LIETUVIŲ KALBOS SPECIALIOJI LEKSIKA

LIETUVIŲ KALBOTYROS KLAUSIMAI, XXII (1983)

M. LENKEVIČIŪTĖ-NORKAITIENĖ

DENUMIRI REGIONALE ÎN DIALECTELE LIMBII LITUANIENE

Prin denumiri ale locuitorilor formate de la numele unor localități (nomina regionalia) înțelegem oamenii după locul lor de origine sau de reședință. Pentru a identifica tendințele mai evidente de formare și utilizare a denumirilor menționate în dialectele limbii lituaniene, au fost adunate date din academicul „Dicționar al limbii lituaniene” (în continuare – LKŽ), precum și din fișele acestuia și ale „Atlasului limbii lituaniene” (în continuare – LKA), și din „Dicționarul graiurilor dunininke din nord-est” al lui V. Vitkauskas¹. În total au fost adunate peste o mie de exemple, din care reiese că, în dialectele Lituaniei, locuitorii sunt desemnați în funcție de originea sau locul de reședință prin două procedee: descriptiv și derivativ.

Denumiri descriptive

Denumirile descriptive nu sunt formate dintr-un singur cuvânt, ci din sintagme. Ele sunt de două feluri:

a) sintagme alcătuite din mai multe substantive, dintre care unul este un toponim la genitiv (pentru a preciza locul nașterii sau de reședință al unei persoane). De exemplu:

Eu însămi sunt născută în Švėkšna LKŽ III 308 (Šv)². Ea este născută în parohia Nemunaitis Alv. Numele de familie se potrivește, dar noi doi nu suntem nici neam, nici rude – eu sunt Martinkus din Želviai, iar el Martinkus din Lazdininkai LKŽ III 239 (Dr). Oamenii mă iau drept Urbutis din Kalnėnai (sat) LKK IX 163 (Jrb)³. De unde vii tu, om din Alytus?! Vrn. Vișinele sunt atât de bune – femeile din Kuršėnai le-au cules cu unghiile LKŽ VIII 500 (Krš).

b) sintagme cu prepoziții. De exemplu:

Ești de departe? – Eu sunt din Švėkšna LKŽ V 778 (J. Jabl). El vine din Kybartai LKŽ II 1093 (Vlkv). Ea vine din Žvirgždėnai, dar locuiește în Varėna Pv. Mama mea venise din Palanga LKŽ II 1074 (Plng). El a plecat din Rakai Nč. Mi se pare (se vede), că fetele acelea sunt din Alizava Slm. Murod, ești din Šilalė LKŽ VIII 430 (Grd). Ne-am trecut drept Kukliai (nume de familie) din Kaziuliai (sat) LKŽ XI 216 (Dv). Nătărăilor, voi sunteți din satul Tintalai! LKŽ VI 641 (Dr). Un om din Kaunas Rs. El este din Agurkiškė VŠR. Un om din Rūdiškės Trak. Ei sunt de dincolo de Girdžiai LKK IX 155 (Jrb).

¹ Vitkauskas V. Šiaurės rytų dunininkų šnektų žodynas. – V., 1976.

Abrevierile sunt ca în „Dicționarul limbii lituaniene”.²

Enunțurile cu o astfel de abreviere sunt preluate din articolul: Grinaveckienė E. Sensurile și utilizarea prepozițiilor în dialectul sudic al dialectelor aukštaitiene de nord-vest. – În: Probleme de lingvistică lituaniană. V., 1967, vol. 9, p. 151–170.³

137

El este originar din Sintautai LKŽ V 778 (Plv). Ea este din Pašakiai LKŽ II 1093 (Pc). Acela este din Utena (din împrejurimile orașului Utena) LKŽ VIII 902 (Ktk). Se spune că omul acela este din Pasvalys LKŽ VIII 902 (Dj). Omul este din Dieveniškės Šlčn. Femeia aceea, de acolo, este din Varėna Pv. După vorbire doar bănuiesc că este din Daugėliškis LKŽ IX 247 (Švnč). Aveam un învățător din Pagudė — ori din Šiauliai, ori din Tauragė LKŽ IX 100 (Šts). Ea este de dincolo de Šiauliai LKK IX 157 (Jrb). Ei sunt de dincoace de Šimkaičiai LKK IX 157 (Jrb).

În enunțurile cu prepoziția iš („din”) (sau cu prepoziția compusă iš anapus „de dincolo de”), locul nașterii (domiciliul) persoanei este indicat cu precizie. Aceste enunțuri sunt sinonime cu cele din primul subgrup (a).

Pentru a indica un loc de reședință aproximativ, adică nu o localitate concretă, ci o zonă mai întinsă, se recurge la construcții cu prepoziția nuo („de la”) (sau la construcții analoage cu prepozițiile compuse nuo anapus („de dincolo de”), nuo šiapus („de dincoace de”)).

În vorbirea curentă, în toată Lituania, locul de reședință al unei persoane este de obicei indicat printr-o formulare descriptivă. Aceasta arată că procedeul este vechi. În documentele vechi, inclusiv în actele de stare civilă, se scria la fel, menționând locul nașterii sau de reședință al persoanei înregistrate, de exemplu: Mikolajūnas din satul Norbutai (1742), Jaraitis din satul Puodžiūnai (1702) și așa mai departe.⁴ În plus, există toponime din care este dificil să se formeze, prin derivare (cel mai adesea, după cum vom vedea mai departe, din motive fonetice), denumiri ale locuitorilor; și în acest caz, formularea descriptivă este de ajutor. În unele zone ale Lituaniei, ea este chiar singura posibilitate. De pildă, în împrejurimile localităților Krakės din districtul Kėdainiai și Upytė din districtul Panevėžys, precum și în zona Kaišiadorys, Trakai și ținutul Vilnius, localnicii spun că o persoană este din Panevėžys, de la Krekenava, din Kalviai, din Rūdiškės, din Nemenčinė. În alte locuri, expresiile menționate coexistă cu formele dintr-un singur cuvânt, derivate prin procedee derivative, cu sufixe sau terminații, de exemplu: în Miežiškiai (districtul Panevėžys) se spune atât panevėžietis, cât și om din Panevėžys; în împrejurimile localităților Valkininkai și Marcinkonys din districtul Varėna se spune atât din (de la) Marcinkonys, din (de la) Varėna, cât și marcinkoniškis, varėniškis, varėnis. Se procedează în mod asemănător în districtele Šakiai, Kapsukas, Vilkaviškis, Alytus, Vilnius, Šalčininkai și Molėtai.

Denumiri derivative

Denumirile monolexicale se formează prin derivare:

a) derivate substantivale sau adjectivale cu sufixe, de exemplu: salantiškis, -ė, pušėnas, pakruojietis, -ė, veliuonýtis, -ė, žagarininkas, -ė, tverėčinis, -ė etc.;

b) derivate substantivale cu terminația -is, de exemplu: ariogalis, -ė, šeduvis, -ė, širvintis, -ė.

Denumirile cu sufixe sunt majoritare, iar derivatele cu terminația -is apar mai rar. Pentru acest scop există numeroase sufixe diferite, de exemplu: -iškis, -ė; -ietis, -ė; -ėnas; -inis, -ė; -(in)inkas (-ykas), -ė; -ytis, -ė; -(i)ukas, -ė; -(i)utis, -ė; -(i)okas, -ė; -onas, -ė etc. Nu toate sunt folosite cu aceeași larghețe și frecvență (răspândirea și utilizarea se văd mai clar pe hartă*). Le vom discuta în funcție de potențialul lor derivativ.

Zinkevičius Z. Lietuvių antroponimika. – V., 1977, p. 35.

* Numerele de pe hartă indică punctele dialectologice în același mod ca în „Atlasul limbii lituaniene”.

138

Visoje Lietuvoje (gal tik išskyrus šiaurės panevėžiškius ir su jais besiribojantį šiauliškių plotą) vartojama sena priesaga -iškis, -ė, kuri žemaičiams yra veik vienintelė šios rūšies žodžių darybos priemonė. Pvz.: Kretingiškiai ratus dirb dideliais ilgais rungais LKŽ VI 555 (Slnt). Ans yr, rodos, iš mosėdiškių LKŽ VIII 354 (Slnt). Adomas yr sediškis, iš Kirklių Slnt. Kuršėniškiai storiau kalba, papilėniškiai ploniau LKŽ VI 972 (Pp). Aš jau esu gryna laukuvieškė – čia gimusį, užaugusi ir visą amžių praleidusi LKŽ VIII 189 (Lkv). Rietaviškiai šneka ulba kaip tetervinai LKŽ XI 582 (Lkv). Blinda buvo luokiškis, Luokė ano tėvynė LKŽ VII 691 (Užv). Ans yr iš čia pat, mažeiškiškis LKŽ VII 967 (Mžk). Aš esu iš amžių palangiškis LKŽ IV 157 (Plng). Tas pirmasis anos vyras buvo palangiškis LKŽ IX 238 (Ms). Dygimo buvo plateliškis LKŽ II 525 (Šts). Plungiškiai ir keit (keičia) jau (kitai kalba) LKŽ X 350 (Krtn). Gargždiškiai kiteip laukus dirb LKŽ II 570 (Krtn). Mas, raudėniškiai, panašiai su telšiškiais šnekam LKŽ XI 249 (Rdn). Gruzdžių – laukiniečiai, šakyniškiai – miškinaičiai LKŽ VII 181 (Škn). Tas anos vyras buvo salantiškis Grg. Po rusniškus ieškojo ungurių LKŽ XI 1020 (Rsn). Priekuliškiai gražiai kalba LKŽ X 651 (Plik). Palangiškiai užsikirto, kad nepasiduos Tiškevičiui LKŽ V 866 (Dr). Kelmiškės nemoka ačiūotės LKŽ I 17 (Ll). Šilutiškiai, priekuliškiai vis pakreip žodi LKŽ VI 501 (Sg). Mes su priekuliškiais nesusisiekiam (nesueiname, nesusitinkame) Pgg. To daine teip pat plateliškiai, plungiskiiai, alsėdiškiai liuob būrius[e] dainiuos laukius[e] i talkos[e] Plt. Kitieje plateliškiai ir apie Šateikus kodalius liuob vadinti raagtinėms LKŽ X 80 (Plt). Te[n] pas jum cibulių kraštas: šakyniškiai jau no senovės cibulninkai LKŽ II 20 (Žg). Anais metais er vilkiškių dainas, žodžius surašinėjo LKŽ II 1152 (Erž). Veliuoniškiai laivuoja (kalba žemaičiuodami) LKŽ VII 75 (Ilg). Darželį papartiškiai davė LKŽ IX 350 (Ppr). Panemuniškiai jau rugius kerta LKŽ IX 333 (PnmA). Ramygalškės išėjo [į marčias kitur] LKŽ XI 124 (Rm). Kirdeikiškiai žadėjo kitą sekmadienį kermošiun su muzika atvažiuot LKŽ V 833 (Trgn). Labanoriškiai tai iš grybų ir uogų pragyvena LKŽ VII 3 (Trgn). Taip greit neišleisna, apkep sma duona, ir būsit salakiškė Slk. Antazaviškis dustiškę paėmė LKŽ I 158 (Ds). Duset iškiui tik pašokt, pamiegot, o kamaiškiui pančiai vyt LKŽ II 918 (Dkk). Arklių lenktynės[e] gražiai važiuo obeliškiai LKŽ VIII 987 (Ob). Jis iš Priemų kilęs, priemiškis LKŽ X 664 (Pln). Privažiavo pilni Prienai biršt oniškių LKŽ I 846 (Prn). Daugelis perlojiškių tik iš grybų gyveno LKŽ IX 839 (Alv). Iš šių ežerų dubičiškiai prisigaudo daug žuvų LKŽ II 781 (Dbč). Daug iškių žemė kalnuota LKŽ II 322 (Alv). Miežioniškis, -ė, skaivoniškis, -ė, skraičioniškis, -ė LKK IX 193 (Dv)⁵. Dainaviškis, -ė, krėliškis, -ė, kurpešiškis, -ė, narbutoniškis, -ė, narčioniškis, -ė, naugardiškis, -ė, pagiriškis, -ė, vilniškis, -ė, zasečiškis, -ė, zieteliškis, -ė LKK XI (Zt)⁶.

⁵ Exemple din articolul: Lipskienė J., Vidugiris A. Dieveniškių tarmė. – În: Lietuvių kalbotyros klausimai, vol. 9, p. 193.

⁶ Exemple din articolul: Vidugiris A. Zietelos tarmės daiktavardis. – În: Lietuvių kalbotyros klausimai. V., 1969, vol. 11, p. 157.

139

Locul de reședință al unei persoane din zona dialectului Panevėžys (mai ales din partea de nord) și al unei părți a vorbitorilor dialectului Șiauliai este exprimat, de preferință, printr-o formulare descriptivă (om din Smilgiai, din Upytė etc.), dar uneori se formează și derivate cu sufixul -ietis, -ė. De exemplu:

Astăzi, în pădurice, foarte mulți panevėžiečiai culeg fructe de pădure LKŽ IX 334 (Krs). Panevėžiečiai, ei vorbesc, vezi bine, altfel decât noi LKŽ IX 334 (Mžš). Kairiečiai, dacă te prind (flăcăii din satul Kairiai), te întorci acasă cu un cucui Sml. Un baisogalietis nu se uită la ceilalți LKŽ I 69 (Bsg). Radviliškiečiai au sosit Šln.

Trebuie remarcat că acest sufix nu este singurul nici în aceste locuri, nici în alte părți ale Lituaniei: se folosesc sinonimic și alte derivate sau îmbinări de cuvinte. Cf.:

Nevasta lui e biržietė LKŽ I 850 (Ds), dar există și biržiškis (Skp), biržėnas (Vb).

Încă câteva fete leliūnietės — și toți sunt oaspeți LKŽ VII 319 (Dbk), dar se spune și oamenii din Leliūnai (Ut).

Sunt lyduokietė LKŽ VII 410 (Kkl) – și sunt din (de lângă) Lyduokiai (Ldk).

Bunicul meu este pandėlietis LKŽ IX 33 (Krp) – și este din Pandėlys (Rk).

Și-a luat nevastă dintre panemuniečiai LKŽ IX 333 (Kp) – și este din Panemunis (Rk).

Este adevărat că uneori există o diferență de sens între derivatele cu sufixele -iškis, -ė și -ietis, -ė. De exemplu, žemaiții din zona Šilutė și Tauragė îi numesc klaipėdiškiai pe locuitorii orașului Klaipėda, iar pe locuitorii întregii regiuni Klaipėda — klaipėdiečiai. În împrejurimile localității Kairiai (raionul Šiauliai), pentru a-i denumi pe locuitorii unui sat se folosește sufixul -iškis, -ė, care este util și atunci când este vorba despre un vizitator temporar. Locuitorii din zonă îi numesc pe cei de aici cu derivate cu sufixul -ietis, -ė. La fel stau lucrurile și în raionul Šalčininkai. În multe locuri se tinde ca, prin sufixul -ietis, -ė, să se formeze denumiri pentru locuitorii orașelor mai mari (vilnietis, kaunietis, panevėžietis, šiaulietis). Suvalkiai îi numesc pe locuitorii localităților mai mari prin derivate cu sufixul -ietis, -ė, folosind și alte sufixe; de exemplu: kaunietis, šakietis (Alk, Kdl), pe când sufixul -iškis, -ė le este necesar când vorbesc despre oamenii din localități mai mici sau când vor să indice locul de unde s-a întors o persoană care a stat temporar acolo, dar nu locuia acolo, de exemplu: Šakiškiai s-au întors (cei care fuseseră la Šakiai) Nm. La Kuršėnai, când indică locul unde a fost cineva care s-a întors, folosesc de asemenea sufixul -iškis, -ė, de exemplu: Oare s-au culcat deja rygiškiai? LKŽ XI 594 (Krš). Aici acest sufix se potrivește și când este vorba despre o persoană plecată temporar: Rygiškiai încă nu s-au întors LKŽ XI 594 (Krš). În raionul Varėna, când este vorba despre oameni care nu sunt localnici, ci locuiesc în altă parte sau sunt întâlniți în afara locului lor de reședință, se folosește sufixul -iškis, -ė (Kauniškiai au sosit. La Genionys m-am întâlnit cu un valkiniškis). În alte cazuri se recurge la denumiri descriptive, iar sufixul -ietis, -ė este rar și folosit mai ales de generația tânără.

După cum vedem, sufixul -ietis, -ė este doar secundar în dialecte. La început, se pare, derivatele sale au început să-i denumească pe locuitorii localităților învecinate și ai zonelor apropiate, precum și pe oamenii din așezările mai mari. Și în prezent, în vorbirea colocvială, derivatele cu -ietis, -ė se găsesc mai ales la marginile dialectelor. În limba literară, derivatele care desemnează persoane în funcție de numele localităților în care locuiesc sau au locuit se formează aproape numai cu sufixul -ietis, -ė⁷. Pentru acestea

⁷Cf. Lietuvių kalbos gramatika. — V., 1965, vol. 1, p. 411 (în continuare — LKG).

140

Derivatele reușesc probabil să se impună și pentru că, din motive fonetice, nu se pot forma întotdeauna denumiri ale locuitorilor cu sufixul -iškis, -ė. Chiar și samogiții, care se folosesc aproape exclusiv de derivatele -iškis, -ė, au forma tryškiečius (: Tryškiai). De altfel, ei spun și Tryškių žmogus (Rdn). Locuitorii din împrejurimile satului Kunigiškiai, districtul Tauragė, sunt numiți kunigiškiečiais (Trg).

Locuitorii din zona Kupiškis, Anykščiai și din împrejurimile Rokiškis, precum și cei din localitățile învecinate, formează adesea nomina regionalia cu sufixul -ėnas, de exemplu: Kad jis anykštėnas, pažįnu iš kalbos LKŽ I 141 (An). Duokiškėnų žemės geros LKŽ II 867 (Dbk). Kupiškėnai kupiškėnais palieka LKŽ VI 927 (Kp). Biržėnai juokias iš kupreliškėnų: čia korva, čia kumala, čia duonos plutala LKŽ VI 930 (Kpr). Vabalnykėnai savatinai kalba Brž. Rokiškėnai neskūpūs LKŽ XI 816 (Ob).

În locurile menționate, derivatele cu acest sufix desemnează uneori nu locuitorul unei anumite localități, ci un locuitor al zonei respective, un reprezentant al graiului, de exemplu: salamiestėnas, kupiškėnas, vabalninkėnas, kupreliškėnas (Slm), juodupėnas, rokiškėnas, anykštėnas (On). Pentru a spune că locuitorul provine chiar din orășel, oamenii de acolo spun: salamiestietis, alizavietis, antašavietis, papilietis, rokiškietis, juodupietis (Slm) sau obeliškis, kamajiškis (Rk), čedasėškis (On), biržiškis (Skp). Să comparăm: locuitorii din împrejurimile Tilžė și Ragainė erau numiți tilžėnai (Šlu) și ragainėnais (Ra-gainėnai į tur savo tarmę LKŽ XI 14 (Pgg), în timp ce locuitorii acestor orașe erau numiți tilžiškiais ir ragainiškiais (Šlu).

După cum arată harta, derivate cu sufixul -ėnas se întâlnesc și în alte zone ale Lituaniei. În aria graiurilor širvintiškiai — kiauklėnai, šešuolėnai Šš, čiobiškėnai Čb; în aria graiurilor uteniškiai — užpalenai Sdk, kuktiškėnai (Tas žmogus gal kuktiškėnas? LKŽ VI 809 (Ut); în zona Ignalina — daugeliškėnai (Jau nėra niekur tokių giesmininkų kaip daugeliškėnai LKŽ II 313 (Dglš), tverečėnai (Tverečėnai adutiškiečius vadina skersagudžiais (Ad); în aria samogiților apuseni — plikėnai Grg, grabupėnai Grdm; în regiunea Klaipėda, locuitorii din Viešvilė sunt viešvilėnai Jrb (există și viešviliškiai); în zona aukštaiților sudici — žašlėnai Ppr, vieviškėnai Vvs (există și žašliskiai Žsl, vieviškiai Trak), ratnyčėnai (Ši-ta žemė ratnyčėnų LKŽ XI 244 (Drsk).

Nu am întâlnit și nici nu am găsit exemple cu forma feminină a sufixului -ėnas nici în volumele tipărite ale „Dicționarului limbii lituaniene”, nici în fișierul acestuia și în cel al LKA, deși este posibil ca forma să fie folosită pe alocuri în vorbirea vie. Așadar, nu ar putea absența formei de gen feminin să indice că la început, prin derivatele cu sufixul -ėnas, erau desemnați toți locuitorii regiunii, printr-o formă de plural (vom reveni asupra acestui aspect)? Aceasta ar fi confirmată și de folosirea sufixelor duble, de exemplu: Kuktiškėniškėniams naravu: turi geležinkelį, kur nori, gali nuvažiuot LKŽ VI 809 (Trgn). Papilėniškiai dideliai mėgst dainas LKŽ IX 362 (Pp). Skapiškėniškai kalba Skp.

Cu alte cuvinte, sufixul -ėn- indică aici că este vorba despre o persoană din regiunea respectivă, iar -išk- precizează și indică localitatea concretă.

După cum reiese din exemplele prezentate, folosirea derivatelor cu sufixele -iškis, -ė, -ietis, -ė și -ėnas în aceleași localități se explică prin funcția semantică diferită a acestora. Este adevărat că, în unele locuri, diferența semantică nu este pronunțată sau lipsește cu totul. De exemplu, în graiul din Tverečius, potrivit lui J. Otrembskis, sufixul -iškis, -ė are aceeași funcție ca și sufixul -inis, -ė. Sufixul -iškis, -ė este înlocuit cu -inis, -ė în cazurile

141

în care numele locului are el însuși sufixul -iškis, -ė. Este interesant că sufixul -iškis, -ė al unor toponime se păstrează și în derivate, în timp ce din alte toponime nu se formează derivate cu -inis, -ė, de exemplu: Karališkiai – karališkiniai, bet Latakiškė – latakiniai⁸.

Domeniul de folosire a sufixului -inis, -ė nu este la fel de larg ca, de exemplu, cel al lui -iškis, -ė. Derivatele acestuia se formează cel mai adesea în ariile graiurilor vilniškiai și kauniškiai și foarte rar în alte părți. Aceste derivate desemnează o persoană care locuiește acolo sau care provine de acolo, vine (se întoarce) de acolo. De remarcat că istoria evoluției numelor de persoană arată că unele nume cu sufixul -inis, -ė indicau, de asemenea, locul de origine al persoanei (de exemplu, Suder-vinis – din Sudervė) sau apartenența (de exemplu, Geldinis – Geldai, familia Geldos, fiul lui Geldos)⁹.

Derivatele cu sufixul -inis, -ė sunt folosite mai frecvent adjectival decât substantival. De exemplu:

Și (era) venise și învățătorul din Alksnėnai LKŽ I 104 (Gs). Băieții din Dūkštai dau și o foaie (o scrisoare) LKŽ II 811 (Dglš). Am văzut o fată din Dūkštai și una din Salakas LKŽ II 811 (Slk). Evreul din Salakas Dglš. Doctorul din Klaipėda LKŽ V 948 (Pln). Preotul din Tauragė Trg. Acest doctor din Slavikai mi-a spus Slv. Doctorii din Pilviškiai nu se încumetă să trateze, trimit la Vilkaviškis LKŽ IX 1029 (Plv). Fiul meu, știți, e din Kaunas KzR. Doctorul din Veiveriai Kps. Preotul din Sasnava KzR. Fusese parohul din Vilkaviškis Lkš. Zinkevičius din Pupiškiai Šlčn. Femeile din Samava Zr. Noi eram oameni din Svėdasai, aparțineam filiei din Svėdasai; înainte de Primul Război ne-am desprins Adm. Petronienė din Riga (venită înapoi din Riga) LKŽ XI 594 (Kp).

Mes dūkštinės LKŽ II 811 (Dkšt). Mus užpuolė sasnaviniai Ss. Erzvėtinis buvo OG 176. Per ją buvo pašilinis OG 176. Ropidinė (locuitoare din satul Ropidai) Krs. Čia ir varėniškiai, ir marcinkoniškiai buvo, ir eišiškinius mačiau Dg.

Și derivatele cu alte sufixe sunt folosite adjectival. De exemplu:

Când vezi într-un alt oraș un om din Dusetos gâfâind, îți dai seama imediat că este din Dusetos LKŽ II 924 (Ds). Doctorul din Naumiestis merge la Švėkšna LKŽ VIII 592 (Vn). Bărbații din Paberžė se plimbă LKŽ IX 15 (Pb). Toate femeile din Raudėnai se cunosc între ele LKŽ XI 249 (Krš). Mai era un om din Alanta cu aceeași problemă LKŽ I 91 (Dbk). Femeile din Pabradė știu bine să facă (să vopsească) JnšM. Ievutė din Varėna nici nu sună, nici nu răspunde Pv.

Venise un medic din Panevėžys LKŽ IX 334 (Krs). Doctorița din Siesikai trata Ssk.

Oamenii din Adutiškis LKŽ I 22 (Ad).

Există câteva derivate cu o formare mai rară. Cu sufixul -(in)inkas (-nykas), -ė acestea se întâlnesc ceva mai des la samogiți, în alte părți – rar, de exemplu: tarbučininkai Žg; vegerininkas, žagarininkas, kivylininkas Vgr; palukninkas Skd; karkl ininkas Krg; nidininkai, pervalkininkai, pretilininkai Nd; ventininkai Prk; alkininkai Grdm; rygininkė Klk; skardininkai Jrb; moletnykai Dbg; Nouă, celor cu coarne, ea ne-a dăruit

⁸ Otrębski J. Wschodniolitewskie narzecze twereckie. Gramatyka. – Kraków, 1934, t. 1, p. 170–172 (toliau – OG).

⁹ Zinkevičius Z. Min. veik., p. 241.

142

buna lui frumoasă vilpstvne LKŽ XII 4 (Rdž). Gospodarii aceia care locuiesc lângă Šilelis se numesc șilelnykais Brž. Pescarii de pe Istmul Curonian, veniți din sud-vestul Letoniei (Kurzeme), sunt numiți aici kuršininkais, kopininkais (Dov). A. Jonaitytė, care a cercetat influența limbii letone asupra structurii gramaticale a graiurilor vestice aukštaitiene de la granița cu Letonia, observă că „sub influența limbii letone, sufixul acestor graiuri¹⁰ -(i)ninks ~ -inin-kas capătă uneori sensul sufixelor lituaniene -iškis, -ietis, de exemplu: dūobelniks «locuitor din Duobelė» (mãs būvom mvaž’āve pas tuos dūobelnikus Žg), ėlininks «locuitor din Elėja» (čė gi-vėna lātvei ēlininkai Kyb), tarbū:čninks «locuitor din satul Tarbūčiai» (āna vis po-vārdu šauk tie tarbū:čņkpai Dilb), vegėr:ninks «locuitor din împrejurimile Vegerė» (vegė:rnin kai dā daugau latv’ūoj ir už mum Škn); rī:ginōks «locuitor din Riga» (lā:uk’am, ga’l, sā:kom, mūsu rī:gininkai ši mēnesi parvaž’uos ant āplamkū Škn). Cf. letonă dobelnieks «locuitor din Dobele», rīdzinieks «locuitor din Riga», liepājnieks «locuitor din Liepāja». Sufixul leton -(i)nieks este echivalentul sufixului propriu -(i)ninks pentru vorbitorii acestor graiuri; cf. împrumuturile: dār-žininks, letonă dārznieks; māšiniks «șofer», letonă mašīnieks și altele.”¹¹

Din punct de vedere semantic, derivatele cu sufixul discutat au sensuri diverse. De exemplu, în Kuršėnai sunt numiți rygininkais cei care călătoresc în mod regulat la Riga (LKŽ XI 594). În alte părți sunt numiți astfel localnicii plecați la Riga, de exemplu: Ale ka mūsų r ygininkai šį kartą ilgai neparvažiuoja LKŽ XI 594 (Skn).

S-au întâlnit doar câteva derivate cu sufixul -ytis, de exemplu: veliuonytis Jrb, zarasytis (Nuvažiavo milicija zarasyčia Zr), šiaulytis Rdn, Lk, Akm, Trk. În Upyna, štaulytis se referă și, în general, la o persoană care vorbește în dialectul aukštaitian.

În zona Šilutė se formează derivate cu sufixul -ujis, de exemplu: lankininkujis (: Lankininkai), lažynujis (: Lazdūnėnai), skardupėnujis (: Skardupiai) Šlu, paplynujis (: Paplyniai) NmŠ.

Există câteva derivate cu o formare extrem de rară. Cu sufixul -(i)ukas, -ė: kazlinukė (: Kazlų Rūda) Kps, pasodėliukai (: Pasodėlė) Krkn; cu sufixul -(i)utis: kauniutis (: Kaunas) Ut.

Derivate cu alte sufixe (inclusiv sufixe slave) apar ocazional în localitățile cu o componență etnică mai diversă a populației. De exemplu:

-onas, -ė, -(i)onis, -ė: rygionis, -ė Brž, Ps, Grž: Per karę iš Rygos buvo pradėję eiti rygionės LKŽ XI 594 (Lnkv); biržionis, -ė: Galgi žmogus suprasi, ką biržio-nys (biržėnai) čekčioja LKŽ II 62 (Trgn); vilnionis, -ė Mlt; salakonas, -ė: Abu tikri salakonai, tik Antanas išvažiavęs buvo Slk. Salakonas ir ardamas šoka, be jam ir pilvas groja Ds. Salakonai skirtingai kalba Alv. Salakonės ir šoka, ir audžia Ds; narčionis, -ė Zt. Pastarąjį pavyzdį A. Vidugiris lygina su panašios reikšmės ir darybos senu skoliniu miesčionis ir pažymi, kad Zietelos apylinkėse Narčių kaimo gyventojui pavadinti dažniau vartojamas vedinys narčioniškis negu narčionis¹².

¹⁰ Acestea sunt graiurile din împrejurimile Skaistgirys și Žagarė din districtul Joniškis, din împrejurimile Gruzdžiai, Šakyna și Šiupyliai din districtul Šiauliai și din împrejurimile Kruopiai din districtul Akmenė.

¹¹ Jonaitytė A. Latvių kalbos poveikis palatvės vakarų aukštaičių šnektų gramatinei sandarai. — Kn.: Lietuvių kalbotyros klausimai, t. 9, p. 174—175.

¹² Žr. Vidugiris A. Min. str., p. 157.

143

-(i)okas, -ė. „Denumirile de persoane formate cu acest sufix de la numele proprii ale locurilor în care locuiesc persoanele respective și care au uneori o nuanță secundară depreciativă (pe lângă sensul de origine — sensul de apartenență) sunt folosite aproape exclusiv în graiurile sudice ale dialectului aukštaitian (Alytus, Kaišiadorys, Kapsukas, Veisiejai), de exemplu: Kaišiadoriokas, -ė, kauniokas, -ė, lazdijokas, -ė, palomeniokas, -ė, prieniokas, -ė, seir(i)okas, -ė, veisiejokas, -ė¹³.

Din când în când apar și derivate formate cu alte sufixe (mai ales slave), de exemplu: raguvekas, traupekas Tršk, vilenskas Zr, švenčėnskas Ck, ignalińskas Ign, adutinskas Ad, smėliniskis Zr, paringuckas Ign, druskin(e)ckas Lzd, butrimancas Šlčn etc.

Derivatele cu terminația -is sunt puține. Ele se întâlnesc mai frecvent în graiurile din raioanele Pakruojis, Radviliškis, Panevėžys și Ukmergė. De exemplu:

Linkuva: linkuvis, -ė Sdb. Noi, cei de la Žeimelis (locuitorii din Žeimelis), vorbim așa, cei din Linkuva vorbesc altfel, iar cei din Pašvitinys încă altfel LKŽ VII 551 (Žml). Femeile din Linkuva țeseau țesături foarte frumoase LKŽ VII 551 (Lnkv). Noi punem fânul în șură, iar cei din Linkuva îl îndeasă LKŽ II 1016 (Rz).

Pušalotas: pušalotis, -ė. Cântece lituaniene, consemnate în ținutul pušaloților și al celor din Veliuona LKŽ XI 105 (JD titulinis lapas).

Šeduva: šeduvis, -ė Rz, Klov, Sdb, Pšš, Šml, Rm. El este deja ședuvis Rd. Cei din Šeduva semănau câte cinci centnere Šd. El este ședuvis, iar eu sunt baisogalis Bsg.

Baisogala: baisogalis, -ė. Omul acesta este baisogalis LKŽ I 569 (Bsg). Cei din Baisogala vorbesc foarte diferit de cei din Šeduva LKŽ I 569 (Šd).

Ramygal(a): ramygalis, -ė. Te-ai înrudit cu cei din Ramygala LKŽ XI 124 (Ėr).

Raguva: raguvis, -ė. De unde ești? — Din Raguva LKŽ XI 43 (Ukm).

Deltuva: deltuvis, -ė LKŽ II 398.

Širvintos: širvintis, -ė. Am fugit de doctorii din Širvintos. Se adună širvintiai dinspre vest, cei de departe erau din Šr.

Varėna: varėnis, -ė Dg.

Ariile de răspândire a mijloacelor de derivare, după cum vedem pe hartă, coincid aproape cu ariile ocupate de dialecte. Sufixele mai productive alternează cu cele specifice unor graiuri, formând variante dublete sinonimice (mai ales la marginile ariilor dialectale). Prin urmare, răspândirea mijloacelor de derivare este determinată de unitatea lingvistică (dialectală) a locuitorilor.

Din punct de vedere semantic, s-ar putea distinge nu doar un grup de derivate care desemnează persoane după origine sau apartenență, ci și un grup de derivate care desemnează o mulțime mai mare de oameni, uniți de o activitate comună, participanți la un eveniment, de exemplu: Când plouă pentru acei oameni din Kalvarija (pentru participanții la hramul din Kalvarija) ar începe să plouă LKŽ V 165 (Als).

În graiuri, denumirile formate cu sufixe sunt cele mai numeroase, în special cele cu sufixul -iškis, -ė. Din păcate, în limba literară acesta este pe cale să fie înlocuit de sufixul -ietis, -ė, care monopolizează tot mai mult derivarea. Probabil că principalele motive care au determinat impunerea sufixului -ietis, -ė sunt de natură gramaticală:

1) nomina regionalia formate cu sufixul -ietis, -ė sunt de regulă folosite numai substantival; denumirile formate cu sufixul -iškis, -ė sunt folosite nu numai substantival-

¹³ LKG, vol. I, p. 413.

144

nu doar adverbe, ci și adjective, de exemplu: Mulți dintre locuitorii din Perloja trăiau doar din ciuperci LKŽ IX 839 (Alv) și Un nobil din Perloja LKŽ IX 839 (K. Būg); Locuitorii din Vilnius au plecat deja Pv și Public din Vilnius DŽ 940;

2) se formează cu aceasta denumiri atât de gen masculin, cât și de gen feminin (de exemplu, cu sufixul -ėnas, folosit pe scară largă de aukštaiții răsăriteni, se formează de regulă numai denumiri de gen masculin);

3) derivatele cu sufixul -ietis, -ė sunt neutre din punct de vedere stilistic (nu se poate spune același lucru, de exemplu, despre derivatele cu sufixul -okas: Cei din Lazdijai vorbesc și mai aprig LKŽ VII 213 (Rdm).

Faptul că în dialecte se folosește încă activ și sufixul -iškis, -ė poate fi explicat, poate, prin: 1) tradiția veche a unei asemenea întrebuințări (mai ales la žemaičiai, dzūkai și, în parte, la aukštaičiai); 2) substantivizarea adjectivelor cu sufixul -iškis, -ė¹⁴.

Trebuie remarcat că, indiferent de sufixul cu care sunt formate denumirile, se folosește cel mai frecvent forma de plural, de exemplu: La târg s-au adunat toți locuitorii din Aviliai LKŽ I 526 (Avl). Astăzi au fost foarte mulți locuitori din Debeikiai la Anykščiai LKŽ II 348 (Dbk). Nu mai există nicăieri asemenea cântăreți ca locuitorii din Daugėliškis LKŽ II 313 (Dglš). Locuitorilor din Papilė le plac foarte mult cântecele LKŽ IX 362 (Pp).

La fel se întâmplă și în alte limbi. Dicționarele speciale rusești prezintă forma de plural ca formă principală și primară¹⁵. Se pare că aici ar fi pe deplin justificată explicația potrivit căreia pluralul este „convenabil pentru că exprimă ideea de grup, fără a indica sexul persoanelor care îl alcătuiesc”¹⁶. Din această cauză, denumirile capătă un grad mai mare de abstractizare semantică. Locativul pluralului s-a adverbializat chiar, dobândind un sens lexical mai general și îndeplinind deja în propoziție funcția unui complement circumstanțial de loc. De exemplu:

Peste tot sunt skurdutės (skudučiai) la noi, la biržiečiai RdN. Acum locuiește la pandėliečiai (în împrejurimile localității Pandėlys) LKŽ IX 331 (Kp). La pandėliečiai nu se spune așa LKŽ IX 331 (Pnd). Am locuit trei ani la palangiškiai (în împrejurimile orașului Palanga) LKŽ IX 238 (Ms). La papilėniškiai (în împrejurimile localității Papilė) a trăit și a învățat să spună douma, peins LKŽ IX 362 (Krš). Am locuit la rietaviškiai doi ani LKŽ XI 582 (Jdr). Multă vreme a fost la salakiškiai Imb. La salakiškiai se vorbește altfel Vj. La svedasiškiai au început deja să secere secara Dbk. Fiul a fost agronom la svedasiniai Adm.

Ar mai trebui menționat separat că, prin procedeul morfologic, nu se pot forma denumiri de la toate toponimele; uneori este adecvată doar metoda descriptivă. Aceasta depinde de structura fonetică și morfologică a toponimului.

În loc de concluzii, vom prezenta câteva observații care constată fapte:

1) Dacă toponimul are el însuși sufixul -iškis, atașat unei teme care se termină în consoana k (de exemplu, Grinkiškis, Duokiškis, Karsakiškis, Rokiškis), atunci numele regionale nu se formează niciodată în acest caz cu sufixul -iškis, aparent pentru a evita repetiția fonetică (ar rezulta grinkiškiškis și altele asemenea).

¹⁴ În privința tendinței adjectivelor cu sufixul -iškis, -ė de a se substantiviza, cf. Lietuvių kalbos gramatika, vol. 1, p. 574.

¹⁵ Словарь названий жителей РСФСР. – М., 1964; Словарь названий жителей СССР. – М., 1975.

¹⁶ Словарь названий жителей СССР. – М., 1975, с. 8.

145

2. După cum arată exemplele selectate din „Dicționarul graiurilor dūnininkai din nord-est” de V. Vitkauskas, în acest dialect toate nomina regionalia (ca, de altfel, peste tot în Žemaitija) sunt formate cu sufixul -iškis, -ė. Dacă toponimul are accent pe radical, atunci derivatele sale aparțin primei clase de accentuare, iar dacă accentul cade pe terminație – celei de-a doua, de exemplu: akmėniškis, -ė 1 (:Akmenė), janapoliškis, -ė 1 (: Janapolė), juozapaviškis, -ė 1 (: Juozapava), kuršėniškis, -ė 1 (: Kuršėnai), kūrtuvėniškis, -ė 1 (: Kūrtuvėnai), micaitiškis, -ė 1 (:Micaičiai), papilėniškis, -ė 1 (: Papilė), raudėniškis, -ė 1 (: Raudėnai), šakyniškis, -ė 1 šakyniškis, -ė 2 (: Šakyna), šaukėniškis, -ė 2, šaukėniškis, -ė 1 (: Šaukėnai), telšiškis, -ė 2 (: Telšiai), tvėriškis, -ė 1 (: Tverai), upyniškis, -ė 1 (: Upyna), užventiškis, -ė 2 (: Užventis), varniškis, -ė 1 (: Varniai), vidasodiškis, -ė 1, vidasodiškis, -ė 2 (: Vidasodis), viekšniališkis, -ė 1 (: Viekš naliai), žagariškis, -ė 1 (: Žagarė).

3. Din toponimele compuse din două cuvinte, nomina regionalia se formează cel mai adesea printr-o construcție descriptivă sau numai dintr-un singur component (mai frecvent, al doilea), de exemplu: Aukštoji Panemunė – o persoană din Aukštoji Panemunė sau panemunietis LKŽ IX 333. Kazlų Rūda – din Kazlų Rūda sau kazliškis, kazlinukas Kps, rūdininkas LKŽ XI 871 (Zp). Naujoji Akmenė – din Naujoji Akmenė sau akmenietis Akm. Žemaičių Kalvarija – din Kalvarija, kalvariškis LKŽ V 165.

Dacă denumirea din două cuvinte este transformată într-un compus (de exemplu, Lauko Soda – Lauksodis), din acesta se poate forma și un derivat dintr-un singur cuvânt, lauksodiškis.

4. În dialecte diferite, din toponime similare se formează denumiri cu sufixe diferite, de exemplu: Kudirkos Naumiestis – naumiestietis, -ė, Žemaičių Naumiestis – naumiestiškis, -ė.

5. Uneori, denumirea unui loc este folosită cu sens figurat pentru a-i desemna pe locuitorii acelui loc, de exemplu: Jis kad jims par pečius pliūšyti Rudikus („să-i lovească pe umeri pe Rudikai” [oamenii din satul Rudikai])! LKŽ X 285 (Slm). Atsimenu, ba ženklūs metai buvo: Pivašiūnai su Einoromin mušės Pv.

6. Din toponimele cu sufixul -uva (Linkuva, Raguva, Šeduva) se tinde să se formeze derivate prin schimbarea terminației, cu terminația -is (pentru genul feminin, -ė), deși există derivate cu această terminație și din toponime cu alte terminații (Baisogala, Pušalotas, Varėna).

7. Există o legătură între formarea derivatelor și semantică. S-a observat că în dialecte nu există multe variante de nomina regionalia și că acestea depind foarte puțin de formarea cuvintelor de bază.

NOMINA REGIONALIA ÎN GRAIURILE LITUANIENE

Rezumat

Articolul cercetează cuvintele care denumesc o persoană în funcție de locul în care locuiește sau de originea sa.

S-a constatat că, în graiurile lituaniene, legătura unei persoane cu o anumită localitate se exprimă în două moduri: descriptiv și derivativ. Denumirile descriptive sunt folosite pe întreg teritoriul Lituaniei, iar cele derivative (adică nomina regionalia, formate cu ajutorul unor sufixe diferite sau al terminației -is) au areale proprii, care coincid aproape cu arealele graiurilor (vezi harta).

Se remarcă legătura dintre formarea și semantica acestor denumiri; sunt analizate cauzele gramaticale, semantice, stilistice și de altă natură care determină variația lor.