doi.org/10.35321/term31-13

În memoria lui Stasys Keinys

Fotografie de Leonas Vasauskas (2001), din arhiva personală a lui St. Keinys

Eu încă nu eram, – salcâmii înfloreau – – Eu nu voi mai fi, – Ei vor înflori din nou. – Iar petalele lor vor cădea De la soare și vânt – Ca pumnii de nisip – Pe inima mea – –

S. Nėris. Alyvos. (1936. III)

Cât de neînduplecat de repede trece timpul... Parcă abia ieri ne luam rămas-bun de la El, vorbeam cu El, Îl vedeam mergând cu pas domol, cu o panglică națională prinsă la brâu. Iar astăzi trebuie să spunem un trist rămas-bun trupului Său muritor și să aducem omagiu sufletului Său nemuritor. E greu de crezut că El nu mai este printre noi și că trebuie deja să folosim verbe la timpul trecut – a lucrat, a scris, a predat, a trăit..., fiindcă „moartea Lui este încă vie”.

În acea liniștită seară de martie, purtând flori albe de crizantemă, am venit să ne luăm rămas-bun de la Învățătorul plecat în Eternitate la 15 martie 2024. Din fotografie ne privea pe toți, ca și cum ar fi fost viu, Învățătorul zâmbitor, cu șapcă și ochelari cu ramă neagră, pe fundalul unui tren de călători. O fotografie caldă, simplă, cotidiană și, totodată, profund simbolică.

Terminologija | 2024 | 31

243

Stasys Keinys s-a născut la 20 septembrie 1936 în satul Pakalupis, ținutul Viekšniai, districtul Mažeikiai. După ce a absolvit în 1954 Școala Medie din Viekšniai, a intrat la Facultatea de Istorie și Filologie a Universității de Stat din Vilnius (în continuare – VU), unde a studiat limba și literatura lituaniană. După absolvirea studiilor, în 1959, J. Kruopas l-a chemat la Institutul de Limba și Literatura Lituaniană (în continuare – Institutul) „să deprindă meseria de terminolog” (Keinys 2004: 34). Mai târziu, vorbind despre această chemare, a spus: „Și pe autorul acestor rânduri, abia ieșit de pe băncile Universității din Vilnius, J. Kruopas l-a luat la Institutul de Limba și Literatura Lituaniană să lucreze în domeniul terminologiei. Acea chemare s-a dovedit hotărâtoare, căci, după câțiva ani, când a intrat la doctorat la Universitatea din Vilnius, neuitatul său îndrumător V. Urbutis i-a propus o temă de disertație privind lucrările terminologice, iar după mai bine de un deceniu, fiind din nou chemat de J. Kruopas, a trebuit să se întoarcă pentru mult timp la Institutul de Limba și Literatura Lituaniană pentru a lucra în lexicografie și terminologie, iar după moartea lui J. Kruopas să continue unele dintre lucrările acestuia” (Keinys 1998: 11–12).

Din 1966 până în 1975 a lucrat la Facultatea serală din Kaunas a VU, obținând titlul de docent. În 1974, rechemat de J. Kruopas, s-a întors definitiv la Institut, fără să renunțe însă la activitatea pedagogică – a predat la Institutul Pedagogic din Šiauliai, la Universitatea Vytautas Magnus și la Universitatea Pedagogică din Vilnius.

Pe lângă activitatea științifică și pedagogică, a desfășurat și activitate organizatorică. Din 1976 până în 1992 a fost vicepreședinte al Consiliului de Terminologie de pe lângă Prezidiul Academiei de Științe; în perioada 1987–1989 a condus Secția de limbă literară lituaniană contemporană a Institutului, iar între 1989 și 1991 – Secția de cultură a limbii și terminologie.

Cele cinci decenii de activitate științifică ale lui St. Keinys au fost extraordinar de rodnice. A pregătit mai multe cărți (individual sau împreună cu coautori), precum și primul manual de terminologie Alfabetul terminologiei (1980); din 1966 a scris peste 400 de articole în publicații științifice și periodice de interes general, peste 100 de recenzii, precum și cronici și alte materiale publicate. Multe lucrări și gânduri, după cum le numea el, și-au găsit locul în cele două cărți consacrate lucrărilor de terminologie: Terminologia lituaniană contemporană (2005) și Evoluția terminologiei lituaniene (2012).

El a deschis și primul drum pentru revista internațională de știință terminologică contemporană Terminologia – a fost inițiatorul ei (revista a fost numită Calea terminologiei, în 1994) și redactor responsabil al primului volum, îndemnând „[s]ă ne strângem rândurile, să pornim la drum pentru o limbă frumoasă, clară și precisă, corectă

244 Palmira Zemlevičiūtė | Stasiui Keiniui atminti

și pentru o limbă lituaniană elegantă a științei, precum și pentru o terminologie exemplară și lituaniană” și îndemnându-i pe toți „cei cărora le este necesară, cărora le pasă și cărora le este dragă limba lituaniană a științei și terminologia care îi formează miezul” (Keinys 1994: 7), să brăzdeze ogorul terminologiei; el însuși l-a brăzdat neobosit – în adâncime și cu rodnicie...

Agnia a trudit și la dicționarele de termeni – le-a alcătuit sau a ajutat la alcătuirea lor, le-a revizuit, corectat și editat, a standardizat, accentuat și precizat termenii și a propus termeni noi, creați de el însuși, în acord cu spiritul limbii materne. Era profund preocupat de problemele terminologiei din toate domeniile și le îndrepta cum putea mai bine. A vegheat cu precădere asupra terminologiei feroviare. A început această campanie de creare și standardizare a termenilor feroviari la Departamentul Căilor Ferate în 1991, deși prima „întâlnire” cu calea ferată avusese loc încă din tinerețea sa. „Tatăl meu a lucrat la calea ferată și, când am terminat liceul, chiar și-a dorit să devin și eu feroviar”, își amintea St. Keinys. Spunea că, atunci când se urca în tren, avea deplină încredere în feroviari (Usonienė 1988: 3). Iar aceștia, când soluționau chestiuni lingvistice, aveau, fără îndoială, încredere în El. Stabdas, iešmynas, kelynas – aceștia sunt termeni creați de El. Și câte alte sute de termeni alcătuiți de El cu ajutorul mijloacelor de formare a cuvintelor din limba lituaniană! Pentru munca îndelungată și rodnică de standardizare a termenilor feroviari lituanieni, în anul 2000 St. Keinys a fost distins cu Insigna de Onoare a Feroviarului prin ordinul ministrului Transporturilor al Republicii Lituania. Astfel a fost continuată și păstrată în amintire, cu sens, munca dragului nostru Tată, care lucrase multă vreme „la calea ferată”.

Meritul deosebit al lui St. Keinys pentru lexicografia lituaniană este o lucrare monumentală – Dabartinės lietuvių kalbos žodynas (în continuare, Dicționarul) – un dicționar general, normativ, într-un singur volum, al limbii literare, primul de acest fel publicat în Lituania independentă (Keinys 1993: 9). A fost redactor-șef al edițiilor a treia (1993), a patra (2000, electronică în 2002), a cincea (2003, electronică), a șasea (2006, electronică), a șaptea (2012) și a opta (2021), revizuite și completate, urmărind ca Dicționarul să nu promoveze mode lingvistice, ci să asigure soliditatea și stabilitatea uzului. Nimeni nu citește un dicționar din scoarță în scoarță, ca pe un roman. Dar St. Keinys l-a citit! Când s-a apucat să-l editeze, l-a citit de la A până la ultima literă, și nu o singură dată (Keinys 1993: 9). În 2002, a patra ediție a Dicționarului a fost publicată pe CD-ROM, iar în 2003 a fost pusă pe internet. Toate acestea s-au datorat grijii Lui. Munca neobositului Redactor a fost apreciată la justa ei valoare: în 2002, pentru versiunea computerizată a Dicționarului, i s-a acordat Premiul pentru Limbă, dedicat memoriei Felicijai Bortkevičienė, iar la expoziția Infobalt 2004 Dicționarul a fost ales cea mai bună publicație de lexicografie lituaniană.

Terminologija | 2024 | 31

245

Activitatea lui St. Keinys a fost extrem de vastă și ramificată. Cu greu ar putea fi descrisă în acest scurt articol. A fost redactor de dicționare și cărți; membru al colegiilor redacționale; alcătuitor și editor de dicționare, volume de rezumate ale comunicărilor științifice, culegeri de lucrări științifice, repertorii bibliografice și culegeri de articole; consultant lingvistic; îndrumător de teze de doctorat, referent și membru al comitetelor doctorale (comisiilor de susținere); îndrumător pentru peste șaizeci de lucrări de diplomă, licență și masterat. Cine ar putea număra toate lucrările vieții Lui în slujba limbii lituaniene și a terminologiei, așternute cu litere negre pe pagini albe?!... În 2006 a văzut lumina tiparului Bibliografijos rodyklė a lui St. Keinys, cu aproape 700 de poziții. Însă nici după apariția ei nu s-a oprit din scris... Harnic ca o furnică, nu și-a cunoscut odihna...

Autoarea acestor rânduri, pe atunci laborantă la Secția de Terminologie, a avut de mai multe ori prilejul să dactilografieze articolele scrise de mâna Lui, la început chiar la mașina de scris. Mi-a rămas adânc întipărită în memorie scrierea aceea măruntă, pe care nu reușeam întotdeauna s-o descifrez și pe care n-aș fi putut-o confunda cu niciuna alta. Aducea câte un teanc de foițe mici de hârtie, tăiate toate la fel (cine știe câte avea!). Și acum parcă văd cuvintele, aliniate armonios pe acele foițe. Se pare că șlefuia fiecare cuvânt, așa cum apa râului netezește pietricelele în timp, iar ele se așezau în propoziții pe acele foițe mici, ca brazdele drepte lăsate de plug. Îi plăcea să presare în ogoarele articolelor sale cuvinte lituaniene rare, ca pe niște semințe. Le savura. Iată un mănunchi de asemenea cuvinte: pakušinti, pagvildyti, agnus, prabildyti, išprūsis, žalantis, vingurti... Adesea deschidea și dicționarul ca să se uite la sensul vreunui cuvânt.

Mărturisise cândva că se gândise să studieze jurnalismul. Așadar, nu e de mirare că acea fibră jurnalistică pulsează în multe dintre articolele Lui:

„O, cât de des ne lipsesc nouă spiritul [strămoșilor – P. Z.], asemenea dăruire și slujire dezinteresată, în timp ce ne îndoim ca trestiile la fiecare vânt, fie el și o adiere, și ne zbuciumăm la marginea furtunilor dezlănțuite ale globalizării!”, „Timpul trece necontenit. Sau poate stă pe loc, iar noi, trecătorii acestei lumi, fără să ne dăm seama, fugim în grabă spre împărăția țărânii”, „Așa l-a descoperit pe atunci [pe Kazimieras Gaivenis – P. Z.], în toamna tinereții care ne chemase la Vilnius, și așa a rămas”, „Atunci simți că zilele pline de sens ale toamnei nu sunt cu nimic mai prejos decât primăvara pajiștilor înverzite, decât vara fierbinte, învăluită de sentimentul plenitudinii vieții”, „<...> și el însuși [Kazimieras Eigminas – P. Z.] a stropit multe cu roua înviorătoare a culturii, a iubirii de patrie și de meleagurile natale, a limbii materne bogate”, „Astăzi poate nici ea însăși nu înțelege de ce plânge inima nobilului lituanian când privește ceața deasupra Lagunei Curonian, când aude freamătul sumbru al frumoasei păduri Romintó, de parcă spiritele lituanienilor și ale fraților lor prusaci nimiciți ar cânta imnurile vieții lor de odinioară”.

246

Palmira Zemlevičiūtė | Stasiui Keiniui atminti

Cum mi-l amintesc? Își petrecea verile nu peste mări, ci în meleagurile natale pe care le iubea. La Vilnius avea un magazin preferat, unde mergea să cumpere pâine proaspătă. Îi plăcea să glumească înconjurat de tineri terminologi și, când aceștia izbucneau în râs, zâmbea și el. Nu alerga după cuvinte străine, atât de la modă în zilele noastre; odinioară chiar încercase să scrie un articol fără să recurgă deloc la ele. Și, mai presus de oricine, a stat cu devotament de strajă pentru cuvântul lituanian și termenul lituanian. Îl citise pe Ferdinand de Saussure în original, în franceză. Trăise printre cărți și prin cărți. Spunea că ar fi greu să găsească o carte anume, atât de multe răsfoise, citise și pusese în ordine de-a lungul vieții... Venea la Institut cu o valiză de piele. Parcă pe furiș scotea din ea când bomboane de ciocolată, când lalele de primăvară pentru 8 Martie.

Era o bucurie să lucrezi cu El și să înveți de la El, un cunoscător eminent al limbii și terminologiei, care gândea viu, proaspăt și fără formule prefabricate, și să stai de vorbă cu El despre lucrurile obișnuite ale vieții. Întotdeauna înțelegător, gata să asculte, să dea un sfat, să încurajeze și să liniștească. Și zâmbitor chiar și la bătrânețe. El m-a învățat să muncesc. Să muncesc neobosit, cu dăruire, căci și El însuși a lucrat toată viața cu deplină dăruire.

Unul dintre cei mai renumiți terminologi lituanieni, lingvist extrem de harnic, pedagog remarcabil, unul dintre cei mai cunoscuți žemaičiai care activează în domeniul științei limbii, lingvist respectat, dascăl bun, părintele revistei Terminologijos, lingvist cunoscut în societate... Toate acestea se spun despre St. Keinys – sunt cuvintele discipolilor Lui.

„Cuvintele, asemenea clopotelor” este titlul unui articol despre Simonas Daukantas și marele său dicționar polono-lituanian, scris de St. Keinys în 1993. De data aceasta îndrăznesc să parafrazez puțin cuvintele Învățătorului, dedicate marelui žemaitis și valabile și pentru El însuși: cuvintele Lui răsună asemenea clopotelor. Ele povestesc cum a prețuit, înălțat și înfrumusețat limba noastră, cum s-a îngrijit de ea nobilul žemaitis, mare iubitor al Patriei. Prin cuvinte ca niște clopote, El a învățat, învață și va învăța această iubire. Așadar, să nu amuțească dangătul cuvintelor Lui, ci să întărească mândria față de limba lituaniană și terminologia lituaniană. Iar pentru noi, terminologii, ele nu vor înceta niciodată să răsune.

„Când, acum 49 de ani, noi, tineri de optsprezece-douăzeci de ani, ne-am adunat din toate regiunile Lituaniei sub bolțile Universității din Vilnius, probabil nimănui nu i-a trecut prin minte că pentru unii dintre noi acest oraș va fi locul întregii vieți și că aici, găsindu-ne liniștea, ne vom afla locul de odihnă veșnică. Și, cu siguranță, niciunul dintre noi nu s-a gândit că deceniile care ne-au fost date vor trece atât de vijelios și că va veni ziua când grupul nostru va începe să se rărească, când pentru unii va fi

Terminologija | 2024 | 31

247

lemta stovėti prie kitų kapo duobės ir tarti paskutinį sudiev“ (Keinys 2012 [2003]: 254). Dvidešimt su viršum metų prabėgo nuo šių Jo ištartų žodžių Kazimiero Gaivenio laidotuvių dieną, 2003 m. liepos 14-ąją. Ir netruko išaušti diena, kai Vilnius, Jo jaunystės ir viso gyvenimo miestas, priglaudė Paties kūną. Paliko tik mažas smėlio kauburėlis Rokantiškių kapų kalnelyje po plačiašakiais visžaliais medžiais, kuklus medinis kryžius ir žvakės liepsnelė, gailiai virpčiojanti vėjyje... Tik be kelių mėnesių 88-erius metus Jam buvo skirta „vaikščioti šios žemės takais“ (Keinys 2010: 237). Ir kas gal aprėpti, kas gal išmatuoti šią netektį, lig širdies dugno sukrėtusią? Bet lai neleidžia mums griausti ir širdį lai atgaivina Mokytojo viltingi, pranašingi žodžiai: „Mokslo gyvenimas ir buvimas bei išlikimas moksle nesibaigia su žmogaus mirtimi. Žmogus, būdamas mari būtybė, savo darbais gali būti nemarus“ (Keinys 2003: 16). Toks Jis ir liks visų mūsų atmintyje ir širdyje – Didelis ir Nemarus Kalbininkas ir Terminologas ir Šviesus Žmogus.

Odihnește-te în pace, dragă învățătorule! Fie ca arborii verzi să-ți cânte odihna veșnică! Și fie ca Lumina Veșnică să-ți lumineze calea!

SURSE ȘI LITERATURĂ UTILIZATE

Crearea terminologiei feroviare: [convorbire cu lingvistul Stasys Keinys, autorul și normatorul termenilor feroviari lituanieni] / intervievat de V. Leščinskas. – Geležinkelininkas, 2001, 16–31 martie, 6.

Rimkutė Aušra 2006: Terminologas Stasys Keinys. – Terminologija 13, 246–249.

Kaulakienė Angelė 2006: Kalbininkas Stasys Keinys. – Stasys Keinys: bibliografijos rodyklė, sudarė Adelė Noreikaitė, Vilnius: Lietuvių kalbos institutas, 9–10.

Keinys Stasys 1974: Svarus toponimikos veikalas. – Kauno tiesa, rugsėjo 8, 4.

Keinys Stasys 1975: Daug pirmųjų skambučių. – Tarybinis mokytojas, sausio 22, 2.

Keinys Stasys 1980: Lietuvių muzikos terminologijos ma maestras. – Kalbos kultūra 39, 94–95.

Keinys Stasys 1992: „Geležinkelininko žodynėlį“ palydint. – Geležinkelininko žodynėlis: (Terminai), sudarė N. Juškaitė, St. Keinys, Vilnius: Leidybos redakcinis centras „Lietuvos auto“, 6–18.

Keinys Stasys 1994: Malonusis skaitytojau! – Terminologijos vagos 1, 7.

Keinys Stasys 1994: Terminologijos ir kalbos kultūros specialistui K. Gaiveniui – 60 metų. – Gimtoji kalba 2, 27–28.

Keinys Stasys 1995: Kaip atsirado 2000 žodžių. – Tarp knygų 9, 23–24.

Keinys Stasys 1995: Paminklai, tvirtesni už varį. Didžių baltų raštijos sukakčių metai. – Gimtasis kraštas, kovo 2–8, 5.

Keinys Stasys 1997: Žemaičio fiziko šnekos. – Tarp knygų 5, 20–21.

Keinys Stasys 1998: I. Kruopas ir lietuvių terminologija. – Terminologija 5, 7–20.

Keinys Stasys 1999: Iš visų šaltinių gėręs: [kalbininko ir kraštotyrininko K. Eigmino 70-osioms gimimo metinėms]. – Gimtoji kalba 1, 21–23.

Keinys Stasys 2000: Pr. Skardžiaus terminologijos srities veikla ir jos reikšmė. – Terminologija 6, 69–77.

Keinys Stasys 2001: 1901 m. Petro Kriaušaičio „Lietuviškos kalbos gramatikos“ kalbos mokslo terminai. – Terminologija 8, 50–64.

Keinys Stasys 2003: Kazimieras Gaivenis kaip žmogus ir mokslininkas. – Kazimieras Gaivenis: bibliografijos rodyklė, sudarė A. Noreikaitė; redagavo St. Keinys, R. Mielkuvienė, Vilnius: Lietuvių kalbos instituto leidykla, 9–16.

248 Palmira Zemlevičiūtė | Stasiui Keiniui atmintin

Keinys Stasys 2004: Nepalaužta kalba. – Fizikų žinios 26, 14–15.

Keinys Stasys 2004: Žiupsnis minčių apie Kazimierą Gaivenį ir jo metą. – Terminologijos istorijos ir dabarties problemos: straipsnių rinkinys: Kazimierui Gaiveniui atminti, Vilnius: Lietuvių kalbos instituto leidykla, 9–10.

Keinys Stasys 2009: Žymus terminologijos vagavarys (75-ųjų Kazimiero Gaivenio gimimo metinių proga). – Terminologija 16, 302–306.

Keinys Stasys 2010: Jono Kruopo darbų reikšmė mūsų kalbai ir mokslui. – Leksikografija ir leksikologija 2: Jono Kruopo 100-osioms gimimo metinėms, sudarė Vilija Sakalauskienė, Albina Auksoriūtė, Vilnius: Lietuvių kalbos institutas, 13–23.

Keinys Stasys 2012: Pratarmė. – Stasys Keinys. Lietuvių terminologijos raida, Vilnius: Lietuvių kalbos instituto leidykla, 11–13.

Cartea pe care am așteptat-o două decenii: [convorbirea A. Stirblytė cu St. Keinys, redactor-șef al ediției a 3-a a „Dicționarului limbii lituaniene contemporane”]. – Tiesa, 1993, 18 nov., 9.

Ordinul nr. 39 al ministrului transporturilor al Republicii Lituania din 06.09.2000 „Cu privire la conferirea distincției «Semnul de onoare al feroviarului»”. – Geležinkelininkas, 2000, 1–15 septembrie, 6.

Umbrasas Alvydas 2016: Nuo žodžių iki žodynų: Stasiui Keiniui – 80. – Terminologija 23, 259–266.

Umbrasas Alvydas 2024a: IN MEMORIAM doc. dr. Stasiui Keiniui. Prieiga internete: http://lki.lt/in-memoriam-doc-dr-stasiui-keiniui/.

Umbrasas Alvydas 2024b: Stasį Keinį į amžinybę palydint. – Gimtoji kalba 5, 27–30.

Usonienė Aurika 1998: Geležinkelininkai pasitiki kalbininkais. – Geležinkelininkas, vasario 27, 3.

Palmira Zemlevičiūtė

Terminologija | 2024 | 31

249