguș”, grimzlė (4), de obicei la plural, „sedimente”: Toate sedimentele s-au strâns pe fund Gs., rauplės, siūlė, stemplė, žnyplės; Yglė pârâu Ig., Karklė pârâu Kbr.

Sufixul -slė (după k -slė) este rar; sunt de menționat cu acesta cuvintele: gyslė || gyslė (4, 1) „frunza de tei sălbatic, gyslalapis”: Pune gyslė cu smântână dulce — se va ușura crampa Gs. Scoate gyslės de pe mână Vrb. O să-mi pun gândul să-mi treacă prin pântece gyslė, în pântece-i iarmaroc Gs., kriaukšlė || kriaukšlė „coajă de pâine” Gs., mislė, pūslė, raukšlė.

3. -lius. Cu acest sufix sunt cunoscute doar: derlius, skaitlius „număr”: Am secerat destule grămezi (de secară), după numărul lor, dar recolta nu-i prea bună (am treierat puține boabe) Plv.

4. -lus, -li. Cu acest sufix se formează adjective cu sensuri diverse, cel mai adesea din verbe și uneori din substantive, de exemplu: bailus, knislius „înclinat să scormonească, să sape” Vlkv., keblus „încâlcit”: Treaba e încâlcită aici Vlkv., seklus „puțin adânc”: Aici (în râu) e un loc puțin adânc — îl poți trece prin vad Gs., vislus: E toată neamul lor (cu mulți copii) — primesc mereu premii Plv.

5. -ala, -alas. Cu sufixul -ala se întâlnește doar ici și colo câte o formație, de exemplu: griaušala „netrebnic”: Ce să faci cu netrebnicul acela — fetele nu-s de nasul lui Alk., sniegala „un fel de păsărică” Klvr., švėpala „băiat prostuț; gură-cască, nătărău”: Ți-am spus să nu te însoțești cu nătărăul acela. Gs.

Cu sufixul -alas trebuie menționate mai întâi substantivele verbale, în majoritate denumind obiecte concrete, de exemplu: apvalkalas „îmbrăcăminte, haină”: I-am dat lui Jonukas două rânduri de haine VšR, augalas, barškalas „zornăitoare”, gėralas „băutură, cvas”, lakalas, lėsalas, padažalas „sos”, verpalai „fire, ceea ce s-a tors”, užvalkalas. Se întâlnește și câte un substantiv abstract, de exemplu: pliauškalas „vorbe urâte”, tauškalas „vorbărie fără rost; palavre”.

Există și formații nomina agentis, de regulă peiorative și depreciative, cărora le pot fi încadrate unele dintre cele menționate mai sus (barškalas, tauškalas). De exemplu: bambalas „cel care bombăne”, barškalas „om care vorbește mult”, pliūpalas „cel care flecărește — vorbește astfel”, smirdalas „cel care miroase urât, împuțitul”, tarškalas „cel care vorbește repede și tare, zornăitor”.

Există și ici și colo alte formații, de exemplu: reikalas, riebalai, šapalas „1. pai, 2. nume de pește”, vabalas.

6. -alis, -ė; -alius, -ė, -aliuvienė. Cu sufixul -alis, femininul -alė, se întâlnesc formații nomina agentis cu sens depreciativ, de exemplu: miegālis, -ė „cel care doarme mult și îndelung”, nuogālis, -ė „gol-pușcă, cel gol”; (nuogālė „lipsa hainelor cu care să te îmbraci”: Inul n-a crescut și s-a abătut asupra noastră lipsa hainelor Gs.), snaudālis, -ė „cel care moțăie întruna”.

Pe lângă formațiile cu sufixul -alis, pentru același sens se spune poate mai des și cu sufixul -alius, femininul -aliuvienė || -alė, de exemplu: bambālius „cel care bombăne mult și vorbește insistent”: Taci, bombănito! Alk., bezdālius „cel care se bășește”, miegālius, nuogālius, pirdālius, pliauškālius „cel care flecărește, vorbește urât”, snaudālius, spangālius, -ė „chior, care vede prost”: În timp ce torcea, i-au căzut pleavă în ochi și va ajunge spangālė (nu va vedea) VšR., staugālius „cel care urlă”, tauškālius: Genė este o flecăreață Br., varvāl ius „copil mic” depreciativ: Taci, mucosule, încă o să-mi scoți ochii pe-aici! Būbl.

157

7. -elis, -elė, -intelìs, -ė; -elys. Sufixul -elis, la genul feminin -elė, este folosit mai ales pentru a forma substantive diminutive și alintătoare; genul masculin (cu -elis) se formează, de regulă, de la cuvinte bisilabice nediminutive de genul masculin, iar genul feminin (cu -elė) — de la cele de genul feminin. De exemplu: brolelis, dugnelis, paršelìs, senelis, tėvelis; galvelė, mergelė, pušelė, vyšnelė. Se întâlnește și sensul diminutiv al sufixului -elis cu nuanță peiorativă: „Frumos, cum vorbesc acei dzūki” Snt.

Unele cuvinte cu sufixele -elis, -elė nu mai sunt diminutive propriu-zise — căpătând un anumit sens special, de exemplu: berželis „a șasea lună a anului, iunie”, gaidėlis „bot. pătlagină, Plantago media”: „Gaidėlei cresc mai ales în pajiști sărace” Gž. „Nici vitele nu ating gaidėlių” Šn., kūlėlis „paie legate special pentru acoperiș”; avėlė, bobėlė „dispozitiv pentru bătut coasa”, skarėlė.

De aceeași formație sunt și numele de familie, de exemplu: Medėlis, Stanėlis. În prezent, ele nu mai au sens diminutiv.

Există și cuvinte nediminutive cu sens depreciativ formate cu sufixul -elis, de exemplu: góvelis „goželis, nătărău”, goželis „cel care umblă aiurea; nătărău”: „Acel goželis umblă aiurea pe câmpuri” Nm. „Ce-ai să faci cu un asemenea goželė?” Gs., vaikelis „puști”: „S-au adunat tot felul de vaikelų la dans” Gs., vėpelis „prost, tont”: „De ce-l asculți pe tontul acela?” Plb., žiopelis „nătâng”. Deosebirea acestor formații față de cuvintele cu sufix diminutival este indicată și de locul accentului — accentul nu cade pe sufix.

Sufixul compus întâlnit -intelìs, -ė exprimă parcă un anumit grad al adjectivelor, de exemplu: Baltìntėlis (alb de tot) ca un fulgușor Gs. Încă jaunìntėlė soție Būbl. Vienìntėlis copil Nm. Naujìntėlis halat Gs.

Uneori se întâlnește și sufixul -elys; de exemplu, pe lângă vaikelis se folosește cu același sens și vaikelys: „Nu te însoți cu acei vaikėlei” Plv.

8. -ėlis, -ėlė; -utėlis, -ė; -umėlis. Sufixul -ėlis, la genul feminin -ėlė, la fel ca sufixul -elis, -ė, are mai ales sens diminutiv și alintător, însă se adaugă la teme de substantive polisilabice, de exemplu: ąžuolėlis, dobilėlis, dolerėlis: „A dat un bănuț de aur, un dolar bătut” (cântec) Alvt., piemenėlis, vainikėlis; dukterėlė, lelijėlė, seserėlė.

Din adjectivele cu sufixul -utis, -ė (baltutis) se pot forma adjective cu sufixul compus -utėlis, -ė. Cu sufixul -utėlis, -ė se folosesc, mai ales în folclor, adjective diminutive și alintătoare precum: baltutėlis, -ė, gražutėlis, -ė, lygu-tėlis, -ė Grl., mažutėlis, -ė, naujutėlis, -ė. În plus, se întâlnesc și forme precum: girtutėlis, -ė, greitutėlis, -ė.

Prin sensul lor, adjectivele cu aceste sufixe echivalează cu un anumit grad comparativ sau superlativ.

Sens diminutiv și alintător au și substantivele întâlnite cu sufixul compus -umėlis, precum: baltumėlis, brangumėlis, gražumėlis, skaistumė-lis, tolūmėlis.

Cu totul alt sens au substantivele deverbale formate cu sufixul -ėlis, la genul feminin -ėlė, care denumesc mai ales persoane (de regulă, cu o anumită conotație negativă), de exemplu: iždėkelis, nebūvėlis: „De unde-i musafirul acela nebūvėlis?” — „care nu mai fusese niciodată aici, care fusese aici demult” Gs., nugaišėlis, padėgėlis, pajuodėlis „cel cu fața neagră, înnegrit”, pamišėlis, pavaržėlis „sărman, cerșetor”, suplūšėlis, užušėlis „pe jumătate nebun”. După cum se vede, aceste formații au preluat sensul verbului prefixat din care au fost derivate

158

și sunt accentuate pe rădăcină. Aici trebuie menționate și cuvintele formate de la verbe reflexive, de ex.: aciskyrėlis, isigimelis, išsišėpelis „cel care stă cu gura căscată”: Urât — e un asemenea išsišėpelis Ig. Nu vreau să mă împrietenesc cu un asemenea išsišėpelis Žvr. Cine ar lua o asemenea išsišėpelė Ig., išilupėlis „cel căruia i s-a cojit”: Poți pune pe foc acest išilupėlis (un vas a cărui glazură s-a cojit) — nu se teme de căldură Kps., isižiojėlis „flecar; țipător, plângăcios; nătâng”: Copilul lor e un mare isižiojėlis Kps. O isižiojėlė groaznică: țipă, îi povestește altuia Gs., ištvirkėlis, pasileidėlis, susiraukėlis, usimėrkelis. Formele de feminin ale acestora au sufixul -ėlė.

Există și alte cuvinte numai de genul feminin (cu sufixul -ėlė), care denumesc în principal animale și uneori plante, de ex.: dilgėlė, kirmėlė, šiurbėlė „lipitoare”, skruzdėlė, utėlė, vėgėlė. Ele se deosebesc de diminutive și prin locul accentului.

9. -ėlius, -ėliuvienė, -ėlė. Cu sufixul -ėlius, feminin -ėliuvienė || -ėlė, există doar câteva cuvinte cu sens depreciativ, de ex.: smirdėlius „mirositor”, feminin smirdėliuvienė || smirdėlė || smirdėlė, utėlius „cel care are păduchi”, feminin utėliuvienė || utėlė.

10. -ila, -yla. Sufixul -ila este destul de rar — dintre cuvintele cu acest sufix se pot menționa doar: barzdilė || barzdylą rar „bărbos”, vaidilą, Dabrilą nume propriu.

Cu sufixul -yla se poate menționa câte un cuvânt de gen comun, de ex.: pliauškyla „flecar”, staugylą „cel care urlă, strigă”.

11. -ilas; -ylas, -a. Cu sufixul -ilas există câteva substantive masculine, de ex.: birbilas „bere proastă” Plb., brizgilas „căpăstru cu zăbală, pus pe cap”, dóbilas, eržilas, sprāgilas.

Sufixul -ýlas || -ýlas, feminin -ylà, este cunoscut doar în aceste adjective: akýlas || akýlas, -a (alături de akyliūs, -ių) și ausýlas, -à rar.

12. -olius, -oliuvienė; -olė. Cu sufixul -olius, feminin -oliuvienė, sunt cunoscute doar gurgolius, gurgoliuvienė „neîngrijit, murdar, nespălat”: N-am mai văzut încă un asemenea gurgolis, ca tine, Alk. Cum îndrăznește acea gurgoliuvienė să se așeze la masă? Alk.

Cu -olė s-a auzit doar gurgolė „vodcă”: Când se termină gurgolė (se îmbată), atunci zace (stă întins) Gs.

Originea acestor cuvinte ar trebui, poate, pusă în legătură cu cuvintele gūrgulas, gurgėti și altele asemenea.

13. -ula, -ulas. Cu sufixul -ula se poate menționa doar un singur cuvânt, viesula || vėsula „vârtej”: Se învârte ca un viesula Žal. S-a stârnit un vėsula teribil Gs.

Cu sufixul -ulas apar câteva substantive cu sensuri diferite, de ex.: bum-bulas „disc, sferă (a turnului)”, burbulas: A dispărut ca un balon de săpun Gs., gėdulas || gėdulas nj., gniūtulas „bucată”, gūrgulas || gūrg(u)olas „bucată de material închegată sau încâlcită”, viesulas nj.

14. -ulis, -ulė; -ulys. Cu sufixul -ulis, feminin -ulė, se folosesc câteva adjective cu anumite valori pronominale, de ex.: didžiulis, -ė, gražulis, -ė rar, mažiulis, -ė. Dintre substantivele cu sensuri oarecum diferite (diminutive afectuoase), masculine sau feminine, pot fi menționate următoarele: dėdulis, dievulis, tėvulis, pačiulė: Unde ești, draga mea, cu cămașa? Alvt., svočiulė: Svočiulė a rupt un trandafir pe drum Plv. Fă-te mai încolo, svočiule, aici se vor așeza băieții Gs., tetulė.

Trebuie menționate și substantive precum, de exemplu: brūzgulis „un anumit băț”, drobūlė „un anumit fel de perdea de masă”: Am țesut tot felul de drobūlės Vlkv.

Cu sufixul -ulis este cunoscut și câte un nume de familie, de ex.: Gražulis, Mičiulis, Vaičiulis.

159

Cu sufixul -ulys trebuie menționate mai întâi derivatele nomina actionis, de exemplu: drebulẏs, dusulẏs, godulẏs „lăcomie”, nudulẏs „lene, somnolență”: După-amiaza te apucă o asemenea somnolență, Grl., riaugulẏs „râgâit, vomă”, snaudulys „ațipire, somn”, troškulys.

Se întâlnesc cuvinte de diverse formații, cu sens concret și uneori abstract, de exemplu: gyvulys, juodulys „pată neagră, punct negru, negreală”, kraustulys „obiect mic, mobil”, krušulys: Laptele stricat devine grunjos sau se face roșiatic Būbl., nuodegulẏs „băț ars”, skaudulẏs: Mi-a ieșit un furuncul la picior Gs. Nu suportă furunculul Grl., skritulys „cerc”, triuškalys „firimitură” Grš., užkandulys „gustare”: Nu era bețiv — avea mereu câte o gustare la el Būbl.

15. -aila. Sufix rar. Apare în substantive de gen comun și în nume proprii, de exemplu: krapāila „cel care merge scurmând”: Se vede că-i beat — merge ca un krapāila Gs., sapāila „vorbitor de prostii, flecar” Nm., strapāila „cel care umblă foindu-se, strāpalīs”, Šipāila nume de familie Grš. Acest sufix are, poate, corespondenți și în limbile slave, cf. sl. -ailo.

16. -áulė. Cu acest sufix, dintre graiurile descrise, este cunoscut deocamdată un singur cuvânt: makáulė „cap; creștet” (colocvial): Capul tău e prea mic pentru studiile acelea Gs. L-a lovit cu bâta chiar în creștet Žal. În alte graiuri, de exemplu cele samogițiene, precum și în limba literară, acest cuvânt este accentuat cu accent circumflex¹².

17. -uolius, -uolė; -uolys. Cu sufixul -uolis, feminin -uolė, se formează cel mai adesea cuvinte din adjective, de exemplu: drąsuolis, -ė, gudruolis, -ė, pavyd(u)olis, -ė: Zgârcitul — invidiosul mânca șoarecele ca pe o iapă (din vorbirea păstorilor) Gs., stipruolis, -ė, šykštuolis, -ė, skenduolis, -ė, varguolis, -ė „sărman”.

Trebuie menționate separat žyžuolis „sfeclă sau altă legumă (ceapă, ceapă de sămânță)”, raguolė „floare cu flori albastre care crește în grâu”, spanguolė bot. „Oxycoccus quadripetalus, spalgėna”.

-uolys este un sufix substantival nu prea productiv. Sunt cunoscute pe scară largă doar cuvintele: branduolys, kamuolys, obuolys.

18. -(y)kla. Dintre cuvintele formate din verbe primare cu sufixul -kla este cunoscut doar cuvântul sėkla.

Prin adăugarea sufixului -kla la infinitivul verbelor secundare cu tulpină în y s-a format sufixul -ykla. Derivatele acestui sufix denumesc în principal locul în care se face ceva. Cuvintele mai vechi nu sunt numeroase. De exemplu: gulykla: Aici e culcușul iepurelui (locul unde s-a culcat) Gs., knisykla „loc scormonit, răscolit, răvășit”: Patul lor e ca o scurmătură de porc Plv., maudykla „loc de scăldat”. Atât în limba literară, cât și în graiurile descrise, sufixul -ykla este acum foarte productiv și viu. Cf.: čiuožykla, kirpykla, mokykla, valgykla. Cu sufixul -ykla apar și nume proprii, de exemplu Žaidyklos „un asemenea loc mlăștinos” KzR.

Trebuie menționat separat cuvântul de gen comun cu un sens cu totul diferit baidykla „sperietoare”: Din el ar rezulta o sperietoare înspăimântătoare Grš. Cu ea se îmbracă, parcă e o sperietoare AžŽB.

19. -klas. Cu sufixul -klas există cuvinte care denumesc în principal unelte și care, de regulă, sunt formate din verbe, de exemplu: gin klas, pjūklas. Tot aici trebuie menționate:

¹² Cf. Dabartinės lietuvių kalbos žodynas (red. resp. J. Kruopas), Kaunas, 1954; P. Skardžius, Lietuvių kalbos žodžių daryba, p. 191.

160

audeklas, pabūklas: Trage cu tot felul de arme Vlk., padėklas || padėklas „un anumit băț așezat sub ceva“, vystyk las.

20. -klė, -klis, -klys. Cu sufixul -klė există substantive cu diverse sensuri, de exemplu: gerklė, pinklės „capcană“, slaklės.

Înaintea sufixului -klė poate apărea vreun sunet sufixal (vocală sau diftong), iar atunci avem sufixele numite extinse, formate într-un fel sau altul: -yklė (cuvintele formate cu acesta denumesc de obicei unelte), -oklė, -uoklė, de exemplu: baidyklė „monstru“, grumdyklė „unealtă de lemn sau de fier pentru spălat, frecat“ Grl., metyklė „unealtă pentru aruncat ceva, de pildă pietricele“, laidyk lė, rodyklė (de exemplu, a ceasului de drum), supyklė „leagăn“, šaudyk lė „dispozitiv în care se introduce suveica la țesut“, medžioklė; girtuoklė „boabă de pădure asemănătoare afinului“, vaiduoklė: Papasakosiu tokią vaiduoklę „o poveste despre fantome sau o nălucire“ Ot., žibuoklė „ficățea“ Vlk., Nm.

Înaintea sufixului -klis poate apărea de asemenea vreo vocală sau vreun diftong sufixal, de exemplu: i, o, uo. Astfel se obțin sufixele -iklis, -oklis, -uoklis. De exemplu: jauniklis, -ė „ceva foarte tânăr“, Kiritiklis poreclă Dkš., klajoklis, -ė, girtuoklis, -ė, pakaruoklis, -ė, vaiduoklis.

Cu sufixul -klys este cunoscut doar arklys.

VIII. Sufixe cu -m-

1. -(s)mas. Cu sufixul -mas există câte un substantiv cu sens concret, de exemplu: jėšmas, kėlmas: Abžėlęs kap kėlmas Gs.

De remarcat este numeralul cu sufixul -mas, feminin -ma, sėkmas, -a, rar. Unii dintre vorbitorii mai vârstnici ai graiurilor descrise cunosc încă și numeralul ašmas, -a. Sėkma și ašma s-a întâmplat să fie auzite mai frecvent în uz în zona Naujoji Ūta.

Cu sufixul -smas există câteva zeci de substantive abstracte verbale și formații de tipul nomina actionis, de exemplu: griausmas: O ka tave griausmas! Gs., jausmas, klik s mas „țipăt, strigăt“, riksmas „strigăt, răcnet“, skausmas, šauksmas, trenk(s)mas, triukšmas (după k, -smas devine > -šmas), verk(s)mas.

2. -(s)mė. Se folosesc cu sufixul -mė, de exemplu: drėgmė, gelmė „adâncime, loc adânc“: Nelisk – tę pati gelmė Plv., linkmė „direcție“: Nuė tai linkmė Gs., padermė „neam, rasă“, tankmė „densitate“.

Cu sufixul -smė sunt cunoscute mai ales cuvintele: bausmė, drausmė, giesmė, grūsmė „aglomerație, îmbulzeală“: Priejo tiek žmonių, kad bó didelė grūsmė Vlk., versmė „vârtej, vârtej de apă“.

3. -imas. Sufixul -imas este folosit pe scară largă. Cu el se formează mai ales substantive verbale cu sens abstract, pornind de la teme de trecut, de exemplu: bėgimas, ėjimas, gailojimas: O verkimas, o gailojimas — neit ma graudu pasidarė Gs., gurgimas „zăngănit“: Visą naktį girdėjosi mašinų gurgimas važiavimas Kt., kirpimas, metimas, siuvimas, stovėjimas: Po šliūbo parvažiavoja, tai prasideda stovėjimas Ig. Stovėjimas — pati veselija Ig. Stovėjime tai gražei koroja piršli Ig., užimas.

Unele dintre formațiile menționate au dobândit și un sens concret, de exemplu: arimas, mai ales la plural, „câmp arat“, klojimas: Jau porą klojimų iškūlėm Gs., prariekimas „cumpărat—

11. Leksikos tyrinėjimai

161

felia tăiată din pâinea de casă”, sutvėrimas: Ale tai i sutvėrimas niekai vaikas! Plv., vežimas „roți”.

În unele cuvinte formate prin acest procedeu, odată cu apariția unui sens nou se schimbă locul accentului și, de cele mai multe ori, în locul sufixului -imas se pronunță -ymas, de exemplu: padėjimas „acțiunea” || padėjimas „provizie”: Ta bulvinė viskām geras padėjimas Žal., gėrimas „acțiunea” || gėrymas „băutură”. Cf. sufixul -ymas.

Există câte un substantiv cu sufixul -imas format de la un adjectiv, de exemplu: jaunimas, minkštimas, tirštimai.

Dintre adjectivele cu sufixul -imas, feminin -imà, pot fi menționate: svetimas, -à, artimas, -à, tolimas, -à; în locul ultimelor două se spune mai des artymas, tolymas.

4. -ymas. Sufixul -ymas este compus: -y-mas, de exemplu, sāk-y-mas.

Cu acest sufix sunt de menționat mai întâi substantivele verbale formate de la infinitive cu tema în v, de exemplu: āydymas, gānymas, mātymas, klāusymas, sākymas. Acestea sunt în principal cuvinte cu sens abstract. Se întâlnesc formații de acest tip cu două sensuri — având atât sens de acțiune, cât și sens concret, de exemplu: maišymas „1. acțiune, 2. aluat de pâine frământat”, pūdmas „1. acțiune, 2. câmp lăsat pârloagă, necultivat”.

Cu sufixul -ymas se formează substantive și de la verbe primare, având, de regulă, sens concret, de exemplu: gėrymas: Prisidarė visokių gėrymų Gs., grendymas || grėmdymas „podeaua ariei de treierat”, gūrgždymas „regiunea inghinală”. Jį pervėrė peiliu į patį gūrgždymą Kps., klāusymas: kláusti: Koks klāusymas, toks ir acakymas. VIkv.||klāusymas: a asculta, linkymas „partea opusă a genunchiului piciorului sau a cotului brațului”, kūlymas: Jau prasidė kūlymai VIkv. Cf. și: gėrymas „1. băutură, ceea ce se bea 2. băut”: Įpratęs į tą gėrymą, tai kap liga Žal., klāusymas „1. acțiune, 2. întrebare” și klaustimas „acțiune”. În privința locului accentului, cf. -imas.

Formarea substantivelor de la adjective cu sufixul -ymas nu este cunoscută pe scară largă. Acestui procedeu îi pot fi atribuite: bāItymas „partea albă a ochiului, a oului…”, tūštymas „locul cel mai sensibil de pe coastă, regiunea flancului”: Dūnkstelė į tūštymą, ir negyvas Gs., dvišākymas (: dvišakas) „zona dintre picioare, regiunea inghinală”.

Adjectivele cu sufixul -ymas, feminin -ymā, sunt doar: artymas, -à || artymas substantiv „prieten”, tōlymas, -à; mai rar artimas, tolimas.

5. -uma. Cu sufixul -uma se întâlnesc formații cu diverse sensuri (poate mai ales pentru desemnarea unui loc), de exemplu: aukštumà „loc înalt”: Užlipo į pačią aukštumą VIkv., gailumà „iuțeală, acreală”: Pačią gailumą nugėriau, o kas liko, tai tau Gž., gilumà „loc adânc”, jaunumà „tinerețe”: No jaunumoš lašinių nevalgau Gs., seklumà „loc puțin adânc (de exemplu, într-un râu)”, žemumà „loc jos”.

În plus, se spune: daugumà „majoritatea”, šilumà, tuštumà: Vidūrvasarį pati tuštumà; tuščias metas — mažai tėra maisto Gs.

6. -umas. Acesta este un sufix destul de frecvent. Cu ajutorul lui se formează mai ales abstracte adjectivale, uneori și cu sens concret, de exemplu: aiškūmas, baltūmas, gerūmas, gilūmas, kartūmas, riebūmas (și riebūmai „grăsimi”), piktūmas: Piktūmas „mânie” ima į jį žiūrint Alk., sunkūmas, šviesūmas, tamsūmas. După cum reiese din exemple, aceste cuvinte se formează nu numai de la adjective cu tema în u, ci și de la adjective cu temele în a și ja. În plus, uneori alături de žalūmas, didūmas se spune și žaliūmas Gs., Plv.: žalias, didžiūmas || didžūmà „mulți, majoritatea”: Didžiumà jau nusikasė bulves, o jų dar stovi Nm.

162.

Se întâlnește câte un derivat cu -umas și de la un substantiv sau de la o altă parte de vorbire, de pildă: tinginumas: „Mă apucă lenea de la căldura asta” Gs., netikumas: „Ei, și netikumas «neglijența» lui” Plv., daugumas „mulți”.

De remarcat că, în cazul unor derivate cu sufixul -umas, instrumentalul, folosit adverbial, poartă accentul pe rădăcină, de pildă: gėrumu, gražumu, piktumu.

7. Alte sufixe cu consoana -m-. a) -amas: rūkamas „parte a războiului de țesut” rar. Gs.

b) -ymė. Cu acest sufix se cunoaște un singur cuvânt: kiaurymė „gaură”: „Vai, ce gaură e aici!” Gs.

c) -imis, -ė. De menționat doar cuvântul penimis, penimė „ceea ce este îngrășat, de obicei un purcel sau un porc”: „Am tăiat un penimis bun” Plv. „Vom putea vinde acel penimė” Gs.

d) -umė. Cu acest sufix se cunoaște un singur cuvânt: mažumė „copilărie”: „Încă din copilărie (mai des mažumėlės) s-a deprins să fure” Plv.

IX. Sufixe cu consoana -n-

1. -(s)na, -(s)nas. Cu sufixul -na trebuie menționate mai întâi substantivele cu sens predominant concret, de pildă: briaunà „margine”, siena, šalnà, šutna „vreme caldă și înăbușitoare”, žiaunos.

Cu sufixul -na există și nomina agentis de gen comun, de pildă: gleinà (4) „cel care mânjește, murdărește, terfelește”: „Uite ce gleinà e — nu poți, după ce ai luat cuțitul, să tai carne” Žvr., klipnà: „Așa klipnà, dar când vine vorba să se laude, nu se mai oprește” Būbl., purkšnà „cel care se înfurie repede și începe să bombăne”, skretnà „cel cu gura murdară, mânjită; murdar”: „Copilul acela umbla, groaznic skretnà” Gs.

Se întâlnesc cuvinte de altă formare sau cu sensuri diferite, de pildă: triznà „1. diaree, scaune moi. 2. persoană cu temperament aprins, iute la mânie”.

Cuvintele (substantivele) formate cu sufixul -sna denumesc în principal persoane sau lucruri cu sens concret, de pildă: dusnà „persoană care gâfâie”, džiūsnà „persoană uscată, sfrijită”, rukšnà (după k s > š) „persoană încruntată, morocănoasă”, skaursnà „1. sărăcie, 2. persoană sărăcită”, lušnà, šerkšnà „ynis”.

Sufixul -nas este folosit la formarea adjectivelor (fem. -na), de pildă: drėgnas, glėžnas „suplu“, liūdnas, pilnas, plonas, šilpnas, šaunas (mai des šaunùs) „excelent, bun” Žal.

Cu sufixul -nas există numeroase substantive cu sens concret, de pildă: dùgnas, kálnas, klùonas „șură”, spar̃nas, svìrnas Klvr., šérnas.

Sufixul -snas nu este decât o rămășiță. Pe lângă cuvântul mai frecvent šerkšnà se spune și šerkšnas (ks > kš). În plus, se folosește (rar) adverbul skursnai (: skursnas) Dkš., Vlkv. „în sărăcie”: „Trăiau sărăcăcios, nici nu-ți vine să crezi” Gs.

2. -(s)nis, -(s)nys. Cu sufixul -nis (gen. sg. -nies, fem.) există substantive cu sens concret, de pildă: kriaunis: „A ieșit în relief una dintre muchiile (cuțitului)” Vlkv., kulnis, plėnis (de obicei la pl. plėnys) „foc care se stinge și se preface în cenușă”, skõbnis „vas de lemn, butoiaș scund”: „Toarnă apă în skõbnis” Br., šaknis, šlaunis „coapsă”, trãknys „paie putrede”: „Din paiele acelea au rămas doar niște trãknys” Gs.

Sufixul -snis (gen. sg. -snies) este rar. De menționat cu acesta pusnìs și krósnis „1. grămadă de pietre” Klvr., „2. sobă” Alk.

11*

163

ja Sufixul de la tema kamieno (gen. sg. -snio, masculin) -snīs || -šnys este mai frecvent, de exemplu: álksnis || élksnis în zan., de asemenea, cf. Álksnė || Élksnė în upl. Alk., brūkšnys (ks > kš), gluosnis || gluosnys, kašnis || kašnys, sieksnis || sieksnys, žinkšnis || žinkšnys.

3. -(s)nus, -nius. Cu sufixul -nus se formează mai ales adjective (fem. -ni), de exemplu: lipnùs „lipicios”: Nõ medaus pasidaro lipnios rankos Gs., sraunùs „pârâu vijelios”, šãunùs „minunat, frumos”: Tas Jone šaunūs vyruks Nm., švelnùs „blând”, tepnùs „care se murdărește ușor” Žal., Nm.

Cu sufixul -snus || -šnus se întâlnesc doar adjectivele skursnùs „sărăcit, sărăcăcios”, rar, lipšnùs „plăcut, blând”: Prẽ vyrų visos jos (merginos) lipšnios Gs.

Cu sufixul -nius, fem. -niuv. ž. || -nė, sunt cunoscute două cuvinte: mižniùs, fem. mižniuvienė || mižnė „1. cel care se udă în pat, 2. persoană neserioasă”, triznius, fem. trizniuvienė „1. cel care are diaree, 2. persoană iute la mânie sau neserioasă”.

4. -ana; -anas, -a. Sufixul -anų se folosește la formarea substantivelor, de exemplu: dovanà || dõvana, drãpana „haină”, gárbana „dar de închinare”, liekana „rest”, kãmanos „căpăstru de piele pentru cal”, palūkanos „dobândă”, plėiskana (de obicei la plural plėiskanos), traiškana (de obicei la plural): Tik acikėlė tai akys pilnos traiškanų Gs., ūkana „vreme cețoasă”.

Cu sufixul -anas, fem. -ana, există două adjective: álkanas, rùškanas, „înnorat; mohorât, mânios”: Rudenį rūškanos dienos Plv. A nenutiko kas, ka toks rūškanas veidas? Vlkv. Aici poate fi inclus și adverbul dovanai: *dovanas.

5. -ena, -mena. Sufixul -ena este folosit pe scară largă pentru a desemna nomina agentis de gen comun cu sens peiorativ, de exemplu: aušena „prostănac, pe jumătate nebun”: A pasisiūsi kur tokį aušeną? Gs. dvėsena „stârv”, gaišena „ființă vlăguită, sărăcită”: Ta kumelė jau tikra gaišena Vlkv. Jokių valgių tam gaišenai neįtiksi Grl. Argi su tokiais gaišenom važiuosi? Ig., geltena „om îngălbenit de boală”: Bene ilgai jis gyvens tas geltena Bgt. Kad būt mergą kap reik, tai da da, o čia tokia geltena Alk., góžena „neghiob”: Kur dabar tas góžena eina? Plv., griùvena „cel care abia mai merge, ruină de om”, kiūtėna „moleșit”: Matai, koks jis kiūtėna Šn. Ką tas kiūtėna, bene jis moka ką Bgt., kùitena „om răvășit, ciufulit”, kvaišena „smintit”, kvaitena „amețit, smintit”, lūpena „uscat, scofâlcit”, raũkena „zbârcit”, rùkena „cel cu fața ridată ori încruntată, zbârcit”, rùpena „broască râioasă (ca insultă, peiorativ)”, skurdėna „sărăntoc, sărăcit, sărman”, stipena „muribund”, úitena „prigonit de toți”, véltena „om răvășit”.

Unele dintre cuvintele enumerate au și un alt sens, de exemplu: dvėsena „carnea unui animal mort, hoit”, gaišena „carnea unui animal pierit”, kvaitena „amețeală”, stipena „carnea unui animal mort”.

Mai trebuie menționate și cuvintele: aušenos „pleavă”: Javus čystina, tai lieka aušenos Grl., muilenos „apă cu săpun”, pūvenos „putregai”, rañkena, sėlenos „tărâțe”, skūtena „coajă de cartof curățat, pieliță” Grl., svīltenos „resturi arse”, Bambėna „cursul superior al râului Dovinė” Dkš.

Cu sufixul -mena există câteva substantive, de exemplu: smùlkmena „obiect sau lucru mărunt”, stambmena „obiect voluminos”, trùkmena dialectal „fărâmitură”. Aici poate fi menționat și Šeimenà „afluent al râului Širvinta” Žal.

6. -sena (-šena). Cu acest sufix sunt cunoscute mai ales: eisena „mod de a merge”, kvėpsena „cel care abia respiră, aproape mort”: Neilgai jau gyvęs tas kvėpsena (apie žąsiuką) Plv., baikšena (s > š) „muribund, ajuns la sapă de lemn”.

164

7. -enė, -uomenė. Cuvintele formate cu sufixul -enė pot include: piemėnė, pabaigėnė „prašutis“ VIkv., Alk., priemenė || priemenia „priebūtis“.

Aici trebuie menționate și cuvintele cu sufixul compus -uomenė, de regulă mai noi, de exemplu: didiuomenė „didikai, didžiūnai, ponai“, jaunūomenė, kariuomenė || karūomenė, visuomenė.

8. -ėna, -ėnas. Sufixul -ėna este cunoscut pe scară largă numai în cuvântul velėna.

-ėnas nu este nici el un sufix frecvent. Merită menționate următoarele cuvinte: pelėnas, rar „uliu de șoareci“ Plv., tetėnas „soțul mătușii“, trakėnas, -ė „cal sau iapă dintr-o asemenea rasă“, varmėnas „graur“.

9. -inas. Sufixul -inas, femininul -ina, este folosit în unele adjective formate din substantive, care exprimă o însușire exterioară, de exemplu: dūlkīnas „prăfuit“, dumbIinas „noroios“, krūvinas, pūvinas.

Adjectivele de origine verbală sunt doar: būtinas, kūpinas, mūrinas „acoperit de funingine, murdărit“, tėkinas.

Dintre substantivele cu sufixul -inas, trebuie menționate mai întâi cele care denumesc masculii animalelor, de exemplu: avinas, bitinas, katinas, kurkinas, meškinas, žąsinas, precum și gulbinas, rar Gs., Plv., și Gulbinas „afluenții de pe malul stâng ai râului Šešupė (Plv.) și ai Sūduonė (Ldvn.)“.

Există substantive cu sufixul -inas având diverse sensuri, de exemplu: ákštinas „spic“, aūksinas „o anumită monedă din vechime“, kirmėnas „vierme mare“, milžinas, paršinas „purcel“, pentinas: Gaidys kap raitelis — su pentinais VIkv., slibinas „balaur“, Slibinai k. Nm., vaikiinas.

10. -inis, -inė; -utinis, -ė. Cu sufixul -inis, femininul -inė, se formează în principal adjective denominale¹³. Ele exprimă:

a) materialul din care sau cu care este făcut și fabricat ceva, de exemplu: Avižinis kisielius gerai stingsta Gs., bulvinė || bulbinė košė Grl., Atrodo, kap gintarinei karielei Alvt. Lininei marškinei geriausia skalbiasi Nm.;

b) apartenența posesivă la un obiect sau la un soi, de exemplu: Antinei kiaušinei prasti Gs. Naujas vieno pryžakinis, kie užpakalinis ratas Plv.;

c) asemănarea exterioară cu un obiect, de exemplu: Rankos kab geležinės „tari“ Gs. Akys ledinės, lyg numirėlio „reci, fără viață“ Žal.;

d) scopul sau destinația pentru ceva, de exemplu: Su dobiline (dobilams pjauti) mašina i pievas pjauna Gs.;

e) locul de unde provine cineva sau unde se află ori locuiește, de exemplu: Su káimineis žmonėm lengviau rast rodą, kai su miestiniais Alk. Suė į kolūkius i pašėšupinei gyvėtoj ei „cei care locuiesc lângă Šešupė“ Gs. -inis, -ė este folosit și în locul sau alături de sufixele -ietis, -iškis: kalvarijinis žmogus Graž., pilviškinis mokytojas VIkv., šilavotinė marti „originară din Šilavotas“ Pašl.;

f) o anumită perioadă de timp cu care este asociat ceva, de exemplu: auštrinis, -ė: Užteka žvaigždė auštrinė Klvr. Dovaninių (oferiți miresei la nuntă) pinigų turėjo Klvr. Geriausia deda morčinės vištaitės „ieșite din ou în luna martie“ Gs.;

g) o trăsătură distinctivă a unui obiect, de exemplu: Pas mus yr akinės ir põninės kazyros Gs. Krūminei dantys jau kiauri VIkv.

¹³ Unele dintre ele pot fi și substantivizate. Cf.: Pele pele, te tau káulini, duok má geležinį (ps.) Klvr.

165

Adjectivele cu sufixul -inis se formează și de la adjective, de exemplu: Se spune că aici creșteau stejari baistinei Ūt. Bergždine vaca nu va mușca, e de proastă calitate Gs.

Se întâlnesc și adjective formate de la numerale cu sufixul -inis, de exemplu: Šešiolikine (de șaisprezece ani), fata este cea mai sprintenă Alk.

Există și adjective cu sufixul -inis formate de la participii pasive ale trecutului, de exemplu: O astfel de fată drėptinė (grăsuță) e ca un sac Gs. Leistine gălușcă (din aluat subțire) e cea mai bună pentru mine Vlkv.

Se întâlnește câte un adjectiv cu sufixul -inis format de la un adverb, de exemplu: Pentru haine Kazdieninei, iar pentru orice situație se potrivește Nm.

Aici trebuie menționate și câteva adjective cu sufixul compus -utinis, feminin -utinė, de exemplu: aukštutinis, viršutinis, galutinis, kraštutinis, paskutinis, paviršutinis, pirmutinis, vidutinis, žemutinis: Așadar, acesta este ultimul cuvânt? Vlkv. Eu trebuie să fiu mereu prima și ultima, să încep prima și să muncesc cel mai mult Pjv.

Există și substantive cu sufixul -inis. Acestea sunt unele adjective cu sufixul -inis substantivizate ori folosite cu funcție de substantiv; de aceea, formarea lor este aceeași ca în cazul adjectivelor: sunt formate de la substantive și de la unele alte părți de vorbire, de exemplu:

a) garinis „parte a cuptorului”: Nu există garinis – casa e plină de fum Alk. Instalează garinis – tavanul începe deja să putrezească Gs., gniauštinė „lovitură cu gniauštime”: Să ne înțelegem la zece lovituri cu gniauštime Kt.;

b) pākulinis „prost, țesătură din câlți”, prieigadinis „purcel îngrășat; culcușul porcilor”, vilkaviškinis „locuitor din Vilkaviškis”: Femeia din Vilkaviškis nu era prietenă cu noi Gs.;

c) aukštinis „gaură în tavan pentru ieșirea fumului”, nuošalinis: Dacă ar apărea niște persoane din afară (oameni străini), ar fi mai bine Klvr., palaidinis „haină lejeră, largă”, šaltinis;

d) mergautinis „băiat-fată”, suktinis „un astfel de dans”;

e) vienuolikinis și altele: Ați venit cu vienuolikininu, adică „cu trenul de la ora unsprezece”? KzR.

Dintre substantivele cu sufixul feminin -inė, trebuie menționate mai întâi cele care denumesc în principal un loc sau un obiect unde se află ori se pune ceva, de exemplu: alinė „local de bere, bar”: Uite, se îndreaptă spre bar Vlkv., druskinė, gimtinė „locul natal, ținutul strămoșesc”, kapinės mėsinė, pintinė, statinė, šalinė (în șură): A încărcat șalinė până la refuz Gs.

Există numeroase substantive cu sufixul -inė care au alte sensuri, de exemplu: aušrinė „luceafărul de dimineață”, bergždinė „vacă stearpă”: Ce ne trebuie nouă vaca aceea stearpă? Žal., giltinė, krūtinė, kūlinė „mașină cu care se treieră și se face și paie”, naginė, ráutinė „10 mănunchiuri”: Într-o zi smulgi nouăzeci de mănunchiuri de in Grl., sėtinė „pădure semănată” Alk., šiltinė „o astfel de boală”, vėjinė „indicator de vânt; scândură la capătul acoperișului, care împiedică vântul să smulgă paiele”, taukinė „osânză”, žentinė „fiică pentru care se ia un ginere”: Totul îi va rămâne fiicei cu ginere Plv.

Există și nume de râuri și pâraie cu sufixele -inis, -inė, de exemplu: Asinis Ss., Eglinis Brt., Ig., Kermušinis Kps., Dōvinė Dkš., Kastinė nj. Alvt., Meškinė Vv., Plaušinė Vv., Savinė || Sabinė Jnk., Vilktinis Krb.

După cum se vede din exemple, accentuarea adjectivelor și mai ales a substantivelor cu sufixele -inis, -inė variază foarte mult. Totuși, accentuarea este determinată, cel puțin în parte, de accentul rădăcinii și al desinenței cuvântului de bază.

166

11. -inys. Cu sufixul -inys se formează substantive. Ele pot fi derivate din verbe (sau cel puțin pot fi legate de acestea), din adjective și, uneori, din alte părți de vorbire.

Cuvintele cu rădăcină verbală și sufixul -inys au sensuri diferite. Unele dintre ele, pe lângă sensul rezultatului, au și sensul unei acțiuni, de exemplu: atlaidinys „dezgheț, topirea zăpezii”. Pabō atlaidinys, i sutizo sniegas Vilkv., palaid-inys „dezgheț, topirea zăpezii”, tinginys „lene, trândăvie”: Ima mane tinginys tokiu oru Gs.

Există și nomina agentis (forma lor feminină este -inė), de exemplu: mokinys, tinginys: Nereik má jos — paskutinė tinginė Gž.

Alte substantive cu formare și rădăcină verbală, cu sufixul -inys, au sens concret, de exemplu: grindinys „ceea ce este pavat; pavaj”: Grindiniu eik — mažiau purvyno Vilkv., kratinys „amestec de fân și paie”, mezginys „ceea ce se tricotează”, milinys „băț cu care se învârte piatra de moară”, mutinys „un fel de mâncare din apă îndulcită cu pâine sfărâmată”: Prūsų šmulkštė pratraidis, lenkų mutinys sutaisys Alvt., pakulinys || pakulinis, pirkinys „obiect cumpărat”, radinys „obiect găsit”, rentinys „perete de fântână sau alt perete construit din bârne”, tvenkinys „baraj”.

Este de remarcat că, uneori, pentru același lucru pot fi folosite sufixele -inis și -inys, de exemplu: pašūkinis || pašūkinynys „țesătură din câlți”: Būdavo, įsiaudžiam kokio pašūkinio, i gerai Gs.

12. -yna, -ynas, -umynas, -ynė. Cu sufixul -yna există câteva substantive. Unele dintre ele desemnează ființe vii, de obicei în sens peiorativ; altele, sau aceleași cuvinte, au sensuri diverse, de exemplu: kempyna „persoană uscată, sfrijită”: Suvytes kap koks kempyną Žal., lupyna „1. coajă de cartof, 2. ceea ce este uscat (om sau animal), 3. cuvânt depreciativ”, lentyna, šeimyna.

Merită menționate separat câteva cuvinte formate prin analogie sau prin derivare străină, de exemplu: dvėšelyna „loc de sacrificare”, krikštynos, vakarýnos „seara dinaintea nunții, petrecerea fetelor înainte de nuntă”.

Sufixul -ynas este folosit, de regulă, în substantive cu sens colectiv, uneori desemnând și un anumit loc, de exemplu: brūklynas „desiș de sălcii”: Mūsų pievoje yra didelis brūklynas Lkš., alksnynas || elksnynas žan., aržuolynas, eglynas, medynas „pădure”: Prie medynų gyvena Snt., pusnynas „loc unde s-a adunat multă zăpadă viscolită”, skiedrynas „multă așchie, grămadă de așchii”, žvyrynas „loc cu mult pietriș, teren cu pietriș”. Cu -ynas apar și nume proprii, de exemplu: Jurkūnas pvd. Brt., Barsukyno ežerėlis KzR., Kermušynas upl. Šil., Rūškynas upl. Jnk.

Se folosește sufixul compus -umynas, care desemnează de obicei obiecte concrete legate de însușirea exprimată de cuvintele de bază sau o însușire abstractă intensificată, de exemplu: gardumynas de obicei la plural, „lucru gustos”, gražumynas „1. obiect frumos, 2. frumusețe deosebită”, saldumynas „1. lucru dulce”: Pris pirko visókių saldumynų Vilkv. „2. dulceață intensă”: Alė i saldumynas — gali liežuvį nurýt Gs., tankumynas „desiș”.

Dintre adjectivele cu sufixul -ynas și forma feminină -yna, există doar mėlynas, mėlyna || mėlyna.

Cu sufixul -ynė există substantive cu sensuri diverse. Acest sufix este adesea folosit pentru a desemna persoane de gen comun, de regulă cu o anumită conotație negativă, de exemplu: grasynė „persoană înfricoșătoare”: Ale tas zvoguója i zvoguója kai grasynė Būbl., lojynė „persoană care vorbește urât — latră”, pliauškynė „persoană care trăncănește, bate câmpii”: Tokiam pliauškynėi, rodos, duotum per zapsàs, kat apsijukotų Gs., purškynė „persoană care se înfurie repede — se aprinde”, staugynė „urlător”, tarškynė „flecar”: Tos bobos visos tokios tarškynės Šn.

167

Unele dintre cuvintele de tipul enumerat exprimă și nomina actionis, de exemplu: grūdýnė || grumdýnė „împingere, înghesuire”. Sunt mulți oameni, mare înghesuială Gs., lojýnė „vorbire indecentă”, pliauškýnė „vorbire urâtă, palavre”, piūvýnė „încăierări, certuri”: Se pare, fraților, că între ei încă nu se mai termină încăierările Plv.

Cuvintele cu sufixul -ynė denumesc adesea unelte, de exemplu: birbýnė „un anumit fel de cimpoi”: Lasă cimpoiul acela — urechile se vor odihni Gs., laidýnė „dispozitiv de lansare”, padarýnė „unealtă”, stovýnė „un anumit dispozitiv pe care stă copilul”, tarškýnė „un asemenea zornăitor — zdrăngănitor”.

Sufixul -ynė este folosit pe scară largă și pentru a denumi un anumit loc, de exemplu: dilgėlýnė „loc cu urzici”, durpýnė „turbărie”, klampýnė „loc mlăștinos”, kupstýnė „loc cu multe movile, loc cu mușuroaie”: După război, aici sunt numai movile Kbr., lindýnė „loc de ascuns; căsuță sărăcăcioasă”, molýnė „loc (pământ) cu multă argilă, loc argilos”.

Sufixul -ynė este folosit mai ales pe scară largă pentru a desemna locul în care cineva a trăit sau încă trăiește. De obicei, aici se adaugă la nume de familie sau prenume, de exemplu: Dubickýnė „locul unde a trăit Dubickas, fostul cămin (gospodărie) al lui Dubickas”, Glytýnė „locul unde a trăit Glytas”, Jakubauckýnė, Žilinkýnė, Antanýnė, Jonýnė, Justinýnė. Este de menționat numele pârâului Kliokýnė KzR.

Se întâlnesc și cuvinte cu sufixul -ynė având alte sensuri, de exemplu: gegužýnė nj. „petrecere de mai”, lupýnė Grl. || lupýna, mėlynė „1. afină”: Afinele sau merișoarele — mie totuna Gs. „2. parte a corpului lovită și învinețită”, riešutýnė: A urcat într-un alun — un copac unde cresc alune Ūt., rūškýnė Gs., Klvr. || rūkštýnė Gs.

13. -onas, -ona. Cu sufixul -onas există câteva nomina agentis de origini și formații diferite, de exemplu: šiaušiónas || šiaušiõnas „om ciufulit”: Umflat în pene ca un oarecare ciufulit Gs., nevidõnas (sv.) „răufăcător, netrebnic”, galgõnas (sv.) „trândav”.

Substantivele cu sens concret (de obicei, derivate din substantive sau verbe) sunt, de asemenea, puține, de exemplu: dirvónas „pârloagă”: Buruienile au năpădit pârloagele, ele stau încă de dinaintea războiului Nm., márškonas „țesătură de cânepă”, vilnonas „țesătură de lână”: Avem tot felul de țesături — de cânepă și de lână Gs., žiūrónas „dispozitiv de privit”, lavónas „cadavrul unui mort”.

Se întâlnesc și nume de familie cu -onas, de exemplu: Āšmonas, Ārmonas VIkv., Čiaučionas Gs.

Adjectivele sunt doar două: geltónas, raudónas, la feminin geltóna, raudóna || geltónė, raudoná.

Cu sufixul -ona se întâlnesc nume de locuri, de exemplu: Lieponà || Lieponūà rar „afluentul stâng al râului Širvinta Veche” Kbr., Jevonà rar || Jevónis de obicei „afluentul stâng al râului Zanila” Pjv.

14. -onis, -onė; -onius, -ė. Cu sufixul -onis, feminin -onė, există câteva substantive de origini diferite, de exemplu: krikščiónis || krikščionis, ligónis, miestiónis || miestiónis, pagonis, velionis nj. Aici s-au amestecat temele în i și ja (cuvintele cu tema în i au, de regulă, accentul pe terminație). Se întâlnesc, mai ales în graiul kapsian din zona Padūškis, și nume de familie cu -onis, de exemplu: Baniõnis, Masiõnis.

Adjectivele cu sufixul -onis, feminin -onė, sunt doar: márškonis „de cânepă”, vilnónis „din lână”: Hainele de lână sunt mai călduroase VIkv. Aici trebuie menționat și adjectivul substantivizat gražiónis, -ė „frumos, frumusețe”: Băiatul e un adevărat chipeș VIkv. Era o asemenea frumusețe, nu-i vorbă Gs.

168

Dintre substantivele cu sufixul -onė (cu sens abstract și uneori concret, de diverse formații și origini) pot fi menționate: abejonė „îndoială, îndoirea“, malonė, šarvonės: Vieną dalukę dėjo an durų, kitą užmetė an nabašnyko, o trečią užmetė an šarvonės Plut., vakarónės: Prieš veseliją būna vakarónės Ut. Iš vakaro (prieš vestuves) būna vakarónės Ig., vilionė „ademenire, a se lăsa ademenit“: Usima su visokiom vilionėm – ka tik pinigą iš kitų ištraukė VIkv.

Cu sufixul -onius, -ė este atestat doar adjectivul geltonius, -ė: Tas geltonius jurginas gražei auga VIkv.

15. -ūnas, -ūnė; -ūna. Cu sufixul -ūnas, la feminin -ūnė, se folosesc mai ales nomina agentis de origine verbală, de exemplu: gėrūnas „cel căruia îi place să bea mult, bețiv“, lepūnas „răsfățat“, rijūnas „mâncău“, pagyrūnas „lăudăros“, pataikūnas „lingușitor“, pavydūnas „invidios“: Nereik būt tokiam pavydūnui Žal., perėjūnas || perėjūnas, ristūnas „căluț“ (d.) Plv., žinūnas „cunoscător“. Dintre acestea se distinge malūnas nj.

Dintre substantivele formate din adjective sau numerale cu sufixul -ūnas, la feminin -ūnė, pot fi menționate mai pe larg cunoscutele: dykūnas: Nieks nenor laikyt tų dykūnų Plv., drasūnas, pirmūnas nj. Dintre acestea, prin accent se distinge didžiūnas „magnat“. Un derivat substantival este galiūnas: Įveikė didžiausius galiūnus Gs. Aici mai pot fi menționate două cuvinte uzuale: karaliūnas (ps.), perkūnas.

Sufixul -ūnas este bine cunoscut în nume proprii (nume de familie și toponime provenite din nume de familie), de exemplu: Dapkūnas, Gailiūnas Grš., Milčiūnas, Miliūnas, Tamošiūnas, Balčiūnai k. VIkv., Rėčiūnai k. Kbr. După cum se vede, acestea poartă accentul ascuțit pe sufix, deși se întâlnesc și forme accentuate cu accent circumflex, de exemplu Bradūnas pvd. Alvt.

Dintre substantivele cu sufixul -ūnė pot fi menționate două cuvinte cu accent circumflex: alkūnė, viršūnė, dar și galūnė.

Cu sufixul -ūna a fost auzit zvogūna scom. „vorbăreț, flecar“: Nusibosta má tas zvogūna Gs.

16. -ainas, -a, -ainis, -ainė. Cu sufixul -ainas este cunoscut doar adjectivul apvalainas, -à „rotund“: Apvalainas, kap žirnis VIkv.

Pe lângă apvalainas se spune uneori și apvalainis, -ė.

Cu sufixul -ainis există în dialect substantive apărute recent, de exemplu: saldainis || saldainė, sausainis.

Cu -ainė pot fi menționate: ašakainė: Per karą gerai bo ir ašakainė duona su ašakomis Grš., molainė „loc argilos“: Aplink mus daugiau molainė Alvt., pakarainė: Tą jų mergaitė tikra pakarainė pajodžarga, visur karstosi Grl., plepatainė „flecar“ Alk., šilainė „teren lângă nisip (unde a fost cândva o pădure de pini)“, Ragainė mst., telekainė „supă îngroșată“: Šiandien tai jau visai iš kukulių telekainė pasidarė Būbl., žabažainė: Tur būt, negerai duoną nukepet – tokia žabažainė (se fărâmițează, nu e gustoasă) Gs. După cum se vede din exemple, aceste substantive cu sufixul -ainė sunt forme feminine de adjective devenite substantive.

17. -iena, -ienas. Cu sufixul -iena sunt formate în principal substantive care denumesc carnea animalelor, de exemplu: antiéna, aviena, jautiena, paršiena, žąsiena. Tot aici se includ și: gyvulienė: Aš tos gyvulienos nė po akių nekenčiu Ss., žmogiena: Kas čia žmogiena smyrda? Vv.

169

De asemenea, sufixul -iena este folosit destul de mult pentru a desemna locuri cu culturi de cereale, de exemplu: avižiena, dobilieną, kvietiena, rugiena.

Există și cu -iena cuvinte cu diverse sensuri, de exemplu: mėnesieną, naujieną, pirmieną „prima oară”, šviežieną „tot ce este proaspăt; carne proaspătă”: Lui îi trebuie numai ceva proaspăt Gs., žardieną „locul unde a fost odinioară un țarc”.

Toate exemplele date aici, deși mai rar, au accentul și pe sufix (avižiena, mėnesiena).

Cu sufixul -ienas există doar următoarele substantive: balžienas, blakstienas, kamienas „trunchi (de copac)”.

18. -ienis, -ienė. Sufixul -ienis, feminin -ienė, se găsește doar într-un singur cuvânt rar (adjectivul) draiskalėnis „zdrențăros, rupt”: Draiskalėnei marškinėi Vlkv. Încălțat cu astfel de papuci zdrențăroși Gs.

În substantive, sufixul -ienė este destul de frecvent. Poartă accentul circumflex și accentul grav. Sufixul -ienė cu accent circumflex desemnează în principal anumite mâncăruri și feluri de mâncare, de exemplu: bulvienė „supă de cartofi”, gručkienė „supă de gručkės”: Pentru unul gručkienė miroase plăcut, pentru altul pute Plv. A fiert multă gručkienė, dar nimeni n-o vrea Gs., kruštienė „crupe de orz pisat sau supă din ele”, lapienė „supă de frunze”, obuolienė „terci de mere”, pautienė Gs. || pautienė: Odinioară se spunea „pautienė”, iar acum „kiaušinienė” KzR., sausienė „un fel de mâncare din cartofi uscați”, tarkienė „terci de cartofi rași”, žirnienė „supă de mazăre”.

În plus, există câteva asemenea cuvinte cu nuanță peiorativă, precum: gaiželienė || gaižalienė Alk. „mâncare acră, gaižalas”: Pâinea lor e mereu așa, acră, nefermentată, necoaptă Brt. Ce fiertură acră e aia a ei Brt., grūdienė „înghesuială, aglomerație”: Crezi că poți vedea ceva printr-o asemenea aglomerație? Žvr. || grūdelienė: Nu poți ajunge acolo — e o înghesuială groaznică Kt., gurgulienė „supă proastă”: Dacă nu se îndoapă cu supă proastă, bătrânul e ca și cum n-ar fi mâncat Gs., kamšalienė „dop, îmbulzeală”: Acolo e o asemenea îmbulzeală, că nici nu-ți vine să mergi Alk., maišatienė „harababură”, makalienė „amestec de furaje” Gs., pairienė „dezordine” Brt., vakarienė.

Cu accent acut, sufixul -ienė este folosit în unele cuvinte pentru a desemna femei și soții, precum și femele de animale, de exemplu: dėdienė, karalienė, vilkienė (ps.), Antanienė „soția lui Antanas”, Jonienė, Petrienė, Bylienė, Kaminckienė. Numele de familie feminine formate din nume de familie masculine cu accentuarea primei paradigme au accentul în altă parte decât pe sufix, de exemplu: Dapkūnienė, Linkūnienė, Petraitienė.

Adăugarea sufixului -ienė la cuvinte bisilabice cu tema în u formează, de obicei, sufixul -uvienė; în cuvintele comune, de exemplu: dėdžius: dėdžuvienė, kailius: kailiuvienė, puodžius: puodžiuvienė, tūpkus: tūpkuvienė „cea care se foiește, se tupilează”; la numele de familie, de exemplu: Balānius: Balāniuvienė || Balanienė, Būt kus: Būtkuvienė, Čėrnius: Čėrniuvienė Ūt., Seńkus: Seńkuvienė, Šalčius: Šalčiuvienė Grl., Šniečkus: Šniečkuvienė Būbl, Šaūkščius: Šaūkščiuvienė Ūt., dar Katilius: Katilienė Gs.

În KpIIr (N. Ūta, Pašlavantis și altele), oamenii în vârstă folosesc în numele de familie feminine forma -e în locul formelor -uvienė, -ienė din Ik, de exemplu: Mikušaukė, Paplauskė.

19. Diverse sufixe cu consoana -n-. Pe lângă cele descrise deja, se întâlnesc și câte unul sau două cuvinte formate cu alte sufixe cu consoana -n-, de exemplu:

a) -enys. Acesta este sufixul unor substantive la plural, de exemplu: kepenys, krėkenys „laptele gras și gros al vacii care tocmai a fătat“, smegenys.

170

b) -uonys, -uonia. Sufixul -uonys apare, se pare, doar în două cuvinte, în locul formei -uonis, folosite mai rar: gyvūnys (gyvūnio) || gyvūonis, geluonys (geluonio).

Cu sufixul -uonia || uonė trebuie menționat și râul Sūduonia || Sūduonė Ldyn.

c) -enija: nešėnija „modă, îmbrăcăminte“. Nešėnijos se schimbă repede Gs.

d) -ekšnis: ožekšnis bot. „Euonymus“: Ožekšnei cresc, probabil, pe câmpuri Vilkv.

e) -ukšnis: šermukšnis: Dacă sunt scorușe (boabe), la anul vor fi grâu Plv.

f) -urna: pikčiurna „persoană foarte rea, încruntată“: Nu te lua de acel pikčiurna Gs.

g) -tena: rietenos „certuri, gâlceavă“, sviltenos „resturi arse“: Svíltenom miroase de la distanță Gs.

h) -enčena: skrebenčena „persoană murdară și neglijentă“: Vai, ce gospodină skre-benčena Br.

X. Sufixe cu -p-

-opas, -a. Aceasta este un sufix adjectival. Cu el există doar câteva exemple; altele, deși nu sunt străine dialectului, sunt folosite foarte rar. De exemplu, cele mai cunoscute sunt doar: dešim-teriópas, -a „de zece ori astfel”: Se laudă că au obținut o recoltă dešimteriópą la Vilkv., dvejopas, -a „de două feluri”: A dat mâncăruri de două feluri la Gs. În plus, cf. adverbele: Dvejópai știe să scrie — oblic și orizontal, Gs. Dešimteriópai și šimteriópai au răsplătit, Žal.

XI. Sufixe cu -r-

1. -ra, -(s)ras. Cu sufixul -ra există câte un substantiv cu sensuri diverse, de exemplu: kaitrā „căldură”, kimbra „uscătură, ființă ofilită”: Iapa aceea s-a transformat peste iarnă într-o adevărată kimbra, Būbl., skiedrā.

Sufixul adjectival -ras, feminin -ra, este pe cale de dispariție — cedând locul sufixului -rus (vezi mai jos). Sunt cunoscute doar următoarele adjective: gùdras, miškras, tikras, žydras. De asemenea, mai există câte un exemplu cu sufixul -ras și în alte părți de vorbire, de exemplu: nasrai: Kat i nasrai — kap kokio žiovanasrio! „strigă foarte tare” Gs.

Cu sufixul -sras, feminin -sra, dintre adjective este cunoscut doar timšras: Timšrā kumelė „iapă de culoare brun-roșcată închisă”, Gs. Și dintre substantive cu -sras există doar gaisras.

2. -rus, -i. -rus, feminin -ri, este, comparativ, un sufix adjectival destul de productiv, care îl înlocuiește pe sufixul -ras, de exemplu: aitrūs, aštrūs, ėdrūs, gudrūs, judrūs (în plus, cf. Jūd-rė, râu, KzR), kaitrūs: Lemnele de mesteacăn sunt foarte kaitrios, Plv., kantrūs, sukrūs „bine răsucit”: Firele sukrūs țin mai bine, Gs.

3. -ara, -aras. Cu sufixul -ara pot fi menționate, de exemplu: vāsara, žaīžara || žaīžaras Vilkv. || žiežera Gž. „persoană cu fire iute și rea, cârcotașă”: Nu te atinge de acel žaīžaros, Gs.

Sufixul -aras nu este nici el productiv. Pot fi menționate doar: stagaras „tulpină, tijă”: Căpățânile trifoiului au fost mâncate, au rămas doar tulpinile, Gs., stábaras „tulpină, pai”: De ce stai înțepenit ca un stābaras, nu te miști, Gs., vākāras, žāgaras Gs., Vilkv. || žābaras Gs., Nm. „broscoi mare”.

Despre Naujoji Ūta, am auzit de la bătrâni añtaras, katarās, în care sufixul este, poate, -taras.

4. -eris, -erys. Cu sufixul -eris există câte un cuvânt cu tema jp, cu sensuri și formări diverse, de exemplu: plėperis „1. flecar, om vorbăreț”: Baisi plėperis ta boba, Gs. „2. un asemenea car zăngănitor”: Sarmata važiuot su tokiu plėperiu, Alk.

171

Cu -erys se cunosc doar: ašerys KpII || ešerys zan., šemerýs: Kartus kap šemerýs VIkv.

5. -orius. Cu sufixul -orius apare câte un hibrid sau un nomina agentis de origine străină, de exemplu: dainõrius „cântăreț”, drūtõrius „om puternic”: Drūtõrius vyras buvo Būbl., dūdõrius, giedõrius. Uneori se spune și la feminin: Acirado, mat, giedõriuvienė Gs.

6. -uras. Cu acest sufix există câteva substantive, de exemplu: pūmpuras „mugurul florii”: Išsiskleidė ka pūmpuras VIkv., skūduras „cârpă”, stūburas „coloană vertebrală”: Negaliu acitiest per stūburą Žal.

7. -urė, -erė. Cu sufixul -urė, -erė pot fi menționate, de pildă, următoarele substantive: kepūrė, kosurė Gs., Plv. || koserė VIkv. || goserė Lbv. „gât (de obicei, peior.)”, skiauturė || skiauterė rar: Raudonas kab gaidžio skiauturė Gs.

8. -urys. Cu acest sufix există substantive cu sensuri variate, de exemplu: dūburys „lac adânc de mici dimensiuni”, gomurys, smūdurys „ațipire, somnolență”: Șiltam kambary grėčiau snūdurys ima Plv., stimburys „parte a cozii fără păr”, šūkurys „vârtej”, ungurys, vyturys: Anksčiausia vyturei parlekią VIkv.

9. Diverse sufixe cu consoana -r-. Există și alte sufixe cu consoana -r-, de exemplu:

a) -ris, -rys: gūngris „ramură îndoită, folosită la cadrul unei bărci”: Nedidelė valtis, tai tik su trim gūngreis VIkv., stuobris || stuobrys „trunchi de copac rupt”: Ko stovi kap stuobrys? Gs., Vỹgris ėž. Klvr.

b) -era: klėdera „1. unealtă deformată, 2. persoană strâmbă”: Ką norėt iš tokio klėderos Gs.

c) -uris: mentūris „un anumit instrument pentru amestecat terciul”, smagūris || smagūrius „gurmand”: Duotum šaukštu į kaktą tam smagūriui, tegu nelenda Žal.

XII. Sufixe cu -s-

1. -sas, -sa. Dintre substantivele cu sufixul -sas pot fi menționate, de exemplu: balsas, raupsai: Lepra era o boală gravă în VIkv.

Sufixul -sas, la feminin -sa, apare la câte un adjectiv, de exemplu: skersas, liesas nj.

În plus, cu sufixul -sa se formează nomina agentis de gen comun, de exemplu: knėpsa „persoană care nu mănâncă (de ex., un copil)”: I-ai da, parcă, peste degete acelui knėpsa (că nu mănâncă, ci doar ciugulește) Gs., murkša „persoană posomorâtă și tăcută”, vėpsa rar „prostănac, nătărău”.

2. -sus, -si. Sufixul -sus, la feminin -si, apare la adjective, de exemplu: skalsūs: Se pare că primim destul de mult, dar banii aceia sunt cu totul lipsiți de valoare VIkv., tamsūs: Toți au fața întunecată Gs.

3. -ėsa, -ėsai, -ėsis. Dintre cuvintele cu sufixul -ėsa poate fi menționat plevėsa „vagabond, om neserios”: I-am spus să nu te însoțești cu acel plevėsa Nm.

Cu -ėsai se spune pelėsai VIkv., svilėsai „arsură, resturi arse” Gs. (mai des: pelėsei, svilėsei).

Cu sufixul -ėsis sunt cunoscute: gardėsis „lucru gustos, mâncare gustoasă”: Se uită să apuce vreo delicatesă Gs., griuvėsis, pelėsis, puvėsis. Aceste cuvinte se folosesc mai des la plural. Compară și: Pelėseis a puvėseis aciduoda — totuna-i VIkv.

172

4. -esys, -esis. Cu sufixul -esys sunt de menționat cuvintele: a) abstracte: bildesys „vuiet, răsunet”, elgesys, ilgesys; b) denumiri de obiecte concrete: debesys, triobesys „casă, clădire”, dar ėdesis „hrană”: Ce fel de mâncare e asta — hrană pentru porci, Plv.

XIII. Sufixe cu -š-

1. -šė. Cu sufixul -šė se întâlnește câte un cuvânt de gen feminin cu sens depreciativ, de pildă: bóbšė „bunică, babă”, mer̆kšė „fată sau tânără de nimic”: Ale ir išdykę tos merkšės Nm., nabā̆kšė (: sl. nabā̆gas) „sărmană”: Ce-o să facă sărmana — trebuie să meargă, Vinkš.

2. -išius. Acesta este un sufix destul de productiv și viu, caracteristic graiurilor descriptive, mai ales celor kapsiene. El denumește persoane care au o anumită însușire negativă, de pildă: godišius „persoană lacomă”: Nu poți să-i saturi pe asemenea lacomi, Gs., mergišius „femeie care aleargă după fete”, kiaulišius „om nepoliticos, neglijent, porcesc”, kvailišius „cam prost, pe jumătate prost”, nuogišius „gol pușcă”: Oare nu le e frig celor goi ălora? Plv., vagišius „hoțoman”. Cf. și numele de familie Juodišius Brt., Martišius Pjv.

3. Diverse sufixe cu consoana -š-. Se întâlnesc și alte sufixe cu consoana -š-, deși rar, de pildă:

a) -šas: dripšas „fărâmitură”, niekšas.

b) -šius: dripšius: Merge ca un fel de dripšius, Gs.

c) -aša: Lašāša „afluentul din dreapta al râului Jiesia”, Šil.

Aici trebuie încadrat și cuvântul de origine neclară kundūšas „legătură, boccea”: Ne-am mutat cu toții din mașină cu toate boccelele noastre, Grš.

XIV. Sufixe cu -t-

1. -(s)tas, -(s)ta. Cu sufixul -tas, fem. -ta, trebuie menționate mai întâi numeralele ordinale, de exemplu: penktas, šeštas, devintas: E rudă, ca apa a noua de la kisielius, Vlkv.

Acest sufix este folosit pe scară largă pentru formarea participiilor pasive de timp trecut, de exemplu: gautas, muštas, paliktas, palieptas, pakištas. Cf.: Odinioară se spunea că pentru unul bătut se dau zece nebătuți, Br.

Există și adjective cu sufixul -tas, de exemplu: baltas, lėmtas „nu-i rău“: Vremurile acelea nu-s bune, Gs., rimtas, rist as „cal“ (d.), šaltas. Multe formații de acest tip sunt participii pasive de trecut devenite adjective.

Cu sufixul -tas există substantive de diverse sensuri și origini, de exemplu: grāštas, kāltas, krañtas, liẽntas, plūoštas: Am primit un mănunchi (mulți) de bani, Žal., rūoštas: Și din pregătirile noastre vom gusta, Gs., sietas, šlaitas.

Sufixul -ta este folosit pentru formarea substantivelor feminine, de exemplu: geltà „icter”: Nu cumva e bolnav de icter, de e așa de galben? VIkv., juosta, lakta „1. scândurică la orificiul stupului sau al cuibului de păsări, pe care acestea se așază la plecare și la întoarcere, 2. prăjini pe care se urcă toate ca să stea”, našta, plutà, srutà (de obicei la plural srūtos), Aistà „afluentul drept al râului Širvinta” Brt., Pentà „afluentul drept al râului Nova” Grš.

Cu sufixul -stas există câteva zeci de substantive, de exemplu: krauštas (de obicei la plural krauštai) „obiect mărunt, portabil, care poate fi mutat”: Colțurile sunt pline de tot felul de lucruri, Gs., kūpstas, pagrėpstai „resturi de cereale adunate cu grebla, rămase pe câmp după recoltare”: Am transportat recolta, au rămas doar resturile strânse cu grebla, Alk.

173

După k, sufixul -stas, fem. -sta > -štus, -šta, de exemplu: lūkštas: Gheața e subțirică — ca o coajă de ou, Žal., moale.

2. -(s)tė. Cu sufixul -tė se întâlnesc câteva substantive, de exemplu: gniūštė „degete strânse în pumn; bucata strânsă în palmă”: Un pumn e deja cât al unui bărbat, Vikv. A nimerit-o cu un bulgăre de zăpadă drept în frunte, Gs. S-a uscat ca un pumn, Gs., grįštė „mănunchi de in răsucit și legat în mod special”, kirptė „fată cu părul tuns scurt”: Vai, ce caraghioasă e tunsa asta, Alk., pasóstė „scaunul căruței”, prijuostė.

Cu sufixul -štė există doar cuvintele: bõpštė || bõpšė „babă (peior.), băbuță”, rėkštė „rekštė, rekštė” Klvr., Laikštė „afluentul drept al râului Šešupė” Kps.

3. -(s)tis. Sufixul -tis este folosit mai ales pentru formarea abstractelor feminine (genitiv singular -ies), de exemplu: gaištìs „întârziere, zăbovire”, grauštìs „frământare, durere sufletească”: Când mă cuprinde frământarea, nu mai știu unde să mă duc, Bgt., grūstis „împingere”, įtartìs „suspiciune”: Și lui i-a căzut bănuiala, Gs., kliūtìs „împiedicare, obstacol”, klotìs „noroc”: I-a urat noroc, Vikv., mirtìs, papjūtìs „necaz”, paspirtìs „sprijin, ajutor”, pažintìs, pragaištìs „grijă, pieire”: Numai necaz cu găinile astea, Žal.

Cu sufixul -tis există și substantive feminine cu sens concret, de exemplu: gniáuštis || gniúštis: A strâns cu pumnul (cu un pumn), ca și cu un clește, Plv. Sunt atât de scurte — doar cât un pumn, Gs., kártis, klėtis, nýtis (de obicei la plural nýtys), padėtis „așezare”: Ai multe lucruri, dar nu ai loc unde să le pui, Gs., péntis, skiltis, svirtis, žiótys „1. fălci, 2. piesă a războiului de țesut”.

Dintre substantivele masculine (genitiv singular -čio) cu sufixul -tis trebuie menționate: dánktis, kàmštis, keltìs „partea înaltă de deasupra labei piciorului”, lañktis „dispozitiv pentru răsucirea firelor”, raikštis (< raĩštis), ramštis „ceva de care te sprijini”, sámtis.

Cu sufixul -stis (-štis) există doar câteva substantive feminine (genitiv singular -ies), de exemplu: nuotarstis || nūotarstis Plv. „suspiciune, bârfire”, rūkštis, sprūstis „împingere, înghesuire”: Sunt mulți oameni — o înghesuială îngrozitoare, AžB.

Formații de acest tip apar uneori și la masculin (genitiv singular -čio), de exemplu, slėnštis.

4. -(s)tus. Sufixul -tus se găsește doar în câte un substantiv sau adjectiv, de exemplu: lytùs || lietùs Brt., glitùs, -i „lipicios, alunecos”: Ciupercile acestea sunt așa de lipicioase, Plv.

Cu consoana ș adăugată înainte de -tus, provenită din s după k, g, p, adică cu sufixul -štus (< -stus), sunt de menționat: baikštùs „fricos”, baukštùs „fricos, temător”, darpštùs „harnic”, grakštùs „flexibil”, kruopštùs, rūkštùs, šmaikštùs: Șmaikštūs ka botas Gs.

5. -ata. Cu sufixul -ata se întâlnesc ceva mai multe substantive de agent de gen comun, de obicei cu sens peiorativ, de exemplu: pliaũškata „limbut, flecar”, rizata „cel care râde înfundat, râde; cel care râde înfundat”: Nustok tu, rizata! Žal., šìpata „cel care își bate mereu joc”, žìbata „cel care țipă și chicotește mereu”: Jam patinka toki žibatos Gs.

În plus, cu sufixul -ata există câte un substantiv feminin cu sens concret sau abstract, de diferite origini și formații, de exemplu: ãdata, plìukata „loc noroios”: Negali išbrist — baisi pliūkata Alvt., sveikatà, sarmatà.

6. -atis. Cu sufixul -atis (genitiv singular -ies) apar substantive feminine denominale verbale, de exemplu: gaišatìs „întârziere”, maišatìs „amestecare, confuzie, amestec”: Užė karai, maišatìs, i tep likau Vikv.

174

De menționat separat este pilnatis, -ies (-čio) || pilnatys „faza de lună plină”: Jau pač pilnatys Gs.

7. -eta, -etas. Cu sufixul -eta, sunt de menționat mai întâi substantivele cu sens concret, de exemplu: kūpeta „căpiță mică de fân”: Boba kap kūpeta ‘stora’ Gs., skėpeta „basma, batic”, šėrpeta „așchie mică, piele care se desprinde”: No to vėjo rankos vienų šėrpetų Nm.

Sufixul -eta apare și în numeralele colective dvėjeta, trėjeta, kėtvėrta, penkėta… și kėleta, ale căror forme masculine sunt: dvėjetas, kėtvėrtas, trėjetas, penkėtas…, kėletas.

8. -ėtas, -a. Sufixul -ėtas, feminin -ėta, se folosește la formarea adjectivelor. În majoritate, cu acest sufix se formează adjective din substantive cu tema în ė, care exprimă posesia unei caracteristici a cuvântului de bază, de exemplu: duobėtas „cu gropi”: Duobėtas kelias – kap tu ir išvažiuosi? Gž., košėtas oală Grš., kremzlėta || kremzliuota carne Gs., pūslėti palme Gs., raukšlėtas față, saulėta zi însorită, skrybėlėtos || skrybėliūotos fete Nm., žolėti „cu iarbă”: Šįmet labai žolėti linai – nebus ko raut Plv.

Apare câte un adjectiv cu sufixul -ėtas format și din substantive cu alte teme, de exemplu: debesėtas || dažn. debesuotas || debesiuotas cer Vlkv., kaulėta carne Grš., molėta pământ „argilos”, vasarėta zi „caldă, frumoasă” Gs.

9. -otas, -ota. Cu sufixul -otas, feminin -ota, se formează mai ales adjective din substantive cu tema în o, de exemplu: barzdotas „cu barbă mare”: Dabar vėl į madą atė barzdoti vyrai Gs., galvotas om „cu cap bun” Gs., gyslotos || gysliuotos (rar) mâini Gs., kuprótas copil, miglóta zi, putótas: Smarkei važiuovam, tai net putótas „foarte înfierbântat” cal Vlkv., rasótas fereastră cu rouă, ūkanota zi cu ceață.

Se formează cu sufixul -otas și din substantive cu alte teme, de exemplu: dievótas „evlavios, cu frică de Dumnezeu”, pilvótas „cu burta mare”: Kai pagirdai, tai pilvótas veršiuks Žal.

De menționat separat este augalotas „mare, crescut repede”: Augalotas tas jų vaiks Nm. În plus, aici poate fi inclus și Laukščiotas „afluent al Jiesiei” Šil.

Sufixul -ota apare în nume de familie, de exemplu: Aūšrota, Būlota.

Cu sufixul de origine străină -avotas, feminin -avota, apar câteva împrumuturi sau forme hibride, de exemplu: durnavótas „pe jumătate nebun, cam prost”, kiaul(i)avótas „porcin”: Na, ir kiaul(i)avótas tu! Gs. În ultimul exemplu poate fi vorba și de un sufix compus de formație lituaniană. Cf. sufixul -ava.

De origine și formație asemănătoare este și toponimul Šilavótas Prn., KzR.

10. -otė. Cu sufixul -otė sunt de menționat substantivele: mazgótė „cârpă pentru șters vasele spălate”: Ta jų merga tai jau paskutinė mazgótė (labai pasileidusi) Gs., mergiõtė rar „fată de vârstă mijlocie”, nešiõtė „doică – purtătoare de copii”: Aš pas juos už nešiõtę buvau VIkv. În formațiile verbale, probabil ar fi mai exact să considerăm aici sufixul -tė.

11. -uotas, -a. Cu sufixul -uotas, femininul -uota, se formează în primul rând adjective din substantive cu tema în a, de exemplu: kalnúotas: În jurul Vištytisului sunt câmpuri deluroase Vlkv., langúotas țesătură, mėšliúotos picioare, miltiuotas sac, sriestúotas cuțit.

175

Se formează adjective cu sufixul -uotas și din substantive cu alte teme, de exemplu: debesuotas Grš. ‖ debeciuotas cer, dederviniuotas față, ožiuotas copil „capricios”, skrybėliuota fată „cu pălărie”, plunksnuotas sac „cu pene prinse de el”, skauduliuotos mâini „cu bube”, vyžuotas: Odinioară, oamenii mergeau încălțați cu opinci (vyžóti) Vilkv.

12. -ytis, -ytė. În graiurile descrise, acest sufix are cel mai adesea un accent diferit de cel din limba literară — circumflex, cu excepția numelui localității Vištytis.

Sufixul -ytis se folosește, de regulă, pentru a denumi ființe foarte mici și tinere sau obiecte mici, de exemplu: antytis (mai des ančiukas), bliūdytis, brolytís, plaukytis, šunytis, žąsytis. Sufixul -ytis exprimă și o valoare afectivă accentuată. Această valoare este deosebit de evidentă în sufixele diminutivale compuse.

Cu sufixul -ytis, femininul -ytė, se întâlnește ocazional și câte un adjectiv, de exemplu: mažytis, mažutytis: Plaukųčėi sunt atât de micuți Alvt. (Aici avem și sufixul compus -utytis).

Sufixul -ytė se folosește pentru formarea substantivelor feminine cu sens diminutival și afectiv, de exemplu: akytė, mamytė, mamulytė (aici sufixul este -ulytė), mergýtė, žuvýtė.

Au alt sens și sunt formate altfel mazgýtė „bețișor de care se leagă firele la începutul țesutului”, važýtė rar „transport (acțiunea de a transporta)” VIkv.

Sufixul -ytė apare uneori și în prenume, în special feminine, de exemplu: Marytė, Onytė. În numele de familie, sufixul -ytė nu era folosit odinioară de kapsai în vorbirea populară; în schimb, se folosea mai ales sufixul -ūtė. În unele nume de familie zanavykų, -ytė apare alături de alte sufixe, de exemplu: Kuraitýtė Grš., Rimosaiýtė ib., Žiūrai-tytė Žvr.; este folosit pentru a le numi pe fiice în contexte oficiale, serioase și publice.

13. -aitis, -aitė. Sufixul masculin -aitis nu este prea agreat pentru formarea substantivelor diminutivale — se spune, de exemplu: aržuolaitis, grįžuolaitis: Aržuolaitis, grįžuolaitis, luna răsare sus (inul înflorește) Ss., gaspadoraitis (vechi), kepalaitis, vežimaitis.

Sufixul diminutival feminin -aitė este folosit mai frecvent, de exemplu: eglaitė, kiaulaitė, kumelaitė, mergaitė, niekotaitė Būbl., obelaitė, pušaitė.

După cum se vede din exemple, în formațiunile de acest tip, sufixele -aitis, -aitė poartă accent circumflex și se deosebesc astfel de limba literară. Astfel accentuează în prezent kapsai și, în parte, zanavykai. Accentul vechi s-a păstrat încă în toate graiurile descrise în numele de familie masculine (vezi mai jos) și în câte un toponim, de exemplu, Keklaitis „afluent al Jiesios” Iš.: Keklyš „afluent al Rudės” Vv.

Dintre cuvintele cu sufixul -aitis, femininul -aitė, care exprimă apartenența sau alte sensuri, merită menționate: aukštaitis, giminaitis, jaunikaitis (nu are formă feminină), karaliūnaitis (în basme), našlaitis, žemaitis.

Sufixul -aitis se folosește, mai ales de zanavykai, și în numele de familie masculine, de exemplu: Jókūbáitis, Kalváitis ‖ Kálvaitis, Kuráitis, Vaičiuláitis. Trebuie remarcat că unele nume de familie cu sufixul -aitis tind să fie scurtate în grai, de exemplu: Brazáitis — Brazýs, Mekšráitis — Mekšras, sau să li se schimbe sufixul, de exemplu: Paršáitis — Paršiukas, Mergáitis — Mergėlis.

În numele de familie ale fetelor și femeilor necăsătorite, sufixul -aitė nu este obișnuit în vorbirea populară — pentru acest scop se folosește de regulă sufixul -ūtė. În prezent, -aitė apare și alături de alte sufixe, de exemplu: Bartkaitė (: Bartkus) Grš., Jablonckaitė VIkv., Juškaitė Nm., Kazlauckaitė Grš.; este folosit când cineva este numit în contexte serioase și publice. Cf. XIV 12.

176

Cu sufixul -aitė merită menționate separat cuvintele savaitė „săptămână” (nj.) și tarnaitė „servitoare” (psn.), care nu au sens diminutiv sau afectiv.

14. -ietis, feminin -ietė, deși nu este foarte uzual, formează totuși cuvinte precum: giminietis „rudă”, kaimietis „țăran”. Pentru a indica originea sau locul de reședință, pe lângă alte sufixe cu acest sens, kapsai și zanavykai folosesc și -ietis, -ietė, de exemplu: kaunietis, šakietis, vilkaviškietis, vilnietis „locuitor al orașului Kaunas, Šakiai, Vilkaviškis, Vilnius sau al împrejurimilor acestora”.

Dintre cuvintele cu sufixul -ietis, -ietė sunt de menționat și avietė, vokietis || cel mai adesea vokietys: Vadinam: „vokietys“ i „prūsas“ Gs.

15. -utas. Cu sufixul -utas se formează câteva substantive cu sens concret, de exemplu: ąšutas „fir de păr din coada sau coama calului”, degutas „smoală obținută prin arderea scoarței de mesteacăn”. Smirda kab degūtas Br., kalakūtas, riešūtas: Kietas kap riešutas VIkv.

Cu sufixul cu -ū- lung există numele de sat Opšrūtai ~ Obsrūtai Plv.

16. -utis, -utė. Cu sufixul -utis se formează unele nomina agentis, cel mai adesea de gen comun, de exemplu: barškutis „zgomotos, flecar”: Nustok, jau nustok tu, barškuti! Plv., ieškutis „căutător”: Ar jau pamatei tu, ieškuti? Gs., pliuškutis „om sau copil neserios, ușuratic”, purškutis „cel care se înfurie repede și bombăne”, taškutis „vorbăreț, flecar”, traukutis „om zgârcit”.

Cu sufixul -utis există și cuvinte cu alte sensuri concrete, de exemplu: barškūtis „zornăitoare, jucărie care face zgomot”: Vaikam tai bile tik koks barškutis Žal., likūtis „rămășiță”, pinūtis „parul gardului din nuiele” || pinučė „gard din nuiele”, spurgūtis: Pravertė blakstienas, o vė spurgūčei, pūlių yra Būbl., sukūtis „unealtă pentru răsucit funii”, žibūtis „obiect luminos și jucărie”, traukūtis bot. „traquel, plantă cu frunze nervurate”.

Aici trebuie menționate și: kriūkūtis „obiect întărit și închegat”, slogūtis „coșmar care apasă în timpul somnului”, vasarūčėi „grâu de vară”.

Sufixul -utis, feminin -utė, este folosit pe scară largă cu sens diminutiv și afectiv (la substantive și adjective), de exemplu: alūtis, kampūtis, lytūtis || lietūtis Ss., vaikūtis, zuikūtis; avūtė, dukrūtė Grl., galvūtė, girūtė, karvūtė, lapūtė, rankūtė, šakūtė; didūtis, -ė: Auk didūtis, būk greitūtis (se spune unui copil) Gs., gerūtis, -ė, greitūtis, -ė: Adbėga greitūtė (despre un șoricel) Alvt., jaunūtis, -ė, mažūtis, -ė, silpnūtis, -ė, žemūtis, -ė. Compară și: Svočiūtė, pumpurūtė, graži tavo kepurūtė (d.). Alvt. Buvo diedūtis ir bobūtė (ps.) Alvt. Ainam polkūtę sušokt KzR. Nor laukūčių (afară) ait mergelė VIkv.

Sufixul -utis, -utė este folosit și în numele de familie ale băieților sau bărbaților necăsătoriți și ale fetelor sau tinerelor, de regulă atunci când numele de familie al tatălui are o temă în -a, -o, -u și consoana finală a temei este k sau g, de exemplu: Marcinkūtis Kbr., Mickūtis Dkš., Paplauc-kūtis Kps., Ramanauckūtis VIkv., Tarnauckūtis Grš. (: Marciñkus, Mičkus, Paplàuckas, Ramanáuckas, Tarnáuckas). Astfel sunt numiți copiii și, în mod familiar, bărbații adulți necăsătoriți.

-utė este folosit mai ales numai în graiul kpllr (Pašlavantis, Garliava, Išlaužas): Juockutė, Mickutė, Mikalauckutė, Peckutė, Repeckutė, Striupkutė¹⁴. Se întâlnește și la zanavykai, de exemplu: Bartkūtė Būbl., Grš., Jablonckūtė Plb., Kazlauckūtė Grš.

¹⁴ În cimitirul din Naujoji Ūta, pe o piatră funerară din 1957 este înscris numele Mickevičiūtė.

12. Leksikos tyrinėjimai

177

Aici sufixul -utė (și -ukė) este folosit mai ales pentru a desemna fiicele mici, dar se spune și despre fetele adulte.

Dintre cuvintele cu sufixul -utė merită menționate separat: bėdutė || bėda „căruță cu două roți”: Važiuosim su bėdute Br., imkutė „luare la cusut”. Imkutės reikėjo įsiūti, būtų gražiau stovėję Grš., žibutė „ghiocel”.

17. -ūtė. Sufixul -ūtė, precedat de o consoană moale, este caracteristic dialectelor descrise în numele de familie ale fetelor și femeilor nemăritate, formate de la nume de familie masculine cu toate tipurile de teme, de exemplu: Blažiūtė, Eidikiūtė, Glyčiūtė, Jakubauckiūtė, Luišiūtė, Šilingiūtė, Šniečkiūtė, Viltrakiūtė, Žiev(i)ūtė, Žukauckiūtė: Blažys, Eidikys, Glytas, Jakubáuckas, Lūšis, Šilingas, Šniečkus, Viltrakis, Žievys, Žukáuckas. În unele locuri, de exemplu în zona Daukšiai și în alte părți, acesta este singurul sufix pentru numele de familie ale fetelor și femeilor tinere.

În numele de familie ale fetelor și femeilor nemăritate, sufixele -aitė, -ytė nu sunt specifice dialectelor descrise și nu au caracter popular; sunt mai mult sau mai puțin cunoscute din documente sau scrieri și se folosesc pentru a desemna public, oficial.

Dintre cuvintele comune cu sufixul -ūtė, -aičiūtė (sufix compus), s-au auzit doar în basme: karalaičiūtė „fiica unui prințișor”: Sykį apsirgo karalaičiūtė Kps., karalaitė „prințesă”: Ta karalaitė jam i sako Kbr.

18. -astis, -astas. Dintre cuvintele cu sufixul -astis (genitiv singular -ties || -čio) se pot menționa: gyvastis „viață”: Nesigaili nė savo gyvasties, nė sveikatos Vlkv., nerimastis „neliniște, agitație”: Kai viena lieku, nerimastis ima Gs., pykastis „mânie, furie”.

Dintre cuvintele cu sufixul -astas se poate menționa gyvastas „sănătate”: Toks čia jau jo gyvastas Gs.

19. -estis, -estys. Sufixul -estis (genitiv singular -ties || -čio) se folosește în puține cuvinte (substantive), de exemplu: gailestis, lūkestis „așteptare, speranță, dor”, mokest(i)s, rūpestis.

Pe alocuri, oamenii în vârstă pronunță aceleași cuvinte și cu sufixul -estys, de exemplu: Mokesčēi bó sunt mari AžB. De prisos este doar rūpestỹs Pašl.

Formele mōkesis, rūpesnis, care se întâlnesc uneori în dialectele descrise, sunt noi.

20. -ysta, -ystė. Pe lângă sufixul -ystė, ceva mai rar, în dialectele descrise este folosit de obicei de oamenii în vârstă și cu aceeași semnificație sufixul -ysta¹⁵. Cuvintele (substantivele) cu acest sufix se formează de la substantive și adjective.

Dintre cuvintele formate de la substantive cu sufixul -ysta se pot menționa: gaspadorystà (sl.): Plati gaspadory stā „colectivă mare” Vlkv., martystà „a fi noră”, mergystà „a fi fată”, našlystà „a fi văduvă”, šelmystà (sv.) „faptă rea, șireată”, tarnystà „serviciu”, žmogystà „înfățișare omenească”: Miega žmogystà „lup transformat — deghizat în om” (ps.) VšR. Acirado žmogystà „un omuleț neînsemnat” Vlkv.

Dintre substantivele formate de la adjective cu sufixul -ysta se pot menționa, de exemplu: dur-nystà (sl.), jaunystà, kvailystà, mažystà „micime, tinerețe”, senystà „bătrânețe”: Ka nor an senystos ramei pagyvėčia Gs.

¹⁵ În zona Griškabūdis și în alte locuri, după câte s-a observat, ambele sufixe sunt folosite aproape în paralel; se disting doar unele cuvinte aparte, de exemplu, s-a auzit numai žmogystà «omuleț, sărman». În zona Pašlavantys se spune jaunystė, draugystė, dar senystà.

178

Mai frecventă decât sufixul -ysta în dialect este formația cu sufixul -ystė. Substantivele cu acest sufix au, de regulă, un sens abstract. Ele denumesc în principal o însușire abstractă a cuvântului de bază. Se formează de la substantive și adjective.

Substantivele cu sufixul -ystė se formează în principal de la substantive, de exemplu: draugystė „prietenie”, galvažudystė „omorâre, ucidere”: În timpul războiului, se întâmplau omoruri și tot felul de infracțiuni la Gs., godulẏstė „lăcomie”, kaiminẏstė, kiaulystė „faptă porcească”, melagystė „minciună, mințire”, moterystė: Prėmė moterystės stoną „s-a măritat” la Vlkv., tinginystė „lenevire”, vaikystė „vârsta copilăriei”.

Se întâlnesc și substantive cu sufixul -ystė formate de la adjective, de exemplu: jaunystė „tinerețe”, puikystė „trufie, mândrie”.

Dintre substantivele formate cu sufixul -ystė de la adjective cu sufixul -ingas, se folosește uneori doar milaširdingystė || mielaširdingystė „bunătate, milostenie”: Neturi jokios milaširdingystės Plv.

21. Diverse sufixe cu consoana -t-. Mai există vreo cincisprezece sufixe diferite cu consoana t, întâlnite în câte un cuvânt, de exemplu:

a) -atė: gyvatė: Adevărata gyvată e fata aceea Kt.

b) -etė: aketė kp. || eketė zan., raukėtė „morocănos, țâfnos”: Neik arty prie tos raukėtės „piktos kumelės” Alk.

c) -ėtis: erškėtis || arškėtis kpII.

d) -etys: reketys „un anumit instrument pentru treieratul secarei” Gs.

e) -yta: klipytà „șchiop, beteag”: Eina kap koks klipytą Žal.

f) -itas: toponimul Alvitas || Elvitas: Iš Elvito parsirito, iš Virbalio parsirado Gs.

g) -uotė: važiuotė: Graži važiuotė „trăsură și hamuri” Vlkv.

h) -enta: serbentà: Coacăzele, unele sunt roșii, altele negre Alvt.

i) -intà: Širvintà „afluentul din stânga al râului Šešupė” Nm.

y) -ykštis, -ė || -ykščias, -a: pernykštis, -ė rar. pernykščias, vakarykštis, -ė || vakarykščias¹⁶, -a, vaivorykštė „curcubeu”.

j) -iščias || -ištis, -ištys; -iščia: vaikiščias || vaikištīs || vaikištis Grš., Vlkv. „băietan”, mergiščia Grš., Gs. „fată adolescentă”.

k) -uistas: ligūistas, -a „puțin bolnav”, miegūistas, -a „somnoros, buimac”.

l) -ūkštis: bjaurybiūkštis Dkš., vaikiūkštis rar. VIkv., varliūkštis Dkš., velniūkštis Gs.

XV. Sufixe cu consoana -v-

1. -(s)vas, -(s)va. Cu sufixul -vas există câteva substantive, de exemplu: naṙvas, pil̇vas, plovai „plova” Ūt., pūrvas kpI (mai des purvynas), stovai „laturile războiului de țesut”: Stuk-stuk stovai – devintovai, viršuj gaidžei gieda (orgă) Gs.

Ceva mai multe adjective au sufixul -vas, femininul -va, de exemplu: blaivas || blaivūs, gyvas, kreivas, lengvas, palvas, šleivas „șchiop, strâmb”: Frumos, numai că șchiop, strâmb și cocoșat (ironic) Plv.

Sufixul -va este folosit pentru formarea substantivelor feminine, de exemplu: dirvà, džiovà „1. uscare”: Nu-i nici secetă, nici vreme bună Būbl. „2. boală tbc”, galvà

¹⁶ În zona Griškabūdis și în alte câteva locuri este mai obișnuit pernykštis, dar vakarykščias.

12*

179

krūvą, pievą, plovą „mlaștină, teren mocirlos”: Plovôm tie (colmatare) lacuri sunt numite Ūt., sparvą. Aici trebuie menționat și grėva scom. „om greoi, cu trup masiv”: Unde se ivește acest grėva, nu va fi de bine Gs. Astfel de grėvos, zău că n-am mai văzut cât sunt viu Kt.

Pentru formarea adjectivelor se mai folosește și sufixul -svas, femininul -sva, care indică aici un anumit grad corespunzător sensului prefixului apy-, de exemplu: gelsvas, -à „gălbui”: Și-a pus cununița pe cosițele gălbui (cântec) AžB., juosvas „aproape negru”, mėlsvas „aproape albastru”, raūsvas „puțin roșu, roșiatic”, rėšvas „aproape rar”: Anul acesta grâiele sunt rare Plv., rūšvas „puțin maroniu sau roșiatic”, žàlsvas „aproape verde”.

2. -(s)vė. Dintre substantivele cu sufixul -vė pot fi menționate: gérvė, plėvė: Când fierbi laptele, apoi se formează o peliculă VIkv., smárvė, virvė.

Cu sufixul -svė există doar cuvântul làisvė: Unii spun „làisvė”, alții — „liuosybė” Gs., Raušvė „afluent de pe malul stâng al râului Šešupė” Gž., Plv.

3. -vis. Sufixul -vis nu este frecvent. Se întâlnește în unele substantive mai vechi sau mai noi, de exemplu: kálvis, kirvis, de asemenea ateivis, -ė || mai des ateivỹs, -ė: Aici e plin de tot felul de venetici Žal., kareivis.

4. -avas, -ava. Cu sufixul -avas, femininul -ava, există doar câte un adjectiv, de exemplu: linàvas, -à „de culoarea florii de in, albastru-deschis”, apărut, probabil, după modelul cuvintelor de origine străină ružavas, -à, vyšniavas¹⁷, -à „de culoarea vișinei”; de asemenea Liubàvas orășelul Klvr.

Mai numeroase sunt derivatele cu sufixul -ava — substantive feminine, de exemplu: baūdžiava, gãniava „pășunat; pășune”: Dăm oile în altă parte la pășunat Gs. E proastă pășunea aceea de acolo Žal., kiauliava „treabă de porc”, pàniava, pỹliava „tribut”, velniava „lucru al naibii, treabă diavolească”. De asemenea, trebuie menționate aici și toponimele Sasnàva, Garliavà.

Trebuie menționate aici și câteva cuvinte cu /-/ afixal înainte de -ava (cu sufixul -liava): riñkliava, mėzliava „dare de bani pentru o colectă, de pildă, odinioară, la nunți”.

5. -ovas, -ovė. Cu sufixul -ovas, femininul -ovė, există câteva substantive care denumesc persoane, de exemplu: gėròvas „cel care bea mult; bețiv”: Beți, beți, voi, băutorilor (cântec) Alk., palydòvas „însoțitor, călăuză”, sugulòvas „soț nelegitim”, vadòvas, valdòvas, žinòvas.

Sufixul -ovė, pe lângă cuvintele menționate mai sus, apare și în câteva alte substantive cu sensuri variate, de exemplu: daržòvė, rankòvė, senòvė, stipròvė „fortăreață”: Senovėj didelė bō čia stipròvė Ūt.

6. -tuvas, -tuva. Cu sufixul -tuvas se formează câteva substantive care denumesc instrumente și unelte, de exemplu: grieptùvas „unealtă pentru strâns cereale, greblă mică”: Mãre, kudė nepasėmei grieptuvo, būtų geriau griept? VIkv., karštùvai „mașină de scărmănat lâna”, mintuvai „dispozitiv pentru zdrobit inul”, purkštùvas nj., skíltuvas „instrument sau cremene pentru aprins focul”: Seniau vyrai skíltuvus nešiojosi Bgt., šáutuvas.

Se întâlnește și câte un substantiv de gen comun cu sens de nomina agentis, format cu sufixul -tuvas, de exemplu: grauštùvas „rozător”: Eik eik tu, grauštùve! Plv., nepàeitùvas „cel foarte neîndemânatic — nu poate merge”, šiktùvas „cel care murdărește mereu”.

Cu sufixul feminin -tuva este cunoscut un singur cuvânt: sietuvà „loc larg și adânc al unui râu; vârtej”: Pakliuvo sietuvõn i nusken do Nm.

¹⁷ Plg. P. Skardžius, Lietuvių kalbos žodžių daryba, p. 379.

180

7. -tuvis, -tuvė. Sufixul -tuvis apare în substantive care denumesc unelte sau vase, de exemplu: grūstūvis „pisălog”: Piestos nèr, tik grūstūvis Alk., koštūvis „obiect cu care se strecoară ceva, de pildă laptele”, muštūvis || muštūvas Klvr. „dispozitiv (vas) pentru bătut untul”.

Sufixul feminin -tuvė este mult mai larg folosit. Cu acest sufix există cuvinte care denumesc unelte sau obiecte de uz casnic, de exemplu: bruk­tuvė, milstuvė || melstuvė, sėtuvė „coș pentru semănat cereale”. Se întâlnesc și câteva cuvinte cu alte sensuri, de exemplu: rietuvė „șir înalt de lucruri îngrămădite, de pildă lemne de foc” Alk.

Sufixul -tuvės (plural) este larg folosit pentru a denumi ceremonii, sărbători sau ritualuri, de exemplu: įkurtuvės, išleistuvės, keltuvės: Anryt būna keltuvės (per vestuves) Ig. Jaunasis duoda saldainių, snapso, tai skaitosi tų keltuvių Ig. Po keltuvių greit skirstosi namo Ig., lauktuvės „așteptare sau darurile primite pentru aceasta”, pabaiktuvės, skerstuvės, sukaktuvės.

8. Diverse sufixe cu consoana -v-. Pe lângă cele enumerate, se întâlnesc și alte sufixe cu consoana -v-, de exemplu:

a) -atvė: amžinatvė „eternitate”: Dabar mažai kas tiki į amžinatvę Vlkv., senatvė.

b) -yvas, -a: senyvas, -a Būbl., Vlkv., nevalyvas, -a „murdar, dezordonat” Būbl., Žal., ankstyvas, -a || ankstybas, -a Pašl., velyvas, -a || velybas, -a Pašl. Cf. 12.

c) -uva¹⁸: sesuvà kp II, šuvà, Valčiuvà „afluentul stâng al râului Sasna” Ss., Igl.

d) -uvis: liežuvis, lietuvis, -ė nj., rar — mai des lietuvỹs, -ė.

e) -lyvas, -a: acesta este un sufix slav, de exemplu: gėdlyvas, -a rar || mai des sarmatlyvas, -a, supratlyvas, -a „înțelegător”.

XVI. Sufixe cu consoana -z-, -ž-

Cu consoana -z- se întâlnește câte un sufix mai rar, cu o semnificație mai mult sau mai puțin peiorativă, de pildă:

1. -erza: keverža „cineva scund și neîndemânatic” (cuvânt dintr-o ghicitoare): Kiūrza keverža visą lauką apkeveržavo Vlk., plepėrza „limbut” Gs.

2. -ėzas: vaikėzas „puști, puștan”: Prisirenka tokių vaikėzų = tuoj į pešasi Plv.

3. -ozas: vaikiožas „puști”, valkiožas Gs., Vlk. || valkiožas Grš. „cel care umblă peste tot, hoinar, vagabond”.

4. -ūzas: pilvūzas, -ė „cineva cu burta mare, burtos”.

Cu consoana -ž-, sufixul cu sens negativ sau peiorativ -uža || -užas apare doar în cuvântul raiguža || raigužas „fată neserioasă, agitată, năvalnică”: Ko ta raiguža tę po medžius karstosi? Alk.

Cu consoana -ž- există sufixul -užis, la genul feminin -užė, folosit uneori pentru a forma substantive diminutivale și afective, de pildă: broliūžis, tėtiūžis || tėtušis, mergūžė rar || mai frecvent mergužėlė.

Majoritatea cuvintelor cu sufixul -užis apar în folclor, de pildă: Aš dangūžy žibėsu Kbr. Te tau šūibužę, vyniok kojučės, duos dievulis gerus metus – pirksiu kurpūžės (d.) Alvt.

¹⁸ Pentru formarea acestui sufix, vezi P. Skardžius, Lietuvių kalbos žodžių daryba, p. 381.

181

Dintre cuvintele cu sufixul -užis care au alte sensuri (nu diminutive), există doar drabužis „haină“. Mai pot fi menționate aici cuvintele bažnytūžė „biserică protestantă“, kunigūžis „preot protestant“, care, de asemenea, nu sunt diminutive, ci au mai degrabă o anumită nuanță depreciativă¹⁹.

C. PRIVIRE DE ANSAMBLU ASUPRA DERIVĂRII SUFIXALE A NUMELOR

După ce am analizat derivarea substantivelor și adjectivelor în dialectele Kapsai-Zanavykai cu ajutorul sufixelor, în funcție de consoana lor, vom trece pe scurt în revistă și câteva sufixe ale diferitelor părți de vorbire, precum și derivarea numelor cu ajutorul acestora, oferind totodată o scurtă clasificare funcțională a unor sufixe. Această privire de ansamblu poate fi considerată, într-un anumit sens, o sinteză a capitolului precedent. Sunt abordate aici numai unele sufixe bine cunoscute în dialectele descrise. Multe dintre ele nu diferă în niciun fel de sufixele folosite în limba literară.

În încheiere, vom enumera câteva sufixe folosite în dialectele descrise sau în unele dintre graiurile lor, dar care nu sunt caracteristice limbii literare, formulând totodată și câteva concluzii.

I. Unele sufixe substantivale

1. Sufixe ale substantivelor derivate din substantive

a) -ukas, -ukė, -elis, -elė, -ėlis, -ėlė, -ytis, -ytė, -utis, -utė, -ūtė, -aitis, aitė, -užis, -užė

Cu aceste sufixe se formează din substantive alte substantive, așa-numitele diminutive și forme de alint, de exemplu: namukas, paršiukas, mokytojukė Grl., viščiukė VIkv. || vištukė Grl., vaikelis, dobilėlis, aguonėlė, šunytis, duonytė mergytė, vaikutis, laputė, vežimaitis, pušaitė, broliužis, kurpūžė.

Aici se includ și sufixele compuse, de exemplu: -eliukas, -eliukė, -užėlis, -užėlė: aukseliukas Grl., grybeliukas Grl., brolužėlis, mergužėlė.

În plus, sufixele -ukė, -ūtė (după o consoană moale) și, poate, sufixele -aitė, -ytė apărute recent în acest caz sunt folosite în numele de familie ale fetelor, de exemplu: Šliumpūkė Grl., Trumpūkė Šil., Biliūtė, Luišiūtė, Senkiūtė, Bartkaitė rar, recent, Žiūr aitytė (: Šliumpa, Trumpa, Bilius, Luišis, Senkus, Bartkus, Žiūr aitis).

b) -iškis, -iškė, -ietis, -ietė, -inis, -inė, -okas, -okė

Substantivele cu aceste sufixe se formează din toponime și desemnează, de obicei, persoane originare dintr-un anumit loc sau care locuiesc acolo, de exemplu: alytiškis, -ė, kauniškis, -ė, vilniškis, -ė; kaunietis, -ė, vilkaviškietis, -ė; vilnietis, -ė; alksnėninis, -ė, didvyžinis, -ė, pilviškinis, -ė; kauniokas, -ė, prieniokas, -ė.

Uneori se folosesc două, trei sau chiar patru dintre sufixele menționate aici, fără vreo diferență clară de sens. De exemplu, despre Pašlavantys (districtul Prienai) se spune: kauniškis și kauniokas, prieniškis și prieniokas, šilavotiškis și šilavotinis.

Despre Vygreliai (districtul Kalvarija), în cuvinte separate, au fost auzite patru sufixe cu același sens, de exemplu: gražiškiečei, kalvarijiniei || kalvarijiečei, virbališk ei, višt yčio-

¹⁹Ambele ultime cuvinte erau folosite odinioară când se vorbea despre religia protestantă.

182

și. Totuși, trebuie remarcat că din toponimele cu sufixul -išk- (Pilviškiai, Plutiškės, Vilkaviškis) nu se pot forma substantive cu sufixul -iškis, -ė.

Cu aceste sufixe menționate mai sus se întâlnesc și câteva substantive cu alte sensuri, de exemplu: vyriškis, moteriškė, tėviškė, avietė, berniokas.

c) -ūkštis, -ūkštė, -ėzas, -ozas, -ūzas

Cu aceste sufixe se formează din substantive câte un substantiv care exprimă disprețul și umilirea anumitor lucruri sau persoane, de exemplu: vaikiūkštis, varliūkštė, velniūkštis, vaikėzas, vaikiozas, valkiozas „vagabond”, pilvūzas „persoană cu burta mare”.

d) -inė, -ydė, -udė; -ynas, -ynė

Substantivele formate din alte substantive cu sufixele -inė, -ydė, -udė denumesc cel mai adesea un loc în care se păstrează sau se depozitează ceva ori altele asemenea, de exemplu: drūskinė, mėsinė, arklidė, aludė || alinè, peludė.

Substantivele formate din substantive cu sufixele -ynas, -ynė denumesc, de obicei, un loc în care abundă obiecte de un anumit tip. De exemplu: aržuolynas, pušynas, skiedrynas, dilgėlynė, kelmynė, molynė.

e) -ienė, -uvienė

Sufixul substantival -ienė are, de regulă, două sensuri. Cu accent ascuțit sau cu sufixul neaccentuat -ienė desemnează soții sau femelele animalelor, iar cu accent circumflex — denumiri de mâncăruri și preparate, de exemplu: brolienė, dėdienė, Jonienė, Paulauskienė, vilkienė (ps.); bulvienė, kiaušinienė, lapienė, obuolienė, žirnienė.

Substantivele formate cu sufixul -ienė din substantive bisilabice cu tema în u primesc forma -uvienė, care, de regulă, indică a cui soție este persoana, de exemplu: kašliuvienė, puodžiuvienė, Būtkienė, Seikuvienė. Desigur, există și excepții (de formare și de sens), de exemplu: darkąčiuvienė: Iš jos menka kriaučka — tikra darkąčiuvienė Gs.

2. Sufixe ale substantivelor formate de la adjective

a) -ybė, -enybė, -umas, -uma, -ysta, -ystė, -atvė

Cu unele dintre aceste sufixe (-ybė, -ystė), substantivele (galybė, draugystė) pot fi formate și de la substantive, dar sunt create mai ales de la adjective. Substantivele cu aceste sufixe denumesc noțiuni abstracte, de exemplu: saldybė, tamsybė, retenybė, saldumas, tamsumas || tamsuma, senystė, jaunystė || jaunystą, senatvė.

b) -imas, -uomenė

Substantivele întâlnite, formate de la adjective cu sufixele -imas, -uomenė, denumesc un grup de persoane, o anumită colectivitate sau ceva asemănător, de exemplu: jaunimas, jaunúomenė.

3. Sufixe ale substantivelor formate de la verbe

În graiul descris există numeroase sufixe cu ajutorul cărora se formează substantive de la verbe. Sensul substantivelor formate de la verbe este, de cele mai multe ori, legat de acțiunea exprimată de verbul de la care au fost formate.

183

a) -ėčios, -iklis, -yklė, yklės, -ynė, -tukas, -tuvas, -tuvis, -tuvė

Substantivele formate de la verbe cu aceste sufixe denumesc, de cele mai multe ori, unelte și instrumente, de exemplu: akėčios, kūpėčios, taikiklis, laidyklė, šaudykklė, svarstykles, birbynė, švilpynė, plaktukas, skaptukas, dūrtuvas, mintuvai, koštuvis, muštūvis, bruktuvė, kultuvė || kūltuvė.

b) -ėjas, -ėja, -ikas, -ikė, -klys, -slys, -snys, -snė, -tojas, -toja, -vis, -vė

Cu aceste sufixe, substantivele se formează de regulă unele de la tema trecutului simplu, altele de la tema infinitivului și denumesc agentul, de exemplu: audėja, gynėjas (mai rar gynėjas), ėdikas, kūlikas (mai rar kulikas), kirtikas (uneori kirtėjas), ryklys, turklys, kviestys, reksnys, verksnys, verksnė, pilstytojas, pilstytoja, skaitytojas, praeivis.

c) -alas, -inys, -esys, -ėšiai (-ėsis)

Substantivele formate de la verbe cu aceste sufixe denumesc, în general, rezultatul acțiunii, de exemplu: jovalas „1. ceea ce este răvășit, încâlcit; 2. terci pentru porci”, viralas, grindinys, siuvinys, elgesys, liūdesys, griuvėsiai || griuvėsis, pelėsė || pelėsis.

d) -imas, -ymas

Substantivele formate de la verbe cu sufixele -imas, -ymas denumesc de obicei numele acțiunii sau acțiunea însăși; ele au, de asemenea, adesea un sens concret sau alt sens.

Cu sufixul -ymas se formează substantive de la infinitivele cu formantul -y-ti (skaityti, taisyti), iar cu -imas — de la toate celelalte verbe la timpul trecut simplu, de exemplu: ėdymas, šakymas, maišymas „1. acțiune; 2. aluat frământat pentru pâine”, pūdymas „1. acțiune; 2. teren lăsat pârloagă, în repaus”; bėgimas, metimas, ūžimas, arimas „1. acțiune; 2. arătură”, vežimas „1. acțiune; 2. căruță”.

II. Unele sufixe adjectivale

1. Sufixe ale adjectivelor formate de la adjective

a) -okas, -oka, -ukas, -ukė, -ytis, -ytė, -utis, -utė

Aceste sufixe adjectivale sunt diminutivale și alintătoare; cu ajutorul lor, adjectivele se formează de la adjective, de exemplu: șaltokas „puțin rece”, trumpokas „puțin scurt”, juodūkas, -ė, mažiukas, -ė, mažytis, -ė, mažutis, -ė.

b) -inis, -inė, -iškas, -iška, -ingas, -inga

Cu aceste sufixe, adjectivele se formează cel mai adesea de la substantive. Se întâlnesc și adjective formate de la adjective cu unele dintre aceste sufixe, de exemplu: saldinis, -ė.

Sufixul -inis, -inė are mai multe sensuri sau cel puțin nuanțe de sens diferite. Cel mai adesea indică din ce material este făcut un lucru (auksinis, medinis). Vezi pe larg B IX 10.

Sufixul -iškas, -a indică cel mai adesea asemănarea, potrivirea, destinația sau apartenența, de exemplu: bobiškas, -a, pasakiškas, -a, vyriškas, -a, žiemiškas, -a, vokiškas, -a.

184

Cu sufixul -ingas, -a, adjectivele exprimă în principal faptul de a avea mult din ceva, însușirea de abundență și belșug, de exemplu: gailestingas, -a, galingas, -a, laimingas, -a, miltingas, -a, naudingas, -a, pinigingas, -a.

2. Adjective cu sufixe formate de la substantive

-ėtas, -ėta, -otas, -ota, -uotas, -uota, -uistas, -uista

Aceste sufixe sunt folosite pentru a forma adjective de la substantive. Este de remarcat că adjectivele cu sufixul -uotas, -a se formează cel mai adesea de la substantive cu tema în a, iar cele cu sufixul -otas, -a de la substantive cu tema în o (cf. plaukūotas, barzdotas); adjectivele cu sufixul -ėtas, -a se formează cel mai adesea de la substantive cu tema în ė (cf. skylėtas), însă în toate aceste trei cazuri nu există o regularitate clară în dialectele descrise.

Adjectivele formate cu aceste sufixe exprimă însușiri exterioare, vizibile. Aceste însușiri au la bază obiectele sau lucrurile și conceptele corespunzătoare, ale căror rădăcini și teme nominale au fost preluate pentru formarea adjectivului. De exemplu: duobėtas, -a, raukšlėtas, -a, kuprótas, -a, miglótas, -a, sviestúotas, -a, miežúistas, -a, ligiúistas, -a.

3. Adjective cu sufixe formate de la verbe

-tas, -ta, -onas, -ona, -svas, -sva

Cu aceste sufixe se formează adjective de la verbe. Ele indică cel mai adesea însușiri de culoare sau de temperatură. În plus, sufixul -svas, -a indică un grad mai slab (mai scăzut) al însușirii față de gradul pozitiv. De exemplu: báltas, -à, šáltas, -à, karštas, -à, šiltas, -à, geltónas, -a, raudónas, -a, juósvas, -à, gel̃svas, -à.

III. Unele sensuri mai caracteristice ale sufixelor substantivale

Aici, fără a ne opri asupra derivării, vom enumera separat câteva dintre sensurile mai caracteristice ale sufixelor substantivale din dialectele descrise. În funcție de sensul sufixelor, substantivele din dialectele descrise sunt, de exemplu:

1. Denumiri de unelte și instrumente

-ukas: švilpukas „fluier”, žindukas

-tukas: peštukas „unealtă pentru smulgerea părului de porc”, plaktukas

-lys: grėblys, kablys

-alas: barškālas „zornăitoare”, skambalas

-clas: topor, fierăstrău

-ynė: birbynė, lazdynė, stovynė

-tas: grąštas, kaltas

2. Denumiri de locuri

-udė: aludė „local cu băuturi alcoolice“, peludė

-ykla: loc de dormit, loc de scărmănat, loc de îmbăiat

-mė: gelmė, tankmė

-uma: giluma, sekluma, žemuma

-inė: alinė, bulvinė, daržinė

-ynas: stejăriș, desiș de răchită, pădure

185

-ynė: durpynė, kupstynė, molynė

-iena: avižiena, dobilienė, kvietiena

3. Denumiri ale rezultatului acțiunii

-alas: jovalas, verpalai, viralas

-lys: padėlys, pašėlys

-ena: gaišena, skurdėna, stipena

-inys: grindinys, pirkinys, puvinys, radinys

-snys: kasnys, sieksnys, žinks­nys

-ėsis: (de obicei la plural) degėsei, griuvėsei, puvėsei

-tė: grįštė, gniūštė

4. Denumiri de abstracte

-ybė: galybė, kantrybė, lygybė

-ulys: godulys, troškulys

-umas: baltumas, kantrumas, šviesumas

-ata: sarmata, sveikata

-vsta, -vstė: jaunystà || jaunystė, kvailystà || kvailystė

-ava: painiava, velniava

5. Denumiri ale ocupațiilor persoanelor

-inykas (-ininkas): apicultor, muncitor, funcționar

-orius: cântăreț, cântăreț de imnuri

IV. Unele concluzii

Deși dialectele descrise constituie temelia limbii literare, în acestea se întâlnesc totuși cazuri de utilizare a sufixelor diferite de cele din limba literară. Unele cazuri de utilizare diferită se întâlnesc și între dialectele descrise, subdialecte și graiuri. Vom enumera aici câteva dintre aceste cazuri de utilizare diferită sau aspecte similare.

1. În locul sufixului -ininkas, în dialectele descrise se pronunță mai frecvent -inykas. Kapsai folosesc de obicei numai -inykas, iar zanavykai folosesc, pe lângă -ininkas, și -inykas (darbinýkas). În împrejurimile localității Naujoji Ūta se spune și -inikas (pùlkininkas).

2. În locul sufixului adjectival din limba literară -yvas, -a, zanavykai și kapsai folosesc și sufixul -ybas, -a (ankstýbas).

3. În unele substantive cu tema în ja, sufixului din limba literară -snis îi corespunde în dialectele descrise sufixul -snys, de exemplu: sieksnys, žinks­nys.

4. Sufixul din limba literară -imas, -a din adjectivele artimas, tolimas se pronunță cel mai adesea -ymas, -a: ártymas, tólymas.

5. În graiul răsăritean II al kapsailor este larg folosit sufixul diminutival al substantivelor -ikė, de exemplu: kačikė, pelikė, skarikė, višči̇kė. În graiul menționat, acest sufix este folosit și în numele de familie ale fetelor, de exemplu: Brundżikė, Varkalikė.

6. În numele de familie ale fetelor, zanavykai și kapsai din graiul răsăritean II folosesc adesea și sufixul -ukė, de exemplu: Bernotukė, Kuraitukė, Matulaitukė, Šlimpukė.

7. În numele de familie ale fetelor, kapsai folosesc cel mai adesea numai sufixul -iūtė, de exemplu: Byliūtė (: Bylà), Luišiūtė (: Lùisis), Senkiūtė (: Señkus), Žvirbliūtė (: Žvirblỹs).

186

8. Multe dintre sufixele dialectale descriptive sunt cunoscute aici din vechime; doar câteva s-au răspândit recent; cf., de exemplu: -ykla (kirpykla, siuvykla), -ija (Aukštaitija, Kaunija, Zanavykija).

9. În general, sufixele dialectale descriptive sunt lituaniene; se întâlnesc însă foarte puține și de origine străină, dar, fiind acum deja sub influență, nici acestea nu s-au păstrat bine; cf., de exemplu, -inyčia: langinyčia || langinė.

FORMAREA SUFIXALĂ A SUBSTANTIVELOR ȘI ADJECTIVELOR ÎN GRAIURILE KAPSILOR ȘI ZANAVIKILOR

Ю. СЕНКУС

Rezumat

Lucrarea prezintă o analiză amplă a formării sufixale a substantivelor și adjectivelor în graiurile kapsilor și zanavikilor, care au stat la baza limbii literare lituaniene. Sunt caracterizate formațiile sufixale cu sufixele -uva, -ybas(-a), -ybė, -enybė, -inyčia, -očius, -očiuvienė, -uočius, -uočiuvienė, -da, -das, -odas, -ėzdas, -ozdas, -ga, -gas, -gys (—ė), -ingas (-ė), -ju-, -ija, -ijas, -tojas(-a), -auja, -ojus, -ka, -kas, -kis(-ė), -(s)kus, -(s)kuvienė, -ikas, -ikė, -okas, (-a); okas(-ė), -ukas, -ukė, -uka, -tukas, -inykas || -ininkas, -iškas(-a), -iškė, -(s)las, -(s)lys (—ė), -lius, -lus(-i), -ala, -alas, -alis (-ė), -alius (ė), -aliuvienė, -elis(-elė), -intelis(-ė), -ėlys, -ėlis, (-ėlė), -utėlis(-ė), -umėlis, -ėlius, -ėliuvienė, -ėlė, -olius, -oliuvienė, ~olė, -ula, -ulas, -ulis (-ulė), -ulys, -aila, -uolius, ~uolė, -uolys, -(y)kla, -klas, -klė, -klis, -klys, -(s)mas, -(s)mė, -imas, -ymas, -uma, -umas, -(s)na, -(s)nas, -(s)nis, -(s)nys, -(s)nus, -nius, -ana, -anas(-a), -ena, -mena, -sena(-šena), -enė, -uomenė, -ėna, -ėnas; -inas, -inis(-ė), -utinis (-ė), -inys, -yna, -ynas, -umynas, -ynė, -onas, -ona, -onis (-onė), -onius(-ė), -ūnas, (-ūnė), -ūna, -ainas(-a), -ainis, -ainė, -iena, -ienas, -opas (-a), -ra, -(s)ras, -rus(-ri), -ara, -aras, -eris, -erys, -orius, -urė, -erė, -sas(-sa), -sus(-si), -ėsa, -ėsai, -ėsis, -ėsys, -esis, -šė, -išius, -(s)tas (-ta), -(s)tė, -(s)tis, -(s)tus, -ata, -atis, -eta, -etas, -ėtas (-ėta), -otas(-ota), -otė, -uotas(-a), -ytis, -ytė, -aitis (-aitė), -ietis (-ietė), -utas, -utis (-utė), -ūtė, -astis, -astas, -estis, -estys, -ysta, -yste, -(s)vas (-va), -(s)vė, -vis, -avas(-ava), -ovas, -ovė, -tuvas, -tuva, -tuvis, -tuvė, -erza, -ėzas, -ozas, -ūzas, -uža, -užis și altele.

La finalul lucrării sunt formulate concluzii privind formarea sufixală a substantivelor și adjectivelor în graiurile kapsilor și zanavikilor.