ZIGMAS ZINKEVIČIUS
Academician emerit
Direcții de cercetare: baltistică, istoria limbii lituaniene, dialectologie, onomastică.
CREDINȚA VECHE A LITUANIENILOR ȘI IDOLATRIA
În Antichitate, lituanienii nu erau idolatri asemenea grecilor și romanilor, care ridicau și venerau idoli, de pildă pe Apollo, Afrodita și alții. Balticii nu aveau idoli propriu-ziși sau asemănători. Ei nu erau idolatri, ci venerau natura. Venerau forțele naturii, se rugau în crânguri sacre (alkos – „locuri de jertfă”, pe coline și dealuri sacre). Aveau ape sacre (râuri, lacuri etc.) și alte obiecte naturale sacre, pe care le venerau,
Ei moșteniseră din cele mai vechi timpuri credința primordială monoteistă. Divinitatea lor supremă deivas era înțeleasă ca personificare a cerului. Acest lucru se poate deduce, printre altele, din cuvântul împrumutat de finlandezi taivas (cu t în locul consoanei sonore baltice d, cf. deivas), cu sensul de «cer».
Elementele politeismului în credința baltică au apărut mai târziu. Printre altele, acest lucru era legat și de tendința de a-l numi pe vechiul zeu «zeu» prin anumite epitete (precum atotputernic), care erau pronunțate diferit în limbile respective și creează acum impresia că ar fi zei diferiți.
La toate acestea s-au adăugat denumirile diferite, în diversele limbi baltice, ale obiectelor naturale venerate, pe care cercetătorii le-au considerat ulterior divinități distincte. Scrierea lor inexactă în surse (cei care le-au consemnat nu știau limba lituaniană) nu a făcut decât să sporească confuzia și să-i inducă în eroare pe cercetătorii de odinioară, inducându-i în eroare și pe cei de astăzi. În literatura de specialitate s-a încetățenit înțelegerea eronată a credinței baltice timpurii ca fiind politeistă. Acesta este al doilea mit, alături de considerarea lituanienilor antici drept idolatri.
Primit la 18 mai 2015.
ZIGMAS ZINKEVIČIUS
Justiniškių 41–24, LT-05127 Vilnius, Lituania
252
Acta Linguistica Lithuanica LXXII