Senasis lietuvių tikėjimas ir stabmeldystė

252 Acta Linguistica Lithuanica LXXII ZIGMAS ZINKEVIČIUS Academician emeritus Direcții de cercetare: baltistică, istoria limbii lituaniene, dialectologie, onomastică. CREDINȚA LITUANIENILOR ANTICI ȘI IDOLATRIA În vechime, lituanienii nu erau idolatri precum grecii și romanii, care își construiau idoli și îi venerau, de exemplu pe cei ai lui Apollo, ai Afroditei și ai altora. Balticii nu aveau idoli propriu-ziși sau similari. Ei nu erau idolatri, ci adoratori ai naturii. Venerau forțele naturii, se rugau în dumbrăvi sacre (alkos – „ofrande“ pe coline, în dealurile sacre). Aveau ape sacre (râuri, lacuri și altele asemenea) și alte obiecte sacre ale naturii, pe care le venerau. Ei moșteniseră din cele mai vechi timpuri o credință monoteistă primitivă. Divinitatea lor supremă, deivas, era concepută ca personificare a cerului. Despre aceasta se poate judeca și după cuvântul taivas împrumutat de fini (cu t în locul consoanei sonore baltice d, cf. deivas), care înseamnă „cer“. Elementele politeismului au apărut mai târziu în credința baltică. Printre altele, aceasta era legată și de tendința de a numi vechiul deivas „zeu“ prin anumite epitete (precum visagalįsis), care erau pronunțate diferit în limbile individuale și creează acum impresia că ar fi fost zei diferiți. La toate acestea s-au adăugat denumirile diferite ale obiectelor naturii venerate în diversele limbi baltice, considerate ulterior de cercetători drept divinități distincte. Scrierea lor inexactă în surse (persoanele care le-au consemnat nu cunoșteau limba lituaniană) nu a făcut decât să sporească confuzia și i-a indus în eroare pe cercetătorii de odinioară, inducându-i în eroare și pe cei de astăzi. În literatura științifică s-a încetățenit înțelegerea eronată a credinței baltice timpurii ca fiind politeistă. Acesta este al doilea mit, alături de considerarea vechilor lituanieni drept idolatri. Primit la 18 mai 2015. ZIGMAS ZINKEVIČIUS Justiniškių 41-24, LT-05127 Vilnius, Lituania [email protected]