СОЦИАЛИНĖS LINGVISTIKOS PROBLEMOS

LIETUVIŲ KALBOTYROS KLAUSIMAI, XIX (1979)

Nijolė MÄRKENĖ

FUNCȚIONAREA ȘI PREDAREA LIMBII RUSE ÎN ÎNVĂȚĂMÂNTUL SUPERIOR DIN RSS LITUANIANĂ

În ultima vreme, problemele dezvoltării funcționale a limbilor au devenit obiect de studiu al sociolingvisticii. Lingvistica sovietică a avut un rol decisiv în dezvoltarea și soluționarea problemei funcționării limbilor (Deșeriev I. D., 1966, 1968).

Odată cu dezvoltarea funcțiilor sociale ale limbilor literare naționale în perioada sovietică, lingviștii au acordat o atenție sporită studierii aprofundate a problemelor funcționării limbilor naționale individuale. Aceste probleme sunt abordate și în lucrările lingviștilor lituanieni (Kruopas J., 1967; Mihalcenko V. Iu., 1975).

Totuși, problema repartizării funcțiilor sociale ale limbilor rusă și lituaniană în diferite sfere ale vieții sociale a poporului lituanian rămâne nestudiată. Această problemă nu a făcut obiectul unei cercetări speciale. În particular, un domeniu de utilizare a limbii ruse atât de specific, mai ales în condițiile revoluției tehnico-științifice, precum învățământul superior, nu a fost cercetat. Informații despre funcționarea limbii ruse în diferite republici se găsesc doar în lucrarea lui I. D. Deșeriev (1976). Nu s-au desfășurat cercetări ample care să descrie particularitățile funcționării celei de-a doua limbi în sfera menționată și problemele interacțiunii dintre limbile lituaniană și rusă în procesul de predare a celei din urmă. Pe de altă parte, în prezent există deja anumite premise științifice pentru cercetări în această direcție. V. Iu. Mihalcenko a studiat problemele dezvoltării bilingvismului național-rus, abordând și etapa a IV-a a dezvoltării bilingvismului lituanian-rus¹. Astfel, în opinia sa, „analiza materialului din chestionare și datele discuțiilor cu informatorii atestă extinderea funcțiilor celei de-a doua limbi în etapa a patra, comparativ cu celelalte etape ale bilingvismului” („Развитие...“, 1976, p. 340).

Actualitatea problemei formulate și necesitatea studierii acestei chestiuni sunt subliniate și de alți autori. „Este firesc ca, în etapa actuală de dezvoltare a societății noastre, cunoașterea limbii ruse să devină o necesitate interioară pentru fiecare om sovietic, cu atât mai mult pentru specialistul cu studii superioare. Este necesar să analizăm problemele actuale ale predării limbii ruse în instituțiile de învățământ superior și în instituțiile de învățământ mediu de specialitate din republica noastră și să conturăm căile de îmbunătățire în continuare a acestei componente importante a procesului de instruire și educare pentru pregătirea specialiștilor” (K. Žukauskas, 1976).

Să examinăm problemele funcționării limbii ruse în învățământul superior pe fundalul general al raportului dintre funcțiile sociale ale limbilor lituaniană și rusă în republică.

În perioada sovietică, poporul lituanian a obținut succese remarcabile în toate domeniile vieții economice, sociale și culturale. Acest lucru nu putea

¹ Ne alăturăm delimitării celor patru etape ale dezvoltării bilingvismului, prezentate în literatura metodică și în această carte („Развитие...“, 1976).

53

să nu se reflecte asupra limbii lituaniene, în special asupra lexicului și frazeologiei sale, aflate sub influența noilor fenomene din viața poporului lituanian. Realitatea sovietică și politica națională leninistă au deschis noi posibilități pentru dezvoltarea limbii lituaniene, în special pentru funcțiile sale sociale. Dintre cele 22 de domenii de utilizare evidențiate de Iu. D. Deșeriev (1976, p. 299), în 18 rolul principal îi revine limbii lituaniene. Alături de lituaniană, rusa joacă un rol important în viața Lituaniei. Tipul principal de bilingvism a devenit bilingvismul lituaniano-rus (Vidugiris A., Karaliunas S., 1972).

Limba lituaniană este utilizată în toate domeniile vieții sociale și culturale ale republicii. Ea este, de asemenea, principala limbă de instruire în instituțiile de învățământ superior din Lituania. Se pot distinge mai multe funcții pe care le îndeplinește limba rusă în învățământul superior: a) rusa ca obiect de predare; b) rusa ca limbă de instruire; c) rusa ca mijloc de însușire a specialității; d) rusa ca mijloc de comunicare interetnică.

În anul universitar 1976/77, grupele cu limba rusă de instruire din instituțiile de învățământ superior ale republicii reprezentau 11% din numărul total al grupelor academice. În plus, rusa este folosită în instituțiile de învățământ superior ca mijloc de însușire a specialității, deoarece literatura de specialitate în limba lituaniană este insuficientă în diferite ramuri ale științei. Desigur, în republică se publică materiale didactice pentru instituțiile de învățământ superior. În 1970, în republicile baltice au fost publicate 400 de titluri destinate instituțiilor de învățământ superior (Deșeriev Iu. D., 1976). În prezent, volumul informațiilor științifice și tehnice crește foarte rapid, astfel încât întreaga literatură științifică și politică mondială de bază practic nu poate fi tradusă în limbile republicilor unionale (inclusiv în lituaniană). În plus, viitorii specialiști trebuie să se familiarizeze cu realizările științifice ale cercetătorilor din celelalte republici unionale. Toate acestea contribuie la dezvoltarea bilingvismului național-rus și la extinderea vocabularului prin terminologia de specialitate. Sunt de interes următoarele întrebări: în ce măsură este folosită rusa ca mijloc de însușire a specialității, care este raportul dintre funcțiile limbii materne și ale celei de-a doua limbi în acest domeniu și cum se distribuie domeniile de utilizare a limbilor rusă și lituaniană.

Folosirea limbii ruse ca mijloc de însușire a specialității este strâns legată de utilizarea ei ca obiect de predare: fără un volum și un nivel suficient de cunoștințe de limba rusă, viitorul specialist nu poate citi literatura din ramura științifică respectivă, iar aceasta este publicată inițial tocmai în limba rusă. Prin urmare, predarea limbii ruse în instituțiile de învățământ superior, ca și în școală, trebuie să fie orientată spre un scop precis. În sens larg, scopul învățării celei de-a doua limbi este „formarea orientată spre un scop a bilingvismului național-rus” (Jura vlev V. K., 1976). Deși, teoretic, treapta IV de dezvoltare a bilingvismului național-rus este nivelul stăpânirii desăvârșite a primei și a celei de-a doua limbi, în condițiile republicii se justifică pe deplin una dintre sarcinile principale stabilite de programa universitară („Programa…”, 1965) — completarea lacunelor din cunoștințele celei de-a doua limbi dobândite de bilingvi în etapele precedente ale dezvoltării bilingvismului. În acest caz, rusa va servi drept obiect de predare. Așadar, în ultimă instanță, predarea limbii ruse în instituțiile de învățământ superior nu este un scop în sine, ci urmărește formarea orientată a bilingvismului la cea mai înaltă treaptă a dezvoltării sale, adică dezvoltarea capacității și a deprinderilor de a folosi alternativ limba maternă și rusa în activitatea practică de zi cu zi. În acest sens, problemele interferenței rămân de actualitate, deoarece în procesul interacțiunii dintre limbi (maternă și a doua

54

și a doua), influența limbii materne trece în prim-plan. Interferența este neutralizată prin predarea celei de-a doua limbi în școala medie. Fără îndoială, apropierea tipologică dintre limbile lituaniană și rusă contribuie la acest lucru. Totuși, după cum arată practica, manifestările reziduale ale influenței limbii materne persistă și ulterior, afectând, la rândul lor, corectitudinea și cultura vorbirii studenților.

Se poate evidenția și o a doua sarcină esențială a predării universitare: asigurarea însușirii de către studenți a stilului științific specific ramurii respective. Programele existente pentru cursul practic indică într-o anumită măsură lucrul cu lexicul profesional, însă acesta este reprezentat insuficient. S-a constatat că majoritatea bilingvilor cunosc termenii de bază în limba rusă, dar aproximativ 16% dintre cei examinați nu stăpânesc nici măcar termenii ruși de bază din specialitatea lor, ceea ce îi privează, practic, de posibilitatea de a folosi a doua limbă în procesul de însușire a specialității („Dezvoltarea...”, 1976, p. 339). Acest lucru afectează negativ pregătirea viitorilor specialiști, întrucât literatura de specialitate din diferite ramuri ale științei nu este disponibilă în volum complet.

Se pune problema alcătuirii unui vocabular minim (terminologic), necesar pentru lectura literaturii de specialitate în a doua limbă. Nu a fost studiată problema stabilirii rolului lexicului internațional în procesul de lectură și de înțelegere a textelor de specialitate.

Cercetarea vocabularului terminologic minim și identificarea nucleului terminologic al diferitelor ramuri ale științei, fără de care comunicarea profesională în a doua limbă și lectura literaturii de specialitate sunt imposibile, ar putea contribui la clarificarea acestei probleme.

Sunt necesare aici cercetări speciale, menite să identifice vocabularul terminologic minim și să studieze gradul de însușire a acestuia de către studenți. Pe de altă parte, este important să se stabilească dacă studentul înțelege și poate reda în a doua limbă un text din specialitatea sa, să prezinte o comunicare etc.

La treapta IV de dezvoltare a bilingvismului național-rus, rusa este folosită, după observațiile noastre, atât ca mijloc de instruire, cât și ca mijloc de comunicare interetnică. Specificul vieții studențești contemporane (excursii cu scop didactic și cognitiv, legături internaționale, dezvoltarea mișcării sportive și a activității artistice de amatori, munca în detașamentele studențești de construcții, colective academice multinaționale etc.) contribuie în mare măsură la aceasta. Este necesar să se stabilească domeniile în care rusa este folosită ca mijloc de comunicare interetnică și să se determine pentru ce tipuri de activitate verbală (lectură, ascultare, scriere) este caracteristică utilizarea limbii de comunicare interetnică în mediul studențesc.

Identificarea particularităților folosirii limbii ruse este de actualitate, deoarece, în etapa actuală a dezvoltării sociolingvisticii, funcțiile acesteia în domenii distincte de utilizare nu au fost cercetate. Este probabil ca asemenea cercetări să stabilească factorii care influențează aspectele esențiale și conținutul procesului de predare și să-l ajute, de asemenea, pe profesor să-și organizeze activitatea cu studenții astfel încât aceștia să dobândească, în procesul învățării limbii ruse, cunoștințele și deprinderile lingvistice cele mai importante pentru activitatea lor practică ulterioară. O asemenea cercetare are și o importanță teoretică. Studierea detaliată și aprofundată a situației utilizării limbii ruse în acest domeniu ar contribui la indicarea unor posibile căi de optimizare a procesului de învățare a celei de-a doua limbi, ceea ce ar favoriza creșterea culturii vorbirii.

Punând problema funcționării limbilor într-un domeniu sau altul, trebuie să se țină seama de specificul fiecăruia, de posibilitatea sau imposibilitatea de a

55

interpretării calitative a datelor statistice. Astfel, exprimarea cantitativă a cercetării aplicate unor sfere distincte de utilizare a limbii ruse va fi diferită, deoarece sferele însele se deosebesc prin natura și amploarea lor. Dacă folosirea limbii ruse ca mijloc de instruire îi privește doar pe unii studenți și parametrii și tendințele ei de dezvoltare pot fi stabilite cu precizie, aplicarea limbii ruse ca mijloc de comunicare interetnică se pretează foarte greu unei interpretări cantitative: datele chestionarelor redau mai puțin exact imaginea utilizării detaliate a limbii ruse. Toți studenții ajung să folosească limba rusă atât ca obiect de predare, cât și ca mijloc de însușire a unei specialități, iar tocmai această funcționare a limbii impune cu stringență necesitatea identificării interacțiunii dintre limbi în procesul de învățământ și a problemelor limbii ruse ca mijloc de comunicare interetnică.

Întrucât nu toți elevii din școala medie însușesc suficient de bine nivelul III de dezvoltare a bilingvismului național-rus (Мажу-лис Ф., 1969; Михальченко В., 1971), problema interacțiunii dintre limbi și a influenței limbii materne asupra vorbirii studenților în limba rusă rămâne actuală. În vorbirea bilingvilor se întâlnesc abateri la nivel fonetic, lexical, gramatical și stilistic („Развитие…“, 1976, с. 336—340). Totuși, spre deosebire de școala medie, asemenea abateri nu sunt caracteristice tuturor studenților, ci numai celor care nu au însușit suficient de bine normele vorbirii în limba rusă. De aceea, este deosebit de actual să se clarifice: a) frecvența abaterilor la diferite niveluri; b) parametrii sociali care determină persistența interferenței după etapa IV de dezvoltare a bilingvismului național-rus; c) rolul instruirii universitare în cea de-a doua limbă în formarea deprinderilor studenților de însușire a stilului științific și a terminologiei ramurii științifice respective; d) temele de gramatică a căror însușire insuficientă provoacă interferență; e) specificul manifestării interferenței în procesul de însușire a stilului științific.

În opinia noastră, delimitarea a două aspecte ale procesului de predare a limbii ruse — completarea lacunelor din cunoștințele de limba a doua dobândite de bilingvi în etapele anterioare ale dezvoltării bilingvismului național-rus, precum și problema însușirii stilului științific și a minimului terminologic — este foarte importantă și actuală, deoarece tocmai acestea determină specificul predării limbii ruse în învățământul superior în perioada actuală.

O asemenea abordare amplă a problemei, care ține seama de situația de fapt privind utilizarea limbii ruse în învățământul superior, ar permite nu numai identificarea principalelor funcții sociale ale limbii ruse și a principalelor sfere în care se manifestă interferența, ci și, în cele din urmă, fundamentarea științifică a recomandărilor pentru elaborarea programei cursului practic de limba rusă.

Литература

Kruopas J. Lietuvių literatūrinės kalbos vystymasis praeityje ir tarybiniais metais. – Kn.: Lietuvių kalba tarybiniais metais. V., 1967.

Видугирис А., Каралюнас С. К вопросу о типах двуязычия в Литовской ССР. – В кн.: Проблемы двуязычия и многоязычия. М., 1972.

Дешериев Ю. Д. Закономерности развития языков в советском обществе. – М., 1966.

Дешериев Ю. Д. Проблемы функционального развития языков и задачи социолингвистики. – В кн.: Язык и общество. М., 1968.

Дешериев Ю. Д. Закономерности развития литературных языков народов СССР в советскую эпоху. Развитие общественных функций литературных языков. – М., 1976.

Жукаускас К. Совершенствуем обучение русскому языку. – Tarybinė mokykla, 1976, Nr. 4.

56

Журавлёв В. К. Принцип учета соотношения функций русского языка и родного языка в методике преподавания русского языка нерусским. — В кн.: Тезисы докл. науч. конф. Нальчик, 1976.

Мажулис Ф. Об интерференции при изучении глаголов прошедшего времени. — В кн.: За развитие методики обучения русскому языку и литературе в литовской школе. Каунас, 1969.

Михальченко В. Ю. Особенности речи учащихся в условиях литовско-русского двуязычия. — В кн.: Взаимодействие языков в процессе обучения. Вильнюс, 1971.

Михальченко В. Ю. О функционировании языков в Литовской ССР. — В кн.: Социолингвистические проблемы развивающихся стран. М., 1975.

Программа по практическому курсу русского языка для национальных групп вузов союзных и автономных республик. — М., 1965.

Развитие национально-русского двуязычия. — М., 1976.

Кафедра русского языка Шяуляйский педагогический институт им. К. Прейкшаса

RUSŲ KALBOS FUNKCIONAVIMO IR DĖSTYMO LIETUVOS TSR AUKŠTOJO MOKSLO SFEROJE KLAUSIMU

Reziumė

Rusų kalba Lietuvos TSR aukštojo mokslo sferoje atlieka šias funkcijas: a) ji yra dėstymo dalykas, b) 11% akademinių grupių mokymosi kalba, c) specialybės įsisavinimo ir d) tautų bendravimo priemonė. Norint nustatyti pagrindines rusų kalbos visuomenines funkcijas, interferencijos pasireiškimo pagrindines sferas ir ypač moksliškai pagrįsti rusų kalbos praktinio kurso ir programos sudarymo rekomendacijas, siūloma išaiškinti štai ką: a) nukrypimų nuo norminės rusų kalbos dažnumą fonetikoje, leksikoje, gramatikoje ir stilistikoje, b) socialinius parametrus, sąlygojančius interferencijos išlikimą, įsisavinus IV laipsnio lietuvių-rusų dvikalbystę (baigus aukštąją mokyklą), c) antrosios (rusų) kalbos mokymosi reikšmę aukštojoje mokykloje, formuojant studentų mokslinio stiliaus ir atitinkamos mokslo šakos įsisavinimo įgūdžius, d) gramatines temas, kurias nepakankamai įsisavinus, pasireiškia interferencija, e) interferencijos pasireiškimą, įsisavinant mokslinį stilių.

1