Page 1ILONA MICKIENĖ
Vilniaus universitetas
Direcții de cercetare: lexicologie, onomastică, formarea cuvintelor.
RITA BARANAUSKIENĖ
Vilniaus universitetas
Direcții de cercetare: semantică sintactică, gramatică funcțională, pragmatică lingvistică.
Poreclele locuitorilor din împrejurimile Veliuonei: motivație onomasiologică
Poreclele locuitorilor din împrejurimile Veliuonei: motivație onomasiologică
REZUMAT
Articolul analizează 386 de porecle ale locuitorilor, consemnate în împrejurimile localității Veliuona în cadrul proiectului Institutului Limbii Lituaniene Cercetări geolingvistice contemporane în Lituania: optimizarea rețelei de puncte și difuzarea interactivă a informațiilor dialectale. Cercetarea urmărește să stabilească motivația onomastică a poreclelor, adică motivele alegerii lor, care determină structura și sensul apelativ. Poreclele sunt studiate onomasiologic. Sunt discutate doar cele ale căror motive au fost indicate de respondenți. Metodologia aleasă va permite identificarea celor mai frecvente motive de creare a poreclelor, a conotațiilor caracteristice și a trăsăturilor tipice care individualizează locuitorii din zonă și sunt codificate în porecle.
REZUMAT
Articolul analizează 386 de porecle ale locuitorilor consemnate în împrejurimile localității Veliuona în cadrul proiectului Institutului Limbii Lituaniene Cercetări geolingvistice contemporane în Lituania: optimizarea rețelei de puncte și difuzarea interactivă a informațiilor dia-
C U V I N T E - C H E I E: poreclă, motivație onomastică, onomasiologie, conotație.
C U V I N T E - C H E I E: poreclă, motivație onomastică, onomasiologie, conotație.
Straipsniai / Articles
175
Page 2ILONA MICKIENĖ, RITA BARANAUSKIENĖ
lectale. Cercetarea urmărește identificarea motivației onomastice a poreclelor, adică a motivelor alegerii, care determină structura și sensul apelativ al poreclelor. Studiul poreclelor este onomasiologic. Sunt discutate numai acele porecle ale căror motive au fost precizate de respondenți. Metodologia aleasă va permite identificarea celor mai frecvente motive de creare a poreclelor, a conotațiilor caracteristice și a trăsăturilor tipice care individualizează locuitorii din zonă și sunt codificate în porecle.
INTRODUCERE
În cadrul proiectului Institutului Limbii Lituaniene Cercetări geolingvistice contemporane în Lituania: optimizarea rețelei de puncte și difuzarea interactivă a informațiilor dialectale1, se urmărește cercetarea și a onomasticii limbii vii, parte a patrimoniului. Onomastica – nume de locuri și porecle – colectată în punctele dialectale din districtele Kaunas, Marijampolė și Pasvalys a fost deja analizată de autorii articolului (Mickienė, Baranauskienė 2012: 208–215).
În vara anului 2011 au fost cercetate împrejurimile localității Jurbarkas. Unul dintre puncte era Veliuona. În urma unei vizite la fostul profesor de limba și literatura lituaniană Stasys Liutvinavičius, s-a aflat că muzeul școlii din localitate păstrează porecle și toponime ale locuitorilor din împrejurimi, ale elevilor și ale profesorilor, culese și consemnate la inițiativa profesorului de către elevi din clasele superioare. Profesorul, iar ceva mai târziu și reprezentanții școlii, au fost de acord ca materialul colectat să fie folosit în cercetări științifice. Articolul prezintă și analizează totodată poreclele consemnate de autorii lucrării.
La transcrierea poreclelor din filele caietelor școlare s-a observat că multe dintre ele se repetă (uneori descrierea originii lor diferă ușor (în articol vor fi prezentate toate cazurile consemnate)); prin urmare, nu există îndoială că poreclele menționate sunt cunoscute și folosite de mulți locuitori ai zonei. Se poate observa cu ușurință și că poreclele se transmit din generație în generație (întreaga familie are aceeași poreclă), astfel încât se poate afirma că ele dăinuie mai mult decât trăiește persoana care le poartă.
Se presupune că o altă parte a poreclelor sunt porecle ale elevilor, cunoscute și folosite de un număr mult mai mic de oameni. Aceste porecle pot avea o durată de viață ceva mai scurtă (în funcție de faptul dacă se vor statornici pentru o perioadă mai lungă în cazul persoanei sau vor exista doar cât timp aceasta frecventează școala), însă și ele reflectă diverse motive de denumire și sunt importante.
În localitatea Veliuona și în satele din împrejurimi au fost colectate în total aproximativ 800 de porecle ale unor persoane care au trăit și trăiesc acolo. Nu sunt indicate motivele denumirii pentru toate poreclele. Aceste porecle nu sunt analizate, ci sunt păstrate în muzeul școlii din Veliuona.
1 Cercetări geolingvistice contemporane în Lituania: optimizarea rețelei de puncte și difuzarea interactivă a informațiilor dialectale (codul proiectului nr. VP1-3.1-ŠMM-07-K-01-028). Directoarea proiectului este prof. dr. Danguolė Mikulėnienė.
176
Acta Linguistica Lithuanica LXVII
Page 3Veliuonos apylinkių gyventojų pravardės: onomasiologinė motyvacija
Acest articol își propune să stabilească motivația onomastică a poreclelor din împrejurimile Veliuonei, adică motivele alegerii poreclei care îi determină structura și semnificația apelativă, și, pe această bază, să dezvăluie trăsăturile tipice ale locuitorilor, menționate atunci când li se dau porecle. Poreclele sunt analizate onomasiologic – sunt stabilite motivele atribuirii lor. Articolul se delimitează de analiza semasiologică, în care, necunoscându-se motivele atribuirii poreclei, apelativele sunt asociate semasiologic cu definiția din dicționar. Prin urmare, sunt cercetate numai poreclele ale căror motive au fost indicate de respondenți. Din motive obiective, numele reale ale persoanelor poreclite nu sunt menționate, cu excepția cazurilor în care numele de familie sau prenumele constituie motivul apariției poreclei. Materialul cercetat cuprinde 386 de porecle.
Poreclele sunt nume personale neoficiale care descriu oamenii în funcție de diversele lor caracteristici: înfățișare, temperament, loc de trai, muncă, limbă, pasiune, stare civilă și altele (LKE 1999: 494—495). Poreclele nu doar îi desemnează în plus pe oameni, ci, spre deosebire de numele de familie, îi și descriu, individualizându-i (Aleknavičienė 2009: 1). De aceea, după cum afirmă Evalda Jakaitienė, porecla este dată atunci când prenumele și numele de familie nu sunt suficiente pentru a-i deosebi pe oameni sau când apare dorința de a descrie suplimentar o anumită persoană (cf. Jakaitienė 2009: 268).
1. MOTIVELE ATRIBUIRII PORECLELOR
Folosirea poreclelor este determinată de două categorii de motive – obiective sau onomastice și subiective sau psihologice (cf. Butkus 1995: 22—25). Aceste motive ale creării poreclelor sunt menționate și de Antanas Salys, care afirmă că „acest lucru se întâmplă adesea la țară, unde locuiesc mai multe persoane cu același nume de familie sau unde se statornicește pur și simplu obiceiul de a-și da porecle, de regulă la început inventate pentru câte unul de către un om cu limbă ascuțită” (Salys 1983: 43).
1.1. Din motive obiective sau onomastice, în împrejurimile Veliuonei au fost create porecle pornind de la persoane cu același nume de familie, Vieverskių, Ramonų. Pentru a le deosebi, primilor li s-au dat, în funcție de patronimic, poreclele Selverių și Kornelių, iar celor din urmă poreclele Tamošių, Tadausių, Feleksų, Juzų, Pranų. Astfel de porecle sunt, de regulă, mai neutre din punct de vedere stilistic decât cele determinate de motive subiective sau psihologice.
1.2. În împrejurimile Veliuonei, cele mai multe porecle au apărut din motive subiective (psihologice), atunci când motivul poreclei este o trăsătură distinctivă a unei persoane, observată de cei din jur. Potrivit lui Salys, „omul poate primi o poreclă de la ceea ce mănâncă sau bea, ceea ce îi place mai mult ori ceea ce produce” (Salys 1983:46). Poreclele din acest grup au, cel mai adesea, o conotație destul de puternică.
Straipsniai / Articles
177
Page 4ILONA MICKIENĖ, RITA BARANAUSKIENĖ
2. MOTIVAȚIA ONOMASTICĂ A PORECLELOR
În cercetarea motivației onomastice a poreclelor, este important să se stabilească motivele acestora. Motivele poreclelor sunt, de regulă, caracteristici fizice, relații de rudenie, activități, conținutul vorbirii, temperamentul, asociațiile, locul de trai, averea, originea, naționalitatea etc. (cf. Butkus 1995: 26—27). Willis Van Langendonck, analizând numele de familie și originea lor, observă că baza motivației semantice a numelor de familie este adesea metafora sau metonimia (cf. Langendonck 2011: 19—20). Acest lucru ar putea fi valabil și pentru unele porecle, mai ales pentru cele care denumesc trăsături fizice și de caracter ale unei persoane. Acestea pot fi considerate tropi, care asociază o persoană cu un obiect de comparație pe baza unei asemănări, de exemplu: Bu ožgalvis – pentru că are capul mare; Zombis – este mereu chel; Pomidoras – din cauza feței mereu roșii; Varna – fiindcă stă cu gura deschisă; Asilas – o persoană lipsită de judecată; Ciba – o persoană încăpățânată.
Poreclele din împrejurimile Veliuonei au fost clasificate, în funcție de motivele caracteristice, în porecle care denumesc relații de rudenie, originea, locul de trai, trăsături fizice, trăsături interioare, conținutul vorbirii, activități, diverse asociații etc. Au fost identificate și porecle cu motivație dublă.
2.1. Poreclele de rudenie indică apartenența la o familie. Ele pot fi formate pe baza unui nume personal: prenume, nume de familie sau poreclă. În împrejurimile Veliuonei au fost consemnate 21 (5,44 la sută) astfel de porecle. Poreclele care indică relații de rudenie se împart în patronimice și matrimoniale.
2.1.1. Poreclele patronimice sunt mai frecvente (17). Acestea sunt porecle moștenite în familie, cu alte cuvinte, formate pe baza numelui personal al tatălui sau al mamei (cf. Butkus 1995: 57). De exemplu:
1) de la prenumele tatălui (10): Adomukas – deoarece tatăl se numea Adomas; Juzutukas – deoarece tatăl se numea Juozas; Levukas – deoarece tatăl se numea Levas; Severas – deoarece tatăl se numea Severinas; Zanimų / Zankė – de la prenumele tatălui, Zanas; Zigmas – deoarece tatăl se numea Zigmas; Antosiukas – tatăl se numea Antosius; Melniko Andrius; Jagorikės – porecla întregii familii;
2) de la prenumele mamei (1): Rožinukas – de la prenumele mamei;
3) În împrejurimile Veliuonei au fost identificate și porecle formate pe baza numelui personal al bunicului, bunicii sau unchiului (3): Liudas – deoarece bunicul se numea Liudvikas; Stasė – de la prenumele bunicii; Teodorinė – deoarece unchiul se numea Teodoras;
4) Printre poreclele patronimice a fost inclusă și o poreclă derivată din porecla bunicului (1): Janciukas.
2.1.2. Poreclele matrimoniale reprezintă un grup mai restrâns (4 porecle) în cadrul tuturor poreclelor de rudenie. Se pot distinge porecle matrimoniale feminine și masculine. Poreclele femeilor sunt formate de la prenumele soțului: Dionizienė – deoarece soțul se numea Dionizas; Pranienė – deoarece soțul se numea Pranas. La baza poreclei bărbatului stă prenumele soției (Bronkinas – soția era numită Bronka) și numele de familie al soacrei (Sluoksnaitinis – deoarece soacra se numea Sluoksnaitienė).
178
Acta Linguistica Lithuanica LXVII
Page 5Veli unos apylinkių gyventojų pravardės: onomasiologinė motyvacija
2.2. Un alt grup de porecle îl constituie cele 49 (12,69%) de porecle care desemnează activități. Motivele acestor porecle sunt foarte variate și contribuie la individualizarea oamenilor în funcție de ocupațiile lor. Poreclele care desemnează activități pot fi împărțite în grupuri.
2.2.1. Cel mai numeros grup îl formează poreclele legate de serviciu și meserie (18). Ele indică profesiile practicate sau practicate în prezent de locuitorii din împrejurimile Veliuonei, funcțiile ocupate în trecut sau în prezent, precum și tipurile de meșteșuguri. S-a observat că unele dintre ele sunt legate de activitatea persoanei înseși, iar altele – de activitatea bunicului, tatălui sau mamei. De exemplu:
1) porecle legate de serviciul sau meseria persoanei înseși (15): Bocmanas – a servit în marină; Brigadierius – înainte a lucrat ca brigadier; Bulius – pentru că este medic veterinar; Dailys – de la cuvântul „artist”; Diras – director; Lietuvos lenciūginis – polițist; Marozninkas – pentru că vindea înghețată; Mentas – polițist; Pieninis – colectează lapte; Pipiras – vânzător de piper; Pipirinis – pentru că vinde piper; Žibalinė – pentru că înainte vindea kerosen; Žuvedra – a servit în marină; Kalvis – numele de familie este Masaitis; Molpetris – Petras, care construia sobe;
2) porecle legate de activitatea bunicului, tatălui sau mamei (7): Girinis – din cauza profesiei tatălui; profesia era pădurar, tatăl lucrează ca pădurar; Kalvis – bunicul era fierar, tatăl era fierar; Kliurkė – mama lui și el vând var cloros, pentru că vindeau „chl iorką”:
Se observă că unele porecle denumesc direct o meserie sau un serviciu, în timp ce altele au anumite conotații suplimentare și nuanțe semantice, cf.: Dailys – de la cuvântul „artist”; Diras – director și Bulius – pentru că este medic veterinar; Žuvedra – a servit în marină.
2.2.2. Au fost identificate mai puține porecle care desemnează ocupații (7). Acest lucru arată că poreclele locuitorilor din Veliuona sunt create mai rar pe baza unor activități neprofesionale. Poreclele bazate pe astfel de activități pot avea conotații pozitive sau negative, de exemplu:
1) Samba – pentru că a învățat karate; Sodininkas – pentru că are o grădină; Tr iu šinis – pentru că creștea și vindea iepuri;
2) Ilgapirštė – fură; Padlinis – taie viței; Pampalinis – vânător; Šėtanė – se ocupă cu ghicitul în cărți.
2.2.3. Descrierea unui hobby nu este, de asemenea, frecventă în regiunea Veliuona. Au fost identificate 8 porecle care indică un hobby, de exemplu: Astra – datorită pasiunii pentru asters; Kanalizacijos undinė – datorită obiceiului de a se plimba târziu; Pijokas – persoană care consumă mult alcool; Šernas – pentru că îi plac ghindele; Latriukas – îi place să bea; Metaliūga – îi place muzica metal; Modistė – pentru că urmărește foarte mult moda; Ožka – așa le spun celor două surori care sunt puțin „înclinate spre artă”.
2.2.4. Doar câteva porecle sunt legate de o situație (2), de exemplu: Meškiukas – pentru că a interpretat un ursuleț la carnaval; Zemsiurbė – pentru că înainte mânca „mauri”.
Straipsniai / Articles
179
Page 6ILONA MICKIENĖ, RITA BARANAUSKIENĖ
2.3. Cele mai frecvente porecle ale locuitorilor din împrejurimile Veliuonei, motivate de particularități fizice și trăsături fizice distinctive. Au fost consemnate 140 (36,27 la sută).
2.3.1. Printre acestea, cele mai numeroase sunt poreclele care descriu înfățișarea unei persoane (118). Acestui grup îi aparțin poreclele care indică părți ale corpului, statura și constituția, asemănarea și frumusețea, postura, îmbrăcămintea și detaliile acesteia.
2.3.1.1. Cele mai numeroase sunt poreclele care descriu părți ale corpului (53). S-a observat că, în zona Veliuonei, poreclele sunt create cel mai adesea pe baza unor trăsături distinctive ale feței și capului. Acest lucru este remarcat și de Alvydas Butkus, care a studiat poreclele lituaniene (Butkus 1995: 36). Motivele unor astfel de porecle sunt:
a) trăsături ale feței (6): Baisūnas – pentru că „are o mutră foarte înfricoșătoare”; Griūšiukas – deoarece fața are formă de pară; Pomidoras – din cauza feței mereu roșii; Stalčius – deoarece are bărbia proeminentă; Sūrinis – deoarece are fața plată; Žąsinas Žandinis – deoarece are o aluniță pe obraz;
b) piele (1): Graikas – din cauza pielii închise la culoare;
c) gât (2): Anfisa – gât lung; Ciegė – gât foarte subțire;
d) cap (3): Buòžgalvis – pentru că are capul mare; Gaublys – pentru că are capul mare; Trikampė – pentru că are capul triunghiular;
e) mustață, barbă (2): Senis – încă nu este bătrân, dar așa îi spun fiindcă poartă mustață și merge ca un bătrân; Barzda – poartă barbă; are o barbă mare și deasă;
f) păr și coafură (19): Avis – pentru că are părul foarte creț; Bigudas – deoarece este creț; Burius – deoarece este creț; Garbanius – persoană cu părul creț; Mopsas – din cauza părului creț; EŠerys – pentru că este „roșcat” și îi stă părul zburlit; are părul ciufulit; Lapiukas – pentru că are părul foarte „roșcat”; Ryža – păr roșcat natural; Rudis – părul este roșcat; Raudongalvė – păr vopsit; Geltonplūkis – cu părul blond; Pūkys – pentru că este blond; Šyla – păr blond; Undinė – păr foarte lung; Vilnonis – băiat cu părul lung; Zombis – este mereu chel; Žilius – pentru că are părul foarte blond; Plikis – persoană cheală, din cauza coafurii; Kuodė – din cauza coafurii;
g) ochi (4): Čiukčius – ochi înguști; Šamas – pentru că are ochii bulbucați; persoană înaltă. Akiniuotas smurfas, arba Grifas – poartă ochelari; persoană care poartă ochelari; Keturakė – pentru că poartă ochelari, poartă ochelari cu lentile bifocale;
h) urechi (1): Leopoldas – din cauza urechilor clapauge;
i) dinți (5): Dantistė – dinții îi ies în față; dinți foarte proeminenți; Kiškis – din cauza dinților mari, pentru că seamănă cu un iepure; Triušis – dinți proeminenți; Zylė – din cauza incisivilor lați; Dantys – pentru că are dinți foarte mari;
j) nas (4): Dumčius – are nasul mare; Grifas – pentru că are nasul coroiat; persoană cu nasul lung; Paukštis – pentru că are nasul foarte coroiat; Paukštvanagis – are nasul coroiat.
k) trăsături ale mâinilor și picioarelor (6): Čerpė – pentru că are mâinile foarte descuamate; Kiras – are picioarele strâmbe, persoană cu picioare deformate; Klipšė – pentru că un picior este î-
180
Acta Linguistica Lithuanica LXVII
Page 7Veliuonos apylinkių gyventojų pravardės: onomasiologinė motyvacija
înclinată; Klišė – picioare strâmbe; Klišius – pentru că este șchiop; Leška – pentru că are coapse groase.
2.3.1.2. Complexiunea și înălțimea sunt caracterizate de 45 de porecle ale locuitorilor din împrejurimile Veliuonei. Ele indică obezitatea și slăbiciunea, statura scundă și înaltă.
1) Au fost consemnate 18 porecle care desemnează obezitatea și slăbiciunea. Dintre acestea, sunt mai frecvente poreclele care evidențiază obezitatea (14), de exemplu: Bačiutė – din cauza obezității; Banginis – pentru că este gras; o persoană grasă; Bekonas – pentru că este gras; Blizgė – o fată grasă; Bomba – grasă; Erotika – foarte gras; Filmukas – femeie corpolentă; Gringrasas – o persoană grasă; Kalnas – din cauza înfățișării; Kiaulė – o persoană grasă; Kindziulis – din cauza obezității; Krokodilė – grasă; Reizė – o femeie foarte grasă; Storas – pentru că este gras, un adevărat grăsan.
Slăbiciunea este descrisă mai rar (4): Agurkas – din cauza slăbiciunii; Džiūvėsėlis – pentru că este foarte slabă; Sliekas – o persoană slabă, pentru că este subțire; Šapokliaka – de constituție firavă.
2) Înălțimea este caracterizată de 18 porecle, care evidențiază mai frecvent statura mică, joasă (13), de exemplu: Musė – pentru că este mică; Snarglis – are 16 ani, dar este foarte mic; Snarglius – este în clasa a X-a, dar din cauza fumatului și a băutului este foarte scund; Trumpas – pentru că este foarte scund; Pempiukas – de statură mică; Mažylis – de statură mică; Mažius – o persoană de statură mică; Mažas – de statură mică; Mažiukas – de statură mică; Coliukė – pentru că este mică; Degtukas – de statură mică; Grūzdas – de statură foarte mică; Kiškelis – de statură foarte mică.
Statura înaltă este subliniată mai rar (5): Didžioji apkė – de statură înaltă; Ilgas – foarte înalt; pentru că este foarte înalt; Sabonis – pentru că este foarte înalt; Stulpas – o persoană de statură înaltă; Žirafa – fată, pentru că este foarte înaltă.
3) Unele porecle descriu atât înălțimea, cât și complexiunea (9), de exemplu: Gysla – înalt și „slab”, înalt și subțire; Gringrasas – grasă și înaltă; Kulverstukas / Kūlverstukas – din cauza înfățișării; pentru că este mic și gras, scund, și-a pus singur această poreclă; Mažiuks – scund și corpolent; Medis – înalt și „slab”, o persoană de statură înaltă; Meškis – scund și corpolent; Silkė – înaltă și foarte „slabă”; Burundukas – de statură mică; scund și corpolent; Kirminas – înalt și „slab”.
2.3.1.3. Au fost identificate 15 porecle care desemnează asemănarea exterioară, frumusețea și ținuta. Se pot distinge câteva grupuri de asemănare cu cineva sau ceva:
1) nume de persoane și etnonime (9), de exemplu: Džina – foarte asemănătoare cu actrița Džina din serialul „Santa Barbara”; Leninas – pentru că are chelie; Stu čkus – datorită asemănării cu un personaj de film; Šaris – seamănă cu eroul de film Šarik; Šimša – din cauza înfățișării; Šūrikas – pentru că seamănă; Tedas – pentru că seamănă cu Ted din „Santa Barbara”; Teresė – merge și vorbește ca o femeie; Čigonas – baron; seamănă cu un rom.
Straipsniai / Articles
181
Page 8ILONA MICKIENĖ, RITA BARANAUSKIENĖ
2) zooapelative (3), de exemplu: Bičiulio beždžionė – seamănă cu o maimuță; Čiukas – seamănă cu un purcel; Driežas – pentru că seamănă cu o șopârlă; 3) ființe supranaturale (1), de exemplu: Velnias – pentru că seamănă cu un diavol, fiindcă s-a îmbătat ca un diavol.
Foarte rar sunt evidențiate frumusețea și ținuta locuitorilor din Veliuona (2): Gražuolė – pentru că este frumoasă; Kuprius – din cauza cocoșării, pentru că are cocoașă.
2.3.1.4. Îmbrăcămintea și detaliile acesteia sunt actualizate relativ rar (5): Matrosas – poartă cămăși cu dungi; Miltonas – avea blugi „Miltons”; Kotas – poartă o basma; Aptiaškė – pentru că poartă mereu pantaloni strâmți; Boružė – pentru că hainele sunt de obicei cu buline.
2.3.2. Opt porecle descriu mișcările și deplasarea unei persoane. S-a observat că ele desemnează particularități și defecte ale mersului: Klipšys – merge șchiopătând; Nindzės – așa este numită întreaga familie, merg ca racii; Pingvinas – din cauza mersului, este grasă și merge legănându-se; Sprendžina – din cauza mersului său; Strutis – pentru că aleargă repede; Ančiķės – pentru că se clatină când merg; Kiškutis – merge țopăind; Zuikis – pentru că aleargă repede.
2.3.3. Au fost identificate puține caracteristici fizice audibile legate de vorbire (5): Cypalas – pentru că are vocea foarte subțire; Fleita – pentru că are o voce melodioasă; Perkūno oželis – din cauza vocii subțiri.
2.3.4. Poreclele fiziologice evidențiază trăsături negative ale persoanei. Au fost identificate doar 3: Siurblys – când bea, trage cu zgomot; Smirskė – pentru că miroase urât; Šeškas – o persoană care a lăsat un miros neplăcut.
2.3.5. Explicând motivele poreclelor, respondenții menționează uneori mai multe trăsături care descriu aspectul fizic (6): Žiurkė – are dinții ieșiți în afară, ca ai unui șobolan, și, pe deasupra, se îmbracă caraghios; Indėnė – din cauza vorbitului tare și a machiajului pronunțat; Kaukolė – foarte „slab”; o persoană cu chipul asemănător unui craniu; Kiaušinis – față în formă de ou; haine mereu murdare, nu se spală și nu se piaptănă; Klebonėlis – vorbește și merge ca o femeie; Kupriukas – este scund și merge cocoșat.
2.4. Poreclele asociative „nu îl caracterizează pe cel poreclit, întrucât sunt formate de la prenume sau nume de familie” (Butkus 1995: 103). Numele hipocoristice nu sunt considerate porecle, adică forme prescurtate ale prenumelui, de exemplu: Liucė – pentru că prenumele este Liucija; Rička – de la prenumele Riĉardas; Vitka – de la prenumele Vytautas. În împrejurimile localității Veliuona au fost consemnate multe astfel de variante de nume, care sunt deosebit de răspândite în rândul locuitorilor din generația tânără. Poreclele hipocoristice formate de la numele de familie sunt însă considerate diferit. Formele lor prescurtate și cazurile de alungire sunt considerate porecle care desemnează persoane și nume proprii.
Unele porecle asociative sunt formate de la prenumele persoanei (28), altele de la numele de familie (60), de exemplu:
Aucas – prenumele este Antanas; Bimbis – pentru că prenumele este Rimvydas; Borutė – de la prenumele Birutė; Cytrius – de la prenumele Žydrius; Čėcha – pentru că prenumele este Česlovas; Džekis Kiau Kiau – Džeraldas;
182
Acta Linguistica Lithuanica LXVII
Page 9Veliuonos apylinkių gyventojų pravardės: onomasiologinė motyvacija
Bakanė – deoarece numele de familie este Bakanaitė; Balanda – de la numele de familie Baradauskas; Biga – deoarece numele de familie este Begonis; Bulis – Babenskas; Cilius – deoarece numele de familie este Cilišauskas; Drugelis – de la numele de familie Daugelis.
Este interesant de observat că a fost identificat și un caz atipic de formare a unei porecle, când aceasta este alcătuită din prenume și nume de familie, de exemplu: Simas – de la numele de familie Simanavičius și de la prenumele Rimas.
În total au fost consemnate 94 (24,35%) de astfel de porecle. Ele pot fi împărțite în fonetice și semantice.
2.4.1. Poreclele formate pe baza asocierilor fonetice sunt în număr de 88.
Poreclele asociative desemnează:
a) denumiri de obiecte: Rubinas – prenumele Robertas; Rublis – de la prenumele Robertas; Spurga – deoarece prenumele este Jurga; Sulė – deoarece prenumele este Saulius; Vadenilis – de la prenumele Vandelinas; Žarna – deoarece prenumele este Žana; Moria – de la prenumele Jūratė; Iešmutis – deoarece prenumele este Irmantas, Irmutis;
b) denumiri de animale: Bimbis – deoarece prenumele este Rimvydas; Borutė – de la prenumele Birutė; Šarka – de la prenumele Šarūnas, Žaltys – deoarece prenumele este Žilvinas; Bulis – Babenskas; Drugelis – de la numele de familie Daugelis; Cilius – deoarece numele de familie este Cilišauskas; Gužas – numele de familie Gudžiūnas; Kabans – de la numele de familie Bakanas; Levas – deoarece numele de familie este Liutvinavičius; Ryklys – numele de familie Rykliavičius; Šeškas – numele de familie de fată Šeškauskaitė;
c) denumiri de plante: Giliukas – deoarece prenumele este Gileta; Pinavijas – prenumele Bijūnas; Balanda – de la numele de familie Baradauskas; Diemedėlis – deoarece numele de familie este Diemenis; Biga – deoarece numele de familie este Begonis; Lauras – deoarece numele de familie este Laurinaitis; Liepa – deoarece numele de familie este Lieponis; Malina – Malinauskas; Žibutė – deoarece numele de familie este Žibaitė;
d) denumiri de însușiri: Mindžius – prenumele Mindaugas; Sadistė – deoarece numele de familie este Sadauskienė; Sukčius – de la numele de familie Sutkus; Šiaurinis – de la numele de familie Baltrušaitis; Šniokštas – deoarece numele de familie este Šniokaitis;
e) denumiri de persoane și antroponime: Bakanė – numele de familie Bakanaitė; Džiugas – de la numele de familie Džiongys; Elzė – deoarece numele de familie este Elzbergienė; Gudas – deoarece numele de familie este Gudaitis; Gusta – numele de familie Gustaitis; Gutė – de la numele de familie Gotautas; Jasius – numele de familie Jasukynas; Letas – Letukas; Lukas – numele de familie Lukianskas; Maja – deoarece numele de familie este Majauskas; Mikas – Mikalauskas; Petia – de la numele de familie Petkus; Petras – de la numele de familie Petravičius; Poškė – deoarece numele de familie este Poškutė; Skadimiras – deoarece numele de familie este Skadas; Šležac – numele de familie Šleževičius; Urbas – de la numele de familie Urbanavičius; Vizgė – numele de familie Vizgaitienė; Zeblė – deoarece numele de familie este Zabl iauskaitė; Undra – de la numele de familie Unduraitis;
f) alte apelative, de cele mai multe ori cu conotație negativă: Pinda – deoarece prenumele este Inga; Dirmovas – deoarece numele de familie este Birmanas; Drabas – numele de familie Drabatiukas; Optavkas – numele de familie Optažas; Zombė – deoarece numele de familie este Zambezevičiūtė; Šapronas – numele de familie Saprončikas.
Straipsniai / Articles
183
Page 10ILONA MICKIENĖ, RITA BARANAUSKIENĖ
2.4.2. Poreclele create pe baza asocierilor semantice, adică a sensului apelativ al antroponimului, sunt mult mai puține (6), de exemplu: Žuvelė – de la numele de familie Karosas; Sondeckis – de la prenumele Saulius; Rokis – pentru că prenumele este Romas; Reiganas – prenumele Raimondas; Karmenas – de la prenumele Romas; Sabas – de la numele de familie Sabotaitis.
2.5. În regiunea Veliuona au fost consemnate 57 de porecle (14,77%) care exprimă trăsături de caracter, sau interioare. Acestea sunt create pe baza trăsăturilor de caracter specifice persoanelor. Potrivit lui Butkus, cel mai bine este să fie clasificate după principiul opoziției motivelor, având ca bază două trăsături generale (Butkus 1995: 94). Poreclele consemnate în regiunea Veliuona pot fi împărțite în mai multe grupuri.
2.5.1. Cel mai numeros grup îl constituie trăsăturile care indică istețimea / prostia, descriind mai frecvent trăsături negative de caracter, de exemplu: Mažvaikis – nu s-a maturizat; Varna – pentru că stă cu gura căscată; Asilas – o persoană care nu gândește; Ciba – o persoană încăpățânată; încăpățânată; Gaidys – o persoană care se dă în spectacol; Išsižiojėlė – pentru că deschide gura când nu trebuie; Kietekas – o persoană care se consideră superioară celorlalți; Viščiukas – pentru că este un nătărău; Visų galų meistras – o persoană care se laudă; Ponia – se consideră cultivată; Ožka – din cauza încăpățânării, o persoană încăpățânată.
Istețimea și înțelepciunea unei persoane sunt caracterizate de doar câteva porecle, de exemplu: Lapė – o persoană isteață; Liaudies išmintis – știe multe; Proto bokštas – o persoană care gândește prea mult; Moksliukas – o persoană care învață și știe multe.
2.5.2. Un grup numeros îl constituie trăsăturile de deschidere–reținere ale persoanei. Se observă că poreclele îi descriu mai frecvent pe cei înclinați să vorbească și să comunice mai deschis (să pălăvrăgească, să bârfească, să vorbească mult), de exemplu: Barbė – pentru că pălăvrăgește mult; Kielė – o mare bârfitoare; Kniauklys – vorbește într-un mod ciudat; Trydmarė – Marytė cea vorbăreață; Tirškė – o femeie foarte vorbăreață; Šarka – o bârfitoare înrăită; Šarkiukas – din cauza plăcerii de a vorbi mult; Širšė – din cauza caracterului, este insistentă; Parakinė – o femeie zgomotoasă.
Mai rar sunt porecliți oamenii care nu sunt înclinați să comunice, sunt rezervați și fricoși, de exemplu: Lauko pelė – foarte tăcută; Tundra – din cauza caracterului dificil; Šakalas – un laș; Pelė – o persoană căreia îi este frică de toate.
2.5.3. Locuitorii din Veliuona sunt descriși mai frecvent ca oameni harnici și energici, iar porecle ale oamenilor caracterizați de lene nu au fost consemnate deloc, de exemplu: Bitė – datorită hărniciei; Buožė – muncește foarte mult; Velniukas – foarte neastâmpărat; Triedenienė – face totul foarte repede; Flegmatikas – o persoană cu fire lentă.
2.5.4. Au fost găsite puține porecle care indică veselie / tristețe. Ele arată că sunt desemnate atât emoțiile pozitive, cât și cele negative ale unei persoane, de exemplu: Saulutė – datorită zâmbetului; Juokdarys – o persoană glumeață; Žvengalius – pentru că râde mereu fără motiv; Liūdnutė – este adesea tristă; pentru că este mereu tristă.
2.5.5. Este limpede că sunt porecliți mai frecvent locuitorii regiunii Veliuona care se comportă grosolan, cu răutate și urât, de exemplu: Tigras – o persoană agresivă; Šiurpas – o femeie rea; Blogietis – o persoană cu un caracter urât; Kenkeja – care le face rău altora;
184
Acta Linguistica Lithuanica LXVII
Page 11Veliuonos apylinkių gyventojų pravardės: onomasiologinė motyvacija
Kraugerys – persoană cu un caracter rău și grosolan; Kandis (fată) – persoană care le face rău celorlalți; Stalinas – foarte rău și invidios. A fost identificată doar o singură poreclă cu conotație pozitivă: Gerietis – persoană cu fire bună.
2.5.6. În grupul referitor la ordine/dezordine au fost consemnate numai porecle cu conotație negativă, care descriu îmbrăcămintea sau neîngrijirea persoanei, de exemplu: Bezdė – femeie murdară; Mauras – hainele nu sunt călcate, părul este ciufulit, nu se spală; Pampolė – pentru că nu știe să se îmbrace cum trebuie.
2.5.7. În grupul motivelor legate de cheltuială/economie a fost identificată o singură poreclă, care indică risipa persoanei: Sponsorius – îi place să cumpere câte ceva pentru toată lumea.
2.6. Poreclele care indică locul de reședință sunt considerate printre cele mai arhaice (citat din: Butkus 1995: 109), fiind la originea apariției numelor de familie (cf. Zinkevičius 1977: 35). Astfel de porecle descriu persoanele în funcție de locul unde locuiesc, de vecinătățile lor sau de persoanele la care locuiesc. Au fost consemnate 7 porecle (1,81%), dintre care cel mai frecvent se indică lângă ce element natural locuiește persoana, de exemplu: Pakhmenorius – locuia lângă canalul Akmena; Bebras – locuiește lângă un pârâu; Durpius – pentru că este din zona turbăriei; Miškinis – pentru că locuiește în pădure; Kaimietis – persoană care locuiește la țară; Anūkelis – locuiește la bunica.
2.7. Uneori, poreclele descriu conținutul vorbirii unei persoane: cuvinte repetate frecvent, ticuri verbale, proverbe, formule de adresare, versuri de cântece, cuvinte din expresii. Există 9 astfel de porecle (2,33%). Poreclele locuitorilor din împrejurimile Veliuonei arată că oamenii sunt numiți după ticurile verbale sau proverbele pe care le folosesc ori după cântecele pe care le cântă cu plăcere, de exemplu: Ajajus – folosea în permanență proverbul ajajai; Vodnas – acesta era un proverb; Rupūžna – proverbul era același; Brangusis vikšrelis – din obișnuința de a repeta brangusis; Nieka nieką – pentru că spune mereu așa; Viskas kad nu – din obișnuința de a repeta acea frază; Raganaitė – pentru că interpreta mereu cântecul „Šoka basos raganaitės“; Učkudų – îi plăcea să înceapă un astfel de cântecel.
2.8. Poreclele care indică originea și naționalitatea se dau atunci când o persoană provine dintr-o altă localitate, este de altă naționalitate sau aparține unui alt grup etnic. În împrejurimile Veliuonei, astfel de porecle sunt rare; au fost consemnate doar 4 (1,04%): Lenkė – datorită originii; Rusas – mama nu este lituaniană, mama este rusoaică; Pasvalys – provine din Pasvalys; Žemaitis – provine din Žemaitija.
2.9. Pentru unele porecle, locuitorii din împrejurimile Veliuonei indică două motive de atribuire, prin urmare este util ca acestea să fie discutate separat. În articol sunt numite porecle cu motivație dublă. Au fost consemnate 5 astfel de porecle (1,3%). S-a observat că poreclele cu motivație dublă descriu, de regulă, persoana în funcție de caracter și trăsături fizice, caracter și asocieri, caracter și activitate, de exemplu: Kanarelė – bărbat cu ten deschis și caracter calm; Šuo – vorbește mult și spune lucruri inutile; miroase a câine; Voras – din cauza siluetei și a caracterului; Caras – se laudă foarte mult; pentru că numele de familie este Karalius; conduce totul; Žąsis – este foarte neîndemânatică; a jucat rolul unei gâște în timpul carnavalului.
Straipsniai / Articles
185
Page 12ILONA MICKIENĖ, RITA BARANAUSKIENĖ
Se poate spune că posibilitățile de creare și diversificare a poreclelor sunt nelimitate. Circumstanțele și motivele poreclirii pot fi extrem de variate, iar prilejurile în sine sunt uneori cu totul întâmplătoare (Salys 1983: 47).
CONCLUZII
În concluzia cercetării efectuate, trebuie remarcat că, în cadrul proiectului Cercetări geolingvistice contemporane în Lituania: optimizarea rețelei de puncte și diseminarea interactivă a informațiilor terminologice, după examinarea a peste 800 de porecle colectate și păstrate în muzeul școlar din Veliuona, în articol au fost alese pentru analiză doar cele cu o motivație clară. În total, au fost analizate 386 de porecle cu motivație onomastică, adică porecle create din motive subiective.
Au fost identificate cele mai frecvente motive pentru atribuirea poreclelor locuitorilor din regiunea Veliuona. Cel mai numeros grup îl constituie poreclele bazate pe caracteristici fizice. Au fost înregistrate nu mai puțin de 140 de astfel de porecle (36,27% din totalul poreclelor). De asemenea, sunt frecvente poreclele create pe baza unor asocieri fonetice și semantice. Au fost consemnate 94 (24,35% din totalul poreclelor colectate). Poreclele care descriu caracterul și activitatea sunt aproximativ la fel de numeroase: 57 (14,77%) și 49 (12,69%). Mai rar, poreclele sunt create pe baza relațiilor de rudenie. Au fost consemnate 21 (5,44% din totalul poreclelor). În regiunea Veliuona sunt foarte rare poreclele care descriu conținutul vorbirii (9; 2,33%), locul de reședință (7; 1,81%), originea (4; 1,04). În articol sunt evidențiate și poreclele cu motivație dublă, în care denumirea unei persoane se bazează pe două motive. Au fost analizate 5 astfel de porecle (1,3%).
În încercarea de a individualiza o persoană, poreclele sunt create pe baza trăsăturilor care îi sunt caracteristice. Este interesant de remarcat și faptul că, în regiunea analizată, unele porecle par să se moștenească. Ele sunt atribuite nu doar în funcție de activitatea, poreclele și numele de familie ale părinților, ci și ale bunicilor. Astfel, poreclele se transmit din generație în generație, de aceea se poate afirma că ele dăinuie mai mult decât trăiește persoana care le poartă.
Așa cum era de așteptat, predomină poreclele cu conotație negativă, care scot în evidență trăsături fizice negative (trăsături neplăcute ale feței, forma capului, a ochilor, a urechilor, a nasului, a dinților și a picioarelor, corpolența, statura mică) și trăsături de caracter (prostia, asprimea, răutatea, neîngrijirea). Cu toate acestea, locuitorii din Veliuona sunt descriși și ca oameni harnici și energici, iar poreclele persoanelor caracterizate prin lene nu au fost consemnate deloc.
LITERATŪRA
Aleknavičienė Ona 2009: Kazlų Rūdos ir jos apylinkių gyventojų pravardės. – Lietuvos valsčiai. Kazlų Rūda. Interneto prieiga svetainėje Lietuvos lokaliniai tyrimai: http://www.llt.lt/pdf/kazlu_ruda/kalba.pdf. Publikuota 2009-02-23; žiūrėta 2012-02-24.
Butkus Alvydas 1995: Lietuvių pravardės. Kaunas: Aesti.
186
Acta Linguistica Lithuanica LXVII
Page 13Veliuonos apylinkių gyventojų pravardės: onomasiologinė motyvacija
Jakaitienė Evalda 2009: Leksikologija. Vilnius: Vilniaus universiteto leidykla.
LKE – Lietuvių kalbos enciklopedija, red. Vytautas Ambrazas. Vilnius: Mokslo ir enciklopedijų leidybos institutas, 1999.
Mickienė Ilona, Baranauskienė Rūta 2012: Onomastikos rezultatai geolingvistikoje: ekspedicijų patirtis. – Respectus Philologicus 21(26), 208–215.
Salys Antanas 1983: Pravardė. – Raštai 2. Tikriniai vardai. Roma: Lietuvių katalikų mokslo akademija.
Van Langendonck Willy 2011: Diachronic classification of bynames given by adults, and bynames given by young people. – Regioninė onomastika: ką sužinome iš vardyno. Tarptautinės mokslinės konferencijos tezės. 2011 m. lapkričio 10–11 d., 19–20. Interneto prieiga: http://www.khf.vu.lt/images/stories/naujienos/konferencijos/lietuviu_filologijos/Regionine-onomastika_2011_TEZES.pdf.
Zinkevičius Zigmas 1977: Lietuvių antroponimika: Vilniaus lietuvių asmenvardžiai XVII a. pradžioje. Vilnius: Mokslas.
Nicknames of the residents of the environs of Veliuona: onomasiological motivation
S U M M A R Y
While participating in the Institute of the Lithuanian Language project Modern Research of Geolinguistics in Lithuania: Optimization of Network of Points and Interactive Spread of Dialectal Information during the summer of 2011 the nicknames of one of the dialectal points, i.e. the region of Veliuona were analysed.
The paper aims at identifying the onomastic motivation of Veliuona region nicknames, i.e. the reasons for nickname choice determining its structure and appellative meaning, whereof revealing the prototypical characteristics of the locals that are implicated in nicknames. The nicknames are analysed onomastically – determining the assigning motives of the nicknames. The paper excludes semasiological analysis in which the motives for the given nickname are not known and appellatives are semiologically associated with a dictionary definition. For this reason only the nicknames for which the respondents provided the motives were analysed. For the objective purposes the real nicknamed people names are not mentioned except the cases when nickname was derived from the surname or the personal name. The object of study consists of 386 nicknames.
Summarising the research it is possible to denote the most frequent motives for Veliuona region nicknames. The largest group consists of nicknames that are given according to the physical properties. 140 nicknames were found (36,27% from all the nicknames that were analysed). Nicknames that stemmed from phonetic or semantic associations are also frequent.
Straipsniai / Articles
187
Page 14ILONA MICKIENĖ, RITA BARANAUSKIENĖ
94 of them were recorded (24,35% from all the nicknames that were analysed). The nicknames denoting temper or occupation divide almost evenly: 57 (14,77%) and 49 (12,69%). The nicknames that are created according to kindred are less frequent – 21 (5,44%). Far more uncommon are the nicknames denoting language content (9; 2,33%), living place (7; 1,81%) and background (4; 1,04%). The paper also distinguishes the nicknames with double motivation, i.e. when the nickname for individual is created according to two motives. 5 (1,3%) of such nicknames were analysed.
In attempt to individualise a person the nicknames are created according to the features that are characteristic of him. It is interesting to notice that in the region that was analysed the nicknames are as if inherited. They are given not only according to parents’ but also grandparents’ occupation, nicknames and surnames. As it was expected, the nicknames with negative connotation are dominant. Negative physical properties (such as unattractive face features, head, eye, ear, nose, teeth, leg form, stoutness or small height), certain traits of temper (as stupidity, harshness, malice or untidiness) are exposed. Nevertheless, people living in Veliuona region are described as studious, strong personalities and no nicknames describing lazy people were found.
Įteikta 2012 m. gegužės 6 d.
ILONA MICKIENĖ
Vilniaus Universitetas
Muitinės g. 8, LT-44280 Kaunas, Lietuva
[email protected]
RITA BARANAUSKIENĖ
Vilniaus Universitetas
Muitinės g. 8, LT-44280 Kaunas, Lietuva
[email protected]
188
Acta Linguistica Lithuanica LXVII
