Acta baltico-slavica / Arheologie, istorie, etnografie și știința limbilor/ XXIII. Academia Poloneză de Științe, Institutul de Slavistică. Varșovia: Centrul Editorial de Slavistică, 1996, 260 p.
Fig. 1. Acta baltico-slavica coperta volumului 23
Cu câțiva ani în urmă, la Varșovia a ieșit de sub tipar volumul 23 al publicației Acta baltico-slavica, în care atât lingviștii, cât și diverși cercetători ai culturii vor găsi materiale lingvistice și istorice interesante, legate de Lituania și de cei mai apropiați vecini ai săi. În mod corespunzător, este alcătuit și comitetul editorial: lingviști și istorici din Varșovia I. Grek-Pabisowa /redactor coordonator/, Aleksander Gieysztor, Jan Jaskanis, Michalas Kondratiukas, Piotras Losowskis, Antonina Obrębska-Jabłońska, Jerzis Okuliczius, locuitorii din Poznań Michalis Hasiukas și Tadeuszas Zdancewiczius, cel din Cracovia Leszekas Bednarczukas, cel din Minsk Viktoras Martynovas și cel din Vilnius Vytautas Mažiulis.
183
Page 2
Numeroase articole sunt legate de limba lituaniană. Volumul începe cu articole de lituanistică, dintre care primele două sunt scrise în germană. În articolul „Erweiterung und Kürzung von manchen Wörtern in den Mundarten der litauischen Sprachen” / „Prelungirea și scurtarea unor cuvinte în dialectele limbii lituaniene” /, Žaneta Markevičienė și Vladas Grinaveckis oferă numeroase exemple, mai ales din dialectele aukštaitiene, de cuvinte aparținând diverselor părți de vorbire din limba lituaniană: pronume aš ir ašei, ašen, ašeai, ašeinos, tū ir tūjei, tūjen, tūjeinos, mán ir mánen, mánenai; numerale dù, dvi ir dùjen, dùjenai, dùjeno, dùjaino, dvìen, dvìenai, dvìenos, dvìeino; verbe duóti ir dúoten, dúotenai, dúotien, dúodienai, sùkti ir sùkten, sùktenai, sùktien, sùktienai, éinai ‘merge’, sùkai ‘răsucește’, mylìai ‘iubește’, tùrai ‘are’, rašydavai, rašydau ‘scria’, sakýdavai ‘spunea’; adverbe, prepoziții, conjuncții și particule: aplink ir aplinkui, aplinkai, aplinkais, aplinkó, aplinkos ap- linkós, aplinkuo, aplinkom, aplinkun, atgal/atgal ir atgalì, atgalìais, atgalìos, atga- lion atgalion, atgalìonai, atgalìom, atgalìaus; dabar ir dabarós, dabarčios, dabarčiaus, dabarčius, dabarčiai, dabarčiu, dabarškčiai, dabartės, dabartėlio, dabartėlios, da- bartėlės, dabarstė, dabarštėlei, dabar̃gu alături de formele scurtate dár, dar, precum și ar ir à dár ir dá, vėl ir vė, kodėl ir kodė, todėl ir todė, kõl, šìol, tõl ir kõlei, šiõlei tõlei, kõlia, šiõlia, tõlia, kõleik, šiõleik, tõleik etc.
În articolul „Zu einem Fall des Infinitivgebrauchs in den Mundarten der litauischen Sprache” / „Despre un caz de folosire a infinitivului în dialectele limbii lituaniene” /, V. Grinaveckis discută folosirea infinitivului caracteristică mai ales Lituaniei occidentale: dūgnas matyti, namai matyti, nieko nematyti, varpai girdėti, gerai išmanyti, aiškiai jausti sau jùsti. În Lituania orientală, în locul infinitivului se folosește cel mai adesea forma reflexivă la persoana a III-a singular a prezentului: dūgnas namai mátos(i), varpai gìrdis(i) și altele asemenea.
Majoritatea celorlalte articole sunt scrise în poloneză. Printre cele de lituanistică se numără și articolul lui Roman Roszko, care vorbește frumos lituaniana și discută, pe baza exemplelor din graiul din Puńsk, diverse cazuri de exprimare a acțiunii repetitive; mai precis, analizează nuanțele de sens ale timpului trecut iterativ / būdavo, eidavo, rašydavo / și ale timpului trecut punctual / buvo, ėjo, rašė, rašinėjo /. Prin această lucrare, autorul confirmă opinia potrivit căreia așa-numitul trecut iterativ nu este decât una dintre formele trecutului punctual.
Unul dintre cei mai remarcabili baltologi ai Poloniei, Wojciech Smoczyński, analizează variantele articolelor paralele din vechea prusacă stess: steis. Interpretând formele scrise din perspectivă morfologică, autorul consideră că flexiunea articolului se bazează pe două teme stes- ir steis-, dintre care tema diftongică este o formație nouă, apărută în urma opoziției -pluralis stei-: singularis ste-.
Lingvista din Toruń, Jolanta Mędelska, prezintă interjecțiile și cuvintele imitativ-expresive specifice limbii culturale poloneze din regiunea Vilnius, folosite în presa poloneză din Lituania, dintre care o mare parte sunt lituanisme, de exemplu: am-am, au-au, apshi ‘apsik’, capt, ciu-ciu, čirkšt, čiuk, dzingul, ga-ga, gurkt, jukš, kar, op(a), paplak, pokšt, put-put, šast, šlep(t), štiš, tarkšt, zur(u) etc.
184
Page 3
Al doilea articol al acestei lingviste se intitulează „Dialectul cultural polonez în Lituania după cel de-al Doilea Război Mondial: limba «bătrânilor» și a «tinerilor»”. Și aici, pe baza presei poloneze din Lituania, este analizată influența limbilor lituaniană și rusă asupra limbii polonezilor locali. Se afirmă că vorbirea generației vârstnice conține mult mai multe elemente belaruse. Limba intelectualilor din generația tânără este mai apropiată de norma limbii poloneze literare. Acest lucru confirmă opinia multor cercetători potrivit căreia lituanienii din regiunile sud-estice au fost mai întâi belarusizați și abia apoi au început să treacă la limba polonă.
Lingviștii din Varșovia Malgorzata Ostrówka, Norbert Ostrowski și Anna Zielińska discută despre „Situația lingvistică actuală a polonezei în Letonia / în împrejurimile Daugavpilsului /”, care este departe de a se compara cu situația polonezilor din Lituania. În articolul său „Din problematica învățământului polonez în Lituania în anii 1993–1994”, M. Ostrówka constată că în sud-estul Lituaniei a crescut numărul școlilor poloneze și al elevilor polonezi și că situația acestora s-a îmbunătățit.
Stefania Walasek din Wrocław prezintă în primul articol date istorice despre gimnaziul belarus din Kleck, iar în al doilea — despre soarta gimnaziului particular cu profil matematic (real) din Navahrudak, în care se preda în belarusă și rusă (1921–1927).
Filologul din Riga Boris Infantjevs oferă în articolul „Rusul și polonezul în cântecele letone” numeroase exemple de folclor cântat, în care sunt menționate frecvent lexemele: krievs «rus», krieviņš «rusuleț», krieviete «rusoaică», polis «polonez», poliete «poloneză» și altele asemenea. Se consideră că menționarea rușilor și a polonezilor în cântece face parte din moștenirea istorică și reflectă atât șederea lor temporară sau permanentă pe teritoriul leton, cât și contactele lor prietenești sau ostile, trecute și prezente, de-a lungul multor secole.
Articolul varșovianului Piotr Borawski este consacrat tătarilor, care au îndeplinit rolul cazacilor în Marele Ducat al Lituaniei.
Svetlana Prochorova din Minsk îi informează pe cititori despre cel de-al XI-lea Congres internațional al slavilor, desfășurat la Bratislava / Slovacia / în perioada 30 august – 8 septembrie 1993, și despre tema „slavo – baltică” care a dominat acolo.
În secțiunea de discuții și polemici, vilnianul Artūras Dubonis, în articolul „Leitis în societatea lituaniană /secolele XIII–XVI/”, avansează ideea că leičiai, menționați în izvoarele istorice ale Lituaniei, constituiau una dintre categoriile de țărani aflate în subordinea directă a curții marelui duce, adică a domeniului acestuia. Totuși, deducțiile lingvistice prezentate în continuare nu sunt deocamdată prea convingătoare.
În secțiunea de recenzii, Jan Jurkiewicz prezintă volumul al treilea din „Literatura vechii Lituanii”, intitulat „Intrând în secolul al XIX-lea”, Vilnius: Pradai, 1994.
Secțiunea de cronici este alcătuită din articole dedicate pierderii a doi lingviști lituanieni de seamă, Aleksandras Vanagas și Vladas Grinaveckis, precum și a unuia dintre cei mai importanți istorici polonezi ai Lituaniei, Jerzy Ochmański. Despre viața lui A. Vanagas, cele mai importante lucrări ale sale și semnificația lor a scris un apropiat prieten al răposatului, onomastul polonez Michalas Kondratiukas; viața și activitatea lui V. Grinaveckis au fost prezentate de Vytautas Vit-
185
Page 4
kauskas, iar parcursul științific urmat de J. Ochmański a fost prezentat în chip frumos de colegul răposatului, Janas Jurkiewiczus.
Aloyzas Vidugiris
Aloyzas VIDUGIRIS
Institutul Limbii Lituaniene
Antakalnio g. 6
LT-2055 Vilnius, Lituania
Primit la 12.01.2000
IN MEMORIAM TATJANA BULYGINA (1929–2000)
La 19 aprilie 2000, la Moscova, după o boală grea, a murit Tatjana Bulygina (Šmeliova). Am pierdut o eminentă cercetătoare a limbii lituaniene, o prietenă sinceră a poporului nostru.
T. Bulygina s-a născut la 16 mai 1929, la Moscova. În 1951 a absolvit specializarea în limba engleză la Universitatea din Moscova. Cei mai apropiați colegi ai săi de studii au fost cercetători ruși deveniți ulterior celebri și bine cunoscuți și în Lituania: orientalistă Tatjana Jelizarenkova, indo-europenistul Viačeslav Ivanov și Vladimir Toporov, care a absolvit în același an specializarea în slavistică.
Sub îndrumarea profesorului Michail Peterson, T. Bulygina și-a redactat teza de candidat în științe despre construcțiile cu genitiv din limba lituaniană literară contemporană. Ea a publicat un articol pe tema tezei și în „Lietuvių kalbotyros klausimai” (1959, 2, p. 90–108). După susținerea tezei în 1960, T. Bulygina s-a dedicat în special problemelor teoriei științei limbii. În 1964 a publicat un studiu despre școala lingvistică de la Praga (în: Osnovnye napravlenija strukturalizma. M., 1964, p. 46–126). În 1968 a fost publicată cercetarea sa consacrată problemelor opozițiilor gramaticale (în: Issledovanija po obščej teorii gramatiki. M., 1968, p. 175–231). De o importanță deosebită pentru cercetătorii limbii lituaniene este lucrarea T. Bulyginei „Structura morfologică a cuvântului în limba lituaniană literară contemporană” (în: Morfologičeskaja struktura slova v indoevropejskich jazykach. M., 1970, p. 7–70), în care s-a încercat pentru prima dată descrierea structurală a alcătuirii morfologice a cuvântului lituanian.
În 1977, cea mai importantă lucrare a T. Bulyginei a fost publicată ca volum separat, „Problemele teoriei modelelor morfologice” (Problemy teorii morfologičeskich modelej. M., 1977). În această lucrare, autoarea a ales drept material lingvistic principal limbile rusă și lituaniană. În 1980, pentru această lucrare, T. Bulygina a primit titlul de doctor în științe filologice.
T. Bulygina a publicat articole interesante despre semantica propoziției și despre probleme de semiotică. Împreună cu fiul său, Aleksejem Šmeliov, a tradus în limba rusă lucrări de semiotică
