LAIMUTIS BILKIS

Institutul de Limba Lituaniană

Direcții de cercetare: toponimie, antroponimie.

CU PRIVIRE LA DUBLA NATURĂ A FORMĂRII ȘI ORIGINII UNOR OICONIME LITUANIENE

Cu privire la dualitatea formării și originii unor oiconime lituaniene

REZUMAT

Articolul atrage atenția asupra faptului că, în cercetările privind formarea și originea oiconimelor lituaniene, sunt adesea propuse două posibile baze sau etimoane, care sunt de obicei apelative și nume de persoană. Totuși, asemenea interpretări nu sunt exacte; de aceea, se încearcă identificarea unor metode care să permită stabilirea precisă a bazei formării sau originii. Analiza surselor istorice este considerată metoda cea mai fiabilă: atunci când datele găsite în acestea arată că un nume de persoană cu aceeași rădăcină exista în aceeași așezare desemnată de oiconim sau chiar în apropierea ei, numele așezării este de origine antroponimică. Prin prezentarea unor exemple de astfel de cazuri, sunt corectate și unele interpretări formulate până în prezent cu privire la formarea și originea oiconimelor.

REZUMAT

Articolul atrage atenția asupra faptului că, în cercetările privind formarea și originea oiconimelor lituaniene, sunt adesea propuse două posibile baze sau etimoane, care sunt de obicei apelative și nume de persoană. Totuși, asemenea interpretări nu sunt exacte; de aceea, se încearcă identificarea unor metode care să permită stabilirea precisă a bazei formării sau originii. Analiza surselor istorice este considerată metoda cea mai fiabilă: atunci când datele găsite în acestea arată că un nume de persoană cu aceeași rădăcină exista în aceeași așezare desemnată de oiconim sau chiar în apropierea ei, numele așezării este de origine antroponimică. Prin prezentarea unor exemple de astfel de cazuri, sunt corectate și unele interpretări formulate până în prezent cu privire la formarea și originea oiconimelor.

CUVINTE-CHEIE: formarea oiconimelor, originea oiconimelor, oiconime istorice, antroponime istorice.

CUVINTE-CHEIE: formarea oiconimelor, originea oiconimelor, oiconime istorice, antroponime istorice.

Straipsniai / Articles

99

LAIMUTIS BILKIS

Formarea și originea numelor de locuri sunt specifice prin faptul că baza lor derivațională sau etimologică poate consta nu doar din cuvinte comune, ci și din nume proprii — antroponime și alte toponime¹. Această particularitate complică cercetarea toponimelor, deoarece adesea este dificil să se stabilească cu exactitate din ce strat lexical s-a dezvoltat un anumit nume de loc.

În lucrările mai ample de oiconimie (toponimie) lituaniană se pot distinge mai multe cazuri în care sunt indicați doi (mai mulți) termeni-etimon posibili, aparținând unor straturi lexicale diferite — apelative și onime, mai precis antroponime — ca baze ale numelui unei așezări. De regulă, acești termeni pot fi:

1) termeni fiziografici și antroponime cu aceeași rădăcină (temă), de exemplu: Mūrlškės k. Zr: murlia «loc mlăștinos, mocirlă» sau antroponimul Murlis < mūrlis «cu botul scurt»; Pakeliškė k. Mrj: pakelė sau antroponimele *Pakelis, *Pakelys, cf. Pakeliūnas; Šluiniškės k. V: šluina «teren mâlos» sau antroponimul *Šluinas (< šluīnas «șchiop»); Šmōtiškiai k. Kdn: antroponimul Šmōtas sau šmōtas «suprafață de pământ, bucată, parcelă» (Razmukaitė 1998: 20, 21, 106); Miškiniai k., vs. Pkr: antroponimul Miškinis sau miškas (Endzelytė 2005: 30); Grubynai k. Jnš: antroponimele Grūbis, Grubys sau cf. grubynė «loc cu multe gruble»; Valakai k. Jnš: antroponimul Valākas sau valākas «parcelă de pământ de aproximativ douăzeci de desetine» (Bartkutė 2008: 36, 33); Trakai k. Tlpk, Trakai vs. Pbs: trākas «loc de pădure defrișat sau ars» ori antroponimul Trākas; Trakiniai k. Vdšk: trākas ori antroponimul Trakinis (Zinkevičius 2011: 122);

2) denumiri de plante și antroponime cu aceeași rădăcină (temă), de exemplu: Karčiškiai k. Jon: karčius «cioată, tufă» ori antroponimele Kartys, Karčiauskas; Želmeniškė k. Ign: želmuo, želmenys sau antroponimul *Želmenis, cf. Zelmenavičius (Razmukaitė 1998: 106); Žilvičiai k. Tl: antroponimul Žilvitis sau žilvitis «salcie arbustivă cu frunziș bogat, mai rar arbore» (Mickienė 2001: 63); Baravŷkai k., vs. Jnš: baravŷkas sau antroponimul Baravŷkas; Jovarai k. Pkr: jõvaras sau antroponimul Jõvaras; Meldiniai k. Pkr: antroponimul *Meldinis, cf. Meldŷs, Meldeikis, sau maļdas «stuf»; Šermūkšniai k. Ps: šermūkšnis sau antroponimul Šermūkšnis (Endzelytė 2005: 42, 30);

3) denumiri de animale și antroponime cu aceeași rădăcină (temă), de exemplu: Gerviniai k. Trak: gérvė sau antroponimul Gérvė; Kumelyne k. Mlt, vs. Švnč: antroponimul Kumelys sau kumėlė; Kurāpkiškiai k. Kp: kurapkà sau antroponimul Kurapkà; Taurinė k. Pn: taūras sau antroponimele Taūras, Taurà (Razmukaitė 1998: 50, 106); Varniškiai k. Tl: antroponimul Varnas sau varnas «pasăre mare neagră, corb»; Kiškėliečiai k. Tl: antroponimul Kiškėlis sau kiškėlis și «loc» (Mickienė 2001: 65, 68); Katinai k. Jnš: kātinas sau antroponimul Kātinas; Sakalai k. Pkr: sākalas sau antroponimul Sākalas; Vanagai k. Jnš: vānagas sau antroponimul Vānagas; Vilkai k. Žg: vīlkas sau antroponimul Vilkas (Endzelytė 2005: 42); Vėpriai k., mstl. Ukm: vėpris «vier sălbatic, mistreț» sau antroponimul Vėpris (Zinkevičius 2011: 95);

¹ Pentru mai multe detalii, vezi LVŽ I XXXIX–XLVI.

100

Acta Linguistica Lithuanica LXVI

Dėl kai kurių lietuvių oikonimų darbovos ir kilmės dvejopumo

4) denumiri de persoane și antroponime cu aceeași rădăcină (temă), de exemplu: Gudienà k. Kš, Gudìnė k. Mrj: antroponimul Gùdas sau etnonimele gūdai, gūdas; Jenerališkė k. Švnč: antroponimul *Jeneralas sau *jeneralas «general»; Kuniginė k. Krkn: kùnigas sau antroponimul *Kunigas; Mazūranka k. Trak: antroponimul Mazūras sau etnonimul mazūras; Pekoriškė k. Ign: antroponimul Pėkorius sau pėkorius «brutar»; Pitiškis k. Brž: pìtas «rotund» sau antroponimul *Pitas, cf. Pìtelis; Totoriškė k. Ign: antroponimul Totòrius sau etnonimul totòrius; Žydáuka k. Trak: etnonimele žýdai, žýdas sau cf. antroponimele Žydáitis, Žydėlis (Razmukaitė 1998: 47, 49, 52, 54, 56, 106); Degùčiai k. Tl: antroponimul Degutis sau degùtis «cel care produce sau lucrează cu gudron»; Dilbai k. Tl: antroponimul Dilbà sau dilba «cel care privește pe sub sprâncene, om posac»; Gùdiškė k. Tl: antroponimul Gùdas sau etnonimul gùdas (Mickienė 2001: 61, 65); Gudiškiai k. Ps: antroponimul Gùdas sau etnonimul gùdas; Kalniškiai vs. Klov: kalniškis «om care locuiește pe munte; muntean» sau antroponimul Kalniškis; Pakalniškis vs. Kri: pakalniškis «locuitor de la poalele muntelui» sau antroponimul Pakalniškis (Endzelytė 2005: 29, 41, 42); Švėdlaukis k. Jnš: švėdas sau antroponimul Švėdas (Bartkutė 2008: 37);

5) diverse alte cuvinte comune și antroponime cu aceeași rădăcină (temă), de exemplu: Degùtinė k. Mlt, Degutinė k. Šk: antroponimul Degùtis sau degùtas; Klėtiškė k. Klm: klėtis sau antroponimul *Kletis, cf. Klėtkus; Pavietavà k. Jrb: pavìėtas «district, țară, ținut» sau antroponimul Pavìėtas; Vytėlinė k. Rk: vytėlė sau antroponimul Vytėlis (< Vytas) (Razmukaitė 1998: 49, 106); Kūpeliškės k. Jnš: antroponimul *Kupelis, cf. numele de familie Kūpas, Kupáitis, sau kūpelis «pari încrucișați pe acoperiș» (Endzelytė 2005: 56); Žalgiriai k. D1: žalias + girià sau cf. antroponimul Žalgirýs (Zinkevičius 2011: 122); Žagarai k. Klp, Mlt, Žagariai k. Al, Lzd, Prn, Vrn, Zr, Žagariškė k. Šl, Žagariškė k. Mrj, Žagariškės k. V: žagaras «tulpina subțire, fără frunze, a unei plante; rămurică fără frunze (de obicei uscată), vreascuri» sau antroponimele Žágaras, Žagarỹs, Žagãrius (Vanagas 1996: 298).

Din cauza posibilității unor interpretări duble, formarea și originea oiconimelor de același tip sunt adesea tratate diferit. De pildă, pentru unele nume „de animale” sunt indicate două posibilități etimologice, cu apelativul sau antroponimul menționat primul, de exemplu: Katinai k. Jnš: kātinas sau antroponimul Kātinas; Sakalai k. Pkr: sākalas sau antroponimul Sākalas; Vanagai k. Jnš: vānagas sau antroponimul Vānagas; Vilkai k. Žg: vìlkas sau antroponimul Vìlkas; Stumbrìškis k. Jnšk: antroponimele Stumbrà, Stum̃bras, Stumbrỹs sau stum̃bras «mamifer sălbatic masiv, asemănător taurului»; Svirpliškis k. Ps: antroponimul Svirplỹs sau svirplỹs «insectă care țârâie noaptea»; pentru altele este prezentată numai varianta provenienței antroponimice, de exemplu: Kiaũliškis dv. Pkr: antroponimul Kiaulỹs; Pelėdiškis vs. Jnšk: antroponimul Pelėda; Sakališkis k. Lgm: antroponimul Sākalas; altele sunt derivate numai din apelative, de exemplu: Bėbrai k. Slč: bėbras, Ožkyčiai k. Ps: ožkytis (Endzelytė 2005: 42, 59, 60). În mod asemănător sunt tratate și oiconimele „profesionale”; de exemplu, Kubìliškė k. Jrb, Rs, Skd este derivat din antroponimul Kubìlius sau din apelativul kubìlius, iar Beñdoriškė k. Ign — numai din antroponimul Beñdorius (Razmukaitė 1998: 51, 52), deși și acest nume ar putea proveni dintr-un apelativ, cf. beñdorius «dogar».

Din cauza posibilităților menționate de interpretare dublă a formării (cuvântului de bază) și a originii, chiar și aceleași oiconime sunt explicate diferit de mai mulți cercetători, de exemplu: Baravykai k. Jnš: baravỹkas

Straipsniai / Articles

101

LAIMUTIS BILKIS

arba avd. Baravỹkas (Endzelytė 2005: 42) ir tik iš avd. Baravỹkas (Bartkutė 2008: 31); Ùžbalai k. Jnš: užbalis ‘vieta už balos, pabalẏs’ (Endzelytė 2005: 43) ir iš avd. Ùžbalis (Bartkutė 2008: 31); Lazdýniškiai k. Jnš: lazdýnas (Razmukaitė 1998: 23; Endzelytė 2005: 58) ir iš avd. Lazdýnas (Bartkutė 2008: 36); Katìliškės k. Jnš: avd. Katìlius arba katìlius ‘katilų dirbėjas, taisytojas ar pardavėjas’ (Razmukaitė 1998: 59) ir tik iš avd. Katìlius (Endzelytė 2005: 56; Bartkutė 2008: 36); Vìksviniai vs. Žl: viksvȧ (Razmukaitė 1998: 19) ir iš avd. Vìksvinis (Zinkevičius 2011: 97); Varnìškiai k. Tl: avd. Vȧrnas (Razmukaitė 1998: 77) ir iš avd. Vȧrnas arba vȧrnas ‘didelis juodas paukštis, kranklys’ (Mickienė 2001: 65).

Este evident că, în cercetarea oiconimelor în discuție, este greu să se evite relativismul, inconsecvența și caracterul ipotetic. De aceea, ar trebui căutate modalități mai fiabile de a le stabili baza derivării și originea. Una dintre acestea ar putea fi compararea răspândirii oiconimului cu cea a unui antroponim cu aceeași rădăcină (același radical): dacă numele localității și numele de familie se găsesc pe același teritoriu geografic sau lingvistic (într-o plasa, într-o regiune, într-un grai sau altele asemenea), este foarte probabil ca oiconimul să fie de origine antroponimică (cf. Bartkutė 2008: 31, nota 23). Totuși, această metodă rămâne încă prea abstractă. În plus, nu toate antroponimele care ar fi putut exista în perioada formării oiconimelor au ajuns până în zilele noastre.

Probabil că derivarea și originea oiconimelor pot fi stabilite cu cea mai mare precizie atunci când există informații despre prezența (trecută sau actuală) a unui antroponim cu aceeași rădăcină în aceeași localitate denumită prin oiconim. În acest caz, sunt deosebit de utile datele din cele mai timpurii surse istorice cu putință, în care sunt consemnați toți sau unii dintre locuitorii așezărilor².

După examinarea unui număr considerabil de oiconime din registrele bisericești de botez, căsătorii și decese ale câtorva parohii, s-a constatat că, pe lângă multe nume de localități susceptibile de o interpretare dublă, existau și antroponime cu aceeași rădăcină. Așadar, în aceste cazuri se identifică adevăratele cuvinte de bază (etimoane) ale oiconimelor și nu mai este nevoie să li se explice derivarea și originea în două feluri.

Mai întâi, trebuie să atragă atenția oiconimele care, judecând după tendințele generale ale formării și originii toponimelor, ar părea să provină din termeni fiziografici, dar care, în realitate, sunt de origine antroponimică.

Galālaukiai sat. Ddsl: Martini Galalow Juchniela de Galalowki 1764 AdKr_III 34: antp. *Galėlis + laukas; cf. termenul fiziografic galālāukis, gālalaukis³ «capătul câmpului». Așadar, din punctul de vedere al motivației (semanticii), sensul este „câmpurile lui Galėlis”, nu „capetele câmpurilor”.

Girūčiai sat. Pst: Stephanu... Girucis de Girucie 1747 ŠvnčJn 19, Casimirus Girucis de Girucie 1755 ŠvnčKr_II 23: antp. Girūtis; cf. girià «pădure întinsă».

² La colectarea datelor pentru fișierul de toponime istorice alcătuit de Secția de onomastică a Institutului de Limba Lituaniană, se urmărește dacă în documentul istoric, alături de numele unei așezări, apare un antroponim cu aceeași rădăcină. Dacă există unul, acesta este consemnat alături de oiconim.

³ Cuvintele comune și sensurile lor sunt indicate pe baza LKŽe.

102

Acta Linguistica Lithuanica LXVI

Despre dubla interpretare a formării și originii unor oikonime lituaniene

Satul Kėmšiai, Sk: Matyasz Kiamłas de Kiemłow 1649 ŽgKr 11: nume de persoană *Kėmšis sau similar; cf. kėmsas «buturugă sau movilă de pământ acoperită cu mușchi ori iarbă, kėsas», cf. de asemenea kemšys «om scund, dar corpolent, pitic». În studiile de toponimie, acesta este considerat atât de origine antroponimică (Bartkutė 2008: 31), cât și de origine apelativă (Endzelytė 2005: 44).

*Satul Linkos, Lkm: Adamus Linka de Linki 1750 LkmKrII 10: nume de persoană Linka; cf. linka «loc mai jos, adâncitură, vale, cotitură».

Satul Molyǩai, Ml: Adam Malik de Maliki 1755 TvrKrI 2, Mariannæ Malikowna de Maliki 1777 TvrKrI 151: nume de persoană *Molyǩas sau similar; cf. mólis «pământ brun-roșcat, vâscos (când este umed), folosit în construcții, la fabricarea obiectelor ceramice, la modelare etc.»

Satul Pušynai, Mnd: Stephani Pułzynas de Pułzynu, Gaspar Pułzynas de Pułzyny 1681 MltKr 1, Stanislau[m] Pułzynis de Pułzynu 1682 MltJn 2, Ioannis Pułzynis de Pułzy-ni 1683 MltKr 3, Eua Pułzynienia de Pułzynu 1684 MltKr 8, Iozeph[us] Pułzynas de Pułzynu 1684 MltKr 10, Kasprum Sosnowski⁴ de Pułzyn[...] 1684 MltJn 3, Ioannis Pułzynas de Pułzynu 1685 MltKr 13, Pauli Pułzynas de Pułzyny 1689 MltKr 30 (Garliauskas 2004: 67, 139, 70, 77, 79, 141, 84, 106): nume de persoană Pušynas; cf. pušynas «pădure de pini».

Satul Traǩėliai, Svrk: Iosephg Trakielis de Trakiele 1748 ŠvnčJn 20: nume de persoană Traǩelis; cf. traǩėlis: trākas «pajiște înaltă și uscată, acoperită cu arbuști și copaci răzleți, luminiș; loc de pădure defrișat sau ars, poiană; drum ori potecă prin pădure (uneori și pe câmp)».

*Satul Upelninkai, On: Vpelnicas de Vpolniki 1734 OnKr 116: nume de persoană *Upelninkas; cf. upėlis «râu mic».

Satul Žūy̌riai, Tvr: Georgio Zwirinis de Zwiry 1755 TvrKrI 4: nume de persoană *Žūyris, *Žūyrius; cf. žūyrius «pământ, sol cu mult pietriș».

Din consemnările istorice examinate reiese că multe oikonime care pot fi asociate cu denumiri de animale sunt, de asemenea, de origine antroponimică, deoarece alături de ele sunt consemnate și nume de persoane cu aceeași rădăcină (formate din aceeași bază).

*Satul Apuokai, Dgl: Casimirus Apuokas de Apuoki 1685–1731 DglJn 207: nume de persoană Apúokas; cf. apúokas «o pasăre din familia bufnițelor», cf. de asemenea sensul acestui apelativ: «fig. tont, ageamiu, prost».

Satul Aveliškės, Mnd: dorotha Aueniela de Auiely 1689 MltKr 30 (Garliauskas 2004: 107): nume de persoană Avėlis, Avelýs; cf. avėlė «oaie», cf. de asemenea sensul acestui cuvânt: «fig. despre o persoană docilă, lipsită de istețime».

Satul Čiūyliai, Sug: Catharina Cziuilicie de Czyuiliu 1690 MltKr 37 (Garliauskas 2004: 117): nume de persoană Čiūylis; cf. čiūylis «pasăre din familia sticleților (Carduelis cannabina), cf. de asemenea sensul acestui apelativ: «fig. despre un omuleț firav și slăbuț».

⁴ Este evident că acest nume de persoană este tradus din lituaniană Pušynas, prin urmare, de exemplu, Sasnáuskas, Sasnaũskas Mlt (vezi LPŽ II 680) este neîndoielnic un rezultat al slavizării lexicale.

Straipsniai / Articles

103

LAIMUTIS BILKIS

Gaidžiai sat. Čln: Marianna Geydzenia de Geydžiu 1683 MltKr 7 (Garliauskas 2004: 75): antroponimul Gaidỹs; cf. gaidỹs «pasăre domestică, masculul găinii (Gallus gallinaceus)»; cf. și sensurile acestui cuvânt: «fig. om sau lucru de nimic, slab; fig. potrivnic, bătăuș».

*Gaidžiai sat. On: Gaidziowa de Gaydzie 1690 OnKr 8, Simon Gaydis de Gaydzie 1692 OnKr 26, Sophia Gaydienia de Gaydzie 1702 OnKr 53: antroponimul Gaidỹs; cf. gaidỹs.

Garniai sat. Ck: Zofia Garnicia de Garnie 1749 ŠvnčKr₁ 1, Sophia Garničie de Garny 1750 ŠvnčKr₁ 16, Martinuf Garnis de Garniow 1751 ŠvnčKr₁ 14, Rosalia Garniowa de Garnie 1756, 1757 ŠvnčKr₁₁ 48, 54, Magdalena Garniowa de Gornie 1758 ŠvnčKr₁₁ 86: antroponimul Garnỹs; cf. garnỹs «pasăre asemănătoare cu barza, dar mai mică, cu capul ascuțit, ciocul și gâtul lungi și picioarele lungi (Ardea); barză, cocostârc (Ciconia).»

Gervėlės sat. DglšN: Agatha Girwelowna de Girwele 1771 DglšKr₁₁ 42: antroponimul Gervėlė; cf. gervėlė: gėrvė «pasăre mare de baltă, cu ciocul și picioarele lungi (Grus grus).»

Katiniškė sat., Katiniškis sat. Sld: Andrea Katiniszkis de Kateniszki 1764 LkmKr₁₁₁ 31: antroponimul *Katiniškis; cf. kãtinas «motan». În acest caz, datele istorice permit nu doar stabilirea originii reale, ci și precizarea a două aspecte: 1) forma oficială a oiconimului este inexactă, deoarece din vorbirea vie, atât în perioada interbelică, cât și ulterior, a fost consemnat numai numele Katiniškis, care coincide cu antroponimul istoric atestat *Katiniškis; 2) din punct de vedere derivațional, acesta nu este un derivat cu sufix, ci un oiconim primar, format din antroponimul *Katiniškis. În cercetările privind derivarea oiconimelor, acest nume este considerat derivat cu sufix, format din antroponimul Kãtinas (Razmukaitė 1998: 52).

Kėkštai sat. Ddsl: Casimiri Kiakſztas de Kiakſzty 1719 DglšKr₁ 40, Casimirg Kieksztas de Kiekszty 1725 DglšKr₁ 61, Iosephg Kiekſztas de Kiekszty 1774 TvrKr₁ 151, Christina Kiakxtowa de Kiakxty 1755 TvrKr₁ 3, Josephus Kiaksztas de Kiakszty 1792 TvrKr₁₁ 78: antroponimul Kėkštas; cf. kėkštas «pasăre de pădure din ordinul passeriformelor».

Kiškiai sat. Lkm: Francisci Kiszki Kiszki 1772 LkmKr₁₁₁ 87, Thoma Kiszkisz Kisz-kie 1775 LkmKr₁₁₁ 107, Cristina Kifzkiowna Kifzkie 1777 LkmKr₁₁₁ 116, Jacobi Kiszk-kis Kiszkie 1781 LkmKr₁₁₁ 131, Theresia Kiszkio wa Kiszkie 1779 LkmKr₁₁₁ 124: antroponimul Kiškis; cf. kiškis «animal sălbatic mic din familia rozătoarelor, iepure (Lepus).»

*Paršiukai sat. Mlt: Zophia Parſzukienia de Parſzuku 1683 MltKr 5 (Garliauskas 2004: 73): antroponimul Paršiūkas; cf. paršiūkas «purcel».

Vãnagiškės sat. Mnd: Zophia Vanagienia de Vanagi 1683 MltKr 2, Ioannis Vanagas de Vanagi 1686 MltKr 17 (Garliauskas 2004: 68, 88): antroponimul Vãnagas; cf. vãnagas «specie din subfamilia șoimilor, pasăre răpitoare cu cioc scurt și încovoiat și gheare ascuțite»; cf. și sensul figurat al acestui apelativ: «despre o persoană răpitoare, agresivă». În cercetările de până acum, este de asemenea considerat derivat dintr-un antroponim (Razmukaitė 1998: 63).

104

Acta Linguistica Lithuanica LXVI

Dėl kai kurių lietuvių oikonimų darybos ir kilmės dvejopumo

Várniškė satul Lkm: Mathia Warna Warnifzki 1781 LkmKr_III 132: nume de familie Várna; cf. várna „pasăre din familia corvidelor, cu pene cenușii și negre (Corous corone)”; cf. de asemenea sensul acestui cuvânt: „fig. persoană nătângă, tont, gură-cască”. Și alți cercetători consideră oiconimul ca provenind dintr-un antroponim (vezi Razmukaitė 1998: 56).

Versiai satul Žg: Matei Weršialuytis de Weršiow 1650 ŽgKr 7: nume de familie Veršys sau asemănător, cf. veršis, veršys „pui de vacă; mascul al vacii, taur de reproducție”; cf. de asemenea sensul acestui apelativ: „fig. despre o persoană nepricepută”. Alți cercetători explică diferit acest oiconim: sunt indicate atât două posibilități privind originea oiconimului – antroponimică și apelativă (Endzelytė 2005: 32) –, cât și una singură – antroponimică (Bartkutė 2008: 31).

Zùikos satul Ign: Petri Zuyka de Zuyki 1706 DglšKr_I 2: nume de familie Zuikà; cf. zuìkis, zùikis „iepure”.

Žukai satul Švnč: Thomas Žuk Žuki 1825 ŠvnčKr_III 50: nume de familie Žùkas, cf. žùkas „gândac; cărăbuș”.

Din antroponime provin și multe oiconime care, la prima vedere, ar putea fi puse în legătură cu diverse denumiri apelative ale persoanelor. Mai întâi trebuie distinse numele „etnonimice” ale așezărilor, întrucât, din punctul de vedere al motivației, ar părea foarte plauzibilă proveniența lor directă din etnonime. În realitate însă, numele prezentate aici s-au format după modelul oiconim ← antroponim ← etnonim.

Gudėliai satul Ad: Sophia Gudelowa de Gudele 1659 AdKr_I 14, Michael Gudian de Gudele 1680 AdKr_I 73, Nicolaq Gudian de Gudele 1681 AdKr_I 74: nume de familie Gudėlis; cf. gudėlis: gùdas „bielorus (uneori polonez sau rus)”.

Gudėliai satul Sug: Agnes Gudenia de Gudeliu 1690 MltKr 37 (Garliauskas 2004: 117): nume de familie Gudėlis; cf. gudėlis: gùdas.

Gudėliai satul Švnč: Bartholomeo et Marianna Gudełeytis de Dudele 1800 CkKr_II 28: nume de familie Gudėlis; cf. gudėlis: gùdas.

*Gudiškė satul On: Evæ Gudiszkíowa de Gudifzki 1692 OnKr 29: nume de familie Gudiškis; cf. gùdas.

Kazōkai satul Luok: Catharina Kozakicie de Kozaki 1683 MltKr 3, Christophoro Kozak de Kozaki 1683 MltJn 3, Stephani Kozak de Kozaki 1687 MltKr 19, Andreas Kozakas, Isiodoro Kozak de Kozaki 1689 MltJn 10 (Garliauskas 2004: 69, 140, 92, 149): nume de familie Kazōkas; cf. kazōkas „în Rusia, începând cu secolul al XVIII-lea, persoană aparținând clasei militare, originară din regiunile Don, Kuban, Terek, Orenburg și alte regiuni militare, obligată să servească în armată în schimbul folosirii pământului în condiții avantajoase sau servind în aceasta ca și călăreț”.

Žydėliai satul Ign: Andrea et Agata Zydelis de Zydele 1799 CkKr_II 26: nume de familie Žydėlis; cf. žydėlis: žýdas „persoană de etnie evreiască”.

Oiconimele considerate ca având o origine exclusiv antroponimică sunt și cele lângă care există în limba lituaniană diverse alte denumiri comune de persoane, cu aceeași rădăcină, care indică profesia, trăsăturile de caracter, particularitățile fizice, statutul social etc.

Straipsniai / Articles

105

LAIMUTIS BILKIS

Satul Bandōriai, districtul Žg: Antonẏ Bondar de Bondar 1650 ŽgKr 5: nume personal *Bandōrius; cf. bandōrius «dogar». În lucrările altor cercetători, acest nume de sat este, de asemenea, considerat exclusiv de origine antroponimică (Endzelytė 2005: 39; Bartkutė 2008: 31).

*Satul Bubeliai, districtul Švnč: Mariana Bubeloẇna de Bubelow 1750 ŠvnčKr₁ 17, Martini Bu–belis de Villa Bubelė 1755 ŠvnčKr₂ 30, Magdalena Bubeloẇna de Bubele 1757 ŠvnčKr₂ 63: nume personal Bùbelis; cf. bùbelis «țăran care locuiește într-o căsuță, clăcaș, mic proprietar».

Satul Bùrbos, districtul ŠvnčI: Francisco Burba de Burby 1743 ŠvnčJn 3, Petrus Burba de Burby 1746 ŠvnčJn 13, Georgij Burba de Burby 1751 ŠvnčKr₁ 13, Georgius Burba de Burby 1751 ŠvnčKr₁ 14, Thomas Burba de Burby 1752 ŠvnčKr₁ 28, Anna Bur–bowa de Villa Burby 1755 ŠvnčKr₂ 23, Simon Burba de Villa Burby 1756 ŠvnčKr₂ 40; Georgius Burba de Villa Burby 1756 ŠvnčKr₂ 38: nume personal Bùrba; cf. bùrba «cel care vorbește mult, bombăne».

Satul Činčikos, districtul Švnč: Georgium Czynczyk de Czynczyki 1745 ŠvnčJn 11, Michael Czynczyk de Czynczyki 1749 ŠvnčKr₁ 2, Casimirus Czynczyk Z Czynczykow 1750 ŠvnčKr₁ 8, Mariana Činčiukowa de Činčiuki 1750 ŠvnčKr₁ 16, Casimirus Czynczyk de Czynczyki 1755 ŠvnčKr₂ 23, Martinus Czynczyk de Villa Czynczyki 1758 ŠvnčKr₂ 72, Martin... et Criftina Cincika de Cincików 1792 CkKr₃ 5: nume personal Činčikas; cf. činčikas, -ė «cel care se zgârcește, zgârcit».

*Satul Derviniai, districtul Tvr: Sophia derwinoẇna de derwini 1755 TvrKr₁ 4: nume personal Dervìnis; cf. dervinis: dervà «bucată de lemn pentru despicat surcele; surcea, așchie, vreascuri; buturugă de pin sau molid din care se obține gudron; gudron».

Satul Dimbėliai, districtul Ck: Eliȧ Dybėlis de Dybele 1713 DglšKr₁ 25, Nicolaus Dimbelis de Dimbeli 1755 TvrKr₁ 2; Chritophorus Dimbelis de Dimbeli 1755 TvrKr₁ 7, Marianna Dembeloẇa de Dembele 1768 TvrKr₁ 110, Catharina Dymbeloẇna de Dymbele 1774 TvrKr₁ 151: nume personal Dimbėlis; cf. dimbėlis: dimba «persoană foarte înaltă și slabă, lungan; cel care se leagănă când merge, se clatină».

Satul Drūskiai, districtul Vdn: Zophia Druskienia de Drusku 1691 MltKr 40, 1692 MltKr 44 (Garliauskas 2004: 124, 133): nume personal Drūskis; cf. drūskis «cel căruia îi place să mănânce sărat».

Satul Eglyniškė, districtul Vdš: Marting Aglinis de Agliniszki 1706 DglšKr₁ 3, Marting Eglinis de Egliniszki 1707 DglšKr₁ 4, Casimirg Eglinis de Eglini 1707 DglšKr₁ 5. Pe baza datelor istorice se poate afirma că forma autentică a acestui oiconim este Egli̇niškė, provenit din numele personal Eglìnis. Cf. eglìnis «care locuiește lângă molizi, în pădure de molizi». În cercetările de până acum, numele era considerat un derivat cu sufix din lituanianul eglýnas «pădure de molizi» (Razmukaitė 1998: 20).

Satul Geležniṅkai, districtul Čln: Georgius Geleznikas de Gelezniku 1691 MltKr 42 (Garliauskas 2004: 127): nume personal *Geležniṅkas (dial. *Geležnẏkas); cf. geležninkas «vânzător de fier, fierar».

Satul Gramantiškė, districtul Rim: Xtophori Gramuntas de Gramunty 1707 DglšKr₁ 8: nume personal Grāmantas, *Gramāntas; cf. gramāntas «om mare și necioplit, buștean gros». Și alți cercetători îl consideră de origine antroponimică (vezi Razmukaitė 1998: 52).

106

Acta Linguistica Lithuanica LXVI

Dėl kai kurių lietuvių oikonimų darybos ir kilmės dvejopumo

satul Gražūliai Švnč: Chrlfophorg Grazulis de Grazule 1744 ŠvnčJn 9, Michaelis et Cristinae Grazulow de Villa Grazuli 1753 ŠvnčKr₁ 33: nume de familie. Gražulis; cf. gražūlis „bărbat frumos, elegant”.

Juodagalviai || Juodagaliai satul Ml: Matthias Jodagalwis de Jodagalwie 1751 ŠvnčKr₁ 14, Laurentig Jodogalis de Jodgale 1756 TvrKr₁ 12, Mathias Jodagalwis de Jodagalwi 1762 TvrKr₁ 63, Agnes Jodgalowa de Jodogale 1762 TvrKr₁ 57, Stphani Jodogalis de Jodogale 1768 TvrKr₁ 112, Anathasia Jodegalwicia de Jodegalwie 1774 TvrKr₁ 151: nume de familie. Juodagal̃vis, *Juodagalvỹs ir *Juodagãlis, *Juodagalỹs; cf. juodagal̃vis, juodagal̃vis „cu capul negru” și „negru, capăt”.

Káiros (= *Kairiai?) satul Pst: Agatha Keyrowa de Koyry 1774 TvrKr₁ 153: nume de familie. Káira, Kairỹs; cf. kairas, -à „situat pe partea stângă”, kairỹs „cel care face totul cu mâna stângă, stângaci; situat pe partea stângă”.

Kavõliai satul PnmR: Catharina Kowalowa de Kowale 1690 OnKr 13: nume de familie. Kavõlis, Kavõlius; cf. kavõlis, kavõlius „fierar”.

Kirkùčiai satul Švnč: Magdalenæ Kierkuciowa de Kierkucie 1749 ŠvnčKr₁ 5, Sophia Kyrkuciówna de Kyrkucie 1751 ŠvnčKr₁ 14, Christophorus Kirkucis de Kirkucie 1758 ŠvnčKr₂ 76: nume de familie. Kirkùtis; cf. kirkùtis: kirkė, kirkė „persoană sau animal slab”.

Kirmėliškis satul Jdp: Gaspari Kirmielus de Kirmiele 1691 OnKr 24: nume de familie. Kirmėlius; cf. kirmėlius „culegător, vânător de viermi și șerpi; vrăjitor, fermecător, îmblânzitor de șerpi; înjurătură”. Până acum, acest oiconim a fost considerat derivat de la denumirea animalului kirmėlė „șarpe” (vezi Razmukaitė 1998: 22).

Klausùčiai satul Smrg: Georgius Kławsuc de Kławsucie 1758 ŠvnčKr₂ 78: nume de familie *Klausùtis; cf. klausùtis „cel care are auz bun”.

Kliùkai satul Tvr: Christophorum Kluk de Kluki 1746 ŠvnčJn 12: nume de familie. Kliùkas; cf. kliùkas „om fără vlagă, molâu și cu mintea slabă, tont, nătărău, kliukis”, cf. de asemenea kliùkis „vorbăreț, flecar; om cam prost”.

Kraujėliai satul Mnd: Andreae Kroujelis de Kreujelu 1684 MltKr 8 (Garliauskas 2004: 77): nume de familie. Kraujėlis; cf. kraujėlis „persoană care oprește sângerarea prin descântec”.

Kùksos satul Ddsl: Helena Kuksowa de Kuksy 1755 TvrKr₁ 4: nume de familie. Kuksà; cf. kuk-sà „persoană nevolnică, slabă, cocoșată; persoană sau animal mic și gras; cel care sughiță; cel care tot întreabă «ce?» (dial. «ku?»)”.

*Kulbiškė satul Dglš: Anna Kulbacka ex Villa Kulbiszki 1736 DglšKr₁ 100: nume de familie. Kùlbis, Kulbỹs; cf. kùlbis, -ė „șchiop”.

Kùpriai satul Lkm: Catarina Kuprowa de Kuprany 1761 LkmKr₃ 9, Catarina Kuprrowna de Kupry 1766 LkmKr₃ 49, Simonis Kuprys Kupry 1783 LkmKr₃ 143: nume de familie. Kùpris; cf. kùpris, kùprius „cel cu cocoașă, cocoșat”.

Kvyk̇liai satul Ut: Gaspar Kuiklis de Kuikliu 1683 MltKr 5 (Garliauskas 2004: 72): nume de familie. Kvyklỹs; cf. kvyklỹs „cel care țipă; dispreț. răgușit, cu gâtul răgușit”.

Lepsiai satul Ck: Lucia Lapszowna de Lapszy 1804 CkKr₃ 36: nume de familie. Lepsỹs, *Lėpšis; cf. lėpšis „om moale, molâu”.

Straipsniai / Articles

107

LAIMUTIS BILKIS

Satul Liliškės: Sk: Piotrz Lilis de Lile 1651 ŽgKr 8: nume personal Lilis, Lilyš; cf. lilius ‘cel care vorbește mult, flecărește, palavragiul’. Și alți cercetători consideră că acest oiconim provine de la un nume personal (vezi Endzelytė 2005: 56; Bartkutė 2008: 36).

Satul Mainėvos: Jdp: Paulus Mayneywa de Moneywy 1690 OnKr 14, Catharina Mayneywowna de Moneywy 1693 OnKr 19, Ewa Mayneywowa de Mayneywy 1701 OnKr 49, Martius Mayneywa de Mayneywy 1703 OnKr 57: nume personal *Mainėiva; cf. mainėiva ‘arendaș’.

Satul Mažėliai, Kz: Alexandri Maželis de Maziele 1689 OnKr 1: nume personal Mažėlis; cf. mažėlis: mažis ‘copil mic, om mic, animal mic’.

Satul Melninkai, Ign: Joanēs Mielnik de Mielniki 1756 TvrKr₁ 11, Marianna Mielnikowa de Mielniki 1768 TvrKr₁ 110: nume personal Mėlninkas; cf. mėlninkas ‘morar’.

Satul Melninkai, Str: Martha Melnikowna de villa Melniki 1755 ŠvnčKr₂ 31, 36: nume personal Mėlninkas; cf. mėlninkas.

Satul Memėlišė, Sr: Anna Memelowa de Memelijzki 1752 ŠvnčKr₁ 53: nume personal *Memėlis; cf. mėmelis, mėmelis ‘om tăcut, lent, cu puține vorbe, neîndemânatic, nătărău; cel care vorbește neclar, mormăie, se bâlbâie’. Și alți cercetători indică drept bază de formare a numelui acestui sat un nume personal (vezi Razmukaitė 1998: 53).

Munčėliai (= b. k. Mančėliai?) k. Švnč: Martinus Mączelewicz de Mączele 1750 ŠvnčKr₁ 17, Christophorus Mączelewicz de Mączele 1751 ŠvnčKr₁ 13, Martinus Mączelerwicz de Mączele 1755 ŠvnčKr₂ 26, Martinus Munczelis de Munczele 1756 ŠvnčKr₂ 51, Josephus Mączelis de Mączele 1757 ŠvnčKr₂ 59, Martinus Munczelis de Villa Munczele 1759 ŠvnčKr₂ 93: avd. Mančėlis (dial. Munčėlis); plg. mančėlis: mančius ‘kas turi daug mantos, turtuolis’.

Satul Pagireikos, Švnč: Anna Pagirejko de Villa Pagirejki 1758 ŠvnčKr₂ 91: nume personal *Pagireika; cf. pagirėika ‘laudăros’.

Pelėniai k. Lkm: Mathja Pelenis de Pelenje 1745, Michael Pelenis de Villa Pelėnie 1746, Petrj Pelenis de Pelenie 1746 LkmKr₂₂ 22, Jacobus Pelenis de Pelenie 1747 LkmKr₂₂ 24, Mathia Pelenis de Pelenie 1748 LkmKr₂₂ 28, Nicolai Pelenis de Pelenie 1749 LkmKr₂₂ 31, Petri Pelenis de Pelenie 1750 LkmKr₂₂ 35, Anna Peleniowa 1752 LkmKr₂₂ 40, Martini Pelenis de Pelenie 1754 LkmKr₂₂ 47, Martini et Catarina Pelenowie de Pelenie 1759 LkmKr₂₂ 66, Jacobi Pelenis, Joannes Pelenis de Pelenie 1763 LkmKr₃₃ 22, Simonis Pelenis de Pelenie 1774 LkmKr₃₃ 104: avd. Pelėnis; plg. pelėnis ‘kas darbuojasi virtuvėje prie pe leno; išsipel enavęs žmogus; apskretėlis, nevalei ka’.

Satul Pli̇auškės, Švnč:l: Josephg Pleuſzkie de Pleuſzkie 1743 ŠvnčJn 5, Chriſtophoro Pleuſzkie de Plouſzki 1744 ŠvnčJn 10, Georgium Plouſzkis de Plouſzki 1745 ŠvnčJn 10; Chriſtophori Plauſzkis de Plauſzkie 1749 ŠvnčKr₁ 1, Joseph… Plowsko de Plowski 1749 ŠvnčKr₁ 5, Iosephi Plawszka de Plawszki 1750 ŠvnčKr₁ 17, Anastasia Plawszkowa de Plawszki 1751 ŠvnčKr₁ 14, Christophorus Plowſzkia de Plowſzkie 1753 ŠvnčKr₁ 34, Anastazia Plowſzkowa de villa Plowſzki 1755 ŠvnčKr₂ 27, Josephus

108

Acta Linguistica Lithuanica LXVI

Cu privire la dubla origine și formare a unor oiconime lituaniene

Plowžkia de Plowžkie 1755 ŠvnčKrᵢᵢ 30, Josephi et Annæ Plowžkiow de Villa Plowžkie 1756 ŠvnčKrᵢᵢ 46: antroponim. Pliauškė, *Pliauška, *Pliauškis; cf. pliauškys, -ė „cel care flecărește, vorbește aiurea, trăncănește”.

Ráišiai satul Jdp: Magdalena Rayszenia de Rayszy 1701 OnKr 51, Catharina Rayszowa de Rayszy 1702 OnKr 51, Elijabet Rayszenia de Rayszy 1704 OnKr 60: antroponim. Ráišis; cf. ráišis „cel schilod, șchiop, șchiopătat”.

Rekėčiai satul Dglš: Catharina Rakaciowa de Rakiecie 1706 DglšKrᵢ 3, Joannes Rakiecius de Rakiecie 1707 DglšKrᵢ 4, Agatha Rekeciewa de Rekecie 1802 CkKrᵢᵢᵢ 26: antroponim. *Rekėčius; cf. rekėtis „persoană irascibilă, dificilă”.

*Ribokai satul DglšN: Francisci Rybak de Rybaki 1765 DglšKrᵢᵢ 9: antroponim. Ribōkas; cf. ribōkas „pescar”.

*Skinderiškė satul Švnč: Rosalia Skinderowna, Mathias Skinder de Skinderyƒzki 1748 ŠvnčJn 20: antroponim. Skinderis; cf. skindėrius „cel zdrențuit, jerpelit”.

*Šiaudiniai satul DglšN: Christophoruƒ Szaudinis de Szaudinie 1765 DglšKrᵢᵢ 5, Georgij et Mariannæ Szaudiniow De Szaudinie 1790 CkKrᵢᵢᵢ 2, Catarina Siawdzinowa de Siawdziniów 1792 CkKrᵢᵢᵢ 6, Matheo et Magdalena Szewdynis 1792 CkKrᵢᵢᵢ 7: antroponim. Šiaudinis; cf. šiaudinis: šiaudai „masa tulpinilor cerealelor treierate; figurat, despre o persoană de nimic”.

Šiùlgos versus Tvr: Petrus Szulga de Szulgi 1755 TvrKrᵢ 1, Catharina Szulgowa de Szulgi 1756 TvrKrᵢ 10, Georgius Szulga de Szulgi 1768 TvrKrᵢ 105, Catharina Szulgowa de Szulgi 1774 TvrKrᵢ 153; Mathia Szulga de Szulgi 1792 TvrKrᵢᵢ 77. Pe baza consemnărilor istorice se poate presupune că forma autentică a oikonimului este Šùlgos, provenită din antroponimul Šùlga; cf. šulģys «aflat în partea stângă, stâng; stângaci», rus. шулъга «mâna stângă» (Vasmer IV 485).

*Vaičiukai satul Ck: z Katarzyną Woyciukowną z Woyciukow 1806 CkKrᵢᵥ 9, Mateusz Woyciuk z Weyciuk 1814 CkKrᵥᵢ 6: antroponim. Vaičiukas; cf. vaičiùkas: vai̇tas „supraveghetor al iobagilor desemnat de conac”.

*Veršiakiai satul Švnč: Martinus Werƒzekis de Werƒzeki 1744 ŠvnčJn 7: antroponime Veršiakis, Veršiakỹs; cf. veršiakis, veršiakỹs „cel cu ochii mari și bulbucați”.

*Valeikos || *Valeikiškė satul Lkm: Catarina Wałeykiowna de Wałeyki 1768 LkmKrᵢᵢᵢ 60, Michaelis Wałeyko Wałeykiszki 1779 LkmKrᵢᵢᵢ 124: antroponim. Valeikà; cf. valéika „persoană curată, îngrijită”.

În lipsa datelor istorice, două oiconime de origine antroponimică ar putea fi considerate ca provenind din denumiri de plante.

Lazinkos satul Ddsl: Petrus Łazinka de Łazinki 1768 TvrKrᵢ 106, Catarina Łazinkowa de Łazinki 1774 TvrKrᵢ 150: antroponim. *Lazinka; cf. biel. лазина „salcie, răchită⁵ (BRS 412).”

⁵ Se pare că, asociind numele cu denumirea plantei, în perioada interbelică s-a propus folosirea formei lituanizate a oiconimului Karkliniai (vezi VSV 40).

Straipsniai / Articles

109

LAIMUTIS BILKIS

Satul Tribėržiai Sug: Zophia Tryberzenia de Tryberziu 1685 MltKr 10, Zophia Tryberzenia de Tryberzu 1691 MltKr 42 (Garliauskas 2004: 80, 129): nume de familie *Tribėržis; cf. trys beržai „trei mesteceni”.

Alte câteva nume de așezări, judecând după tendințele generale privind originea toponimelor, ar putea proveni din diverse alte cuvinte comune, dar în realitate sunt derivate din antroponime.

Satul Abùgaliai, Abugaliaĩ Vdš: Agtha Abugulowna de Abugule 1764 DglšKr_II 1: nume de familie *Abùgalis, *Abugalỹs; cf. abùgalis „cu ambele capete”.

*Satul Avižieniai Tvr: Gasparis Aviženis de Aviženie 1774 m. TvrKr_I 151: nume de familie Avižienis; cf. avižienis „om care cultivă ovăz, cultivator de ovăz”.

*Satul Barčiukai Mlt: [...]as barciukis de barciuku 1689 MltKr 29 (Garliauskas 2004: 105): nume de familie *Barčiukas; cf. barčiùkas: barčià, barčiùs „un tip de stup suspendat pentru albine, o căsuță pentru păsări”.

*Satul Varnalizdžiai Lkm: Agatha Warnalizdowa de Warnalizdy 1781 LkmKr_III 131: nume de familie *Varnalizdis; cf. varnãlizdis, vãrnalizdis „cuib de cioară”. Așadar, din punctul de vedere al semanticii (motivației), înseamnă „locul de reședință al familiei Varnalizdžiai”, nu „locul unde sunt multe cuiburi de ciori”.

Satul Žagarai Mnd: Ioannes Zagaras de Zagar 1685 MltKr 11 (Garliauskas 2004: 81): nume de familie Žãgaras; cf. žãgaras „tulpina subțire, fără frunze, a unei plante; rămurică fără frunze (de obicei uscată), vreasc”.

Orașul Žagãrė Jnš: Stefanus Žiogieruvytis de Žagory 1651 ŽgKr 8: nume de familie Žãgaras, Žagãris, Žagãrius; cf. žãgaras. Unii cercetători ai toponimiei consideră acest oiconim exclusiv apelativic (Vanagas 1996: 297–298; Bartkutė, 2008: 34), în timp ce alții au indicat că baza formării poate fi atât un cuvânt comun, cât și un antroponim (Endzelytė 2005: 47).

Formarea și originea numelor de așezări pot fi stabilite cu precizie și atunci când există antroponime istorice înrudite lexical, consemnate în aceeași parohie și în aceeași perioadă, dar nu în satul desemnat de oiconimul cercetat. Adesea, aceste sate se află foarte aproape unul de altul, însă și în alte cazuri apartenența la aceeași parohie trebuie considerată un criteriu fiabil.

Satul Gaurėliai Ign: Uladylai Gaurialis de Afelnieny⁶ 1746 LkmKr_II 23: nume de familie Gaurėlis; cf. gaurėlis: gaurỹs „cel păros; cel care vorbește prostii”. Numele de familie Gaurėlis este cunoscut doar în zona Kelmė și Kurtuvėnai (LPŽ I 633).

Satul Grikiapelė Lkm: Grikopelicia de Potusze⁷ 1752 LkmKr_II 41: nume de familie Grìkiapelis; cf. grikiapelė „gândăcel roșu cu puncte negre, gărgăriță, buburuză”. Datele privind răspândirea actuală a numelor de familie arată că numele Grikepelis (= Grìkiapelis) este răspândit numai în zona Utena și Daugailiai (LPŽ I 715).

⁶ În prezent, satul *Asalnėnai nu mai există; trebuie să fi fost situat lângă lacul Asalnai.

⁷ Distanța de la Grikiapelė la Palūšė este de numai aproximativ 6 km.

110

Acta Linguistica Lithuanica LXVI

Despre dubla motivație și etimologie a unor oiconime lituaniene

*Gudeliškis (← de Gudeliszki 1770 LkmKr_III 76) sat. Lkm: Eva Gudelouna de Połusze 1770 LkmKr_III 77: nume de familie Gudėlis; cf. gudėlis: gūdas. Numele de familie Gudėlis este răspândit în Lituania de Est, dar nu este consemnat în districtul Linkmenys (LPŽ I 736).

*Kalviai || *Kalviškė (← de Kalwiszki 1758 LkmKr_II 61, de Kowale 1769 LkmKr_III 64, de Kalwi 1770 LkmKr_III 76) sat. Lkm: Martha Kalwicia de Kirdeyki 1755 LkmKr_II 48, Rossa Kowalewska de Assak 1769 LkmKr_III 69, Marianna Kalwiowna de Antaprudzie 1770 LkmKr_III 79, Stanislaus Kowalewski Mażuryszki 1778 LkmKr_III 119: nume de familie Kálvis; cf. kálvis „cel care se ocupă cu prelucrarea metalelor prin forjare”. Numele de familie Kálvis este răspândit doar în vestul Lituaniei – în jurul Klaipėda, Kartenai, Pagėgiai, Palanga și Šilutė (LPŽ I 902).

Kaukiškė sat. Lkm: Elisabeta Kawkutowna de Lyngmiany⁸ 1763 LkmKr_III 19: nume de familie Kaukas; cf. kaukas „spirit domestic care aduce bogății, spiriduș; om îmbătrânit, uscat, cu părul vâlvoi; om superstițios de modă veche”. Alți cercetători derivă, de asemenea, oiconimul exclusiv din numele de persoană Kaukas (vezi Razmukaitė 1998: 52).

Mėdinos sat. Lkm: Agatha Miedinowna Meirany 1776 LkmKr_III 116, Agatha Medinowna Łamiesta⁹ 1779 LkmKr_III 125: nume de persoană *Mėdinas sau similar; cf. mėdinas, -à „forestier, sălbatic”. Numele de familie *Mėdinas nu figurează în LPŽ.

Pipiriškė sat. Ign: Stephanum Pipiras de Pakratonie¹⁰ 1741 LkmJn 2: nume de persoană Pipiras; cf. pipiras „fam. despre o persoană de statură mică”. Numele de familie Pipiras este atestat și în împrejurimile localității Ignalina (LPŽ II 461). Și alți cercetători consideră acest oiconim derivat dintr-un nume de persoană (vezi Razmukaitė 1998: 54).

Prūsočiškės sat. Sld: Barbara Pruszakiewiczowa in Suis bonis Drobiszki¹¹ 1748 LkmKr_II 30: nume de persoană *Prūšokas; cf. prūšokas „locuitor al fostei Prusii Orientale, al regiunii Klaipėda, german; luteran”; cf. și prūšokas „insectă din ordinul gândacilor, gândac de bucătărie german (Blattella)”. Numele de familie *Prūšokas nu figurează în LPŽ. Și alți cercetători indică drept bază a oiconimului un nume de persoană, dar menționează alături și apelativul prūšokas (vezi Razmukaitė 1998: 61).

Rýliškės sat. Sld: Laurentium Ryliszkis de Gatakiemie¹² 1756 LkmJn 15, Andreas Ryliszkis de Gianakalnie¹³ 1756 LkmJn 16: nume de persoană Rýliškis, Rýliškis; cf. rylà „cel care țipă, vorbește în van”. Ambele nume de familie sunt, de asemenea, răspândite în aceste împrejurimi (LPŽ II 607). Oiconimul este considerat derivat cu sufixul -iškės din numele de persoană Rylà (Razmukaitė 1998: 61), însă datele istorice arată că este mai curând un derivat format prin adăugarea unei terminații.

⁸ Distanța de la Kaukiškė la Linkmenys este de doar aproximativ 4,5 km.

⁹ Distanța de la Medinai la Lamėstas este de doar aproximativ 4,5 km.

¹⁰ Distanța de la Pipiriškė la Pakretuonė este de doar aproximativ 5 km.

¹¹ Distanța de la Prūsočiškės la Drobiškis este de doar aproximativ 1 km. Aceste sate sunt învecinate.

¹² Distanța de la Rýliškės la Gatakiemis este de doar aproximativ 6,5 km.

¹³ Distanța de la Rýliškės la Geniakalnis este de doar aproximativ 5 km.

Straipsniai / Articles

111

LAIMUTIS BILKIS

Satul Šárkiai Sld: Anna Szarhicia Maruszkienie de Untolksnie¹⁴ 1756 LkmKr_II 54: deriv. Šarkis; cf. šarka „pasăre din familia corvidelor, cu pene albe pe aripi (Pica pica)”; cf. și sensurile „fig. despre o femeie vorbăreață; fig. despre o făptură slabă și subțire”. Numele de familie Šarkis este atestat în împrejurimile relativ apropiate ale localităților Utena și Vyžuonos (LPŽ II 890).

Satul Šiliniškės Lkm: Catarina Szylinowa de Lyngmiany¹⁵ 1758 LkmKr_II 63: deriv. Šilinis; cf. šilinis „cel care trăiește în pădurea de pini, în pădure”. Numele de familie Šilinis nu este atestat în districtul Linkmenys (LPŽ II 927). Acest nume de sat este considerat antroponimic și de alți cercetători (vezi Razmukaitė 1998: 63).

Satul Vėžiškės Sld: Lucia Wiezowna de Antalamestie¹⁶ 1769 LkmKr_III 67, Barbara Wiezowna de Alzutany¹⁷ 1769 LkmKr_III 67: deriv. Vėžys; cf. vėžys „crustaceu decapod cu carapace și clești lângă cap (Astacus)”, cf. și sensul „fig. persoană îndărătnică”. Numele de familie Vėžys este atestat în districtele învecinate Kuktiškės și Utena (LPŽ II 1201).

Satul Žvirbliškė Lkm: Regina Zwirbliowa de Mineyszan¹⁸ 1770 LkmKr_III 77: deriv. Žvirblis; cf. žvirblis „pasăre mică din familia cintezelor, întâlnită în gospodării și orașe (Passer)”, cf. și sensul „fig. despre o persoană mică și slabă”. În districtul Linkmenys s-a păstrat și numele de familie Žvirblis (vezi LPŽ II 1354).

Prin prezentarea unui grup de oiconime de origine antroponimică nu se intenționează să se afirme că toate numele localităților lituaniene a căror formare și origine pot fi explicate în două feluri provin (sunt formate) din antroponime. Pe de altă parte, aceste exemple ilustrează clar tendințele generale.

CONCLUZII

1. Explicarea duală și, prin urmare, nu întru totul precisă, a formării și originii multor oiconime poate fi evitată prin examinarea atestărilor lor în documentele istorice.

2. Formarea și originea pot fi stabilite cu cea mai mare precizie atunci când datele istorice arată că în aceeași localitate desemnată de oiconimul cercetat exista un antroponim cu aceeași rădăcină sau cu aceeași bază.

3. Dacă există antroponime istorice cu aceeași rădăcină, atestate în aceeași parohie și în aceeași perioadă, dar nu în localitatea desemnată de oiconim, ci într-o localitate apropiată, numele localităților trebuie, de asemenea, considerate antroponimice.

¹⁴ Distanța de la Šarkiai la Antalksnė este de aproximativ 11,5 km.

¹⁵ Distanța de la Šiliniškės la Linkmenys este de aproximativ 9 km.

¹⁶ Distanța de la Vėžiškės la Antalamestė este de numai aproximativ 2 km.

¹⁷ Distanța de la Vėžiškės la Alžutėnai este de numai aproximativ 6 km.

¹⁸ Distanța de la Žvirbliškė la Mineiškėmis este de aproximativ 8,5 km.

112

Acta Linguistica Lithuanica LXVI

Dėl kai kurių lietuvių oikonimų darybos ir kilmės dvejopumo

4. Unele oiconime ale căror posibile baze (cuvinte de origine) sunt indicate în lucrările de toponimie ca nume de persoană și cuvinte comune sau numai ca cuvinte comune sunt, de fapt, de origine antroponimică: Eglýniškė sat, Vdš, Kemšiai sat, Sk, Kirmėliškis sat, Jdp, Prusoškiškės sat, Sld, Veršiai sat, Žg, Žagarė oraș, Jnš.

5. Datele istorice analizate permit concluzia că, atunci când este posibilă o dublă derivare și origine a oiconimelor – antroponimică și apelativă –, trebuie preferată derivarea din nume de persoană.

6. Cercetările precise și bine fundamentate privind formarea și originea oiconimelor sunt imposibile fără date de toponimie și antroponimie istorică; prin urmare, acestea trebuie colectate și analizate.

ABREVIERI

Ad – Adūtiškis (districtul Švenčionys)

Al – Alytus

avd. – nume de persoană

Brž – Biržai

Ck – Ceikiniai (districtul Ignalina)

Čln – Čiulėnai (districtul Molėtai)

Ddsl – Didžiasalis (districtul Ignalina)

Dgl – Daugailiai (districtul Utena)

Dglš – Daugėliškis (districtul Ignalina)

DglšN – Naujasis Daugėliškis (districtul Ignalina)

Dl – Deltuva (districtul Ukmergė)

dv. – conac

Ign – Ignalina

Jdp – Juodupė (districtul Rokiškis)

Jnš – Joniškis

Jnšk – Joniškėlis (districtul Pasvalys)

Jon – Jonava

Jrb – Jurbarkas

k. – sat

Kdn – Kėdainiai

Klm – Kelmė

Klov – Klovainiai (districtul Pakruojis)

Klp – Klaipėda

Kp – Kupiškis

Kri – Krukai (districtul Joniškis)

Krkn – Krekenava (districtul Panevėžys)

Kš – Kaišiadorys

Kz – Kazliškis (districtul Rokiškis)

Lgm – Lygumai (districtul Pakruojis)

Lkm – Linkmenys (districtul Ignalina)

Luok – Luokesà (districtul Molėtai)

Lzd – Lazdijai

Ml – Mielagėnai (districtul Ignalina)

Mlt – Molėtai

Mnd – Mindūnai (districtul Molėtai)

Mrj – Marijampolė

On – Onuškis (districtul Rokiškis)

Pbs – Pabaiskas (districtul Ukmergė)

Pkr – Pakruojis

Pn – Panevėžys

PnmR – Panemunis (districtul Rokiškis)

Prn – Prienai

Ps – Pasvalys

Pst – Paštovys (Belarus)

Rim – Rimšė (r. Ignalina)

Rk – Rokiškis

Sk – Skaistgirys (r. Joniškis)

Slč – Saločiai (r. Pasvalys)

Sld – Saldutiškis (r. Utena)

Smrg – Smurgainys (Belarus)

Sr – Sariai (r. Švenčionys)

Str – Strūnaitis (r. Švenčionys)

Sug – Suginčiai (r. Molėtai)

Svrk – Svirkos (r. Švenčionys)

Šk – Šakiai

Šl – Šiauliai

Švnč – Švenčionys

Švnčl – Švenčionėliai (r. Švenčionys)

Straipsniai / Articles

113

LAIMUTIS BILKIS

Tl – Telšiai

Tlpk – Tulpiakiemis (districtul Ukmergė)

Trak – Trakai

Tvr – Tverečius (districtul Ignalina)

Ut – Utena

V – Vilnius

Vdn – Vidėniškiai (districtul Molėtai)

Vdš – Vidiškės (districtul Ignalina)

Vdšk – Vidiškiai (districtul Ukmergė)

Vrn – Varėna

vs. – cătun

Zr – Zarasai

Žg – Žagarė (districtul Joniškis)

Žl – Želva (districtul Ukmergė)

SURSE ISTORICE

AdKr_I: Книга N1 о Родившихся Годущискаго РК Приходскаго Костела, съ 1655 Года по 1687. Păstrată în arhiva bisericii din Adutiškis.

AdKr_II: Księga Metryk Chrzestnych Kościoła Parafialnego Hoduciskiego Od roku 1688. Obr~a 23º do roku 1699. Augusta 23º. Saugoma Adutiškio bažnyčios archyve.

AdKr_III: Księga Metryk Chrzestnych Kościoła Parafialnego Hoduciskiego Od roku 1760. Obr~a 5º do roku 1767. Marca 5º dnia. Saugoma Adutiškio bažnyčios archyve.

AdMr: [Registrul metric al deceselor al bisericii din Adutiškis. De la 6 aprilie 1720 până la 23 octombrie 1792]. Păstrată în arhiva bisericii din Adutiškis.

CkKr_I: Księga Metryk Chrzestnych Kościoła Parafialnego Swięciańskiego od roku 1774. Apryla 17. do roku 1775. ocbr~a 27.– przy filii Ciekińskiej. Saugoma Ceikinių bažnyčios archyve.

CkKr_II: Registrul metric al botezaților al bisericii filiale din Cieykinskis, botezați din parohia din Švenčionys, începând cu anul 1790. 3 ianuarie până în anul 1804. Ocbr~a. Păstrat în arhiva bisericii din Ceikiniai.

CkKr_III: Registrul metric al botezaților al bisericii filiale din Cieykinskis, botezați din parohia Dawgieliskiey, începând cu anul 1790. 9 ianuarie până în anul 1804. 11 octombrie. Păstrat în arhiva bisericii din Ceikiniai.

CkKr_IV: Registrul metric al botezaților al bisericii filiale din Cieykinskis, botezați din parohia din Švenčionys, începând cu anul 1805, în ziua de 1 ianuarie, până în anul 1812, în ziua de 22 aprilie. Păstrat în arhiva bisericii din Cei- kiniai.

CkKr_V: Registrul metric al botezaților al bisericii filiale din Cieykinskis, botezați din parohia Dawgieliskiey, începând cu anul 1805, în ziua de 1 ianuarie, până în anul 1813, în ziua de 21 octombrie. Păstrat în arhiva bisericii din Cei- kiniai.

CkKr_VI: Registrul metric al botezaților al bisericii filiale din Cieykinskis, botezați din parohia din Švenčionys, începând cu anul 1812, în ziua de 5 mai, până în anul 1818, în ziua de 31 octombrie. Păstrat în arhiva bisericii din Ceikiniai.

CkKr_VII: Registrul metric al botezaților al bisericii filiale din Cieykinskis, botezați din parohia Dawgieliskiey, începând cu anul 1814, la 25 ianuarie, până în anul 1820, în ziua de 19 octombrie. Păstrat în arhiva bisericii din Ceikiniai.

114

Acta Linguistica Lithuanica LXVI

Cu privire la dubla formare și origine a unor oiconime lituaniene

CkKr_VIII: Registrul metrical al botezaților din biserica filială Cieybińsk, botezați din parohiile Święciany și Dawgieliski, de la 5 ianuarie 1821 până la 15 august 1831. Păstrat în arhiva bisericii din Ceikiniai.

CkKr_IX: Registrul metrical al botezaților din parohia Święciany, la biserica filială Cieykinskim, botezați în anul 1833. Întocmit până la 8 decembrie 1835. Păstrat în arhiva bisericii din Ceikiniai.

CkKr_X: Registrul metrical al botezaților din parohia Dawgieliski, la biserica filială Cieykinskim, botezați în anul 1833. Păstrat în arhiva bisericii din Ceikiniai.

CkKr_XI: Registrul metrical al botezaților din biserica filială Cieykinski, parohia Święciany, întocmit în anul 1835. Păstrat în arhiva bisericii din Ceikiniai.

CkKr_XII: Registrul metrical al botezaților din biserica filială Cieykinski, parohia Dawgieliski, întocmit în anul 1835. Păstrat în arhiva bisericii din Ceikiniai.

DglJn: [Registrul căsătoriilor din parohia Daugailiai. 1685–1731]. Păstrat în arhiva bisericii din Daugailiai.

DglŠKr_I: Księga Metryk Chrzestnych Kościoła Parafialnego Dawgieliskiego Od roku 1706. Januar~ 6ᵒ. Do roku 1737. Obr~a 20ᵒ. LVIA F. 1329, Ap. 1, B. 1.

DglŠKr_II: Księga Metryk Chrzestnych Kościoła Parafialnego Dawgieliskiego Od roku 1764. Obr~a 10. dnia Do roku 1774. Januar~: 9 dnia. LVIA F. 1329, Ap. 1, B. 8.

DglŠKr_III: Registrul metrical al botezaților din biserica parohială Dawgieliski, din 16 ianuarie 1774 până la 2 mai 1790. LVIA F. 1329, Ap. 1, B. 10.

LkmJn: Księga Metryk Ślubnych Kościoła Parafialnego Ł yngmianskiego od roku 1740. Junii 3. dnia do Roku 1760. Novembra 9. dnia. Saugoma Linkmenų bažnyčios archyve.

LkmKr_I: Księga Metryk Chrzestnych Kościoła Parafialnego Ł yngmianskiego od Roku 1708. Januaryi 10. dnia do Roku 1740 Apryla 24. dnia. Saugoma Linkmenų bažnyčios archyve.

LkmKr_II: Księga Metryk Chrzestnych Kościoła Parafialnego Ł yngmianskiego od roku 1740. Maia 22. dnia do Roku 1760. Oktobra 24. dnia. Saugoma Linkmenų bažnyčios archyve.

LkmKr_III: Registrul metrical al botezaților din biserica parohială Ł yngmiansk, de la 9 noiembrie 1760 până la 25 noiembrie 1790. Păstrat în arhiva bisericii din Linkmenys.

MltJn: №1. Registrul căsătoriilor bisericii parohiale Malatski, de la 13 ianuarie 1682 până în noiembrie 1691, conține 14 file numerotate și 121 de înregistrări metricale numerotate. – G a r l i a u s k a s V i d a s. Registrul de botezuri și căsătorii al bisericii din Molėtai din secolul al XVII-lea. Vilnius: Institutul de editare științifică și enciclopedică, 2004, 137–154.

MltKr: №1. Registrul metrical al botezaților din biserica parohială Malatski, de la 13 ianuarie 1682 până în august 1692, conține 45 de file numerotate și 661 de înregistrări metricale numerotate. – G a r l i a u s k a s V i d a s. Registrul de botezuri și căsătorii al bisericii din Molėtai din secolul al XVII-lea. Vilnius: Institutul de editare științifică și enciclopedică, 2004, 65–136.

Straipsniai / Articles

115

LAIMUTIS BILKIS

OnKr: [Registrul de botezuri și căsătorii al bisericii romano-catolice din Onuškis. 1685–1740]. LVIA F. 1299, Ap. 1, B. 12.

ŠvnčJn: Księga Metryk Ślubnych Kościoła Parafialnego Święciańskiego Od roku 1742. Julij: 13. Do roku 1748. Maia 12. dnia. Saugoma Švenčionių bažnyčios archyve.

ŠvnčKr^I: Księga Metryk Chrzestnych Kościoła Parafialnego Święciańskiego Od roku 1749. Februar: 6. Do roku 1753. Marca 8. dnia. Saugoma Švenčionių bažnyčios archyve.

ŠvnčKr^II: [Registrul de botezuri al bisericii parohiale din Švenčionys, 1753–1759]. Păstrat în arhiva bisericii din Švenčionys.

ŠvnčKr^III: Registrul botezurilor bisericii parohiale din Švenčionys. Începând cu anul 1823, la 24 martie, până în anul 1827, la 26 octombrie. Păstrat în arhiva bisericii din Švenčionys.

TvrKr^I: Księga Metryk Chrzestnych Kościoła Parafialnego Twereckiego od roku 1755. Januar~: 1º do roku 1778. Apryla 1º. LVIA F. 1332, Ap. 1, B. 2.

TvrKr^II: Księga Metryk Chrzestnych Kościoła Parafialnego Twereckiego. Od roku 1778. Apryla 5º: do roku 1799 obcr~a 27º. LVIA F. 1332, Ap. 1, B. 3.

ŽgKr: [Registrul de botezuri al bisericii romano-catolice din Žagarė. 1650–1654]. LVIA F. 1191, Ap. 1, B. 2.

LITERATURĂ ȘI SURSE

Bartkutė Nerija 2008: Joniškio rajono teritorijos toponimija: daryba ir raidos polinkiai. Daktaro disertacija. Šiauliai: Vytauto Didžiojo universitetas, Šiaulių universitetas.

BRS – Dicționar belarus-rus, sub redacția lui Kondrat Kondratovici Krapiva. Moscova: Editura de stat pentru dicționare străine și naționale, 1962.

Endzelytė Renata 2005: Šiaurės vidurio Lietuvos vietovardžiai. Daktaro disertacija. Kaunas: Vytauto Didžiojo universitetas.

Garliauskas Vidas 2004: XVII a. Molėtų bažnyčios krikšto ir santuokos metrikų knyga. Vilnius: Mokslo ir enciklopedijų leidybos institutas.

LKŽe – Lietuvių kalbos žodynas (t. I–XX, 1941–2002): elektroninis variantas. Redaktorių kolegija: Gertrūda Naktinienė (vyr. redaktorė), Jonas Paulauskas, Rimutė Petrokienė, Vytautas Vitkauskas, Jolanta Zabarskaitė. – Vilnius: Lietuvių kalbos institutas, 2005. Prieiga internete: www.lkz.lt.

LPŽ I–II – Dicționarul numelor de familie lituaniene 1–2, coord. Aleksandras Vanagas. Vilnius: Mokslas, 1985–1989.

LVŽ I – Bilkis Laimutis, Maciejauskienė Vitalija, Razmukaitė Marija: Dicționarul toponimelor din Lituania 1. Vilnius: Institutul Limbii Lituaniene, 2008.

Mickienė Ilona 2001: Telšių rajono toponimų daryba. Daktaro disertacija. Kaunas: Vytauto Didžiojo universitetas.

116

Acta Linguistica Lithuanica LXVI

Despre dualitatea formării și originii unor oiconime lituaniene

Razmukaitė Marija 1998: Lietuvos priesaginiai oikonimai. Daktaro disertacija. Vilnius: Lietuvių kalbos institutas, Vytauto Didžiojo universitetas.

Vanagas Aleksandras 1996: Lietuvos miestų vardai. Vilnius: Mokslo ir enciklopedijų leidykla.

Vasmer IV – Фасмер Макс. Этимологический словарь русского языка 4. Москва: Прогресс, 1973.

VSV – Toponimele regiunii Vilnius. Vilnius, 1945 (corectură).

Zinkevičius Zigmas 2011: Ukmergės rajono gyvenviečių vardynas. Pavadinimų kilmė. Vilnius: Lietuvių kalbos institutas.

Despre dualitatea formării și originii unor oiconime lituaniene

R E Z U M A T

În studiile ample consacrate oiconimiei (toponimiei) lituaniene pot fi identificate mai multe cazuri în care sunt indicate două posibile cuvinte de bază sau cuvinte-sursă aflate în spatele numelui unei așezări, aparținând unor straturi lexicale diferite – mai precis, apelative și onime, adică antroponime. De regulă, astfel de cuvinte pot fi: 1) termeni fiziografici și nume personale cu aceeași rădăcină (temă) (Šmotiškiai: pn. Šmõtas sau šmõtas „suprafață, parcelă, teren”, Miškiniai: pn. Miškinis sau miškas, Valākai: pn. Valākas sau valākas „parcelă de teren de aproximativ douăzeci de desetine”; 2) denumiri de plante și nume personale cu aceeași rădăcină (temă) (Žilvičiai: pn. Žilvitis sau žilvitis, Baravykai: baravykas sau pn. Baravykas, Jovarai: jõvaras sau pn. Jõvaras; 3) denumiri de animale și nume personale cu aceeași rădăcină (temă) (Gerviniai: gérvė sau pn. Gérvė, Kurãpkiškiai: kurapkà sau pn. Kurapkà; 4) denumiri de persoane și nume personale cu aceeași rădăcină (temă) (Gudìnė: pn. Gùdas sau etn. gùdai, gùdas, Pekoriškė: pn. Pėkorius sau pėkorius „brutar”, Totõriškė: pn. Totõrius sau etn. totõrius, Degùčiai: pn. Degùtis sau degùtis „cel care produce gudron și își câștigă traiul din aceasta”; 5) diverse alte cuvinte comune și nume personale cu aceeași rădăcină (temă) (Degùtinė: pn. Degùtis sau degùtas, Pavietavà: pavietas „ținut, țară, regiune” sau pn. Pavìėtas.

Ca urmare a posibilității unei interpretări duble, analiza formării și originii oiconimelor de același tip diferă adesea: de exemplu, în cazul unor denumiri „animaliere” sunt indicate două posibilități de origine, în care poziția inițială o ocupă fie un apelativ, fie un nume personal, pe când în alte cazuri este menționată numai originea dintr-un nume personal; altele, la rândul lor, sunt derivate exclusiv din apelative. Oiconimele „profesionale” sunt tratate în mod similar: unele, de pildă, sunt derivate din nume personale sau din apelative, iar altele – din antroponime. Din cauza posibilităților duble, menționate mai sus, privind formarea (cuvântul de bază) și originea, chiar și aceleași oiconime sunt interpretate diferit de diverși cercetători.

În analiza unor astfel de oiconime, este greu de evitat relativitatea, inconsecvența și concluziile ipotetice. Prin urmare, ar trebui să căutăm modalități mai fiabile de determinare a bazei

Straipsniai / Articles

117

LAIMUTIS BILKIS

formarea și originea lor. Probabil că cele mai precise rezultate privind formarea și originea oiconimelor pot fi obținute atunci când sunt disponibile date despre existența, în aceeași localitate desemnată printr-un oiconim, a unui antroponim cu aceeași rădăcină.

Examinarea unor oiconime din registrele parohiale de botezuri, căsătorii și decese ale mai multor parohii a arătat că, în apropierea mai multor nume de localități susceptibile de interpretare dublă, apăreau antroponime cu aceeași rădăcină. Astfel, aceste cazuri dezvăluie cuvintele-bază (originale) ale oiconimelor, iar interpretarea dublă a formării și originii lor nu mai este necesară, de exemplu, Pušýnai: Stephani Pułzynas de Pułzynu, Gaspar Pułzynas de Pułzynu, Ioannis Pułzynas de Pułzynu: pn. Pušýnas; cf. pušýnas ‘pădure de pini’, Garniai: Zofia Garnicia de Garnie, Martinuł Garnis de Garniow: pn. Garnýs; cf. garnýs, Kazõkai: Catharina Kozakicie de Kozaki, Christophoro Kozak de Kozaki, Stephani Kozak de Kozaki: pn. Kazõkas; cf. kazõkas, Bandõriai: Antonÿ Bondar de Bondar: pn. *Bandõrius; cf. bandõrius ‘dogar’, *Varnalizdžiai: Agatha Warnalizdowa de Warnalizdy: pn. *Varnalizdis; cf. varnálizdis, vārnalizdis ‘cuib de cioară’ etc.

Formarea și originea exactă a numelor localităților pot fi stabilite și atunci când în aceeași parohie, în aceeași perioadă, sunt atestate antroponime istorice cu aceeași rădăcină, dar într-un alt sat desemnat printr-un oiconim. Satele se află adesea la mică distanță unele de altele; cu toate acestea, prezența lor în aceeași parohie este, de asemenea, considerată un criteriu fiabil, de exemplu, Kaũkiškė: Elisabeta Kawkutowna de Lyngmiany: pn. Kaũkas; cf. kaũkas ‘un spirit domestic care aduce bogăție, numit și aitvaras; un bărbat trecut de prima tinerețe, slab și cu părul încâlcit; om de modă veche, superstițios’, Pipìriškė: Stephanum Pipiras de Pakratonie: pn. Pipìras; cf. pipìras ‘fig. un om scund’, Prūsoškiškės: Barbara Pruszakiewiczowa in Suis bonis Drobiszki: pn. *Prūšõkas; cf. prūšõkas ‘locuitor al fostei Prusii Răsăritene, al regiunii Klaipėda, german, luteran’, Šilìniškės: Catarina Szylinowa de Lyngmiany: pn. Šìlinis; cf. šìlinis ‘cel care locuiește într-o pădure de pini’, Vėžiškės: Lucia Wiezowna de Antalamieście, Barbara Wiezowna de Alzutany: pn. Vėžỹs; cf. vežỹs, cf. sensul acestui cuvânt ‘fig. persoană încăpățânată’ etc.

Unele oiconime, pentru care în lucrările de toponimie sunt indicate ca potențiale cuvinte-bază (originale) antroponime și cuvinte comune sau numai cuvinte comune, provin, de fapt, din antroponime: Eglynìškė satul Vdš, Kẽmšiai satul Sk, Kirmėliškis satul Jdp, Prūsoškiškės satul Sld, Veršiai satul Žg, Žagãrė orașul Jnš.

Datele istorice analizate conduc la concluzia că, atunci când formarea și originea oiconimelor admit o dublă posibilitate — antroponimică și apelativă —, se acordă prioritate derivării lor din antroponime.

Cercetarea exactă și bine fundamentată a formării și originii oiconimelor nu este posibilă fără date din toponimia și antroponimia istorică; prin urmare, este esențial ca acestea să fie acumulate și analizate.

Primit la 23 martie 2012.

LAIMUTIS BILKIS

Lietuvių kalbos institutas

P. Vileišio g. 5, LT-10308 Vilnius, Lietuva

E-mail – [email protected]

118

Acta Linguistica Lithuanica LXVI