Resursele terminologice lituaniene ale comunicării documentare

NIJOLĖ BLIŪDŽIUVIENĖ

Vilniaus universitetas

CUVINTE-CHEIE: terminologia comunicării documentare, gestionarea termenilor, dicționare de termeni, standarde terminologice, bănci de date terminologice

Gestionarea și standardizarea termenilor sunt determinate nu numai de multitudinea conceptelor care trebuie denumite și de nivelul de dezvoltare al unui anumit domeniu, ci și de împrejurările istorice, sociale și culturale ale evoluției societății. Din perspectiva comunicării științifice, o terminologie bine organizată oferă posibilitatea înțelegerii uniforme a aspectelor specifice unui domeniu, a utilizării unor termeni corecți, practici și preciși și indică maturitatea domeniului respectiv, întrucât termenii denumesc un sistem de concepte fundamentat științific. În general, se disting câteva metode principale de gestionare a termenilor: elaborarea și publicarea dicționarelor de termeni; standardizarea terminologică; crearea de bănci de termeni și baze de date; gestionarea textuală a termenilor (Gaivenis, 2002: 63).

Comunicarea documentară cuprinde toate procesele și metodele de difuzare în societate a informației înregistrate, care permit schimbul de documente și funcționarea cunoașterii. Sistemul său este alcătuit din diverse discipline științifice și domenii de activitate în care documentul, informația și comunicarea ocupă un loc central, și anume biblioteconomia, bibliografia, știința cărții, documentarea, jurnalismul, editarea, artele grafice, regăsirea informației, serviciile de informare și alte domenii de creare, prelucrare și difuzare a documentelor, care asigură legăturile informației documentare dintre emițător și utilizator. În sistemul comunicării documentare este importantă abordarea bidirecțională a documentului. Din perspectiva comunicării, documentul este un mijloc de transmitere a informației, iar utilizatorul îl primește ca sursă de informație.

Scopul articolului este de a examina gestionarea termenilor din comunicarea documentară, care cuprinde toate domeniile legate de crearea, publicarea, prelucrarea, păstrarea și difuzarea documentului, de a stabili metodele prin care sunt gestionați termenii acesteia și de a discuta rezultatele obținute în terminografie. Articolul urmărește următoarele obiective: 1) examinarea a patru metode de gestionare a termenilor din comunicarea documentară

70

Nijolė Bliūdžiuvienė

Dokumentinės komunikacijos lietuviškieji terminologiniai ištekliai

; 2) identificarea și gruparea normatorilor și lingviștilor din domeniul resurselor terminologice lituaniene ale comunicării documentare; 3) analizarea principalelor resurse terminologice lituaniene ale comunicării documentare, cu accent pe gestionarea termenilor în deceniile 9–10 ale secolului XX și pe continuitatea acesteia în secolul XXI.

GESTIONAREA TEXTUALĂ A TERMINOLOGIEI COMUNICĂRII DOCUMENTARE

Găsim exemple timpurii de gestionare a terminologiei comunicării documentare textuale în broșura lui Vaclovas Biržiška, publicată în 1918, Apie knygas ir knygynėlius. Autorul era un cunoscător experimentat al bibliotecilor și bibliografiei, însă, în timp ce scria broșura menționată, s-a confruntat cu lipsa unor concepte adecvate în limba lituaniană. Sărăcia limbajului lituanian de specialitate era cauzată de lunga perioadă de interzicere a presei lituaniene și de progresul modest al biblioteconomiei și al activității editoriale. Autorul a trebuit să creeze mulți termeni care până atunci nu se foloseau în limba lituaniană. El a denumit conceptele din biblioteconomie și le-a oferit definiții, a grupat într-un mod propriu librăriile (folosind acest cuvânt cu sensul de biblioteci), ceea ce a ajutat la dezvăluirea relațiilor dintre concepte și la evidențierea caracterului sistematic al termenilor. În total, V. Biržiška a folosit peste 40 de termeni lituanieni din biblioteconomie.

V. Biržiška, personalitate publică, bibliograf, jurist, publicist și istoric al culturii, poate fi considerat pe bună dreptate un pionier al unuia dintre domeniile comunicării documentare — gestionarea terminologică textuală. Autorul a fost primul care a denumit conceptele acestui domeniu și a început să creeze un sistem de termeni în limba lituaniană. Douăzeci de ani mai târziu, Vincas Ruzgas a prezentat, într-un manual lituanian destinat bibliotecilor, termeni referitori la activitatea bibliotecilor, care cuprindeau achiziția, protecția colecțiilor și alte domenii (Ruzgas 1937).

Exemple mai importante de gestionare terminologică textuală de la sfârșitul secolului al XX-lea și începutul secolului al XXI-lea se găsesc în lucrări didactice care includeau glosare de termeni. Vanda Stonienė a avut o contribuție importantă la gestionarea termenilor din știința cărții. În materialul didactic, ea nu numai că prezintă bazele științei cărții, ci și definește concepte legate de istoria cărții, structura cărții și alte domenii, renunțând la termenii incorecți și folosindu-i pe cei recomandați (Stonienė 1990). Manualul Knygotyros, care s-a bucurat de multă atenție (au fost publicate două ediții, în 2006 și 2007), cuprinde, de asemenea, un glosar alfabetic explicativ de termeni, întocmit de V. Stonienė, profesoară la Universitatea din Vilnius (Stonienė 2006).

Glosarul de termeni bibliografici întocmit de Osvaldas Janonis, profesor la Universitatea din Vilnius, este o anexă la manualul Bibliografijos teorijos (Janonis 2009: 165–201). În prefață, autorul scrie că glosarul, alcătuit sub formă de articole cu trimiteri, este destinat doar utilizării didactice și, prin urmare, îi va ajuta pe cititori să fo-

Terminologija | 2012 | 19

71

losească manualul și să înțeleagă mai bine materialul prezentat. Termenii incluși în acesta au fost selectați din resurse terminologice normative lituaniene și străine, însă nu s-a urmărit realizarea unei lucrări de gestionare a terminologiei.

Rezultatele mai importante menționate ale gestionării terminologiei comunicării documentare textuale ar putea fi completate cu articole traduse și originale, publicate în periodice științifice Knygotyra, Bibliotekininkystė, Bibliografija, în care sunt abordate chestiuni terminologice, sau cu secțiuni din articole individuale dedicate explicării unui concept sau altuia dintr-un domeniu de specialitate.

Unul dintre volumele lucrărilor științifice Bibliotekininkystės a fost dedicat exclusiv „problemelor terminologiei și terminilor din biblioteconomie, bibliografie și din unele alte domenii științifice înrudite (de exemplu, știința cărții, informatică, editare etc.), precum și evoluției, cercetării și standardizării terminologiei” (Bibliotekininkystė 97 1998: 7). În acesta au fost publicate 21 de articole, în care autori din Estonia, Letonia, Rusia, Belarus, Italia și Slovenia și-au împărtășit experiența în gestionarea și standardizarea termenilor; autorii lituanieni au abordat chestiuni teoretice de terminologie, istoria terminologiei din biblioteconomie, bibliografie, știința cărții, documentologie, descriere bibliografică, constituirea colecțiilor și a cataloagelor și căutarea informațiilor, precum și apariția, răspândirea și înțelesul unor termeni individuali.

În pregătirea unei ample programe de gestionare a termenilor — publicarea unui dicționar explicativ multilingv de termeni din biblioteconomie și bibliografie — a fost elaborată o trecere în revistă istoriografică a evoluției și gestionării termenilor lituanieni (Ralytė, Rimša, 1989). Autorii leagă începuturile terminologiei din acest domeniu de apariția primelor cărți lituaniene. Lucrarea despre evoluția terminologiei și organizarea gestionării acesteia este redactată pe baza unui principiu analitic, urmărind să „prezinte cât mai obiectiv evoluția terminologiei biblioteconomice — starea, tendințele, activitățile de gestionare și problemele, precum și rezultatele acesteia” (Ralytė, Rimša 1989: 19). Până în prezent, aceasta este singura cercetare de acest tip privind gestionarea terminologiei comunicării documentare.

ELABORAREA ȘI PUBLICAREA DICȚIONARELOR DE TERMENI DIN COMUNICAREA DOCUMENTARĂ

În Lituania interbelică, o importantă activitate terminografică a desfășurat V. Biržiška, redactorul Lietuviškosios enciklopedijos, care și-a continuat activitatea de redactor-șef al enciclopediei și în exil, pregătind cele 37 de volume ale Lietuvių enciklopediją. În aceste enciclopedii au fost incluse articole despre biblioteconomie și bibliografie, care prezintă principalele concepte contemporane și istorice ale comunicării documentare și descrierea lor enciclopedică (Bliūdžiuvienė 1998: 147–150).

7 2 Nijolė Bliūdžiuvienė │ Dokumentinės komunikacijos lietuviškieji terminologiniai ištekliai

Primul dicționar de termeni a apărut în anii 1950. Izidorius Kisinas intenționase să pregătească dicționarul în fascicule separate, pe care să le reunească ulterior și să publice un dicționar lituanian explicativ și de traducere al termenilor. În 1956, Camera Cărții din RSS Lituaniană a publicat primul fascicul al dicționarului Bibliotekinės ir bibliografinės terminologijos (Kisinas 1956). Era un dicționar bilingv (lituanian-rus) explicativ, ai cărui termeni fuseseră aprobați pentru utilizare de Comisia de terminologie a Institutului de Limbă și Literatură Lituaniană al Academiei de Științe a RSS Lituaniene de atunci. Alcătuitorul dicționarului — bibliotecar, bibliograf și traducător — a inclus în principal termeni și definițiile lor pentru denumirea tipurilor de publicații, a descrierii publicațiilor, a cataloagelor și a colecțiilor. La sfârșit a fost adăugat un glosar rus-lituanian pentru cei care foloseau un termen sau altul în limba rusă, dar nu îi cunoșteau echivalentul lituanian. Obiectivul de „a elabora o terminologie generală a biblioteconomiei și bibliografiei” (Kisinas 1956: 3) și de a o publica în fascicule a rămas nerealizat. Primul fascicul al dicționarului explicativ și de traducere, care cuprindea 261 de termeni marcați cu accentul, a fost timp de peste trei decenii singura publicație de terminologie din domeniul analizat.

În anii 1960–1990, lingvista lituaniană Adelė Trečiokaitė a elaborat dicționare de termeni din comunicarea documentară. Acestea au fost publicate de Institutul de Informare al Lituaniei (denumire anterioară: Institutul Republican de Informare Științifică și Tehnică și Propagandă; ulterior: Institutul de Cercetare Științifică pentru Informare Științifică și Tehnică și Analiză Tehnico-Economică al Lituaniei; după restabilirea independenței: Institutul de Informare al Lituaniei, care și-a încetat activitatea și a fost radiat în 1998). Într-un sfert de secol, institutul a publicat trei dicționare explicative de termeni, alcătuite de A. Trečiokaitė, cu echivalente în limbi străine.

În 1969 a fost publicat Informatikos terminų žodynas, care cuprindea 755 de termeni din domeniul informaticii, aflat atunci în formare, precum și din domenii conexe comunicării documentare. În introducere se afirmă că dicționarul „include doar termenii specifici informaticii; termenii din alte domenii științifice sunt utilizați în informatică fără modificări, dobândind în cadrul ei un sens mai larg sau nou” (Trečiokaitė 1969: 3). Toți termenii sunt marcați cu accentul, iar principalele caracteristici ale conceptului sau fenomenului sunt descrise în definiții concise. La sfârșitul dicționarului este inclus un glosar rus-lituanian.

Pe măsură ce domeniile științei informației s-au extins, iar în uz au apărut termeni noi și s-au schimbat cei utilizați anterior, în 1983 a apărut Mokslinės ir techninės informacijos terminų žodynas, alcătuit de A. Trečiokaitė (Trečiokaitė 1983). Conținutul acestui dicționar a fost influențat și de standardele terminologice din domeniul informației elaborate de Comitetul de Stat pentru Standarde al URSS (GOST). În

Terminologija | 2012 | 19

73

dicționar au fost incluse 1320 de intrări, ordonate alfabetic în cuiburi. Aici găsim termeni din biblioteconomie, bibliografie, editare, poligrafie, știința informației, documentologie și activități informaționale. Termenii sunt prezentați cu definiții și echivalente în rusă și engleză și sunt toți marcați cu accentul. Dicționarul de termeni a fost revizuit de Grupul de terminologie al Institutului de Limbă și Literatură Lituaniană al Academiei de Științe a RSS Lituaniene, care funcționa la acea vreme; printre membrii colegiului editorial se numărau distinșii reprezentanți ai domeniilor comunicării documentare, profesorii V. Stonienė și Levas Vladimirovas.

Un deceniu mai târziu a fost publicat Informacijos terminų žodynas, alcătuit de A. Trečiokaitė (Trečiokaitė 1993), îmbogățit cu termeni din domeniul calculatoarelor și cu termeni lituanieni din comunicarea documentară. În acest dicționar normativ, explicativ și trilingv sunt ordonați alfabetic 1365 de termeni lituanieni marcați cu accentul, fiind incluse definiții și echivalente în rusă și engleză. Dicționarul a fost revizuit de Secția de Terminologie a Institutului de Limbă Lituaniană al Academiei de Științe a Lituaniei.

Anii 1990 pot fi considerați perioada cea mai intensă de standardizare a terminologiei. Pe parcursul întregului deceniu, grupul de terminologie al Secției de Cercetare a Bibliotecii Naționale a Lituaniei Martynas Mažvydas s-a ocupat de terminografie. În perioada 1990–1999, prin colaborarea specialiștilor și cu sprijinul terminologului lingvist Stasys Keinys, de la Secția de Terminologie a Institutului de Limbă Lituaniană al Academiei de Științe a Lituaniei, au apărut patru fascicule ale Bibliotekininkystės ir bibliografijos terminų žodyno. Secția de Terminologie a Institutului de Limbă Lituaniană a aprobat toate fasciculele dicționarului de termeni.

În publicații separate au fost prezentate 2239 de termeni lituanieni legați de diverse domenii ale comunicării documentare. La elaborarea dicționarului de termeni au participat specialiști și cercetători de la Biblioteca Națională a Lituaniei Martynas Mažvydas, Institutul de Limbă Lituaniană, Universitatea din Vilnius și Serviciul Lituanian de Standardizare (în prezent, Departamentul Lituanian de Standardizare), reuniți în colegiul editorial al dicționarului. Persoanele interesate de standardizarea termenilor își puteau exprima opiniile în revista Bibliotekų darbas (în prezent Tarp knygų), în care erau publicate listele de termeni dezbătute de colegiul editorial.

În fasciculele dicționarului de termeni, care includeau termeni ce denumeau funcțiile și serviciile principale ale bibliotecii, precum și activitățile strâns legate de acestea, termenii sunt ordonați alfabetic, numerotați și marcați cu accentul. La sfârșit sunt incluse un index sistematic al termenilor și indici alfabetici ai echivalentelor în rusă, engleză și germană.

74

Nijolė Bliūdžiuvienė

Dokumentinės komunikacijos lietuviškieji terminologiniai ištekliai

În 1990 a apărut primul fascicul al dicționarului, cu 518 termeni, dedicat unuia dintre instrumentele de regăsire a informației – cataloagelor, fișierelor de catalog și procesului de catalogare. Un an mai târziu a apărut al doilea fascicul, care cuprindea 561 de termeni referitori la procesele, echipamentele, mijloacele și metodele preeditoriale, editoriale și poligrafice, precum și la tipurile de publicații. Al treilea fascicul de termeni cuprinde 340 de termeni privind activitatea bibliografică și tipurile de publicații bibliografice, activitatea bibliografică, căutarea și serviciile bibliografice, precum și bibliografierea, informația bibliografică, știința bibliografiei și cultura bibliografică. Putem considera drept o particularitate a acestui fascicul cuvântul adresat de St. Keinys utilizatorului termenilor bibliografici (Keinys 1994: 9–14). În al patrulea fascicul al Bibliotekininkystės ir bibliografijos terminų žodyno au fost incluse 820 de termeni care denumesc tipurile de fonduri și operațiunile de constituire și utilizare a fondului bibliotecii.

După restabilirea independenței Lituaniei, colective de cercetători s-au alăturat activităților de terminografie din domeniul comunicării documentare. În dicționarul enciclopedic Knygotyra (KEŽ 1997), elaborat de cercetătorii Facultății de Comunicare a Universității din Vilnius (profesorii O. Janonis, Domas Kaunas, Genovaitė Raguotienė și V. Stonienė), găsim articole care denumesc și definesc conceptele domeniului studiat. Explicații enciclopedice ale sensurilor conceptelor privind autoratul, publicarea, tipurile de documente și alte concepte ale comunicării documentare sunt oferite în Žurnalistikos enciklopedijoje (ŽE 1997), al cărei președinte al colegiului editorial a fost prozatorul, eseistul și jurnalistul Laimonas Tapinas, iar redactor-șef, doctorul în științe umaniste, profesorul Juozapas Vytas Urbonas.

O idee avansată de organizare a termenilor din domeniul comunicării documentare în anii ’90 ai secolului al XX-lea a fost încercarea de a elabora un program internațional de redactare a dicționarelor terminologice, sprijinit de Consiliul Științific al UE. Inițiatoarea acestei idei a fost Biblioteca Națională a Letoniei; ideea a fost susținută de Biblioteca Națională Martynas Mažvydas a Lituaniei și de specialiștii în normarea terminologiei comunicării documentare din Germania și Marea Britanie. Însă prima inițiativă de elaborare a unui dicționar terminologic multilingv (în engleză, letonă, lituaniană, rusă și germană) nu a fost dusă la îndeplinire.

Un alt proiect, mai reușit, a început să fie implementat în Lituania în 1999. Biblioteca Națională și Universitară a Sloveniei, responsabilă de elaborarea programului dicționarului multilingv de termeni din biblioteconomie și informare și de organizarea lucrărilor, a inițiat proiectul la Ljubljana în 1998; acesta a durat doi ani. Organizatorii dicționarului de traduceri internațional pregătiseră o listă de 4 414 termeni, pentru care trebuiau furnizate echivalente în 16 limbi, inclusiv în lituaniană. Într-un an, Biblioteca Națională Martynas Mažvydas a Lituaniei

Terminologija | 2012 | 19

75

a furnizat bazei de date internaționale un sfert din echivalentele în limba lituaniană ale termenilor prevăzuți în proiect (vezi http://www2.arnes.si/~ljnuk4/multi/general.html).

În concluzie, se poate afirma că principala activitate terminografică a fost desfășurată la Biblioteca Națională Martynas Mažvydas a Lituaniei, unde în 1987 a fost constituit un colegiu editorial interinstituțional, iar în cadrul Departamentului de Cercetare Științifică a fost înființat Sectorul de Terminologie. Proiectul de publicare a șase fascicule ale unui dicționar explicativ de traduceri a rămas nerealizat; termenii din biblioteconomie și din serviciile pentru cititori nu au fost standardizați. Totuși, cele patru fascicule ale Bibliotekininkystės ir bibliografijos terminų žodyno au făcut posibilă abordarea altor modalități de organizare – standardizarea termenilor și crearea bazelor de date terminologice.

STANDARDIZAREA TERMENILOR DIN COMUNICAREA DOCUMENTARĂ

În 1993, Biblioteca Națională Martynas Mažvydas a Lituaniei, continuând colaborarea cu Institutul Limbii Lituaniene, a început să elaboreze standarde terminologice împreună cu Serviciul de Standardizare al Lituaniei (în prezent Departamentul de Standardizare al Lituaniei).

Pe baza Bibliotekininkystės ir bibliografijos terminų žodyno, în 1994 au fost elaborate primele două standarde terminologice ale Lituaniei, care includeau termeni pentru tipurile de publicații și pentru înregistrarea bibliografică. În 1995 au apărut standardul termenilor de catalogare, în 1996 cel al autoratului și publicării, iar în 1997 două standarde lituaniene privind terminologia fondurilor de bibliotecă; în 1998 a apărut standardul termenilor de dezvoltare a colecțiilor (vezi tabelul 1). Astfel, în patru ani au fost elaborate și publicate șapte standarde terminologice lituaniene originale.

Departamentul de Standardizare al Lituaniei, urmărind punerea în aplicare a unuia dintre principiile de bază ale standardizării naționale lituaniene – acordarea priorității standardizării internaționale și europene –, a stabilit procedura de elaborare a standardelor. Aceasta prevede adoptarea standardelor europene și internaționale ca standarde lituaniene. În acest scop, la sfârșitul anului 1998, Departamentul de Standardizare al Lituaniei a înființat Comitetul Tehnic 47 pentru domeniul informării și documentării, Technikos komitetą 47 Bibliotekininkystė (redenumit în 2002 Informacija ir dokumentavimas).

Standardele terminologice originale, care cuprindeau peste 600 de termeni, au fost abrogate în 2008, când a fost adoptat ca standard lituanian standardul internațional identic LST ISO 5127:2008 Informacija ir dokumentavimas. Aiškinamasis žodynas, care conține 1090 de termeni-titlu și echivalentele lor în engleză și franceză. Acesta este singurul standard terminologic din domeniul analizat.

76

Nijolė Bl jü d ž u v i e n ė

Dokumentinės komunikacijos lietuviškieji terminologiniai ištekliai

Tabelul 1. Standarde terminologice originale ale Lituaniei

Simbol

Titlu

Numărul de termeni

LST 1350:1994

Înregistrare bibliografică. Termeni și definiții principale

66

LST 1357:1994

Publicații. Termeni și definiții principale

102

LST 1427:1995

Catalogare. Cataloage și fișiere de catalog. Termeni și definiții principale

100

LST 1425:1996

Autorat. Editare. Texte. Termeni și definiții principale

100

LST 1475:1997

Organizarea fondului de bibliotecă. Termeni și definiții principale

100

LST 1474:1997

Fondurile bibliotecilor. Termeni și definiții principale

101

LST 1515:1998

Completarea fondului bibliotecii. Termeni și definiții

100

Total

663

Până la sfârșitul anului 2012 au fost elaborate 54 de standarde lituaniene valabile în domeniul informației și documentării, identice cu standardele internaționale. Aproape fiecare dintre ele cuprinde o secțiune de termeni și definiții. Standardizarea termenilor este una dintre metodele de gestionare a terminologiei, însă doar o treime dintre standardele europene sau internaționale au fost adoptate prin traducere, celelalte fiind adoptate prin reproducere, adică fără a fi traduse în limba lituaniană. În cincisprezece standarde care nu sunt de terminologie sunt utilizați 420 de termeni lituanieni, iar un standard terminologic conține 1090 de termeni (a se vedea tabelul 2).

Până în 2008, termenii din standardele traduse în limba lituaniană erau examinați de Comitetul tehnic 37 Terminologie al Departamentului lituanian de standardizare (comisia de experți), iar ulterior de Comisia de terminologie a Departamentului lituanian de standardizare; standardele terminologice sunt aprobate de Comisia de stat pentru limba lituaniană.

Un standard este un document elaborat pe bază de consens și aplicat în mod voluntar, însă poate fi util ca sursă normativă de termeni, conformă cu regulile limbii lituaniene și care prezintă echivalente în limbi străine. Prin urmare, se poate afirma că, prin adoptarea standardelor internaționale ca standarde lituaniene, se desfășoară o activitate de gestionare a terminologiei, al cărei rezultat îl constituie termenii lituanieni normalizați și posibilitatea de a utiliza echivalentele lor corecte în limbi străine.

Terminologija | 2012 | 19

77

Tabelul 2. Standardele lituaniene identice cu standardele internaționale privind informația și documentarea

Indicativul standardului lituanian

Titlu

Numărul de termeni

LST ISO 18:2000

Documente. Cuprinsul publicației periodice

0

LST ISO 2108:1994

Informație și documente. Numărul internațional standard al cărții (ISBN)

0

LST ISO 2384:2003

Documente. Prezentarea traducerilor

0

LST ISO 8:2000

Documente. Prezentarea publicațiilor periodice

0

LST ISO 22310:2007

Informare și documentare. Recomandări pentru elaboratorii proiectelor de standarde privind formularea cerințelor referitoare la gestionarea documentelor în standarde

0

LST ISO 22310:2007

Informare și documentare. Recomandări pentru elaboratorii proiectelor de standarde privind formularea cerințelor referitoare la gestionarea documentelor în standarde

0

LST ISO 3297:2000

Informare și documente. Numărul internațional standard al publicației seriale (ISSN)

3

LST ISO 7275:2002

Documente. Prezentarea titlurilor seriilor

3

LST ISO 23081-1:2008

Informare și documentare. Procese de gestionare a documentelor. Metadatele documentelor. Partea 1. Principii

3

LST ISO 6357:2000

Documente. Titlurile de pe cotoarele cărților și ale altor publicații

7

LST ISO 3297:2007

Informare și documente. Numărul internațional standard al publicației seriale (ISSN)

9

LST ISO 2108:2007

Informații și documente. Numărul internațional standard al cărții (ISBN)

11

LST ISO 999:2006

Informare și documentare. Recomandări privind conținutul, elaborarea și prezentarea indexurilor

14

LST ISO 15489-1:2006

Informații și documente. Managementul documentelor. Partea 1. Aspecte generale

21

LST ISO 23081-1:2006

Informare și documentare. Procesele de management al documentelor. Metadatele documentelor. Partea 1. Principii

21

LST ISO 21127:2009

Informare și documentare. Ontologia pentru schimbul de informații privind patrimoniul cultural

23

78

Nijolė Blūdžiuvienė

Dokumentinės komunikacijos lietuviškieji terminologiniai ištekliai

Indicativul standardului lituanian

Titlu

Numărul de termeni

LST ISO 1086:2001

Informații și documente. Pagini de titlu ale cărților

24

LST ISO 9707:2011

Informații și documentare. Date statistice privind cărțile, ziarele, publicațiile periodice și electronice publicate, precum și distribuirea acestora

40

LST ISO 10324:2007

Informații și documente. Prezentarea datelor despre colecții. Nivel agregat

52

LST EN ISO 2789:2005

Informații și documente. Statistica internațională a bibliotecilor

93

LST ISO 2789:2007

Informații și documentare. Statistica internațională a bibliotecilor

105

LST ISO 5127:2008

Informații și documentare. Dicționar explicativ

1090

Numărul total de termeni:

1510

CREAREA BĂNCILOR DE TERMENI ȘI A BAZELOR DE DATE PENTRU COMUNICAREA DOCUMENTARĂ

O modalitate de gestionare a terminologiei comunicării documentare legată de elaborarea standardelor este crearea unor bănci de termeni și baze de date. Departamentul de Standardizare al Lituaniei creează și gestionează Baza de date terminologică, cu acces liber (a se vedea http://www.lsd.lt/typo_new/index.php?id=159).). În aceasta sunt adunați termenii utilizați în standardele lituaniene și echivalentele lor în limbi străine. Având în vedere că instituțiile de stat care participă la activitățile de gestionare a terminologiei comunicării documentare sau le coordonează completează în mod nesistematic Banca de termeni a Republicii Lituania, a cărei creare a început în 2003 (în aceasta se pot găsi câteva zeci de termeni atribuiți domeniilor comunicării și culturii), baza de date terminologică a Departamentului de Standardizare al Lituaniei este cea mai cuprinzătoare resursă, care conține termeni lituanieni corecți pentru comunicarea documentară și alte domenii.

Termenii utilizați în actele juridice europene se găsesc în dicționarul european Eurovoc. Tezaurul oferă definiții ale termenilor și stabilește relații semantice între conceptele din mai multe domenii, inclusiv comunicarea documentară. Cei mai mulți termeni din domeniul analizat se găsesc în domeniul tematic 32 Educație și comunicare. Lista sistematică de termeni este completată de un grup de lucru format din profesioniști din diverse domenii, iar termenii sunt examinați în Comisia de Stat pentru Limba Lituaniană.

Terminologija | 2012 | 19

79

În perioada 2005–2006, Institutul Limbii Lituaniene a participat în calitate de partener la proiectul Comisiei Europene EuroTermBank (Colectarea resurselor terminologice europene prin colaborarea instituțiilor de terminologie, a se vedea http://www.eurotermbank.com).). Proiectul s-a concentrat în principal asupra limbilor a cinci noi state membre ale Uniunii Europene: estonă, maghiară, letonă, lituaniană și polonă. Cei 2239 de termeni de comunicare documentară din cele patru fascicule tematice ale Dicționarului de biblioteconomie și bibliografie, publicate de Biblioteca Națională Martynas Mažvydas a Lituaniei, au fost incluși în cea mai mare bancă de termeni cu acces liber de pe internet.

În concluzie, rezultatele gestionării computerizate a terminologiei din domeniul analizat se bazează în principal pe resurse terminologice tipărite sau pe standarde. O bază de date terminologică pentru comunicarea documentară ar fi necesară, însă această formă de gestionare a terminologiei nu are perspective clare din cauza lipsei organizării și coordonării activităților.

CONCLUZII

La începutul secolului al XX-lea, resursele terminologice pentru comunicarea documentară erau elaborate de persoane individuale; ulterior, cercetătorii și colectivele științifice s-au implicat în activitatea de gestionare textuală a terminologiei. Începând cu anii 1950 au fost elaborate dicționare de termeni, însă etapa gestionării sistematice a terminologiei poate fi considerată perioada anilor 1980–1990.

În acea perioadă, în cadrul Departamentului de Cercetare al Bibliotecii Naționale Martynas Mažvydas a Lituaniei a fost înființat Sectorul de Terminologie și a fost constituit un colegiu editorial interinstituțional pentru examinarea termenilor care alcătuiau fasciculele tematice ale Dicționarului de biblioteconomie și bibliografie; totodată, a început colaborarea cu terminologii Institutului Limbii Lituaniene. Au existat încercări de participare la proiecte internaționale de elaborare a unui dicționar multilingv de termeni de biblioteconomie și informare, dar resursa terminologică preconizată nu a fost creată.

Odată cu începerea unei noi etape de standardizare a terminologiei, colaborarea cu Departamentul de Standardizare al Lituaniei și cu instituția de supraveghere a limbii — Comisia de Stat pentru Limba Lituaniană — a devenit esențială. Rezultatele acestei activități se reflectă în standardele lituaniene din domeniul informației și documentării, precum și în baza de date terminologică a Departamentului de Standardizare al Lituaniei.

Gestionarea terminologiei este realizată de profesioniști și cercetători din domeniile respective, care participă la grupuri de lucru și îndeplinesc atribuții de experți. Utilizatorii pot folosi termeni lituanieni de comunicare documentară, gestionați la diferite niveluri, pentru

80

Nijolė Bliūdžiuvienė

Dokumentinės komunikacijos lietuviškieji terminologiniai ištekliai

resursele terminologice ale comunicării: cărți didactice, manuale, publicații științifice, dicționare terminologice normative tipărite și standarde, baze de date și bănci de termeni. Totuși, nici în prezent nu există o instituție care să coordoneze activitatea de gestionare a terminologiei comunicării documentare și care să poată stimula cercetarea terminologică și să asigure o activitate consecventă de gestionare și normare a termenilor în Lituania.

LITERATURĂ ȘI SURSE

Bibliotekininkystė 97. 1998: Bibliotekininkystė 97. Bibliotekininkystės ir bibliografijos terminologija, Vilnius: Biblioteca Națională a Lituaniei Martynas Mažvydas.

Biržiška V. 1918. Apie knygas ir knygynėlius, Voronežas: Lietuvos reikalų komisariato sp.

Biržiška V. 1931–1941. Lietuviškoji enciklopedija. T. 1–10, Kaunas: Spaudos fondas.

Biržiška V. 1953–1956. Lietuvių enciklopedija. T. 1–12, Boston, Mass.: Lietuvių enciklopedijos leidykla.

Bliūdžiuvienė N. 1998: Pagrindinės bibliotekininkystės sąvokos Vaclovo Biržiškos redaguotose enciklopedijose. – Terminologija 5, 147–150.

Bliūdžiuvienė N. 2001: Lietuviškasis bibliotekininkystės terminų žodynas: samprata ir rengimo programa. – Bibliotekininkystė 2000. Bibliotekų fondai ir skaitytojai, 70–74.

Bliūdžiuvienė N. 2006: Profesiniai terminai internetiniame Europos žodyne Eurovoc: dokumentų, spaudos, leidybos terminai. – Informacija ir biblioteka 2, 13–15; 3, 12–13.

Bliūdžiuvienė N., Rimša, V. 1999: Bibliotekininkystės ir bibliografijos terminų žodynas. 4: Bibliotekos fondai, Vilnius: Lietuvos nacionalinė Martyno Mažvydo biblioteka.

Černiauskaitė V. 1994: Bibliotekininkystės ir bibliografijos terminų žodynas. 3: Bibliografija, Vilnius: Lietuvos nacionalinė Martyno Mažvydo biblioteka.

Dուբauskas S. 1997: Vaclovas Biržiška – lietuvių bibliotekininkystės terminijos pradininkas. – Knygotyra 33, 173–177.

Tezaurul EUROVOC. Disponibil online: http://www3.lrs.lt/pls/ev/ev.main (accesat la 2012-12-04).

EuroTermBank. Disponibil online: http://www.eurotermbank.com/ (accesat la 2012-12-04).

Gaivenis K. 2002: Lietuvių terminologija: teorijos ir tvarkybos metmenys, Vilnius: Lietuvių kalbos instituto leidykla.

Janonis O. 2009: Bibliografijos teorija: mokomoji knyga, Vilnius: Vilniaus universiteto leidykla.

Keinys St. 1994: Žodis bibliografijos terminų vartotojui. – Bibliotekininkystės ir bibliografijos terminų žodynas. 3: Bibliografija, Vilnius: Lietuvos nacionalinė Martyno Mažvydo biblioteka, 9–14.

KEŽ 1997 – Knygotyra: dicționar enciclopedic, Vilnius: Alma littera.

Kisinas I. 1956. Bibliotekinės ir bibliografinės terminologijos žodynas, Vilnius: Lietuvos TSR Knygų rūmai.

Knygotyra: vadovėlis, Vilnius: Vilniaus universiteto leidykla, 2006.

Kolesinskienė N. 1990: Bibliotekininkystės ir bibliografijos terminų žodynas. 1: Katalogavimas; Katalogų ir kartotekų sistema, Vilnius: Lietuvos nacionalinė Martyno Mažvydo biblioteka.

Kolesinskienė N., Balsienė A. 1991: Bibliotekininkystės ir bibliografijos terminų žodynas. 2: Dokumentas; Leidinys; Leidyba, Vilnius: Lietuvos nacionalinė Martyno Mažvydo biblioteka.

Banca de termeni a Republicii Lituania. Disponibil online: http://terminai.vlkk.lt/pls/tb/tb.search (accesat la 2012-12-04).

Baza de date terminologică a Departamentului de Standardizare din Lituania. Disponibil online: http://www.lsd.lt/typo_new/index.php?id=159 (accesat la 2012-12-04).

Dicționar multilingv de terminologie biblioteconomică: proiect internațional. Disponibil online: http://www2.arnes.si/~ljnuk4/multi/multi.html (accesat la 2012-12-04).

Ralyte A., Rimša V. 1989: Lietuvių bibliotekininkystės terminologijos raida ir tvarkyba: nuo ištakų iki 1989 m., Vilnius: Lietuvos nacionalinė M. Mažvydo biblioteka.

Rimša V. 1998: Bibliotekininkystės ir bibliografijos terminų standartizavimas. – Šiandien aktualu, II pusm., 38–43.

Terminologija | 2012 | 19

81

Rimša V. 1999: Mokslinio tyrimų skyriaus darbai (1989–1998 m.). – Bibliotekininkystė 98. Lietuvos nacionalinės M.Mažvydo bibliotekos veikla (1989–1998), 94–108.

Ruzgas V. 1937: Bibliotekoms vadovėlis, Kaunas: Sakalas.

Stonienė V. 1990: Knygotyros pagrindai: mokymo priemonė, Vilnius: Vilniaus universiteto leidykla.

Stonienė V. 2006: Aiškinamasis terminų žodynėlis. – Knygotyra: vadovėlis, Vilnius: Vilniaus universiteto leidykla, 347–396.

Trečiokaitė A. 1969: Informatikos terminų žodynas, Vilnius: Respublikinis mokslinės-techninės informacijos ir propagandos institutas.

Trečiokaitė A. 1983: Mokslinės ir techninės informacijos terminų žodynas, Vilnius: Vyriausioji enciklopedijų redakcija.

Trečiokaitė A. 1993: Informacijos terminų žodynas, Vilnius: Lietuvos informacijos institutas.

ŽE 1997 – Enciclopedia jurnalismului, Vilnius: Pradai.

RESURSELE TERMINOLOGICE LITUANIENE ALE COMUNICĂRII DOCUMENTARE

Articolul își propune să analizeze planificarea terminologică în comunicarea documentară, al cărei domeniu cuprinde toate ariile legate de crearea, publicarea, prelucrarea, conservarea și accesul la documente, precum și să determine metodele aplicate și rezultatele obținute în planificarea terminologică și terminografie. Comunicarea documentară acoperă o gamă largă de domenii: documentologia, biblioteconomia, știința cărții, bibliografia, teoria informației științifice, tipografia, clasificarea, serviciile de informare, resursele informaționale, bazele de date etc.

Articolul oferă o prezentare generală a metodelor de planificare terminologică aplicate în domeniul comunicării documentare, cercetează contribuția persoanelor și instituțiilor la crearea terminologiei lituaniene a comunicării documentare și analizează dezvoltarea principalelor resurse terminologice lituaniene din acest domeniu în ultimele două decenii.

Analiza efectuată permite concluzia că în acest domeniu au fost aplicate patru metode de planificare terminologică, pentru a pune bazele unei terminologii normative lituaniene și a fundamenta dezvoltarea sa ulterioară. Activitatea terminologică în comunicarea documentară cuprinde crearea și normalizarea termenilor, alcătuirea dicționarelor, elaborarea standardelor terminologice și crearea bazelor de date, deși nu există nicio instituție responsabilă de coordonarea gestionării terminologiei.

Primit la 2012-12-05

Nijolė Bliūdžiuvienė Vilniaus universitetas Saulėtekio al. 9, I rūmai, LT-10222 Vilnius E. paštas [email protected]

82

Nijolė Bliūdžiuvienė

Dokumentinės komunikacijos lietuviškieji terminologiniai ištekliai