J. BALČIKONIS DESPRE TERMINOLOGIE

La 25 martie 1995 s-au împlinit 110 ani de la nașterea profesorului Juozas Balčikonis.

J. Balčikonis este unul dintre cei mai renumiți lingviști ai Lituaniei, care au apărat și cultivat limba lituaniană. În timp ce studia la Universitatea din Sankt Petersburg, multă vreme nu a putut hotărî ce să-și dedice mai mult timpul — studiului limbii, folclorului sau traducerilor¹. În toate aceste domenii, J. Balčikonis a lăsat o amprentă însemnată. Cunoașterea și colaborarea cu J. Jablonskis și K. Būga l-au îndemnat să se ocupe de cultivarea și cercetarea limbii. J. Balčikonis a fost un susținător consecvent și fidel al lui J. Jablonskis, continuând munca și tradițiile începute de acesta. Numit în 1930 redactor al „Dicționarului limbii lituaniene”, a continuat timp de patru decenii munca începută de K. Būga. Profesorul a avut merite remarcabile în onomastică și a acordat multă atenție trecutului limbii și monumentelor sale. J. Balčikonis a fost profesorul multor lingviști lituanieni.

Contribuția lui J. Balčikonis la teoria și practica culturii limbii lituaniene este importantă și valoroasă. Moștenirea sa cuprinde toate cele mai importante domenii de utilizare a limbii standard². Profesorul nu era un mare susținător al noutăților; era oarecum conservator și își apăra cu tenacitate opiniile, îndemnând pretutindeni și întotdeauna să ne bazăm pe limba oamenilor; era un excelent cunoscător al limbii populare. J. Balčikonis nu agrea cuvintele artificiale și formațiile defectuoase; în locul lor, înclina mai degrabă să folosească împrumuturi. În articolul din 1925 „Despre activitatea Comisiei de terminologie”, scria: „consider o muncă zadarnică să forjăm termeni pentru cuvinte precum geografie, istorie, geometrie, trigonometrie, geologie etc. — nimeni nu-i va folosi, nici măcar terminologii înșiși; după părerea mea, asemenea neologisme ar strica limba mai mult decât ar îmbunătăți-o”³.

¹ Pupkis A., Mažiulis V. Juozas Balčikonis // Balčikonis J. Rinktiniai raštai. V., 1978. T. 1. P. 8.

² Keinys S. J. Balčikonio kalbos mokslo dalykai // Kalbos kultūra. 1985. Sąs. 48. P. 10.

³ Balčikonis J. Dėl Terminologijos Komisijos darbo // Balčikonis J. Rinktiniai raštai. V., 1978. T. 1. P. 46.

66

Articolele lui J. Balčikonis sunt interesante și astăzi; ele abordează, într-o anumită măsură, și aspecte actuale ale activității terminologice din prezent. În continuare prezentăm reflecțiile lui J. Balčikonis asupra chestiunilor de terminologie.

Crearea de cuvinte noi, începută de primii scriitori, a continuat fără întrerupere de-a lungul timpului și continuă până astăzi. Dintre scriitorii remarcați prin bogăția creațiilor lexicale, cel de dinaintea epocii „Aušra” a fost Daukantas. Prin scrierile sale, el a abordat domenii foarte diverse ale vieții culturale și a lăsat în fiecare dintre ele destul de multe creații lexicale. De pildă, descriind războaie, probabil a creat aproape întreaga terminologie militară. Scriitorii din perioada „Aušra” și cei de puțin mai târziu, preocupați mai ales de puritatea limbii, au creat foarte multe cuvinte noi pentru a exprima concepte noi și a înlocui barbarismele. Dintre toți scriitorii acelei epoci, cel mai mult probabil că a contribuit Jablonskis, participând la alcătuirea terminologiilor pentru aproape toate domeniile vieții științifice și practice. Astăzi folosim în mod curent cuvinte noi cu care ne-am obișnuit atât de mult, încât ni se pare că sunt cuvinte dintotdeauna, că nimeni nu a trebuit vreodată să-și bată capul cu ele. Iată câteva astfel de cuvinte: chibrit, ochelari, ziar, tren, proiectil, școală.

Așadar, cuvintele făurite, tot felul de termeni, intră în limba noastră de zi cu zi și devin o parte inseparabilă a ei. Sunt mulți. Dar avem mult mai mulți termeni proveniți chiar din limba vie, care ni i-a transmis din vremuri străvechi. Să luăm [...] uneltele agricole — plugul, grapa, roțile — sau corăbiile, plasele, îmbrăcămintea oamenilor, mâncărurile: câți termeni există acolo și cât de frumos i-a format limba! Sau să luăm corpul omului, un animal ori o pasăre: câți termeni de anatomie sau fiziologie vom găsi acolo. Termeni geografici se pot culege de la oamenii care trăiesc lângă râuri, lacuri, mare, munți etc. Lista termenilor din limba vie poate fi extinsă aproape fără limite prin adăugarea numelor animalelor, păsărilor, peștilor, insectelor și plantelor. Astfel, numărul termenilor făuriți pare foarte mic în comparație cu cel al termenilor din limba vie. Mai mult decât atât, termenii din limba vie, ieșiți direct din spiritul gândirii noastre, și nu fabricați după calapodul unei limbi străine, ne sunt înțeleși—

67

mai îngrijite și mai clare. De aceea se înțelege de ce limba respinge o mulțime de neologisme după ce le-a folosit o vreme. De aici desprindem învățătura că, atunci când creăm un termen, trebuie mai întâi să privim la limba vie și să vedem dacă nu găsim acolo un cuvânt potrivit.

1939. Limba noastră și terminologia // Balčikonis J. Rinktiniai raštai. V., 1978. T. 1. P. 164.

Uneori, cineva se adresează redacției dicționarului limbii lituaniene, dorind să obțină termeni pentru o anumită nevoie științifică. Adesea, redacția nu poate satisface această dorință. Redacția dicționarului doar culege cuvinte și le ordonează alfabetic. Printre colecțiile sale se află, desigur, și numeroși termeni, dintre care unii sunt necesari pentru diverse ramuri ale științei, iar alții — pentru nevoile vieții de zi cu zi. Majoritatea termenilor sunt artificiali, dar nu lipsesc nici cei vii, preluați din limba populară. Acești termeni se remarcă prin claritate și precizie. În limba populară există mult mai mulți termeni decât își închipuie unii dintre noi — nu numai pentru viața de zi cu zi, ci și din domeniul științific. În special, numeroși termeni ar putea fi găsiți de acele științe care au mai multă legătură cu viața oamenilor de rând, să zicem medicina, dreptul și agronomia.

1946. Să culegem terminologia vie // Balčikonis J. Rinktiniai raštai. V., 1978. T. 1. P. 194.

Limba noastră este mult mai bogată decât ar putea crede cineva. Merită să ne preocupăm mai mult de ea, merită să culegem cuvinte. Merită să le culeagă nu numai profesorii, ci și medicii, juriștii, agronomii, matematicienii și toți cei care intră în contact cu oamenii de rând. Acolo se află cele mai mari bogății ale limbii noastre; de acolo putem culege, printre altele, o terminologie vie și frumoasă.

Ibidem. P. 195.

Pregătit de Jolanta GAIVENYTĖ

68