ACTA LINGUISTICA LITHUANICA

L (2004), 11 – 24

Denumiri populare ale plantelor asociate cu proprietățile lor curative

AURELIJA GENELYTĖ

Institutul Limbii Lituaniene, Vilnius

Articolul tratează fitonimele lituaniene (denumirile plantelor) bazate pe proprietățile curative atribuite plantelor respective. Materialul provine atât din scrieri, cât și din graiurile vii. Denumirile de plante discutate în acest articol cuprind (a) nume ale organelor și fluidelor corpului uman, (b) nume ale bolilor despre care se presupune că plantele în cauză le vindecă și (c) cuvinte care se referă la simptomele unor astfel de boli. Denumirile de plante de acest tip sunt încă larg răspândite în graiurile lituaniene contemporane, dar aria lor de răspândire este de obicei restrânsă.

1. NOTE INTRODUCTIVE

Din cele mai vechi timpuri, oamenii tratează boli și suferințe cu diverse plante medicinale. În Lituania, tradițiile medicinei populare și ale fitoterapiei sunt foarte vechi. Potrivit botaniștilor, în țara noastră cresc peste 2000 de plante medicinale (Puidokas 2002: 4), astfel încât este pe deplin de înțeles că, în secolul al XIX-lea și în cel de-al XX-lea, mulți locuitori ai satelor din Lituania știau câte ceva despre tratarea cu plante — aceasta făcea parte din viața lor de zi cu zi. Aproape fiecare plantă era considerată un leac: Toate ierburile sunt leacuri, trebuie doar să știi care pentru ce DJ (LKŽ_k). Numai firul de iarbă nu-i leac, dar toate celelalte ierburi vindecă PnMŽ (LKŽ_XVII 947). Potrivit lui R. Trimakas, la sfârșitul secolului al XIX-lea, în satele lituaniene predominau metodele populare de vindecare. Serviciile medicale oficiale erau folosite rareori; când se îmbolnăveau, oamenii preferau să apeleze la fitoterapeuți (uneori și la vindecători), iar aceștia se bucurau de o autoritate considerabilă în comunitatea satului. În opinia autorului, exista chiar o anumită împărțire a rolurilor între sexe: chirurgia populară și medicina veterinară erau considerate ocupații masculine, iar fitoterapia — una feminină (Trimakas 2001: 19). În literatura științifică, bogatul material despre medicina populară și medicina veterinară este adesea discutat din diverse perspective, întrucât poate constitui obiectul de studiu al mai multor discipline — antropologie, biologie, etnologie, folcloristică, medicină, farmacie și chiar lingvistică. Femeile în vârstă de la sate cunosc și astăzi foarte multe plante medicinale și le numesc prin denumirile lor dialectale, care nu se găsesc nici în manualele de botanică, nici în descrierile științifice ale plantelor. Fitonimele populare (cf. gr. φυτóν „plantă”), pe deplin înțelese de localnici și transmise din generație în generație, s-au păstrat până în zilele noastre, deoarece cunoștințele acumulate de fitoterapeuți nu erau considerate un secret (spre deosebire de cele ale vindecătorilor care făceau incantații); le prelua oricine era mai interesat de acest domeniu sau avea înclinația de a culege plante (Trimakas 2001: 19). În limba vie se folosesc mii de denumiri populare sugestive pentru plante (de pildă, numai în graiurile din nordul Panevėžysului au fost consemnate peste 800 de fitonime populare cu rădăcini diferite). Adesea, aceeași plantă poartă nume diferite nu doar în graiuri diferite, ci chiar și în sate distincte, deoarece

12 |

A U R E L I J A G E N E L Y T Ė

vorbitorii unei limbi remarcă trăsături distinctive diferite ale plantei, adică, în procesul de cunoaștere, diferă aspectul de profil (unghiul de vedere) care devine important într-o anumită situație, când este identificat un obiect sau un fenomen. În procesul de denominare, profilarea este deosebit de importantă, adică o anumită percepere specifică a obiectului, bazată pe una sau alta dintre proprietățile, particularitățile, funcțiile acestuia etc.; cu alte cuvinte, este vorba de o anumită categorizare a obiectului și de încadrarea lui într-o categorie sau alta (Gudavičius 2000: 50). În limba vie se folosesc relativ puține denumiri care indică proprietățile curative ale plantelor. Cea mai mare parte a fitonimelor folosite în graiuri o constituie denumirile bazate pe trăsăturile exterioare ale plantei (nume care descriu forma și culoarea florilor, frunzelor sau fructelor plantei, asemănarea lor cu vreun element din realitate etc.). Întrucât oamenii tind să perceapă întreaga lume prin imagini, și în denumirea plantelor, în sistemul nominativ predomină numele bazate pe trăsături vizuale. În plus, generația veche de la sate, de la începutul secolului al XX-lea, care cunoștea numeroase plante medicinale, știa ce boli se tratează cu fiecare plantă și denumea multe plante pe baza acestor proprietăți curative, este pe cale de dispariție. Totuși, la culegerea materialului etnologic despre medicina populară și la înregistrarea denumirilor populare ale plantelor în graiurile limbii lituaniene au fost consemnate și câteva zeci de fitonime (cel mai adesea, nume de plante medicinale) care descriu proprietățile curative concrete ale unei plante. Materialul cules de autoare din graiuri, precum și datele din LKŽ și LKŽₖ arată că fitonimele populare asociate cu proprietățile curative ale plantelor pot fi împărțite în câteva grupuri semantice.

2. F I T O N I M E A L C Ă R O R B A Z Ă O C O N S T I T U I E D E N U M I R I A L E P Ă R Ț I L O R C O R P U L U I U M A N

Se disting două grupuri de astfel de denumiri.

2. 1. Fitonime al căror cuvânt de bază indică partea corpului care este tratată:

2.1.1. ochi: akėlė (Šlu – ²LKŽ₁ 52)¹, akisopai (LBŽ 139 [PN]), akišvietė (LBŽ 139), akišvita (LBŽ 139 [P]), akšvita (P – ²LKŽ₁ 87), akutė (LBŽ 139) „akišvietė” (Euphrasia) — în medicina populară, decoctul plantei este folosit din vechime pentru tratarea bolilor de ochi (LBŽ 139; VA 1973: 31);

2.1.2. ureche: ausgyda (P, LBŽ 45 – ²LKŽ₁ 500), ausiagydė (LBŽ 45, RŠ – ²LKŽ₁ 500), ausigydė (LBŽ 45, BŽ 40 – ²LKŽ₁ 500) „akenis” (Ballota) — plantă medicinală al cărei decoct este folosit pentru tratarea bolilor de urechi (LBŽ 45; LVAS 1941: 16);

2.1.3. splină: blužniažolė (J, K, LBŽ 88 – ²LKŽ₁ 957), blužniažolė (LL 228 – ²LKŽ₁ 957), blužnies žolė (D.Pošk – LKŽₓₓ 959) „blužnutė” (Chrysosplenium) — decoctul este folosit împotriva bolilor splinei (LBŽ 88); blužnpapartis (P, LBŽ 35 – ²LKŽ₁ 957) „kalnarūtė” (Asplenium) — planta era folosită odinioară pentru tratarea bolilor splinei (LBŽ 35); numele plantei este motivat și în limbile clasice, cf. gr. σπλήν „splină”;

2.1.4. dinte: dantgalba (LBŽ 237 [P]) „skėstukas” (Odontites) — infuzia este folosită ca remediu împotriva durerilor de dinți (LBŽ 237); dantvyra (LBŽ 178 [P]) „debesylas” (Inula) — decoctul rădăcinilor întărește gingiile (VA 1973: 79);

¹În articol sunt accentuate acele fitonime care sunt prezentate cu accent în LKŽ, LKŽₖ sau în alte surse.

LIAUDIŠKI AUGALŲ PAVADINIMAI

13

2.1.5. rinichi: inkstaglobė (P, LBŽ 247 – LKŽᵥ 171) „sienażolė” (Parietaria) – plantă medicinală folosită pentru tratarea bolilor de rinichi (LBŽ 247; LVAS 1941: 62);

2.1.6. gât: kaklažolė (LBŽ 57 [Brž, Pn], RTN – LKŽᵥ 92), kaklinėlis (LBŽ 57 [Pn] – LKŽᵥ 93), kaklinyčia (LBŽ 57 [Brž] – LKŽᵥ 93), kaklinykas (Lš – LKŽᵥ 94) „paprastoji juodgalvė” (Prunella vulgaris) – în medicina populară, gâtul se clătește cu decoct din plantă (LBŽ 58; VA 1973: 128; Jankevičienė 1987: 154): Când te doare gâtul, trebuie să bei ceai de kaklinykų Lš (LKŽᵥ 94);

2.1.7. os: gyvakaulė (Mt – LKŽₘₘₘ 361), gyvakaulis (LBŽ 338), kaulažolė (J, LBŽ 338, Kp, Pc – LKŽᵥ 431; Pnm – LKŽₖ), kaulažolė (Varn, Šd – LKŽᵥ 431; Gdr – LKŽₖ), kaulažolynis (J, LBŽ 338 [Rk], NdŽ, Švnč, Ds – LKŽᵥ 431), kaūžolis (LBŽ 338 [P], Ak, NJ, Ds – LKŽᵥ 431; Pnm – LKŽₖ), kaūliašaknis (Pnm – LKŽₖ), kaūliažolė (Pnm – LKŽₖ), kaūliažolynis (Gmž, Ktk, Trgn – LKŽᵥ 432), kaūliažolis (Ds – LKŽᵥ 432; Pnm – LKŽₖ), kaūliažolis (Gdr – LKŽₖ) „vaistinė taukė” (Symphytum officinale) – rădăcinile plantei zdrobite sunt folosite pentru tratarea fracturilor osoase (LBŽ 338; VA 1973: 359; VAK 1976: 688): Când se fracturează un os, femeile tratau cu kaulažolis Ds (LKŽᵥ 431). Se pune kaulažolynis când omul se îmbolnăvește de oase, de boli ale oaselor Ds (LKŽᵥ 431). Kaūliašaknis înflorește alb. Se sapă, rădăcina lui este acolo, aici sunt numai florile lui. Trebuie să-l sapi și să-l razi, apoi să-l legi. Așa, când doare, când cuiva i s-au fracturat oasele, i se pune un bandaj și se vindecă mai repede Pnm (LKŽₖ). Motivația asemănătoare a numelor plantelor se întâlnește și în alte limbi: lat. Symphytum este derivat din gr. συμφυῶ „a uni”; cf. germ. Beinwell, engl. boneset, pol. żywokost;

2.1.8. ficat: kepingelbė (P, LBŽ 22 – LKŽᵥ 581), kepenių žolelė (LBŽ 22) „triskiautė žibuoklė” (Hepatica nobilis). Este un împrumut din limba greacă, cf. gr. ἧπαρ, ἥπατος „ficat” – frunzele trilobate ale plantei amintesc prin formă de ficat². Aceeași motivație a numelui se întâlnește și în multe alte limbi: germ. Leberblümchen, engl. liverwort, rus. печеночница;

2.1.9. sânge: kraujo žolė (D.Pošk, P, Sd – LKŽₓₓ 960), kraujanosė (LBŽ 5 [Brž]), kraujanošis (LBŽ 5 [Pn], DŽ, Dkk, Šmn – LKŽᵥᵢ 461), kraujiēs (LBŽ 5 [Švnč] – LKŽᵥᵢ 463), kraujińinkas (kraujinykas) (BŽ 107, Mr, LBŽ 5 – LKŽᵥᵢ 463), kraujūtis (J, LBŽ 5, Al, Auk, Slv – LKŽᵥᵢ 466), kraužolė (NdŽ – LKŽᵥᵢ 485) „kraujażolė” (Achillea) – preparatele din flori, frunze și plantă se folosesc pentru oprirea diverselor hemoragii și sporesc coagularea sângelui (LBŽ 6; VA 1973: 163; VAK 1976: 16; VAA 1983: 58; Jankevičienė 1987: 140): Astupă-ți nasul cu kraujanosiais și sângerarea se va opri Dkk (LKŽᵥᵢ 461). Dă-mi kraujanosio – curge foarte tare sângele Ut (LKŽᵥᵢ 461). Pentru a opri sângerarea, pun kraujučių pe rană Auk (LKŽᵥᵢ 466). Pune kraujučio și sângele nu va mai curge Slv (LKŽᵥᵢ 466); kraujo duobelė (LBŽ 310 – LKŽᵥᵢ 462), kraujašaknė (TRGN – LKŽᵥᵢ 462), krau jelis (TRGN – LKŽᵥᵢ 463), krauji nis (TRGN – LKŽᵥᵢ 463), kraujotenis (LBŽ 310 [I]), kraujótraukis (IM 1862, 31, LBŽ 310 [I] – LKŽᵥᵢ 465), kraujūtis (BŽ 218, LBŽ 310, NdŽ – LKŽᵥᵢ 466), kraustaba (P, LBŽ 310 – LKŽᵥᵢ 472), krau žolė (J, Kair – LKŽᵥᵢ 485) „kraujalakė” (Sanguisorba) – decoctul din plantă este folosit de popor pentru răni

²Potrivit lui Lévi-Strauss, speciile de plante care au o trăsătură memorabilă, o anumită formă, culoare sau miros, îi dau observatorului dreptul să creadă și să afirme că aceste trăsături indică anumite proprietăți ale plantelor, la rândul lor memorabile, dar ascunse. De aceea oamenii, chiar și numai temporar, acordă atenție legăturii senzoriale dintre două lucruri, de pildă, că seva galbenă a plantelor vindecă bolile splinei, florile galbene sau roșii sunt potrivite pentru tratarea organelor interne de aceeași culoare, frunzele asemănătoare ficatului vindecă bolile ficatului și așa mai departe (Lévi-Strauss 1997: 28).

14 |

AURELIJA GENELYTĖ

pentru tratarea rănilor, iar infuzia se bea împotriva diareei cu sânge (LBŽ 311; Jankevičienė 1987: 172; MVAE 2002: 353): Kraużolės se dă animalelor pentru urinarea cu sânge KAIR (LKŽᵥᵢ 485). Cf. denumirile plantei în alte limbi: lat. Sanguisorba derivă din sanguis „sânge”, sorbere „a suge” – rizomul conține mult tanin și oprește sângerarea. Cf. și rus. кровохлёбка, pol. krwiściąg, engl. blood-root; kraujatraukė (VRN – LKŽᵥᵢ 462), kraujazolė (VRN – LKŽᵥᵢ 462) „pelkinė trindažolė” (Comarum palustre) – decoctul din plantă este folosit în medicina populară împotriva hipertensiunii arteriale și a diverselor hemoragii (VA 1973: 361): Când pun kraujatraukių, opresc imediat sângele VRN (LKŽᵥᵢ 462);

2.1.10. glande: liauktrama (P, LBŽ 317 – LKŽᵥᵢᵢ 393), liaukų žolė (LBŽ 317, AK – LKŽᵥᵢᵢ 392), liaukžolė (J, LBŽ 317 – LKŽᵥᵢᵢ 393) „bervidis” (Scrophularia) – infuzia din plantă este folosită în medicina populară pentru tratarea umflării glandelor (LBŽ 317; LVAS 1941: 81); liaukų žolė (GRG – LKŽᵥᵢᵢ 392), liaukažolė (LBŽ 156, GRG – LKŽᵥᵢᵢ 392), liaukažolynis (J.JABL – LKŽᵥᵢᵢ 392) „šliaužiančioji tramažolė” (Glechoma hederacea): Se fierb liaukažolės (liaukų žolės) și se dă porcilor când suferă de boli ale glandelor GRG (LKŽᵥᵢᵢ 392);

2.1.11. māčica (pol. macica „uter”): māčicos žolė (LBŽ 278, GRG – LKŽᵥᵢᵢ 722) „tikroji sidabražolė” (Potentilla argentea) – decoctul din plantă se folosește în caz de menstruații dureroase (VA 1973: 302; MVAE 2002: 346);

2.1.12. nas: sraujanōsė, sraujanōsė (LBŽ 6, NdŽ, LKA₁ 264 [DBK, AN] – LKŽₓᵢᵢᵢ 568), sraujanōsis, sraujanōsis (Š, LBŽ 6 [PN, RK, UT, ZR], NDŽ, K.BŪG [DS], LKA₁ 264 [RK], LEL, KP, ADM, SKP, ON, VB, AND, DKK, UT – LKŽₓᵢᵢᵢ 568), sravanōsė, sravanōsė (L 461, LBŽ 6 [BRŽ], NDŽ, LKA₁ 168 [SLČ, SKRB, KRČ], JNŠK – LKŽₓᵢᵢᵢ 570), sravanōsis, sravanōsis (L 813, LBŽ 6 [PN, RK], Š, NDŽ, LKA₁ 168 [VB], AR, SV, VŠK, RM – LKŽₓᵢᵢᵢ 570), srevanōsė (LKA₁ 168 [SK] – LKŽₓᵢᵢᵢ 577), srevanōsis, srevanōsis (LBŽ 6 [BRŽ, KLP], NDŽ, PS, GRŽ – LKŽₓᵢᵢᵢ 577), srevenōsė (LKA₁ 168 [PS] – LKŽₓᵢᵢᵢ 577), srevenōsis (LKA₁ 168 [KVT], JNŠK – LKŽₓᵢᵢᵢ 577), sriaunanōsis (LBŽ 6 [KDN, PN], NDŽ – LKŽₓᵢᵢᵢ 579), sriavanōsis (NDŽ – LKŽₓᵢᵢᵢ 580), sruvanōsis (LBŽ 6 [RK], SV – LKŽₓᵢᵢᵢ 601), straujanōsis (KRSN, ANTZ – LKŽₓᵢᵢᵢ 940), stravanōsė (LKA₁ 168 [SLČ, SKRB] – LKŽₓᵢᵢᵢ 941), stravanōsis (LKA₁ 168 [VB] – LKŽₓᵢᵢᵢ 941), strevanōsis (LKA₁ 168 [SLČ, KRČ], PS – LKŽₓᵢᵢᵢ 953) „paprastoji kraujažolė” (Achillea millefolium) – în medicina populară, planta zdrobită este folosită pe scară largă pentru oprirea sângelui care curge din nas (LBŽ 6; VA 1973: 163; VAA 1983: 55; Jankevičienė 1987: 140; MVAE 2002: 202): De îndată ce îți astupi nasul cu sraujanōsiais, sângele se oprește imediat UT (LKŽₓᵢᵢᵢ 568). Trebuie să culegem sravanōsių: sunt foarte bune pentru oprirea sângelui AR (LKŽₓᵢᵢᵢ 570). Straujanōsis este un leac pentru oprirea sângelui ANTZ (LKŽₓᵢᵢᵢ 940);

2.1.13. abdomen: pilvýtė (P, LBŽ 220, NDŽ – LKŽᵢₓ 1029), pilvýtis (MT, BŽ 29, NDŽ – LKŽᵢₓ 1029) „trilapis pupalaiškis” (Menyanthes trifoliata) – ceaiul din frunze stimulează apetitul și îmbunătățește digestia (LBŽ 220; VA 1973: 237; MVAE 2002: 294);

2.1.14. plămâni: plaučninkas (LBŽ 287, NDŽ – LKŽₓ 89) „plautė” (Pulmonaria) – ceaiul din plantă tratează bronșita și alte boli pulmonare (LBŽ 287; VA 1973: 234); plaučiažolė 1) „pelkinis žinginys” (Calla palustris) (LBŽ 62 [BRŽ]), 2) „siauralapis gencijonas” (Gentiana pneumonanthe) (LBŽ 153) – ceaiul din florile și frunzele plantelor este folosit pentru tratarea bolilor pulmonare (LBŽ 62, 153);

LIAUDIŠKI AUGALŲ PAVADINIMAI

15

2.1.15. vezică: pūslėlė (LBŽ 322, LF₃₀₈ – LKŽᵥ 1044; DGP, GDR, Klt, KZT, AKM, YL – LKŽₖ), pūslėlytė (Klt – LKŽₖ), pūslės žolėlė (AKM – LKŽₓₓ 60), pūslikė (SMLN, ŠKT – LKŽₖ), pūslýtė (GDR, Ut – LKŽₖ), pūsliukas (JSV – LKŽₖ) «silene» (Silene) – decoctul plantei se bea împotriva inflamației vezicii urinare: Pūslytės nuo pūslės gert GDR (LKŽₖ). Pūslėlytės tokios, anos nuo pūslės gert Klt (LKŽₖ). Pūslikės šlapimą sulaiko ŠKT (LKŽₖ); pūslėlė (DGP – LKŽₖ), pūsliukas (ALZ – LKŽₖ) «săpunariță» (Saponaria officinalis) – în medicina populară, bolile vezicii urinare sunt tratate cu decoct din rădăcinile săpunariței (VA 1973: 248; MVAE 2002: 297): Arkliai suserga, šlapinas per daug, tada pūsliukų virdavo ALZ (LKŽₖ);

2.1.16. ceafă: sprandadarė (LBŽ 64), sprandadora (LBŽ 64 [P]), sprandininkė (LBŽ 65 [P]) «clopoțel cu frunze de urzică» (Campanula trachelium) – împrumut din greacă, cf. gr. τράχηλος «gât»; decoctul plantei este folosit ca remediu pentru afecțiunile gâtului (LBŽ 65);

2.1.17. șale: strėnų žolės (Mtₙ 141, LBŽ 269, LFₙ 544 – LKŽₓₓ 960), strėnažolė (KŽ, Mt – LKŽₓₓₓ 951) «pecetea» (Polygonatum odoratum) – în medicina populară, pecetea este folosită pentru tratarea reumatismului; cu infuzia ei se freacă articulațiile dureroase și zona lombară, iar boabele ajută la prevenirea sarcinii (LBŽ 269; VA 1973: 59; MVAE 2002: 63);

2.1.18. inimă: širdžolė (Mt, BŽ 41 – LKŽₓᵢᵥ 846) «ghințură» (Gentiana) – decoctul rădăcinilor de ghințură întărește inima (MVAE 2002: 136); širdžolė (L, L 445, Rtr, Trgn – LKŽₓᵢᵥ 846), širdgloba (LBŽ 195 [P], NdŽ – LKŽₓᵢᵥ 848), širdininkas (F, LBŽ 195, NdŽ – LKŽₓᵢᵥ 849) «talpa-gâștei» (Leonurus) – în medicina populară, decoctul din frunzele de talpa-gâștei tratează nevroza cardiovasculară și cardioscleroza, iar decoctul din rădăcini încetinește ritmul cardiac și mărește forța contracțiilor inimii (LBŽ 195; VA 1973: 319; Šimkūnaitė 1994: 34; MVAE 2002: 356); širdies žolės (I, P, KlvK 82, LBŽ 78 – LKŽₓₓ 960), širdžiažolė, širdžiažolė (Brš, Alk, Nč – LKŽₓᵢᵥ 900), širdžiažolynis, širdžiažolynis (Kzt, Klt – LKŽₓᵢᵥ 900), širdžolė (F, LTR [KLTN] – LKŽₓᵢᵥ 900) «centauriu» (Centaurium) – în medicina populară, decoctul plantei este folosit pentru tratarea bolilor de inimă (LBŽ 78; VA 1973: 341; MVAE 2002: 373); širdžolė (MŽ, N, [K], F, BzBkₙᵢᵢ 18, NdŽ, KŽ, LTR [KLTN] – LKŽₓᵢᵥ 900) «tanacetă-feverfew» (Tanacetum parthenium) – în trecut, ceaiul plantei era folosit pentru tratarea bolilor de inimă; širdėlė, širdytė (GDR – LKŽₖ) «parnasia» (Parnasia palustris) – decoctul din frunze și rădăcini tratează nevroza cardiacă și reglează activitatea sistemului cardiovascular (VA 1973: 183; MVAE 2002: 232); širdūkai (Trgn – LKŽₓᵢᵥ 899), širdžiukai (LTR [Trgn] – LKŽₓᵢᵥ 900), širdžolė (NdŽ, KŽ, Trak – LKŽₓᵢᵥ 900) «heliantemă» (Helianthemum nummularium) – în medicina populară, preparatele de heliantemă erau folosite pentru tratarea bolilor de inimă; širdies žolės (P – LKŽₓₓ 960) «ghințurică» (Gentianella amarella) – decoctul rădăcinilor calmează nervii și întărește inima (VA 1973:109);

2.1.19. bilă: tulžiažolė «sisimbriu» (Sisymbrium sophia) (LBŽ 324 [Brž], NdŽ, LFₙ 491 – LKŽₓᵥᵢᵢ 13) – în medicina veterinară populară, decoctul plantei este folosit pentru tratarea bolilor biliare la animale (LBŽ 324); tulžiažolė «potentilă argintie» (Potentilla argentea) (LBŽ 278 [Brž], NdŽ – LKŽₓᵥᵢᵢ 13); tulžiažolynis (Aps, Kzt – LKŽₓᵥᵢᵢ 13), tulžies žolės «scorzoneră mică» (Scorzonera humilis) (LBŽ 324) – motivația ultimelor trei denumiri pare dublă: plantele nu sunt doar medicinale, vindecând bolile biliare, ci toate au și flori galbene, adică de culoarea bilei;

16 |

AURELIJA GENELYTĖ

2.1.20. žyvatas³: žyvatrama «pufuliță» (Gnaphalium) (P, LBŽ 158, NdŽ – LKŽₓₓ 825) – decoctul din planta și rădăcinile pufuliței mărește peristaltismul intestinal (VA 1973: 235).

2. 2. Nu toate fitonimele care au ca bază nume ale organelor corpului uman indică proprietățile medicinale ale plantei. Uneori, astfel de denumiri doar semnalează că o anumită parte a plantei seamănă ca aspect cu organul respectiv. Forma inflorescenței plantei este indicată de următoarele fitonime: širdėlė (BZF 182, LBŽ 120, KŽ, Plšk – LKŽₓᵢᵥ 846), širdelės (Š, LBŽ 120, LFₘ 470, NdŽ, Vaižg, Nč, Brž, Ds – LKŽₓᵢᵥ 846), širdikės (LTR [Lš], DSN – LKŽₓᵢᵥ 899) «lacrimița» (Dicentra); širdelės (Š, LBŽ 56, LFₘ 470, NdŽ, LMD [Brž], Vaižg, Brž, Ds – LKŽₓᵢᵥ 846) «tremurătoare» (Briza media).

Forma frunzelor sau a fructelor este indicată de următoarele denumiri de plante: dvidantis (LBŽ 49) «bidens» (Bidens) – fructele plantei sunt cuneiforme, cu 2–4 țepi în partea superioară, asemănători unor dințișori (LFᵥᵢ 65); pūslaziedis (LBŽ 109) «cucubalus» (Cucubalus) este numită astfel datorită fructelor sale rotunde (LFₘ 326); širdlapėliai (LBŽ 210 [Brž], NdŽ, LFᵢᵢ 543 – LKŽₓᵢᵥ 899) «maia» (Majanthemum bifolium) – frunzele sunt cordat-ovate (LFᵢᵢ 543); širdlapis (Mt, KŽ – LKŽₓᵢᵥ 899) «oman» (Inula) – frunzele superioare ale plantei îmbrățișează tulpina cu baza lor cordată (LFᵥᵢ 57).

Nu proprietățile medicinale, ci doar caracteristicile exterioare ale plantei sunt indicate și de următoarele denumiri: dantžolė (Dentaria) (cf. lat. dens, dentis «dinte», germ. Zahnwurz, engl. toothwort, rus. зубянка, letonă zuobainītes) – rizomul plantei este acoperit cu solzi în formă de dinți (LBŽ 117); dvily-pdantė (Ditrichum) – vârfurile peristomului sunt duble (BVŽ 1998: 115); dvy-nadantė (Dicranum) – dințișorii peristomului sunt bifurcați (BVŽ 1998: 111); krei-vadantė (Anomodon) (cf. gr. ἄνομος «neregulat», ὀδούς, ὀδόντος «dinte») – dințișorii peristomului au formă neregulată (BVŽ 1998: 35); gyslalapė (Ps – LKŽₘᵢᵢ 354), gyslalapis (LBŽ 264 [Brž, Pn], Pn, Jnšk, Brž, Pl, Er – LKŽₘᵢᵢ 354; Krč, Rgv, Sur, Ps, Pl, Slm – LKŽₖ), gyslalapis (Ln, Vlk – LKŽₖ), gyslalapis (Pbr, Pmp, Pšš, Mžš – LKŽₖ), gyslapis (Kᵢᵢ 341, M, Ldvn – LKŽₘᵢᵢ 354; Skp, Ppl, Sur, Sdb – LKŽₖ), gyslažolė (LBŽ 264 [Pn]; Sd – LKŽₖ), gyslapis (Krč – LKŽₖ), gyslonis (Ob – LKŽₖ), gysliuotis (Kč, Kpč – LKŽₖ), gysločius (Pnm, Tvr, Bd – LKŽₘᵢᵢ 355; Pns, Dv, Sb – LKŽₖ), gyslūnas (Kvr, Dbk, Lkm, Slk, Vj, Dglš, Ssk, Ds, Trgn, Ml, Švnč – LKŽₘᵢᵢ 356; Ktk, Slk, Dgl, Pg, Sld, Ig, Dglš, Vdž, Kzt, Trgn, Psn, Aln, Mlt – LKŽₖ), gyslonė (Lkm – LKŽₖ), gyslūnis (Ds – LKŽₘᵢᵢ 356), gyslūnalapis (Mšg – LKŽₘᵢᵢ 356), gysliuonis (Ant – LKŽₘᵢᵢ 356; Dgp – LKŽₖ), gysluotis (Mrk, Jnš, Pkr, Grv, Nmn, Mš – LKŽₘᵢᵢ 356; Bsg, Kpč – LKŽₖ) «pătlagină» (Plantago) – frunzele late, ovate ale plantei sunt străbătute de nervuri arcuite dese, iar și pețiolul este nervurat (LFᵥ 505); pirštūkas (F, LBŽ 121 – LKŽₓ 33), pirštūnas (P, LBŽ 121 – LKŽₓ 33), pirštūnė (Mt – LKŽₓ 33) «digitaria» (Digitaria) (cf. lat. digitus «deget», germ. Fingergras, Fingerhirse, engl. fingergrass) – inflorescența compusă este alcătuită din mai multe spice dispuse în formă de degete la vârful tulpinii (LFᵢᵢ 128); plaukalapė (Blepharostoma) – deschiderea periantului este acoperită cu peri (BVŽ 1998: 53); plaukunis «limba-mielului» (Borrago) (LBŽ 52 [I]) – tulpinile și frunzele plantei sunt aspru păroase (LFᵥ 248); plaukželda «mărar de stâncă cu peri» (Asplenium trichomanes) (LBŽ 35 [P]) – tulpina plantei este acoperită cu solzi mici, ciliați (LFᵢ 44);

³ LKŽₓₓ 824 indică faptul că žyvatas, în limba vie și în scrierile mai vechi, poate însemna «abdomen, intestine»; de asemenea, desemnează două boli legate de intestine – «diareea și dizenteria».

Liaudiški augalų pavadinimai

17

cu dinți despicat (Fissidens) (cf. lat. fissus „despicat”, dens „dinte”) – dințișorii peristomului sunt despicați în două ramuri (BVŽ 1998: 132).

3. FITONIME A CĂROR RĂDĂCINĂ ESTE DENUMIREA UNEI BOLI

Fitonimele acestui grup motivațional indică faptul că planta denumită prin cuvinte cu o asemenea rădăcină este, de obicei, potrivită pentru tratarea unei anumite boli.

malaria: drugenis (LBŽ 318 [I]), drūgiažolė, drugiažolė (Mt, Ak, I, ALV, Kp – ²LKŽ_II 751), drūgiažolynis (KŽT – LKŽ_K), drugio žolė (Q 183, P, D.Pošk – LKŽ_XX 959), drugžolė (MŽ, K, J – ²LKŽ_II 752) „iarba grasă” (Sedum) (LBŽ 318 [I]); drugžolė 1) „chimafilă umbelată” (Chimaphila umbelata) (LBŽ 85), 2) „centaură umbelată” (Centaurium erythraea) (LBŽ 78); drugio dobilas (LBŽ 220) „trifoi de baltă” (Menyanthes trifoliata); drugupis (LBŽ 280 [I]) „migdal” (Amygdalus) – potrivit credinței populare, aceste plante sunt potrivite pentru tratarea malariei (LBŽ 318; VA 1973: 339), cf. propoziția ilustrativă din ²LKŽ_II 752: Drūgžolė balō auga, gydo nuo drugio J;

carie, a roade: ėdažolė, ėduonžolė (LBŽ 151 [Brž]) „lipicioara agățătoare” (Galium aparine) – oamenii folosesc planta împotriva cariilor (LBŽ 151);

sperietură: gąšto žolė (Š, I – ²LKŽ_II 151)⁴ „plantă contra sperieturii”;

umflătură: gumbo žolė (D.Pošk, LBŽ 341 – LKŽ_XX 959) „vetrice comună” (Tanacetum vulgare); gumbažolė 1) „cimbrișor medicinal” (Satureja calamintha) (LBŽ 313); 2) „ghințură de câmp” (Gentiana amarella) (LBŽ 152 [PN]); 3) „garoafă deltoidă” (Dianthus deltoides) (LBŽ 119 [PN]); 4) „iarba-ciocârliei cu o floare” (Pyrola uniflora) (LBŽ 263); 5) „roiniță” (Melissa officinalis) (RDM – LKŽ_K); 6) „ciocul-berzei de baltă” (Geranium palustre) (LBŽ 154); 7) „centaură umbelată” (Centaurium erythraea) (LBŽ 78); gumbo mėtra (LBŽ 129 [KLP]) „elsholția ciliată” (Elsholtzia ciliata) – toate plantele enumerate aici sunt considerate medicinale în medicina populară și sunt folosite pentru tratarea diferitelor boli. Adesea este dificil chiar să se stabilească pentru tratarea cărei boli anume sunt folosite, deoarece în limba vie gumbas poate desemna mai multe boli. Cf. sensurile lui gumbo menționate la LKŽ_III 723: 1) „excrescență, umflătură, nodul (pe corpul omului sau al animalului); bubă, furuncul”, 2) „diaree sau orice fel de durere abdominală; durere abdominală puternică”, 3) „boală a uterului”, 4) „hernie”, 5) „ciumă”. De exemplu, elsholția ciliată seamănă foarte mult cu menta piperată, iar în medicina populară preparatele acesteia sunt folosite pentru tratarea bolilor stomacului și intestinelor și a eroziunii colului uterin (VA 1973: 230; MVAE 2002: 282); infuziile de centaură umbelată sunt folosite pentru tratarea bolilor stomacului și intestinelor, a colitei și dizenteriei (VA 1973: 341; MVAE 2002: 374); preparatele de roiniță sunt folosite pentru tratarea catarului gastric (VA 1973: 192): Nuo gumbo an labai senų lašinių paspigydavo sutrintų gumbažolių RDM (LKŽ_K); ceaiul de ghințură se folosește în caz de tulburări digestive, lipsă a poftei de mâncare și balonare (VA 1973: 109; MVAE 2002: 136) etc.;

boală a sângelui: kraūligės žolės (AKM – LKŽ_XX 960) „cerențel de baltă” (Geum rivale): Kraūligės žolės nu karvių kraūligės AKM (LKŽ_XX 960)⁵;

⁴ Gąštas înseamnă „spaimă, frică” (LKŽ_III 151).

⁵ Kraūligė, kraūligė denumesc în limba vie și în scrieri mai multe boli: 1) „boală a bovinelor manifestată prin urinare cu sânge (haemoglobinuria)”, 2) „boală a sângelui”, 3) „boală hemoragică” (LKŽ_VI 468).

18 |

AURELIJA GENELYTĖ

māras: maražolė (Petrorhagia) (LBŽ 357) – planta era folosită odinioară ca remediu împotriva ciumei (LBŽ 357);

niūomaras: nuomaražolė (LBŽ 318 [Brž], LTR [An] – LKŽ_VIII 941) «sedum acre» (Sedum acre) – populația folosește sedumul pentru tratarea epilepsiei (LBŽ 318): Pentru epilepsie se tratează cu nuomaražolė LTR [An] (LKŽ_VIII 941);

priemėtis: priemėčio, priemėtžolė – mai multe plante medicinale sunt numite astfel: «scutelaria de baltă» (Scutellaria galericulata) (LBŽ 318 [Pn]); 2) «cardamină amară» (Cardamine amara) (LBŽ 68); 3) «măzăriche de pădure» (Lathyrus silvester) (LBŽ 191); 4) «creson de grădină» (Lepidium sativum) (LBŽ 196); 5) «poligală» (Polygala) (LBŽ 268 [Brž, Pn]); 6) «cinci-degete târâtor» (Potentilla erecta) (LBŽ 278 [Brž]): Dacă din cauza priemėtis i s-a deschis pântecele, numai priemėčžolė îl mai poate opri T R G N (LKŽ_X 659); 7) «rocoină» (Stellaria) (Mt, LBŽ 334, LF_III 274 – LKŽ_X 660). Unele dintre aceste plante (de exemplu, cinci-degete târâtor) se folosesc și astăzi ca remedii împotriva priemėtis⁶, iar proprietățile medicinale ale altora au fost oarecum uitate;

priepuolis: priepuolžolė (LBŽ 143, NdŽ, LTR [Kltn], Vl – LKŽ_X 670), priepžolė (LTR [Lp] – LKŽ_X 670) «crețușcă» (Filipendula ulmaria) – infuzia plantei este folosită pentru tratarea diverselor crize: dureri de rinichi, de inimă și de cap, diaree și spaimă (LBŽ 143; VA 1973: 393; MVAE 2002: 427): Ceai de priepuolžolė împotriva spaimei LTR [Kltn] (LKŽ_X 670). Priepuolės se folosesc împotriva spaimei LTR [Lp] (LKŽ_X 670);

prietvaras: prietvaro žolė ([K], LBŽ 57 – LKŽ_X 725), prietvaraus žolė (C_I 402, K_I 264, P, AK – LKŽ_X 725) «brunelă comună» (Prunella vulgaris) – populația folosește decoctul plantei împotriva bolilor intestinale (LBŽ 58; VA: 1973, 128); prietvaržolė (J – LKŽ_X 725) «o plantă care crește în munți, înflorește albastru și este folosită împotriva prietvaro⁷»;

[pa]siutimas, siūstas, siūtas: pasiutžolė (Mt – LKŽ_IX 477), siūstažolė (LBŽ 209, NdŽ – LKŽ_XIII 620), siūtažolė (NdŽ, Jž, siutāžolė RŽ, LBŽ 209 [Pn], MTt 5, 221, KkK 3, 47, Vlž, Dkšt, Kp – LKŽ_II 630), siusto žolė (Kos 134 – LKŽ_XX 960) «salicaria comună» (Lythrum salicaria) – în medicina populară, decoctul plantei este folosit când cineva este mușcat de un animal turbat (LBŽ 209; VA 1973: 261); siutažolė: 1) «mentă de câmp» (Mentha arvensis) (LBŽ 219); 2) «lipicioasă comună» (Galium mollugo) (LBŽ 151 [Brž]) – odinioară, epilepsia era tratată cu ceai de mentă și de lipicioasă (LBŽ 151); 3) «rocoină cu frunze înguste» (Stellaria graminea) (LBŽ 334 [Brž]) – ceaiul ei tratează turbarea (LBŽ 334); 4) «măselariță neagră» (Hyoscyamus niger) (LBŽ 174) – planta este otrăvitoare, iar cine o mănâncă înnebunește (LBŽ 493); siūtgalba (P, LBŽ 18, NdŽ, LF_III 538 – LKŽ_XII 630), siūtgloba (NdŽ, siutglóba Mt, Rtr, Ser, BŽ 37, LBŽ 18, LF_III 538 – LKŽ_XII 630) «alyssum» (Alyssum) – un împrumut din limba greacă, cf. gr. ἄλυσσον din λύσσα «turbare»; planta era folosită ca remediu împotriva turbării (LBŽ 18);

skōrbutas: skorbutrama «ficărea de primăvară» (Ficaria verna) (această denumire este menționată de J. Dagys în articolul său despre neologismele lui J. Pabrėža. Vezi Dagys: 1972: 19). Probabil că planta era folosită odinioară împotriva scorbutului. Cf. denumirile sale cu aceeași motivație în alte limbi: germ. Scharbockskraut, rus. чистяк;

⁶ În graiurile est-aukštaitiene priemėčiu înseamnă «o boală nervoasă de un anumit fel, convulsii» (LKŽ_X 660).

⁷ În graiurile est-aukštaitiene (Rm, Kvr, Km, Ds, Užp, Slm) prietvaras înseamnă «constipație» (LKŽ_X 725).

LIAUDIŠKI AUGALŲ PAVADINIMAI

19

sūkatos: sukatinė (Pst – LKŽ_xiv 58) „betonică” (Betonica officinalis) – catarul căilor respiratorii și tusea se tratează cu decoct din frunze și plantă întreagă (VA 1973: 199; MVAE 2002: 251); sūkatžolė (Leonurus), sukatos žolė (LBŽ 159) „bumbăcăriță de pădure” (Gnaphalium sylvaticum) – ceaiul din ambele plante se folosește în tratarea tuberculozei (LBŽ 195)⁸;

sūsas, sūskis, susnà: susażolė (LBŽ 291, NdŽ – LKŽ_xiv 221), suskážolė (Rt – LKŽ_xiv 227), sūskė (Užv – LKŽ_xiv 227), sūsnažolė (LBŽ 291 [Pn], NdŽ – LKŽ_xiv 230) „ranuncul de baltă” (Ranunculus); sūskio žolė (AkM – LKŽ_xx 960) „ranuncul acru” (Ranunculus acris) – decoctul plantei este folosit în medicina populară pentru tratarea susnei și a suskio (adică a unei boli de piele provocate de o ciupercă, susas, pecingine (favus) (LKŽ_xiv 230);

šāsas: piktasāšis (Mt, LBŽ 342 [Brž, Pn], Kp, SmL, Jnšk, Sb, Er, SmLn, Vb – LKŽ_ix 960); PnM – LKŽ_x), šasávalkis (LBŽ 342 [Brž, Pn], DŽ, NdŽ, Slč, Krs, Kp, Mžš, Brž – LKŽ_xiv 537), šasūkas (LBŽ 342 [Pn], J.Jabl, NdŽ, Jnšk, Ps, Dj, PmP – LKŽ_xiv 540), šasūnas (LBŽ 342, NdŽ – LKŽ_xiv 540) „păpădie” (Taraxacum) – în medicina populară, decoctul din rădăcini se folosește împotriva eczemei și a furunculelor (VA 1973: 150; VAA 1983: 139; MVAE 2002: 179);

skrūpas: skrūpažolė (LBŽ 270 [Brž], NdŽ, LF_iii 208 – LKŽ_xiv 990) – „troscot urcător” (Fallopia convolvulus) – în medicina populară, decoctul din plantă se folosește pentru tratarea skrūpa⁹;

traidà: traiduolė (LBŽ 346, NdŽ, LF_iii 578 – LKŽ_xvi 526) „linguriță de câmp” (Thlaspi arvense) – decoctul din plantă se bea împotriva diareei;

trydà, triznà: trydažolė (Mt, LBŽ 175, NdŽ – LKŽ_xvi 809), triznažolė (LBŽ 175, NdŽ – LKŽ_xvi 935) „sunătoare” (Hypericum) – decoctul din plantă este folosit împotriva dizenteriei, colitei și diareei (LBŽ 175; VA 1973: 127; MVAE 2002: 159)¹⁰;

trūkis: trūkāžolė (BŽ 106, NdŽ, DŽ, KŽ, trūkāžolė Mt, TvR – LKŽ_xvi 962), trūkāžolynis (DGLS, Kzt, Švnč, Vdš, Ign – LKŽ_xvi 962), trūkiāžolė, trūkiāžolė (LBŽ 262, NdŽ – LKŽ_xvi 968) „pernișor” (Pyrola); motivația denumirilor este dezvăluită de enunțurile ilustrative din LKŽ: Nuo patrūkio gert trūkāžolynio Vdš (LKŽ_xvi 963). Kap bambą, galą pilvo ka skauda, tada reikia gent trūkāžolynius Ign (LKŽ_xvi 963); trūkāžolė (BŽ 106, NdŽ, DŽ, KŽ, Kos 126 [Šv], Enc_vii 856, Sb, trūkāžolė LBŽ 88, TvR – LKŽ_xvi 962), trūkiāžolė (NdŽ, trūkiāžolė LMD [Brž], Ds – LKŽ_xvi 968), trūžkolė (J, DRSKŽ, Pc, Grd, Pv, Ktv, Šl, trūkžolė RŽ, NdŽ, LTR [Br], V.Krev, Skr, KzR, Kpč, Ūd, Pn – LKŽ_xvi 1008), trūkžolis (Šlvn, Dg – LKŽ_xvi 1009), „cicoare” (Cichorium). Pentru motivația numelor, cf. următoarele enunțuri: Katrušyčių (trūkiāžolių) arbata – nuo trūkio LMD [Brž] (LKŽ_xvi 968). Trūki seniau trūkižolėm gydydavo, o dabar geria žuvų taukus Ds (LKŽ_xvi 968). Trūkžolės buvo nū trūkio Grd (LKŽ_xvi 1008). Trūkžoles kasdavom, džiovydavom, kap patrūksta [kas], kap pakeli ką [per sunkiai] Pv (LKŽ_xvi 1008). Trūkžolę reikia valgyt su kiaušiniene nuo patrūkimo ir dėl apetito Šl (LKŽ_xvi 1008). În limba vorbită, compusele al căror prim element este rădăcina trūk- denumesc-

⁸ Sūkatomis în limba vorbită sunt denumite mai multe boli. Forma de singular desemnează cel mai adesea: 1) „amețeala oilor (Coenurus cerebralis)”, 2) „o boală a cailor asemănătoare turbării”, 3) „diaree” (LKŽ_xiv 58). Forma de plural în graiurile est-aukštaitiene desemnează de obicei tuberculoza (LKŽ_xiv 59).

⁹ Șkrupų, krupų în dicționarele mai vechi și în limba vorbită denumește „inflamația părții superioare a gâtului; difterie” (LKŽ_xiv 990, LKŽ_vi 714).

¹⁰ Dizenteria – inflamație contagioasă a intestinului gros (DŽ, 126).

20 |

AURELIJA GENELYTĖ

și mai multe plante; trūkžolė este numită și: 1) „pătlagină” (Plantago) (LBŽ 265, VDK, KLN – LKŽ_xvi 1008); 2) „saliavas de mlaștină” (Peucedanum palustre) (Jsv – LKŽ_xvi 1008); 3) „chimafila umbelată” (Chimaphila umbellata) (SMLN – LKŽ_xvi 1008); 4) „iederă” (Hedera) (Kos 238 – LKŽ_xvi 1008); 5) „valeriană” (Valeriana) (BRU – LKŽ_xvi 1008); trūkižolė, trūkižolė poate fi numită și: 1) „parnasie de mlaștină” (Parnassia palustris) (LBŽ 248, NĎŽ – LKŽ_xvi 968); 2) „saliavas regal” (Peucedanum ostruthium) (LBŽ 253, NĎŽ – LKŽ_xvi 968); 3) „mușcată de mlaștină” (Geranium palustre) (LBŽ 154 [Pn]); 4) „centaură umbelată” (Centaurium umbellatum) (LBŽ 78, NĎŽ – LKŽ_xvi 968); 5) „piloselă” (Hieracium pilosella) (LBŽ 169 [BrŽ] – LKŽ_xvi 968). Poate că odinioară aceste plante erau folosite în medicina populară pentru tratarea herniei, însă în descrierile actuale ale plantelor medicinale această proprietate curativă nu este menționată;

valasnẏkas¹¹: valasnykāžolė, valasnykāžolė (LBŽ 84, LF_III 462, Db – LKŽ_xvii 1023) „rostopască” (Chelidonium) – sucul lăptos al rostopascăi este folosit pentru tratarea bolilor de piele (lupus, negi) (LF_III 464; VA 1973: 373; MVAE 2002: 396);

vėžys: vežiūkas „sclipețelă” (Potentilla erecta) (GraŽ – LKŽ_xix 44; PnM – LKŽ_k), vežūninkas (-nykas P, RTŽ, KpČ) (KŽ, PLn, Šts, vežaūninkas L, Rtr, LBŽ 270 [P], NĎŽ, LF_III 206, ŽL – LKŽ_xix 16), vežiūkas (LBŽ 270 [ŠL], NĎŽ, LF_III 206, KLI – LKŽ_xix 44) „troscot șerpesc” (Polygonum bistorta); vėžtrama (P, Mt, LBŽ 239 [P], NĎŽ, KŽ – LKŽ_xix 69) „scaiete” (Onopordon acanthium) – cancerul este tratat cu decoct din rădăcinile tuturor acestor plante (Šimkūnaitė 2001: 30);

votis: vočiažolė, vočiažolė 1) „albăstriță de pajiște” (Centaurea jacea) (LBŽ 77 [BrŽ], NĎŽ – LKŽ_xix 880); 2) „clopoțel” (Alectorolophus) (LBŽ 14 [Rk], NĎŽ, Rk – LKŽ_xix 880); 3) „parnasie de mlaștină” (Parnassia palustris) (LBŽ 248 [Sn], NĎŽ, VRN – LKŽ_xix 880); 4) „roua-cerului cu frunze rotunde” (Drosera rotundifolia) (LBŽ 125 [BrŽ], NĎŽ, LF_III 594 – LKŽ_xix 880); 5) „silnică târâtoare” (Glechoma hederacea) (LBŽ 156, NĎŽ – LKŽ_xix 880) – în medicina populară, decoctul și infuzia de albăstriță de pajiște și clopoțel sunt folosite pentru tratarea bolilor de piele, a diferitelor răni și a furunculelor (LBŽ 14, 77; VA 1973: 361; MVAE 2002: 232, 391).

4. DENUMIRI A CĂROR RĂDĂCINĂ ESTE UN VERB SAU UN ABSTRACT VERBAL LEGAT DE O BOALĂ SAU DE O INFIRMITATE

Fitonimele din această grupă sunt atestate în număr foarte mic, iar plantele denumite prin cuvinte cu astfel de rădăcini au un efect dublu: 1) provoacă (sau intensifică) semnele ori consecințele anumitor boli; 2) sunt folosite pentru înlăturarea acestor consecințe sau semne.

a strănuta: čiaudažolė (Š – ²LKŽ_II 89), čiaudžolė (LBŽ 6 [P]) „coada-șoricelului ptarmică” (Achillea ptarmica) – mirosul înțepător al plantei provoacă strănutul; čiaudžolė (K, J – ²LKŽ_II 90) „spânz alb” (Veratrum album) – preparatele de spânz irită căile respiratorii

¹¹Valasni̇nikas, valasnẏkas – împrumut din limbile slave (cf. pol. włosiennica, rus. волосница), cu sensurile: 1) „panarițiu, abces (inflamație purulentă a degetului (paronichie))”; 2) „streptococ (bacterie sferică ce provoacă abcese, scarlatină, erizipel etc.)” (LKŽ_XVII 1023).

LIAUDIŠKI AUGALŲ PAVADINIMAI

21

mucoasa traheală și bucală, prin urmare, cei care le beau încep să strănute, să tușească sau chiar să vomite (MVAE 2002: 86);

a dormi: miegãlė (MŽ 413, N – LKŽ_VIII 134), miegãliai (N, K – LKŽ_VIII 134), miegãlis (LBŽ 174), miegãžolė (LBŽ 174) «măselariță neagră» (Hyoscyamus niger) – preparatele de măselariță au efect sedativ, iar dozele mai mari pot irita puternic sistemul nervos (VA 1973: 91; LF_V 388);

a muri: mirštamasis (LBŽ 89), mirštamukai (LBŽ 89) «cucută otrăvitoare» (Cicuta virosa) – aceasta este una dintre cele mai otrăvitoare plante din Lietuvos; cu ea se otrăvesc adesea mortal nu numai bovinele, ci și oamenii (VA 1973: 203; LF_V 55);

a ucide: nuožudis (LBŽ 10 [II]) «pătrunjelul câinelui otrăvitor» (Aethusa cynapium) – plantă foarte otrăvitoare, periculoasă pentru oameni și animale (LF_V 71);

a umfla: putãžolė «silene vulgară» (Silene vulgaris) (LBŽ 322 [BrŽ]) – în medicina populară, iarba de silene se dă animalelor împotriva balonării (LBŽ 323);

a strânge: raũko žolė (Q 610, C_II 921, P, NdŽ – LKŽ_XI 290), raukãžolė (LBŽ 264, GrŽ, JNšK, Ps, VšK, raukãžolė (R, MŽ, Sut, Ak, D.Pok, N, Mt, LBŽ 264, NdŽ, [K], LTR [Žd], Dj – LKŽ_XI 290), raĩklapis (SMLN – LKŽ_XI 294), raũkžolė (MŽ, K, J, LBŽ 264, NdŽ, Jrb – LKŽ_XI 305) «pătlagină» (Plantago) – se recomandă aplicarea frunzelor de pătlagină pe vânătăi, răni, zone înroșite ale pielii și locuri înțepate de insecte, deoarece acestea cicatrizează, „strâng” rănile (VA 1973: 113; MVAE 2002: 138)¹²: Nu-i nimic, pentru o tăietură atât de mică: pune raukãžolė și se vindecă JNšK (LKŽ_XI 290). După ce ai zdrobit-o, pune raukãžolė pe locul lovit VšK (LKŽ_XI 290);

a curge, a se scurge, a se prelinge, a se revărsa, a șiroi, a se infiltra: sraujãžolė (BŽ 198, DŽ, NdŽ, sraũjažolė Mt, RTR, LBŽ 6, LKA₁68 [Kp, Slm] – LKŽ_XIII 570), srauzdė (P, LBŽ 6 – LKŽ_XIII 570), sraũžolė (NdŽ, sráužolė Rt, LBŽ 6, KŽ, NdŽ – LKŽ_XIII 570), sravai (LBŽ 6, NdŽ – LKŽ_XIII 570), sravanóji (LKA₁68 [Pš] – LKŽ_XIII 570), srãvas (LBŽ 6, NdŽ – LKŽ_XIII 571), srãvo žolė (Q 434, C_II 384, P, Kos 126, LBŽ 6, K_II 145, K.BūG, NdŽ, KŽ, LKA₁68 [Vn] – LKŽ_XIII 571), sraváuninkas (LKA₁68 [Šts, Brs] – LKŽ_XIII 571), srávažolė (LT_II 14 [K.BūG], J.JABL. [GrŠ], DŽ, Nm, Jrb, ErŽ, VdŽg, Skr, Gl, srávažolė J, RTR, LBŽ 6 [Pn, Š, Rs], KŽ – LKŽ_XIII 571), sravėniai (LBŽ 6), sravėnis (NdŽ – LKŽ_XIII 571), sravì-nė (NdŽ, LKA₁68 [Šlu] – LKŽ_XIII 571), sravìnė žolė (R 301, MŽ 403, P, N, K, LBŽ 6, NdŽ, LKA₁68 [ErŽ] – LKŽ_XIII 572), sravìnis (NdŽ, Vn – LKŽ_XIII 572), sravìnžolė (LKA₁68 [ErŽ] – LKŽ_XIII 572), srãvžolė (R 301, MŽ, P, KB_II 97, N, KGr 190, K, L, Rtr, LBŽ 6, KŽ, LKA₁68 [Vn, Trg, ErŽ, Smln], Šlu, Vd – LKŽ_XIII 572), srevà (LKA₁68 [KRTN] – LKŽ_XIII 577), srevai (J.JABL, LBŽ 6 – LKŽ_XIII 577), srėvas (LBŽ 6, NdŽ, LKA₁68, Kl, GrŠl, Grg – LKŽ_XIII 577), srėvo žolė (P, Kel 1881, 168, LKA₁68 [Dr], KŽ – LKŽ_XIII 577), sreváuninkas (LKA₁68 [Pln] – LKŽ_XIII 577), srėvažolė (LKA₁68 – LKŽ_XII 577), srevažolės (Ak – LKŽ_XIII 577), sreveñė (LKA₁68 [KRTN] – LKŽ_XIII 577), sreveñokai (LKA₁68 [BrŽ] – LKŽ_XIII 577), sreveñokas (Vb – LKŽ_XIII 577), srevìnė (LKA₁264, SLNT – LKŽ_XIII 577), srevìnis (LKA₁264 – LKŽ_XIII 577), srėvžolė (LBŽ 6 [Šlu], LKA₁68 [KRTN] – LKŽ_XIII 577), sriaũžolė (NdŽ, sriaũžolė LKA₁68 [Trg, Šlu] – LKŽ_XIII 580), sriãžolė (LKA₁68 [Sb], Kp – LKŽ_XIII 598), sruvãžolė (NdŽ, sruvãžolė LBŽ 6 [Pn], LKA₁68 [Krs] – LKŽ_XIII 601), strãuninkas (-ykas) (LKA₁68 [Šlu] – LKŽ_XIII

₁₂ Cf. LKŽ_XI 299, unde este prezentat unul dintre sensurile verbului raukti – «a face să se contracte, să se închidă».

22

AURELIJA GENELYTĖ

941), strāvas (LKA₁ 168 [KRKL, SLNT] – LKŽₓᵢᵢᵢ 941), strāvo žolė (BzF 177 [PRK], KŽ – LKŽₓᵢᵢᵢ 941), stravāvininkas (LKA₁ 168 [ŠV] – LKŽₓᵢᵢᵢ 941), stravāžolė (ERŽ, JRB, stra-vāžolė LKA₁ 168 [VDŽG] – LKŽₓᵢᵢᵢ 941), stravāklas (NDŽ – LKŽₓᵢᵢᵢ 941), straviklė (LBŽ 6, NDŽ, LKA₁ 168 [PLUT], IG – LKŽₓᵢᵢᵢ 941), straviklis (LBŽ 6, NDŽ, LKA₁ 168, AL, RDM – LKŽₓᵢᵢᵢ 941), stravyla (LKA₁ 168 [MRK], ZR – LKŽₓᵢᵢᵢ 941), stravylas (LBŽ 6, NDŽ, LKA₁ 168 [MRC], NMN, LP, LŠ, RTN – LKŽₓᵢᵢᵢ 941), stravinė (LKA₁ 168 [ŠLU] – LKŽₓᵢᵢᵢ 941), stravinis (K.BŪG, LKA₁ 168 [PNS], SN, RDM – LKŽₓᵢᵢᵢ 941), strāvžolė (L 430, LKA₁ 168 [PGG] – LKŽₓᵢᵢᵢ 942), strēvas (LKA₁ 168 [KIN, KRKL, KRT] – LKŽₓᵢᵢᵢ 953), strēvažolė (LD 193 [VLKV], ŠN, ALK, ŽAL, strevāžolė LBŽ 6, NDŽ – LKŽₓᵢᵢᵢ 954), streviklė (LKA₁ 168 – LKŽₓᵢᵢᵢ 954), strevylas (LKA₁ 168 – LKŽₓᵢᵢᵢ 954), strēvžolė (LKA₁ 168, PRK – LKŽₓᵢᵢᵢ 954), strujāžolė (LBŽ 6 [BRŽ]) «kraujāžolė» (Achillea) – frunzele mărunțite ale plantei opresc sângerarea (VA 1973: 163; VAA 1983: 58; MVAE 2002: 202): Srāvažolių syvais patrink žaizdą, ir nustos kraujas bėgęs VDŽG (LKŽₓᵢᵢᵢ 571). Kad įsipjovei, ty sevenokų prisirinkai, sutrynei, tai kraujas nebėga ir nesetrija VB (LKŽₓᵢᵢᵢ 577). Oi, nusimušiau pirštą! Bėk, paskinsi straviklių RDM (LKŽₓᵢᵢᵢ 941). Atnešk greit stravylų – bėga kraujas RTN (LKŽₓᵢᵢᵢ 941). Įsipjovus reik tuoj uždėt strēvažolių ALK (LKŽₓᵢᵢᵢ 954); trāukti, traukālas¹³: trauko kiaulėlė (GRG, lāpas PLT, SKD, JDR, PGR, DŪNŽ, žolė P, KOS 151, LBŽ 265 [P, ŠL, TRG], J.JABL, Š [KV], ŠL, AK, LKŽ – LKŽₓᵥᵢ 603), traukālapis (PLŠK – LKŽₓᵥᵢ 602), traukāžolė (RŽ, NDŽ, ŠL, AK, LKŽ – LKŽₓᵥᵢ 603), traukālapis (LBŽ 265 [PN, ŠL, TL], NDŽ, PLN, YL, MŽK, KRP, KRŠ, KLP, ENDB, BRS, SD, AKM, TL, KRŽ, LKV, DŪNŽ, NMŽ, TRG, SMLN, SLV, VKŠ, VN, SNT, SRV, PN – LKŽₓᵥᵢ 624), traukūtis (LBŽ 265 [PN, ŠK], DŽ, NDŽ, FRNW, JSV, DKŠ, SNT, PNMŽ, KT, ŽVR, ALVT, ŠN, KROK, KZR, ŠK, ALK, GS, GRL, ILG, LKŠ, PLV – LKŽₓᵥᵢ 723) «gyslotis» (Plantago) – oamenii pun frunzele plantei pe vânătăi, răni, locuri înroșite și înțepături de insecte (LBŽ 265; VA 1973: 113; VAA 1981: 39; MVAE 2002: 138); vezi și exemplele ilustrative din LKŽₓᵥᵢ: Trauklapiai labai karšti traukia KLP (LKŽₓᵥᵢ 624). A parsipjovei, a koja suputo – dėk trauk-lapį, ir ištrauks BRS (LKŽₓᵥᵢ 624). Trauklapiai: kad yr skaudulys kame, deda lapelį – i ištraukia pūlius TL (LKŽₓᵥᵢ 624). Trauklapiaus ant auglių deda, i tada pratraukia KRŽ (LKŽₓᵥᵢ 624). Tie traukūčiai labai gerai, kai suka, tep ištraukia, visi pūliai išeina KZR (LKŽₓᵥᵢ 723). Užs dėk traukūtį, tegu karštį nutraukia GS (LKŽₓᵥᵢ 723).

5. OBSERVAȚII CONCLUZIVE

1. În limba vie, cele mai multe derivate sunt formate cu cuvintele kraujas, nosis, širdis, káulas. Deosebit de productive sunt formațiile verbale. De exemplu, de la rădăcina sravėti, srūti s-au format nu mai puțin de 22 de derivate sufixale și 17 compuse din aceste verbe și un substantiv. De asemenea, în limba vie există tendința de a forma fitonime cu rădăcini verbale precum miegoti, siūsti, traukti, trūkti și altele. În grupul compuselor predomină compusele formate din două substantive; sunt, de asemenea, frecvente compusele formate dintr-un verb și un substantiv, precum și dintr-un substantiv și un verb. Al doilea element al compuselor nominale este cel mai adesea cuvântul žo-

¹³ Compară una dintre definițiile lui trauko date în LKŽₓᵥᵢ 603: „bucățică de material unsă cu medicamente și aplicată pe locul dureros, plasture”.

LIAUDIŠKI AUGALŲ PAVADINIMAI

23

lė, žolynas. Mai rar, al doilea element precizează mai exact ce parte a plantei este folosită în scop medicinal: lāpas (rauklapis, trauklapis), šaknis (kauliašaknis, kraujašaknė). Numai în cazuri foarte rare, al doilea element al compuselor desemnează o plantă anume: blužnpapartis, drug-pupis și altele asemenea. Ca al doilea element al compuselor verbale apar cel mai adesea următoarele verbe: gydyti, globoti, traukti, gelbėti, sopėti, stabdyti, vilkti.

În grupul denumirilor exprimate prin locuțiuni stabile predomină numele al căror element principal este substantivul žolė, žolės, žolelė, žolikės. Uneori, elementul principal indică și o anumită plantă, de exemplu drugio dobilas, gumbo metra. În cazuri mai rare, elementul principal indică o anumită parte a plantei (de exemplu, trauko lūpas), locul sau ființa pentru a căror tratare se folosește planta. Astfel de sintagme nominale cu genitiv exprimă relații descriptive: genitivul caracterizează planta desemnată de substantivul principal și indică organul sau boala pe care aceasta este potrivită să o trateze.

2. Unele denumiri din acest grup motivațional sunt atestate numai în surse scrise. Folosirea lor în limba vie nu este atestată nici de LKŽ, nici de materialele prezentate în LKŽ. Unele dintre ele trebuie considerate creații lexicale ale lui J. A. Pabrėža. În articolul său scris în polonă, „Observații privind alcătuirea florei complete a Samogiției”, el a afirmat că, atunci când se creează nume noi, cel mai simplu este să se traducă din latină denumirea plantei (Elisonas 1922: 47). J. Dagys consideră următoarele fitonime care indică proprietățile medicinale ale plantelor creații lexicale ale lui Pabrėža: akšvita, ausgyda, čiaudžolė, dantgalba, dantvyra, inkstaglobė, kepingelbė, liauktrama, kraustaba, pilvytė, siutgalba, skorbūtrama, sprandadora, sprandininkė, srauzdė, širdgloba, vėžtrama, žyvatrama (Dagys 1972: 21). Următoarele denumiri sunt considerate fitonime create de L. Ivinskis: drugėnis, kruvinis gydantysis, kraujotenis, kraujotraukis, nuožudis. Numai în scrierile lui D. Poška sunt folosite denumirile blužnės žolė, gumbo žolė. Denumirile gyvakaulė, pilvytis, trydažolė. sunt probabil creații lexicale ale lui P. Matulionis.

O parte considerabilă a denumirilor care descriu proprietățile medicinale nu sunt formații originale, formate în limba lituaniană, ci calcuri din alte limbi, de exemplu: ferigă-de-splină «ferigă-de-stâncă» – lat. Asplenium, din gr. σπλήν «splină»; iarba-splinei, iarba splinei, planta splinei «iarba-splinei» – lat. Chrysoplenium, provenit din gr. χρυσός «aur», σπλήν «splină»; ajutor-dinți «scăiuș» – lat. Odontites, provenit din gr. ὀδούς, ὀδόντος «dinte», de asemenea cf. rus. зубчатка, germ. Zahntrost; «iarba ficatului», kepingelbė «viorea cu trei lobi» (Hepatica nobilis) – lat. Hepatica, din gr. ἧπαρ, ἥπατος «ficat», cf. denumirile plantei în alte limbi: germ. Leberblümchen, rus. печеночница, engl. liverwort; toate sinonimele denumirii plantei Sanguisorba, formate cu rădăcinile krauj-, kruv- și altele asemenea, au fost create, de asemenea, după modelul altor limbi – lat. sanguis «sânge», sorbere «a sorbi», cf. denumirile din alte limbi: rus. кровохлебка, pol. krwiściąg, engl. blood-root; și denumirile bervidžio (Scrophularia) care conțin rădăcina liauk-, paliauk- sunt considerate calcuri din alte limbi: lat. scrophulae «umflarea ganglionilor de la gât»; sinonimele plantei laibenis cu rădăcina siust-, pasiust- au fost create după modelul limbii grecești: gr. ἀ- prefix negativ, λύσσα «turbare» – planta era folosită ca remediu împotriva turbării, cf. engl. madwort; «planta plămânilor», «iarba plămânilor» «mierea-ursului» (Pulmonaria) a fost formată după modelul altor limbi: lat. pulmo, -onis «plămân», pulmonaris «pulmonar», cf. și denumirile acestei plante în alte limbi: germ. Lungenkraut, rus. легочница, engl. lungwort; denumirile sprandadora, sprandininkė, folosite în scrierile lui J. Pabrėža pentru Campanula trachelium, au fost create după modelul numelui latin al speciei: lat. trachelium, din gr. τράχηλος «gât».

24 |

AURELIJA GENELYTĖ

3. În limba lituaniană, aproximativ 20 de denumiri ale organelor și fluidelor corpului uman pot apărea ca rădăcini ale fitonimelor. Denumirile plantelor se formează cu toate organele vitale esențiale (sânge, inimă, os, vezică etc.). Fitonimele nu tind să se formeze cu denumiri ale organelor mai mici ale corpului (unghii, piele, creier, nervi) și ale membrelor (picior, mână, deget).

ABREVIERI

BVŽ – Dicționarul denumirilor botanice, coord. R. JANKEVIČIENĖ, Vilnius: Editura Institutului Botanic, 1998.

BZF – Litauische Forschungen [...] von A. BEZZENBERGER, Goettingen, 1882.

IM – L. IVINSKIS, Calendar sau cronologie.

LF – Flora RSS Lituaniene 1–6, Vilnius: Editura de stat pentru literatură politică și științifică, Mintis, Mokslas, 1959–1980.

LBŽ – Dicționar botanic lituanian 1, coord. Comisia dicționarului botanic, condusă de L. VAILIONIS, red. J. DAGYS, Kaunas: Varpas, 1938.

²LKŽ_I–II, LKŽ_III–XX – Dicționarul limbii lituaniene 1–20, Vilnius: Mintis, Mokslas, Editura de Știință și Enciclopedii, Institutul de Editare Științifică și Enciclopedică, Editura Institutului Limbii Lituaniene, 1968–2002.

LKŽ_K – Fișierul lexicografic al Dicționarului limbii lituaniene.

L, L – A. LALIS, Dicționar lituanian-englez. Partea a 2-a: engleză-lituaniană, Chicago, 1915.

LVAS – Lista plantelor medicinale lituaniene, Kaunas: Facultatea de Medicină a Universității din Kaunas a RSS Lituaniene, 1941.

MT – Comunicările Societății Literare Lituaniene I–VI, Heidelberg, 1883–1912.

MTt – Folclorul nostru, Kaunas, 1930–1935.

MVAE – Enciclopedia mică a plantelor medicinale, red. M. PUODŽIŪNIENĖ, Kaunas: întreprinderea editorială „P. G.”, 2002.

VA – Vaistiniai augalai, vyr. red. J. PIPINYS, Vilnius: Mintis, 1973.

VAA – Vaistinių augalų auginimas, red. Z. BANDZAITIENĖ ir kt., Vilnius: Mokslas, 1983.

VAK – Plante medicinale (catalog), coord. H. DUDĖNAS, J. GRINEVIČIUS, ST. GUDANAVIČIUS, Vilnius: Mokslas, 1976.

LITERATŪRA

BECKER, U. 1995: Simbolių žodynas, Vilnius: Vaga.

DAGYS, J. 1972: J. Pabrėžos gyvenimas ir darbai. Jurgis Pabrėža 1771–1849, Vilnius: Botanikos institutas, 8–26.

ELISONAS, J. 1922/23: Iš Pabrėžos nespausdintų botanikos raštų. Uwagi tyczące się ułożenia doskonałey Flory Žmudz k iey. Kosmos, 1922/1923, sąs. 1, 46–51; sąs. 2, 183–186; sąs. 3, 283–292.

GAIVENIS, K. 1980: Paronimai – kla stingi žodžiai. Kalbos kultūra, 39, 48–50.

GRYBAUSKAS, K. 1946: Lietuvos TSR miškų sumedėję vaistingieji augalai, Kaunas: Valstybinė enciklopedijų, žodynų ir mokslo literatūros leidykla.

GUDAVIČIUS, A. 2000: Etnolingvistika, Šiauliai: Šiaulių universitetas.

JANKEVIČIENĖ, R. 1987: Vasarą žydintys augalai, Vilnius: Mokslas.

LEVI-STRAUSS, C. 1997: Laukinis mąstymas, Vilnius: Baltos lankos.

PUIDOKAS, A. 2002: Vaistingieji augalai sodyboje, Vilnius: Gamta.

ŠIMKŪNAITĖ, E. 1994: Ką žino tik ragana, arba gyvenimas be tablečių, Kaunas: Ūkininko patarėjas.

TRIMAKAS, R. 2001: Lietuvos kaimo vaistininkystės tradicijos XIX a. pabaigoje – XX a. pirmojoje pusėje. Liaudies kultūra, 3, 18–27.

Aurelija Genelytė

Lietuvių kalbos institutas

P. Vileišio g. 5, 10308 Vilnius, Lietuva

[email protected]

Gauta 2003 10 16