MOKSLO KALBOS KULTŪROS IR TERMINOLOGIJOS PROBLEMOS

LIETUVIŲ KALBOTYROS KLAUSIMAI, XXIV (1985)

INA DRUVIETE

REFLECTAREA CONCEPTELOR MEDICALE ÎN LITERATURA DE POPULARIZARE ȘTIINȚIFICĂ

În prezent se resimte nevoia de a analiza funcționarea termenilor din diverse domenii ale științei și tehnicii, pe baza cercetării unui material amplu. Este importantă observarea funcționării termenilor în literatura științifică de specialitate, precum și a utilizării lor în publicații de popularizare științifică, prelegeri, emisiuni radio și televizate și, mai departe, a trecerii termenilor în vocabularul uzual, așa-numitul proces de determinologizare¹.

Prezentul studiu este consacrat cercetării (pe baza materialului din limba letonă) reflectării conținutului unui concept științific² din științele medicale în sfera popularizării științifice, adresată cititorului sau ascultătorului nespecialist. Într-un text de popularizare științifică, alături de termenul științific codificat, validat în texte de specialitate, se admite și se folosește pe scară largă utilizarea unor echivalente neterminologice — sinonime stilistice, denumiri populare și învechite, termeni profesionali și chiar argotisme. În plus, în textele de popularizare științifică nu există interdicția de a varia exprimarea conceptului, care în cadrul aceluiași text poate fi reprezentat printr-un termen științific internațional, un termen-dublură bazat pe limba proprie, o denumire populară, o perifrază și așa mai departe.³

Cercetarea modalităților de reflectare a conceptelor din științele medicale prezintă interes din mai multe motive:

1. În a doua jumătate a secolului XX, științele medicale se dezvoltă rapid. Dacă la începutul secolului erau cunoscute aproximativ 5 mii de denumiri de boli, în zilele noastre sunt aproximativ 30 de mii⁴. Apar mereu noi metode de tratament, noi aparate medicale și medicamente. Explozia de concepte noi impune și un număr corespunzător de termeni noi.

¹ Blinkena A. Terminologizācijas un determinoļizācijas procesi mūsdienu latviešu valodā.— LPSR ZA Vēstis, 1973, Nr. 2, 103.—107. lpp.

² Conceptul științific este ansamblul trăsăturilor esențiale ale unui obiect, rezultatul cunoașterii obiectului realității obiective la o anumită etapă a dezvoltării științei.

³ Ср.: Брагина А. А. Значение и оттенки значения в термине.— В кн.: Терминология и культура речи. М., 1981, с. 52.

⁴ Lazovskis I. Ārsts un valoda.— Literatūra un Māksla, 1981, 23.I, 6. lpp.

54

2. Prin tradiție, termenii medicali se formează pe baza limbilor latină și greacă, de exemplu: vaskulīts, elektroforēze, pulmonologs. În ultima vreme crește numărul termenilor împrumutați din limbile în care fenomenul respectiv a fost denumit pentru prima dată, de exemplu: kūrorts (germ. Kurort), šoks (fr. choc), predominând termenii împrumutați din limba engleză, de exemplu: kompaunds, inbridings.

3. Termenii medicali prezintă unele particularități în comparație cu termenii din alte științe. Pentru desemnarea unor concepte se folosesc eponime — numele unui medic, al unui bolnav, al unei personalități istorice, al unui erou dintr-o operă literară etc., de exemplu: Edipa kompleks, Sārko—Mari slimība. Unii termeni sunt sugestivi și simbolici, de exemplu: kaķa dzirnavu fenomens, strādājošās sievas sindroms. Pentru a înțelege sensul unui astfel de termen, este necesar să-i cunoaștem istoria apariției.

4. În vorbirea populară există de multă vreme numeroase denumiri de etimologii diferite, folosite pentru a desemna boli, simptomele acestora, metode de tratament, medicamente, plante medicinale etc. Printre ele se întâlnesc dialectisme, cuvinte de „etimologie populară”, denumiri perifrazice și barbarisme. Astfel de cuvinte și sintagme sunt larg răspândite și apar frecvent în vorbirea cotidiană, adesea chiar și în textele tipărite, de exemplu: dilonis, sirdstrieka, šprices, nolēmēts. Uneori, denumirile de acest fel sunt puse între ghilimele.

5. Având în vedere procesul de integrare lingvistică globală și situația de bilingvism din RSS Letonă, coordonarea termenilor medicali letoni și ruși capătă o anumită importanță⁵. Totuși, trebuie evitată traducerea literală dintr-o limbă în alta.

6. Deoarece majoritatea populației intră zilnic în contact cu problemele și instituțiile medicale, iar interesul pentru realizările medicinei practice și ale științei medicale este în continuă creștere, problema modalităților optime de exprimare a conceptelor și fenomenelor medicale capătă o importanță majoră.

Pentru a familiariza publicul cu noțiunile fundamentale de medicină, în RSS Letonă sunt publicate revista „Veselība” („Sănătatea”), precum și numeroase cărți și broșuri. Revista „Zinātne un Tehnika” („Știință și tehnică”) contribuie, de asemenea, la educația medicală. Pe baza revistelor menționate și a aproximativ 30 de cărți și broșuri publicate în perioada 1981—1983, s-a constatat că modalitățile de redare a conceptelor medicale în textele destinate nespecialiștilor sunt diverse. Le prezentăm pe cele mai importante.

I. Folosirea în textele de popularizare științifică a termenilor din limbile latină sau greacă, la fel ca în literatura de specialitate, de exemplu: Apendix vermiformis atrodas aklās zarnas lejasdaļā.

⁵ A se vedea: Daugate E. J. Stilul funcțional al științei și tehnicii — un factor important în dezvoltarea limbii letone moderne.—În: Semantikas problēmas. Rīgā, 1982, 83.—88. lpp.

55

II. Utilizarea termenului internațional gramaticalizat:

1) fără explicații, de exemplu: Lipidi var iziet cauri asinsvadu endotēlijam un radīt ateromatozās pangas;

2) explicarea termenului internațional printr-un termen-dublură în limba letonă sau printr-o sintagmă explicativă. Unitatea explicativă este pusă între paranteze, separată printr-o linie de pauză sau prin cuvintele jeb, resp. etc., de exemplu: Mazuļiem nav novērota nosliece uz otītiem (auss iekaisumiem);

3) indicarea funcției sau a unei caracteristici a conceptului, de exemplu: Ceptos ēdienos ir akroleins — viela, kas kairina aknas;

4) prezentarea etimologiei termenului, de exemplu: Vērojama bioloģisko ritmu akrofāzes (no grieķu akron — virsotne) nobīde;

5) explicarea termenului sub forma unei definiții, de exemplu: Par hemangiomām sauc labdabīgus audzējus, kas attīstās no asinsvadu sienas.

III. Utilizarea termenului cu bază letonă:

1) fără explicații, de exemplu: Tremes cēloņi jāmeklē bioloģiskās atšķirībās. Slimība sākas ar drebuļi;

2) explicarea esenței termenului leton, de exemplu: Ar jēdzienu „ievaīdīšanās ceļi“ saprot vaidu, kā zāles nokļūst organismā;

3) indicarea între paranteze a termenului în limba originală, de exemplu: Ilgi par neārstējamu uzskatīja Laundabīgo mazasinību (anaemia perniciosa);

4) adăugarea termenului internațional la termenul leton, prin diferite mijloace, de exemplu: Uz ādas parādās viegli sārti plankumi (rozeolas).

IV. Utilizarea în paralel, în cadrul aceluiași text, a termenului internațional și a celui leton sau a unei denumiri cu caracter neterminologic, de exemplu: Nieru pārstādīšana ir iespējama. Jau izdarītas vairākas nieru transplantācijas operācijas.

V. Înlocuirea termenului specializat cu o denumire populară — o denumire cu caracter neterminologic. Astfel de denumiri sunt adesea puse între ghilimele, de exemplu: Bērns piedzimis ar zaķa lūpu. „Caurs miegs“ var kļūt par īpašu problēmu.

VI. Evidențierea unui termen științific nou-creat în titlul unui articol sau al unei prelegeri, urmată de explicarea conținutului său în text, de exemplu: Kas ir gerontoloģija? (Titlu) Gerontoloģija ir zinātne par novecošanos.

VII. Anexarea la text a unui glosar de termeni utilizați în text.

Problema constă în alegerea, pentru fiecare caz concret, a uneia dintre modalitățile menționate mai sus, care sunt în sine ireproșabile. În acest sens, trebuie luați în considerare o serie de factori decisivi: precizia științifică a exprimării, nivelul cunoștințelor de specialitate ale destinatarului, vârsta acestuia, nivelul general de educație (acest aspect trebuie luat în considerare la ținerea prelegerilor; în textul tipărit trebuie să ne orientăm

56

la un nivel mediu de cunoștințe de specialitate), tradiționalitatea și răspândirea termenului, aspectul culturii vorbirii, gustul personal al autorului, precum și factorii psihologici, care joacă un rol important în textele pe teme medicale.

Problema dacă termenul științific este potrivit în textele de popularizare a științei se soluționează și în zilele noastre în moduri diferite⁶. Majoritatea specialiștilor recunosc în prezent că familiarizarea rezonabilă a cititorului nespecialist cu termenii de specialitate din diverse ramuri ale științei este necesară. Acest lucru corespunde atât cerințelor revoluției științifico-tehnice, cât și nivelului sporit de cultură și educație al populației. Tendința crescândă de a folosi termeni internaționali și specializați se observă și în literatura medicală de popularizare a științei. Trebuie avut în vedere că, atunci când cititorul este familiarizat cu un termen nou, este necesar să se procedeze treptat. Dacă autorul sau redactorul articolului nu este sigur că termenul utilizat este înțeles de majoritatea cititorilor, este necesar să-i arate etimologia, să-i explice conținutul, să folosească sintagme descriptive sau să-i dezvăluie esența prin context⁷.

Uneori se conturează o diferență între sensul specializat al unui termen științific și sensul său atât în vorbirea cotidiană, cât și în literatura de popularizare a științei. Oscilațiile semantice minore sunt pe deplin admisibile: este imposibil și nici nu este necesar ca nespecialistul să aprofundeze detaliile sensului unui termen științific și să stăpânească toate relațiile sale sistemice și contextuale. Dar, nu de puține ori, când intră în vocabularul uzual, termenul își lărgește și chiar își schimbă semantica. Astfel, termenul împrumutat din engleză stress, utilizat pe scară largă în literatura de specialitate cu sensul primar de „reacții de apărare ale organismului la acțiunea factorilor nefavorabili”, este folosit pe scară largă în practica vorbirii cu sensurile de „emoție”, „neplăceri”, „suprasolicitare nervoasă”. Termenul-dublură de origine letonă spriedze nu înlătură această discrepanță. O desemanitizare similară s-a produs și în cuvântul prieks, cunoscut în vorbirea colocvială cu sensurile de „surpriză”, „sperietură”, „încântare”⁸. Autorii și redactorii trebuie să țină seama de diferența dintre sensul strict științific și sensul uzual al unor asemenea cuvinte.

Profesorul Institutului Medical din Riga, I. Lazovskis, scrie: „Abținându-ne de la intenția de a traduce în letonă toți termenii internaționali, direcția principală a atacului trebuie îndreptată împotriva cuvintelor străine inoportune, care se traduc ușor în letonă-

⁶ Ср.: Мижневич А. Е. Термины в сфере популяризации знаний.— В кн.: Научно-техническая революция и проблемы культуры языка науки и терминологии: Тез. докл. и сообщ. Вильнюс, 1983, с. 63—65.

⁷ Skujinia V. Terminas kontekste.— Kalbos kultūra, 1983, sąs. 44, p. 19—26.

⁸ Ср.: Скворцов Л. И. Вопросы терминологии и терминотворчества в эпоху НТР.— В кн.: Терминология и культура речи. М., 1981, с. 11—12.

57

ză, mai ales dacă nu au devenit internaționali”⁹. În majoritatea limbilor există termeni-dubluri cu aceeași semantică. Se poate cădea de acord că este de preferat să se găsească un echivalent leton pentru cuvântul împrumutat, dacă acesta nu este alcătuit din elemente ale limbilor clasice, de exemplu, krustmija — engl. crossing-over, galētājšūnas — engl. killers. Este discutabilă practica introducerii unui termen leton în locul unui termen de largă circulație, creat pe baza limbilor clasice, de exemplu, metastāze — sriesumi. O datorie a celor care popularizează știința în republica noastră este introducerea rațională în uz a unor noi termeni letoni. Deși „fiecare cuvânt nou introdus seamănă cu o fereastră într-o casă părăsită, iar orice băiețel care trece pe lângă ea simte nevoia să arunce cu o piatră în ea”¹⁰, popularizarea constantă a formațiilor noi pe bază letonă le va ajuta să-și găsească mai repede locul în sistemul termenilor din știința medicală, explicând totodată esența noului termen pentru nespecialiști.

Factorii psihologici, încă insuficient studiați, joacă un rol important în alegerea mijloacelor de informare pentru textele medicale de popularizare a științei. Un număr considerabil de termeni medicali formați pe baza limbii materne au conotații nedorite. Din motive pur etice, în literatura de popularizare a științei se scrie de regulă nu aptaukošanās, ci adipozitāte, nu resns, ci korpulents, nu mirstība, ci letalitāte. Și în denumirea unor boli predomină tendința de a folosi termenul internațional.

În publicațiile de popularizare trebuie luat în considerare și așa-numitul complex al „văduvei colonelului”, din nuvela lui J. Smuul — tendința de a găsi o denumire mai demnă și mai științifică pentru propria boală.

Dacă analiza detaliată a factorilor care determină populația să prefere fie termenul leton, fie pe cel internațional ține de competența psiholingvisticii, trăsăturile esențiale ale psihologiei cititorului trebuie luate în considerare atât de lingviștii terminologi, cât mai ales de autorii și redactorii publicațiilor de popularizare a științei. Este de dorit ca cei care creează noi termeni medicali să țină seama de factori suplimentari, precum cei psihologici și emoționali. Selecția adecvată a celor mai bune mijloace de exprimare va contribui la răspândirea în continuare a cunoștințelor medicale, atât de necesare tuturor.

⁹ L a z o v s k i s I. Ārsts un valoda.—Literatūra un Māksla, 1981, 23.I, 6. lpp.

¹⁰ S e l j e H. Mana mūža stress.—Rīga, 1983, 77. lpp.