LIETUVIŲ KALBOTYROS KLAUSIMAI XL (1998)

Dalia PAKALNIŠKIENĖ

Universitatea din Klaipėda

CÂTEVA TRĂSĂTURI ALE EVOLUȚIEI SEMANTICE A VERBELOR INFIGATE ȘI CU TEMA ÎN sta

Verbele lituaniene infigate și cu tema în sta se caracterizează printr-o semantică aparte, o structură morfologică și particularități morfofonologice ale rădăcinii. Acest grup numeros de verbe (conform datelor din diverse surse, numărul lor depășește 1000) s-a format în anumite etape, dobândind trăsături noi și păstrând caracteristici arhaice (Pakalniškienė 1996). Articolul de față trece în revistă câteva particularități ale evoluției semantice a verbelor discutate.

1. Verbele cu infix și cele cu tema în sta din limbile baltice orientale au funcții specifice; prin urmare, este incontestabil că semantica categorială. a jucat un rol deosebit de important în formarea verbelor cu infix și a celor cu tema în sta din limbile baltice orientale. De aceea, ar trebui să rezumăm foarte pe scurt etapele dezvoltării semanticii abstracte.

1.1. Potrivit multor cercetători (Kuiper 1937: 202–203; Kölln 1969: 26; Kazlauskas 1968: 333), una dintre vechile valori ale infixului era cea terminativă. Verbele indo-europene desemnau o acțiune de durată determinată și se deosebeau de alte verbe prin unul dintre aspectele semanticii categoriale – caracterul acțiunii. Un alt aspect al semanticii categoriale – activitatea agentului și relația cu obiectul – nu era importantă în această etapă: verbele infigate puteau desemna atât o acțiune activă, cât și una spontană.

1.2. În limbile baltice de est, infixul, asemenea formantului sta, a dobândit o nouă valoare – cea mutativă – a cărei apariție este legată de formarea perechilor de verbe diatezale aflate în opoziție. Potrivit lui J. Stepanov (Stepanov 1976), în celelalte limbi indo-europene diateza nu avea importanță, caracterul acțiunii fiind mult mai important. În limbile baltice de est, unele rădăcini cu alternanță vocalică s-au diferențiat în privința diatezei, de exemplu: verčia / virsta, lenkia / linksta, daužia / dūžta, smėgia / sminga și așa mai departe. Între membrii opoziției s-a constituit o opoziție semantică categorială causativa / resultativa.

1.3. Pe baza acestei opoziții, în limba lituaniană s-a format și o nouă opoziție semantică derivațională durativa / terminativa, ai cărei membri se diferențiau în privința semanticii categoriale după caracterul acțiunii (verbe cu durată nedeterminată și determinată), de exemplu: šaukia / -šunka, kvėpia / kvimpa, žiba / žimba și altele asemenea.

55

2. Odată cu cea categorială s-a format și semantica specifică, concretă a verbelor discutate. Membrilor opoziției causativa / resultativa le este caracteristică semnificația de schimbare a structurii / modificare, de regulă, distrugere, demolare, îndoire / descompunere, prăbușire, înclinare (alte sensuri – de mișcare, de procese fiziologice sau psihice, de relații de posesie – sunt rare). O asemenea semantică lexicală se potrivea foarte bine ramificării rădăcinilor cu alternanță vocalică – sensurile categoriale ale verbelor s-au diferențiat strict în privința diatezei, cf.: smeigia (efect, acțiune activă, de obicei mecanică) / sminga (rezultat, acțiune spontană). Unele verbe cu infix și cu tema în sta-, care exprimă modificarea structurii, tind să dobândească sensuri noi. Perechile de verbe aflate în opoziție încep să se diferențieze prin grupurile semantice lexicale. Se pare că schimbările semantice observate nu sunt întâmplătoare; se poate distinge o anumită regularitate, o tendință.

2.1. Adesea, structura semantică a verbelor care exprimă modificarea structurii se îmbogățește cu sensuri de procese psihice sau fiziologice (aproximativ 10 la sută dintre rezultatele cercetate prezintă această trăsătură). De regulă, cauzativele cu tema în ia- exprimă o acțiune mecanică distructivă, iar rezultativele cu infix, respectiv cu tema în sta-, exprimă descompunerea, prăbușirea, înclinarea. Însă, alături de acestea, apar și sensurile menționate ale proceselor psihice sau fiziologice, cf.: 1 riėkti, riėkia, riėkė «a tăia o felie de pâine sau de cozonac; a desțeleni un ogor; a ara pentru prima dată…» / 2 rikti, rińka, riko «a se tulbura; a se descompune; a greși; a se încurca; a face ceva greșit», 3 rikti, riksta, riko «a se înrăutăți, a deveni grosolan, a se îmbăta, a se înfuria» (letonă riekt, riecu, riecu «a tăia felii» / rikt, rikst, rika «a greși, a se înșela»); svėgti, svėgia, svėgė «a arunca; a lovi; a ucide» / svįgti, svįnga, svįgo «a fi interesat, a-și dori foarte mult, a se deschide»; spriėgti, spriėgia, spriėgė «a da un bobârnac; a arunca; a azvârli» / sprýgti, sprýgsta, sprýgo «a lăcrima»; miėšti, miėšia, miėšė «a face un amestec; a amesteca; a dilua; a tulbura…» / mišti, myšta || mińša || mińšta, mišo «a se uni, a se amesteca; a se împrăștia, a se descompune…»; griežti, griežia, griežė «a tăia, a reteza, a trasa» / 1 grįžti, grįžta, grįžo «a se certa, a se încăiera; a se îndrăgosti»; rėižti, rėižia, rėižė «a încorda mușchii unei părți a corpului care se întinde sau se mișcă într-o anumită direcție» / rýžtis, rýžtasi, rýžosi «a hotărî ferm să facă ceva; a-și propune»; stiėpti, stiėpia, stiėpė «a ridica în sus; a continua, a întinde» / stįpti, stįmpa || stįpsta || stēm pa || stīm psta || ⁰stypsta, stipo «a înceta să trăiască; a muri; a suferi de foame, de lipsă de hrană, de frig; a înțepeni, a se întări» (letonă stiept, stie pju, stiepu «a întinde, a trage, a lărgi» / stipt, stipstu || stīpu, stipu «a se întări, a se întări»); trėkti, trėkia, trėkė «a strica, a distruge; a murdări, a păta» / trikti, trin ka, triko «a se descompune, a aluneca, a se deteriora; a se încurca, a se înfuria»; rėmti, rėmia, rėmė «a pune un reazem, a împinge; a ține; a construi» / 1 rìmti, rìmsta, rìmo «a fi, a deveni calm; a înceta să se miște, să facă zgomot», 2 rìmti, rìmsta, rìmo «a se sprijini» (letonă *remt, remju, rėmu «a se sprijini» / rimt, rimstu, rimu «a deveni calm, tăcut»); trėmti, trėmia, trėmė «a împinge înainte, a îndesa, a îndepărta; a înfrâna…» / trìmti, trìmsta, trìmo «a se liniști; a înceta, a se opri…» (letonă tremt, tremju, trēmu «a tropăi; a îndesa, a freca, a tasa» / trimt, trimstu, trimu «a tremura»); dérgti, dérgia, dérgė «a murdări, a spurca; a distruge, a strica» / 1 dirgti, dirgsta, dirgo «a fi murdărit, a se uda, a slăbi, a se împuțina;… a se destrăbăla, a se strica, a se sălbătici, a se răsfăța»; 2 smėl gti, smėl gia, smėl gė «a amorți, a acoperi» / 1 smilg-ti, smilgsta, smilgo «a simți dorință», 2 smilgti, smilgsta, smilgo «a durea, a provoca o durere surdă»;

56

vėngti, vėngia, vėngė «a încerca să se eschiveze, a se teme» / -vingti, -vingsta, -vingo «a deveni obraznic, a se răsfăța» (cf. vingis «curbură», așadar sensul vechi al lui vėngti trebuie să fi fost «a îndoi» < ide. *u̯engh- «a îndoi»); praūsti, praūšia, praūšė «a curăța cu apă, a spăla, a clăti (fața)…» / prūšti, prūšta || prūnša, prūšo «a prospera; a reuși, a se întări; a deveni mai înțelept, a se lumina; a se răsfăța» (letonă praūšties, praušūos, praušuõs «a deveni mai gros, mai mare, mai puternic»); bláūsti, bláūsia, bláūšė «a se înnora, a se întuneca» / blūsti, blūšta || blūsa, blūso «a ațipi; a i se închide ochii»; 1 blūsti, blūsta, blūso «idem»; 1 knóbti, knóbia, knó-bė «a lovi (cu ciocul), a ciuguli» / 2 knóbti, knóbsta, knóbo «a se întrista, a lăsa capul în jos»; 1 krópti, krópia, krópe «a face ceva cu greutate, cu mari eforturi (*a scormoni)» / 2 krópti, krópsta, krópo «a dispărea, a se împuțina»; 1 skróbti, skróbia, skróbė «a scobi» / 2 skróbti, skróbsta, skróbo «a se usca, a slăbi, a deveni slab» (letonă skrabt, skrābju, skrābu; skrabt, skrabstu || skrabu, skrabu «a scobi, a răzui»); 1 krūšti, krūša, krūšo «a zdrobi boabe în piuă; a bate, a tasa» / krūšti, krūšta, krūšo «a slăbi, a se înrăutăți; a se descompune, a se nimici», 2 kriūšti, kriunša || ⁰kriūšta, kriūšo «a îmbătrâni, a se nimici, a slăbi, a slăbi»; 1 kàpti, kàpa, kà-pe «a ciopârți puțin câte puțin» / 2 kàpti, kãmpa, kãpo «a obosi, a trudi; a se toci, a se boți»; skàbti, skàbia, skàbė «a culege» / skàbti, skãmba, skàbo «a se rade, a ajunge la sapă de lemn».

2.2. Mai rar, verbele care exprimă modificarea structurii dobândesc sensuri de procese chimice, biologice – de f e r m e n t a r e, d e c o a c e r e. Relațiile dintre opuse sunt de obicei «a r o d e, a t ă i a, a s f â ș i a» / «a f e r m e n t a», cf.: giežti, giežia, giežė «a roade, a irita, a gâdila (în gât)…» / gižti, gýžta || giñža, gižo «a începe să fermenteze»; 1 kìrsti, kerta, kirto / 2 kìrsti, kìrsta, kirto «a începe să devină amar; a se închega, a se îngroșa, a fermenta, a se acri»; 1 kìrpti, kèrpa, kirpo / 2 kìurpti, kìursta, kìurpo «a începe să fermenteze, să se acrească»; 1 skóbti, skó-bia, skóbe «a ciopli, a scobi; a culege, a reteza» / 2 skóbti, skóbsta, skóbo «a fermenta, a se acri» (letonă skābt, skābstu, skābu «a fermenta»), sau «a t ă i a, a s f â ș i a, a d e s f a c e» / «a s e c o a c e, a s e m a t u r i z a, a î n f l o r i»: gvėlsti, gvėldžia, gvėldė «a sfâșia, a lua, a captura, a fura» / gvìlsti, gvìlsta, gvìldo «a se maturiza, a se coace; a se încinge»; gvėlbtì, gvėlbia, gvėlbe «a sfâșia, a captura, a fura» / gvìlbti, gvìlbsta, gvìlbo «a se maturiza, a se coace»; 1 rėžti (|| rėžti), rėžia, rėžė «a tăia cu ceva ascuțit» / 2 rýžti, rýžta, rýžo «a înmuguri; a se umfla, a crește».

3. Semantica lexicală a verbelor care formează opoziția derivațională durativa / terminativa diferă considerabil de cea a membrilor opoziției causativa / resultativa. Majoritatea verbelor de acest tip exprimă sunete, procese fiziologice sau psihice, mai rar mișcare, modificarea structurii. Modificările sensurilor lexicale sunt foarte rare și de altă natură: alături de sensuri chimice apar sensuri psihice sau, alături de sensurile de mișcare, apar sensuri de procese chimice, psihice, cf.: dvókti, dvókia, dvókė «a mirosi urât; a putrezi, a se descompune» / dvókti, dvóksta, dvóko «a se strica, a putrezi, a răspândi duhoare, a mirosi urât; a ameți, a-și pierde mințile», dvàkti, dvànka, dvàko «a deveni prost, a-și pierde mințile»; 1 dvañkti, dvañkia, dvañkė «a mirosi urât» / 2 dvañkti, dvañksta, dvañko «a înnebuni»; 1 kirbėti, kirba, kirbėjo «a se mișca, a se agita, a vibra; a mișuna» / 1 kìrbti, kìrbsta, kìrbo «a se acri, a începe să fermenteze», 3 kìrbti, kìrbsta, kìrbo «a deveni o preocupare». Așadar, modificările structurii semantice nu sunt caracteristice semanticii verbelor din opoziția durativa / terminativa: membrii opoziției aparțin de obicei aceluiași grup semantic lexical, diferențiindu-se numai prin sensul lor categorial.

57

4. Cel mai recent strat al verbelor cu infix și al verbelor cu tema în -sta – imitative – a moștenit trăsăturile cele mai caracteristice ale semanticii categoriale și lexicale a verbelor mai vechi din punct de vedere cronologic, provenite din rădăcini apofonice. Toate exprimă schimbarea structurii, de obicei d e s t r u c ț i a (arhisemele «a se micșora, a se retrage, a dispărea, a pieri» sau «a se umfla, a se balona»), trecând adesea în sfera proceselor psihice sau a proceselor fiziologice, de exemplu: kiùsti, kiùǹta, kiùto «a se usca, a se zbârci; a muri; a se întrema»; plė́pti, plèm̀pa, plė́po «a se înclina, a se lăți; a-și pierde mințile», pliõpti, pliõpsta, pliõpo «la fel»; čìpti, čìmpa, čìpo «a se toci; a sărăci, a se ofili, a decădea» și așa mai departe. Adesea, însăși structura morfonologică a rădăcinii determină sensul lexical al acestor verbe. Astfel, verbele ale căror rădăcini încep cu grupurile de consoane kn, gn exprimă î n c l i n a r e a, a p l e c a r e a î n j o s, p r ă b u ș i r e a (knàpti, knàbti, ⁰kniobti, knėbti, kniùbti, ⁰gne bti, gniùbti, knýkti, knùsti, kniùžti, gniùšti); kv, gv – l e ș i n u l, a m e ț e a l a, n e b u n i a (kvàipti, kvaìsti, kvė́kti, kvàikti, kvė́kti, kvàkti, gvaibti, sveibti, grėbti).

Din punct de vedere sincronic, verbele cu infix și cele cu tema în -sta formează un grup de lexeme destul de unitar ca formă și conținut, însă particularitățile semantice discutate arată că acestea s-au format nu simultan, ci în anumite etape. Prin urmare, analiza semanticii categoriale și lexicale a verbelor este importantă atât pentru cercetările etimologice, cât și pentru stabilirea înrudirii cuvintelor lituaniene, a coexistenței sensurilor și a tendințelor de evoluție.

Primit la 30.12.1997

LITERATŪRA

K a z l a u s k a s J. 1968: Lietuvių kalbos istorinė gramatika, Vilnius: Mintis.

K ö l l n H. 1969: Oppositions of voice in Greek, Slavic and Baltic. – Det Kongelige Danske Videnskabernes Selskab Historisk – filosofiske Meddelelser 43 (4), Köbenhavn.

K u i p e r F. B. J. 1937: Die Indogermanischen Nasalpräsentia, Amsterdam.

P a k a l n i š k i e n ė D. 1996: Lietuvių kalbos intarpinių ir sta-kamienių veiksmažodžių diachroniniai sluoksniai. – Lietuvių kalbotyros klausimai 36, Vilnius, 83–86.

S t e p a n o v J. S. 1976–1978: Vid, zalog, perechodnost’ (Balto-slovjanskaja problema). – Izvestija AN SSSR. Ser. Lit. i jazyka 35 (5), 408–420; 36 (2), 135–152.

SOME SEMANTICAL FEATURES OF THE INFIX AND sta-STEM VERBS

Summary

Infix and sta-stem verbs have specific functions in the Baltic languages, so categorical and lexical semantics played an important role in the formation of these verbs. Simultaneously with the cathegorical semantics (i.e. the new meaning of spontaneous passive action etc.), lexical semantics was changing. The verbs of different diachronical layers (causativa / resultativa, durativa / terminativa, imitatitives) have specific lexical meanings.

58