În „Endzelīna Darbu izlase”, p. 38—39).

Dintre articolele pe teme diverse publicate în volum, am dori să atragem mai întâi atenția asupra articolului lui P. Vanagas „Originea textului catehismului leton din 1586” („1586. gada latviešu katehisma teksta izcelsme”, p. 52—62), în care este prezentată o analiză minuțioasă a surselor acestui monument al limbii letone.

Cercetătorii limbii lituaniene ar putea fi interesați și de celelalte articole publicate aici: „Despre lexicul braslavienilor” de M. Rudzytė („Par braslaviešu leksiku”, p. 40—43), „Gardurile vechi din Vidzeme de Nord, în zona Valmierei” de V. Rūke-Dravinija („Senie žogi Ziemeļvidzemē ap Valmieru”, p. 44—51), „Particularitățile formelor verbale din traducerea lui J. V. Goethe, «Faust»” de A. Rekena („Verba formu īpatnības J. V. Gētes «Fausta» atdzejojumā”, p. 63—71), „Categoria timpului în gramaticile letone” de A. Kalnača („Laika kategorija latviešu gramatikās”, p. 72—80), „Caracterizarea acustică a vocalelor limbii letone literare” de J. Grigorjevs („Latviešu literārās valodas patskaņu akustisks raksturojums”, p. 81—83).

P. Vanagas recenzează noua ediție a gramaticii limbii letone (1685) a lui Adolphij, pregătită de lingvistul australian T. G. Fennell. El prezintă, de asemenea, o trecere în revistă foarte cuprinzătoare a literaturii lingvistice lituaniene din anii 1993—1994. L. Baluodė scrie despre seminarul internațional „Lituanistica în universitățile lumii”, desfășurat la Universitatea din Vilnius în 1994, și despre conferința „Lituania-Letonia: trecut, prezent, viitor”, organizată în același an la Kaunas, la Universitatea Vytautas Magnus. A. Stikanė informează despre activitatea Societății Letone a Filologilor, T. Karma — despre conferința consacrată problemelor limbilor scrise ale popoarelor din arealul baltic, desfășurată la Universitatea din Tartu, iar S. Kliavinia — despre seminarul „Limba și tehnologia în Europa după anul 2000. Perspectiva baltică”, care a avut loc la Riga.

Este omagiată memoria renumitei lingviste letone Alysė Laua (1914—1994).

Algirdas Sabaliauskas

SINTAXA CÂNTECELOR POPULARE LETONE

În sfârșit, a apărut monografia „Lettische Syntax: die Dainas”¹ („Sintaxa letonă: cântecele populare”), scrisă cu câteva decenii în urmă de renumitul lingvist leton Alfred Gateris. Bazându-se pe un material foarte bogat de cântece populare, lucrarea analizează în detaliu morfosintaxa limbii cântecelor populare letone. A. Gateris este singurul cercetător care a consacrat sintaxei cântecelor populare letone o lucrare distinctă, de mari dimensiuni (părțile analitică și sintetică ale cărții însumează 648 de pagini).

Câteva cuvinte despre autorul acestei lucrări. A. Gateris s-a născut la 24 aprilie 1921, în nord-estul Letoniei, în ținutul Kalnciempji, la Spīvuļi. După ce a absolvit gimnaziul din Madona în 1941, în 1942 a început studiul filologiei germanice și al lingvisticii indo-europene-

¹ Gāters A. Lettische Syntax: die Dainas. Herausgegeben von Hildegard Radtke. Frankfurt am Main; Berlin; Bern; New York; Paris; Wien: Lang, 1993. 679 p.

220

Și-a început studiile la Universitatea din Lituania. Printre alții, profesorul său aici a fost și J. Endzelynas (Endzelīns). În 1943, Gateris a fost înrolat în Legiunea letonă. În 1945, și-a continuat studiile de filologie germanică, limbi clasice și lingvistică comparată indo-europeană sub îndrumarea profesorului E. Frenkelio (Fraenkel), la Universitatea din Hamburg. Aici și-a susținut în 1949 și teza de doctorat, „Beiträge zur Bedeutungsgeschichte der ins Lettische entlehnten mitteldeutschen Nomina” (Istoria semnificațiilor substantivelor din germana medie împrumutate în letonă). În perioada 1957—1963, tot acolo, la Hamburg, a absolvit cu succes și studii de medicină, iar până la moartea sa — 2 iulie 1986 — a lucrat ca medic. A. Gateris și-a continuat cercetările și în domeniul filologiei — a publicat numeroase articole despre lingvistica baltică și literatura letonă în reviste și publicații enciclopedice din diferite țări. În 1977 a publicat monografia „Die lettische Sprache und ihre Dialekte”² (Limba letonă și dialectele ei). Din păcate, nu a încheiat niciodată ultima sa lucrare, „Lettische Literatur” (Literatura letonă).

A. Gateris a terminat de scris monografia „Lettische Syntax” cu mai bine de treizeci de ani în urmă, însă până astăzi aceasta nu a fost publicată. De ce s-a întâmplat astfel? La vremea respectivă — la sfârșitul anilor cincizeci — nu s-au putut găsi fondurile necesare și nici o editură dispusă să publice cartea. Mai târziu, autorul a refuzat să facă scurtări ample în manuscris și, dezamăgit, nu mai voia nici măcar să vorbească despre el, ca și cum n-ar mai fi existat. De aceea, prietenii lui A. Gateris au fost aproape 30 de ani convinși că manuscrisul „Lettische Syntax” fusese, probabil, ars de autor. Însă, după moartea lui A. Gateris, s-a dovedit că nu era așa. A. Dzenis, prietenul lui A. Gateris, a scris despre drumul foarte lung și complicat al acestei monografii până la cititori, în articolul „Kāda manuskripta neparastais liktenis” (Soarta neobișnuită a unui manuscris. — Ziarul „Brīvā Latvija”, 10—17 ianuarie 1994). Acum monografia a fost publicată, după cum scrie A. Dzenis, datorită a trei femei optimiste și energice: sora lui A. Gateris, J. Bergholce, a procurat fondurile necesare, dr. R. Gryslė, specialistă în filologie, a editat manuscrisul, iar dr. H. Radtke, specialistă în medicină, a găsit editura și a coordonat lucrările tehnice.

Deși, potrivit lui A. Dzenis, A. Gateris refuzase să scurteze manuscrisul „Lettische Syntax”, cineva (poate totuși chiar autorul) a eliminat totuși câte ceva³. Au fost reduse mai ales numeroasele exemple, dar pe alocuri a fost scurtat și textul autorului însuși (în unele locuri au fost eliminate chiar paragrafe întregi), mai ales în pasajele despre relațiile paradigmatice dintre cazurile substantivelor), adică despre situațiile de utilizare paralelă a acestora, de exemplu, p. 123—124, 132, 157, 175, sau despre unele dintre sensurile lor secundare și funcțiile în propoziție, de exemplu, p. 77, 157, 187. De asemenea, în unele locuri au fost eliminate observații despre răspândirea anumitor forme și construcții în dialectele limbii letone (astfel de observații sunt, în general, foarte puține în monografie), de exemplu, p. 131, 303, ori despre corespondentele lor din alte limbi indo-europene (latină, greacă veche, gotică), de exemplu, p. 78, 120, precum și despre sensurile originare ale unor cuvinte sau despre reconstrucția rădăcinilor, de exemplu, p. 120, 224. Este greu de înțeles de ce au fost eliminate din manuscrisul monografiei pasajele menționate și altele. Poate că autorului i s-a părut că acestea nu erau atât de importante pentru studiul sintaxei cântecelor populare letone și că asemenea detalii mărunte puteau abate atenția de la esență. Sau poate că, odată cu trecerea timpului, a început să se îndoiască de exactitatea unor afirmații și a considerat că ar mai trebui verificat ceva

² K a b e l k a J. (Rec.) — Baltistica. T. 14(2), 1978. P. 159—161.

³ În monografia publicată s-a păstrat textul integral al manuscrisului, însă locurile cu prescurtări sunt indicate între paranteze drepte [].

221

În plus, este posibil ca scurtările să fi fost făcute doar pentru a reduce dimensiunea cărții — au fost eliminate numai acele propoziții și paragrafe de care se putea și lipsi.

Din păcate, toate acestea sunt acum doar speculații. În general, scurtările menționate și faptul că autorul însuși nu a mai vrut, vreme de aproape treizeci de ani, nici să vorbească despre această lucrare, nici să audă de ea, sugerează că sintaxa cântecelor letone trebuie considerată o cercetare neterminată (ceea ce, în niciun caz, nu diminuează importanța publicației). Totuși, întrucât a fost publicată versiunea integrală a manuscrisului, această carte poate fi considerată o lucrare unitară și evaluată ca atare.

Cercetarea lui A. Gateris, „Lettische Syntax: die Dainas”, se deosebește în general considerabil de studiile sintactice tradiționale /actuale/, atât prin structura sa (mai ales cea a primei părți), cât și, în anumite privințe, prin conținut (de pildă, nu a acordat atenție unuia dintre obiectele principale ale sintaxei — textul; nu discută ordinea cuvintelor în propoziție, cazurile de asimilare și contaminare ale diferiților constituenți ai propoziției etc.). Aici sunt analizate mai ales chestiuni morfosintactice (adică inventariate în detaliu și cu grijă). Acest lucru se vede și din împărțirea monografiei: prima parte — analitică — (analiza utilizării părților de vorbire) cuprinde aproximativ cinci sute de pagini, iar a doua — sintetică — (clasificarea propozițiilor și a subordonatelor, analiza grupurilor de cuvinte) însumează doar aproximativ o sută cincizeci de pagini.

Se pare că A. Gateris a urmat aici exemplul prof. J. Endzelynas din „Gramatica limbii letone”, deoarece și în aceasta s-a analizat în principal sintaxa formelor cuvintelor — utilizarea cazurilor substantivelor și a formelor verbale (deși ea este încadrată în studiul cuvintelor, adică în morfologie). De fapt, mai mult de jumătate din prima parte a monografiei lui A. Gateris este consacrată descrierii diferitelor forme ale cuvintelor și a utilizării lor, explicării relațiilor paradigmatice reciproce dintre aceste forme și cuvintele funcționale (ce formă sau ce cuvânt poate înlocui o altă formă sau un alt cuvânt), precum și enumerării funcțiilor pe care le poate îndeplini fiecare parte de vorbire sau fiecare subgrup al acesteia. Toate acestea sunt ilustrate prin numeroase exemple interesante și destul de complexe din cântecele populare letone, însoțite de traduceri în germană (monografia este scrisă în germană)⁴.

În a doua parte a monografiei lui A. Gateris, mult mai restrânsă, după cum s-a spus deja, sunt analizate propozițiile și grupurile de cuvinte. Propozițiile sunt examinate în funcție de semantica lor, de părțile de vorbire care le alcătuiesc și de natura relațiilor sintactice dintre componentele lor (coordonare asindetică sau sindetică). Unele dintre cele mai frecvente grupuri de cuvinte sunt cercetate aici și din perspectivă diacronică; de exemplu, la p. 558 se explică faptul că grupului tēvs māmīna ‘părinți’ (literalmente — ‘tată mamă’), folosit foarte des în cântecele populare letone, îi corespund grupuri identice nu numai în lituaniană, ci și în limbile indo-ariană veche și toharică A. Locurile în care se discută corespondențele dintre formele unor limbi atât de îndepărtate (indo-ariană veche, toharică, albaneză) și rădăcinile limbii proto-indo-europene nu sunt numeroase în monografie, așa că se disting de textul principal (de exemplu, în discuția despre pronume, p. 206—207, 231,

⁴ A. Dzenis scrie că, întrebat de ce își asumă asemenea eforturi, de vreme ce i-ar fi mult mai ușor să scrie în letonă, A. Gateris a răspuns foarte simplu și logic: „Dainas sunt una dintre cele mai mari comori culturale ale micii noastre națiuni, dar lumea nu le cunoaște, fiindcă nu există literatură despre ele. Dacă noi înșine nu vom face nimic în această privință, așa va rămâne.” (Traducere din articolul amintit al lui A. Dzenis.) Și, întrucât toți cei care au încercat să traducă cântece populare letone știu cât de dificil este, nu ar trebui să criticăm traducerile care nu sunt întotdeauna reușite, ci să ne bucurăm de cât de multe a făcut A. Gateris pentru a-i familiariza și pe cei de alte naționalități cu cântecele letone.

222

235, 238, despre conjuncții — p. 579). Cel mai adesea, textele cântecelor populare letone analizate în întreaga carte sunt comparate cu cântecele populare corespunzătoare din cea mai apropiată limbă — lituaniana — și cu exemple din limba contemporană⁵; mai rar, cu echivalente din limbile germană, latină și greacă veche. Dintre lingviștii letoni, s-a făcut apel mai ales la cercetările lui J. Endzelynas, A. Uozuolas (Ozols)⁶, K. Dravinis (Draviņš), V. Rūke—Draviņa (Rūķe—Draviņa) și ale altor autori, precum și la „Mūsdienu latviešu literārās valodas gramatika” (Gramatica limbii literare letone contemporane. Riga, 1959—1962. Vol. 1—2).

Deși a trecut mult timp de la redactarea monografiei până la publicarea ei, datorită perspectivei ample a autorului, profunzimii analizei și actualității permanente a materialului în sine, aceasta nu este învechită. Să sperăm că această lucrare de studiu a lui A. Gateris, care a pus baze solide, va încuraja și cercetările viitoare asupra uneia dintre cele mai mari bogății ale culturii letone — cântecele populare. Monografia însăși (așa cum a cerut A. Dzenis în articolul menționat) va primi, se cuvine să credem, atenția meritată și recenzii competente.

Evija LIPARTĖ

NOI DOCTORI ÎN FILOLOGIE AI LETONIEI

Deoarece baltistica cuprinde nu numai lituanistica, ci și letonistica, informăm și despre câteva dintre cele mai importante evenimente din lingvistica letonă din ultimii ani.

După restabilirea independenței (1990), lingvistica letonă a progresat considerabil atât calitativ, cât și cantitativ. La 13 noiembrie 1990, la Universitatea din Vilnius, lingvistul leton renumit Antonas Breidakas și-a susținut teza de doctor în filologie (în prezent, acest grad este echivalat cu cel de doctor habilitat), intitulată ”Latviešu valodas latgalisko izloksņu fonētika: diahronija un sinhronija” (”Fonetica graiurilor latgaliene ale limbii letone: diacronie și sincronie”). Doi ani mai târziu, după ce în Republica Letonia au fost adoptate noi reguli pentru acordarea gradelor de doctor și doctor habilitat, i s-a alăturat un grup destul de numeros de noi doctori din ambele categorii.

Perioada dintre primăvara anului 1993 și toamna anului 1994 a fost deosebit de rodnică. Atunci, 11 lingviști letoni renumiți au obținut grade de doctor habilitat în filologie pentru cercetările lor, iar 9 cercetători ai limbii și-au susținut tezele de doctor în filologie

⁵În acest scop au fost folosite din abundență culegeri de folclor (cântece populare adunate de J. Balys, J. Dovydaitis și A. Juška), gramatici de M. D. Kleinas, A. Schleicher, K. Jaunius, Rygiškių Jonas, J. Otrębski (Otrębski) și alți autori, dicționare ale limbii lituaniene, cercetările asupra limbii lituaniene ale lui K. Būga, J. Jablonskis, S. Daukantas, E. Fraenkel, E. Hermann (Hermann), Z. Zinkevičius și ale altor lingviști, precum și diverse publicații în limba lituaniană.

⁶ Întrucât, până la publicarea monografiei discutate aici, cartea lui A. Uozuolas ”Latviešu tautasdziesmu valoda” (Limba cântecelor populare letone. R., 1961) era cea mai aprofundată cercetare sistematică a lexicului și gramaticii cântecelor populare letone (în special a sintaxei), este de înțeles că A. Gateris s-a bazat în multe privințe pe lucrarea menționată a lui A. Uozuolas și pe alte studii ale acestui cercetător al cântecelor populare letone, în care sunt menționate, la rândul lor, și cercetările lui A. Gateris.

223