LEKSIKOS TYRINĖJIMAI

LIETUVOS TSR MOKSLŲ AKADEMIJA

LUCRĂRILE LEXICOGRAFICE ALE LUI A. KAŠARAUSKAS

J. KRUOPAS

A. Kašarauskas (1821—1882), care semna în poloneză Kossarzewski, a fost un om cu o erudiție și ambiții foarte vaste și s-a afirmat ca naturalist autodidact, cercetător al ținuturilor, arheolog, culegător de folclor și de material lingvistic, lucrător în domeniul presei și, în general, un om de cultură de mare anvergură. Era interesat de relațiile limbii lituaniene cu celelalte limbi indo-europene, scria despre importanța limbii lituaniene pentru lingvistica comparată, îndemna la cultivarea și îmbogățirea limbii literare lituaniene, culegea cuvinte, nume de locuri, nume de familie și alte materiale lingvistice și se interesa de lexicografia lituaniană. Deportat în Siberia după răscoala din 1863, A. Kašarauskas nu a avut condițiile necesare pentru a se afirma în domeniul cercetării limbii lituaniene. Totuși, prin eforturile sale anterioare de a aduna bogății lexicale, de a alcătui un dicționar ruso-lituanian și de a scoate în evidență lucrările realizate de alți lexicografi, a lăsat urme importante în lexicografia lituaniană, asupra cărora merită să ne oprim.

Interesul lui A. Kašarauskas pentru limba lituaniană, scrierile sale despre importanța acesteia pentru știință și necesitatea creării unei literaturi naționale au fost încurajate mai ales de lingviști străini, care au evidențiat importanța limbii lituaniene pentru lingvistica istorico-comparativă, au folosit pe larg exemple din lituaniană în lucrările lor și au cercetat ei înșiși, într-o măsură mai mare sau mai mică, această limbă. A. Kašarauskas urmărea literatura lingvistică străină și se interesa de lucrările lingviștilor din alte țări în care se vorbea despre limba lituaniană sau se utilizau date din aceasta. În articolele publicate în presa poloneză „Znaczenie języka litewskiego w względzie naukowym“ [„Importanța limbii lituaniene pentru știință”; în continuare va fi indicat prin I.]¹ și „Rzecz o litewskich słownikach i ogólny pogląd na kraje litewskie“ [„Despre dicționarele lituaniene și o privire de ansamblu asupra ținuturilor lituaniene”; în continuare va fi indicat prin II]², el îi citează sau îi menționează pe A. F. Pot, J. Grimm, A. Schleicher, Bugge, Chavee și alți lingviști renumiți ai vremii. Îl admiră în mod deosebit pe A. Schleicher pentru călătoria sa în Lituania, pentru că a învățat limba lituaniană de la țărani simpli și pentru gramatica limbii lituaniene în limba germană, publicată la Praga în 1856, care era lucrarea fundamentală pentru cunoașterea limbii lituaniene în întreaga lume lingvistică. Despre limba lituaniană și interesul lingviștilor străini față de aceasta, A. Kašarauskas scria: „Jeśli każdemu narodowi, choćby niewiele pretensyi mającemu do sławy, wolno upomnić swój język, używając go w literaturze jako cząstki od Boga mu danej: cóż dopiero mówić o języku Litewskem, który w stosunku do tamtich nie karłim, ale olbrzymim jest prawdziwie; który śmiało nazwać można Sanskrytem wszystkich języków, ile ich jest nam znanych; który od tąd nie samemu Litewskiemu służyć ma narodowi, ale sądzę, iż nieodbicie potrzebny będzie w nauce dla

¹ Pismo zbiorowe Wileńskie na rok 1859, Wilno 1858, p. 163—175.

² Ten pat, 1862, p. 133—222.

189

wszystkich Europejskich, a nawet Zaeuropejskich oświecenszych ludów? Dziwno jest rzeczą, iż język tak ważny, jeden najszlachetniejszy w Europie, tak późno poznanym został przez obcych, tak mało u nas cenionym jest dotychczas; jeszcze dziwniejsza, iż pierwszymi głosicielami jego zalet byli nie Litwini ani Polacy, ale Niemcy nasi sąsiedzi, za nimi Francuzi, Anglicy, Włosi, na ostatku Słowianie“ (I, p. 164). [Dacă fiecărui popor, chiar și unuia cu pretenții modeste la faimă, îi este îngăduit să-și păstreze limba, folosind-o în literatură ca pe o parte dăruită de Dumnezeu, ce să mai spunem despre limba lituaniană, care, în comparație cu celelalte, nu este un pitic, ci un adevărat uriaș; pe care o putem numi fără ezitare sanscrita tuturor limbilor cunoscute de noi; care, de acum înainte, nu va trebui să slujească numai poporului lituanian, ci, cred, va fi indispensabilă în știință pentru toate popoarele luminate ale Europei și chiar din afara ei. Este uimitor că o limbă atât de importantă și nobilă din Europa a fost cunoscută atât de târziu de străini și că până astăzi este atât de puțin prețuită la noi. Și mai uimitor este că primii care i-au făcut cunoscute meritele nu au fost lituanienii sau polonezii, ci vecinii noștri germani, urmați de francezi, englezi, italieni și, în cele din urmă, slavi.]

Atenția străinilor față de limba lituaniană a trezit sentimente patriotice în A. Kašarauskas și i-a cultivat dragostea pentru limba maternă. El a devenit apărătorul și proslăvitorul limbii uitate, disprețuite și persecutate de nobilime și de aristocrație și s-a străduit, exagerând, să o ridice la cel mai important și mai onorabil rang între celelalte limbi indo-europene. Iată cum proslăvește A. Kašarauskas limba lituaniană într-un alt pasaj din articolul despre importanța ei pentru știință: „...język Litewski, będąc jednym z najdawniejszych i najdoskonalszych, jest najbliższym pierwotnego, a tém samém jakby świętym, rytualnym, zasadniczym dla dalszych. Przewyższa on swą dawnością i pierwotnością nietylko wszystkie Europejskie, ale nawet stary Indyjski język, którego wielka liczba pierwiastków jest tylko skróceniem i zepsuciem Litewskich rdzeni. Same nawet klasiczne, tak słynące w starożytności, tak zawołane dzisiaj języki, jakiemi są Łacinski i Grecki, mniej mają wartości od Litewskiego“ (I, p. 166). [Limba lituaniană, fiind una dintre cele mai vechi și mai desăvârșite, este cea mai apropiată de limba originară și, prin urmare, parcă sacră, rituală și fundamentală pentru celelalte. Prin vechimea și caracterul său originar, ea le întrece nu numai pe toate celelalte limbi europene, ci și vechea limbă indiană, al cărei mare număr de rădăcini nu reprezintă decât prescurtări și deformări ale rădăcinilor lituaniene. Chiar și limbile clasice, atât de vestite în Antichitate și atât de renumite astăzi, precum latina și greaca, au o valoare mai mică decât lituaniana.]

Considerând limba lituaniană o cheie pentru cunoașterea altor limbi (I, p. 167) și pentru explicarea originii cuvintelor, A. Kašarauskas lega uneori cuvinte fără înrudire și formula cu îndrăzneală etimologii neîntemeiate și naive, deși el însuși scria că „cel care se încumetă să formuleze concluzii etimologice trebuie să se bazeze pe natura limbii și să cunoască bine căile și legile schimbărilor care au acționat de-a lungul veacurilor asupra limbii” (I, p. 170). Prin concepțiile sale despre limba lituaniană și prin etimologiile sale, A. Kašarauskas este unul dintre precursorii proslăvirii romantice a limbii și ai etimologiilor neîntemeiate din „Aušra”. Probabil că el a fost o autoritate pentru alți patrioți și iubitori ai limbii lituaniene (A. Baranauskas, Pr. Viksva, K. Kairys)³.

O asemenea exaltare naivă și exagerată a limbii lituaniene nu a fost pe placul unor lingviști polonezi, mai ales al lui J. Karlowicz, care, în studiul său despre limba lituaniană, „O języku litewskim” (1875), comenta astfel articolele menționate ale lui A. Kašarauskas: „Din păcate, nu vedem nici spirit critic, nici cunoașterea istoriei limbilor, nici în unul, nici în celălalt articol, p.

³ P. Jonikas, Limba lituaniană și renașterea ei înainte de „Aušra”. – „Mūsų senovė“, vol. III, nr. 1 (10), Kaunas, 1940, p. 25.

190

În articolul lui K[ašarauskas] (p. 200). „Este cu adevărat de neînțeles cum un autor care îi citează pe Schleicher, Pott, Grimm, reviste berlineze de specialitate în lingvistică și multe alte celebrități, după ce și-a exprimat de mai multe ori opinii cu totul juste, cade îndată într-un absurd atât de enorm, care nu i-ar trece prin vis nici unui filosof, dar nici celui mai simplu muritor” (p. 195)⁴.

A. Kašarauskas subliniază de câteva ori că limba lituaniană este importantă nu numai pentru lingvistica comparată, ci că pe ea trebuie să se sprijine și cercetătorii din domeniile istoriei, arheologiei, geografiei și din alte domenii ale Lituaniei: „Pentru noi, lituanienii, trebuie să prezinte cel mai mare interes etnia și limba lituaniană, care ocupă locul cel mai important chiar și între alte etnii și limbi. Astăzi nu ne mai putem lipsi de limba lituaniană, căci suntem ferm convinși că arheologia, istoria, geografia antică nu vor avea baze sigure și o terminologie clarificată până când, în cercetările noastre, nu ne va fi accesibil întregul tezaur al limbii lituaniene; căci până acum, într-adevăr, în studiile noastre științifice, mai ales în cele etimologice, domnesc o mare confuzie și dezordine; uneori nu poți decât să-i deplângi pe savanții cu o erudiție vastă, care se trudesc făcând mii de presupuneri acolo unde lucrurile sunt cât se poate de simple și ușor de ghicit chiar și pentru țăranul nostru” (II, p. 148). [Noi, lituanienii, trebuie să fim preocupați mai ales de etnia și limba lituaniană, care ocupă locul cel mai important chiar și între alte etnii și limbi. Astăzi nu ne mai putem lipsi de limba lituaniană. Suntem ferm convinși că arheologia, istoria și geografia antică nu vor avea baze sigure și o terminologie întemeiată până când, în cercetările noastre, nu ne vor fi accesibile toate comorile limbii lituaniene. Până acum, într-adevăr, în cercetările noastre științifice, etimologice, domnesc o mare confuzie și dezordine; uneori este pur și simplu trist să vezi cum savanți de mare erudiție se trudesc făcând mii de presupuneri acolo unde lucrurile sunt simple și ușor de ghicit chiar și pentru țăranul nostru.] A. Kašarauskas a subliniat pe bună dreptate că limba este o sursă importantă pentru cunoașterea trecutului și că trebuie folosită cu pricepere în diferite cercetări. Este însă regretabil că și el însuși recurgea adesea la etimologizări și speculații neîntemeiate, fără să respecte cu strictețe legile istoriei limbii și călăuzindu-se foarte adesea după asemănarea superficială dintre cuvintele diferitelor limbi și numele proprii.

A. Kašarauskas era preocupat nu numai de evidențierea importanței limbii lituaniene pentru știință, ci și de revitalizarea și cultivarea ei, precum și de crearea unei literaturi în limba lituaniană. El se pronunță împotriva disprețuirii limbii lituaniene, împotriva rușinii și reticenței de a o folosi și îndeamnă la cultivarea limbii materne și la îmbogățirea literaturii lituaniene: „Între timp, le-am cere compatrioților noștri ca, lepădându-se de toate prejudecățile și ideile preconcepute, să se apuce de lucru cu forțe unite, pentru a spori literatura noastră națională, care promite atât de mari beneficii tuturor. Se pregătesc deja talente de seamă în literatura acestei limbi, chiar și în cea beletristică, precum, de pildă, dl Akielewicz, domnișoara Proniewska, pr. Baranowski, dl Zagórski, dl Malinowski și mulți alții, pe care nu-i voi menționa. Așadar, nu avem niciun motiv să ne plângem de lipsa scriitorilor și a minților gânditoare, cu o pregătire și o înțelegere superioare. Oare nu-l avem pe episcopul, Excelența Sa Maciej Wołonczewski, pe vrednicul nostru dl Symon Dowkont, pe pr. Otto Proniewski, pe pr. Hieronim Raczkowski, pe răposatul pr. Ambroży Pabreż, care, prin lucrările lor vaste, deși tipărite doar în parte, lasă în urma lor o faimă nepieritoare?” (I, p. 173). [Între timp, le-am cere

⁴ P. Jonikas, în același loc.

191

compatrioților săi ca, lepădându-se de diferitele prejudecăți și idei preconcepute, să se apuce, cu forțe unite, să îmbogățească literatura noastră națională, care promite mari beneficii societății noastre. Se pregătesc deja talente de seamă în literatura acestei limbi, chiar și în cea beletristică, de pildă: Akelaitis, Praniauskaitė, Baranauskas, Zagorskis, Malinauskas și mulți alții, de care nu-mi amintesc. Nu avem temei să reproșăm că ne lipsesc scriitorii și oamenii cu multă educație și discernământ. Oare nu-l avem pe episcopul Motiejus Valančius, pe vrednicul nostru Simonas Daukantas, pe Otonas Praniauskas, Jeronimas Račkauskas și pe răposatul Ambroziejus Pabrėža, care, prin marile lor lucrări, tipărite doar în parte, lasă în urma lor o faimă nepieritoare?]

Fiind interesat de limba lituaniană și scriind despre importanța ei pentru lingvistica comparată și pentru alte științe, A. Kašarauskas trebuie să se fi familiarizat și cu dicționarele limbii lituaniene, care i-ar fi putut servi drept surse importante pentru cunoașterea acesteia și pentru evidențierea importanței ei în lingvistică. Ce lucrări din acest domeniu îi erau cunoscute lui A. Kašarauskas, cum le privea și ce urmărea prin culegerile de cuvinte lituaniene pe care le-a lăsat, importante pentru lexicografia lituaniană, reiese limpede din articolul său menționat despre dicționarele limbii lituaniene. Acolo arată ce dicționare sunt necesare și trebuie alcătuite: „Gândul nostru și dorința noastră fierbinte sunt ca oamenii luminați, care sprijină cauza științei, să contribuie în orice fel la alcătuirea a trei lucrări mari și cu totul deosebit de importante, și anume: 1) Dicționarul cuvintelor comune lituaniene; 2) Dicționarul prenumelor și numelor de familie; 3) Dicționarul numelor proprii de locuri, adică geografice” (II, p. 147). [Gândul și dorința noastră fierbinte sunt ca oamenii instruiți, care sprijină știința, să se apuce, în orice mod, să scrie trei lucrări mari și foarte importante, și anume: 1) un dicționar al cuvintelor comune ale limbii lituaniene, 2) un dicționar al prenumelor și numelor de familie, 3) un dicționar al numelor proprii de locuri sau al numelor geografice.]

Mai întâi, A. Kašarauskas vorbește despre importanța unui dicționar al limbii lituaniene standard și despre eforturile de a-l alcătui. Din datele pe care le prezintă reiese cine a lucrat în domeniul lexicografiei lituaniene, ce sarcini le-a trasat alcătuitorilor dicționarului și în ce măsură a putut contribui el însuși la această muncă. Observațiile lui A. Kašarauskas sunt foarte importante pentru istoria lexicografiei lituaniene, așadar se cuvine să le cităm integral:

„Nimic nu însuflețește și nu sporește atât de mult valoarea vestigiilor mute precum faptul că le auzim semnificația povestită în cuvinte vii, le înțelegem numele, ne apropiem de primii lor proprietari și le cunoaștem mai îndeaproape limba. Cea dintâi și cea mai fierbinte dorință a oricărui om de litere de aici, din Lituania, care înțelege bine lucrurile, este să aibă o comoară a limbii populare^*, adică un dicționar lituaniano-polonez, alcătuit complet după modelul lui Linde, al lui Grimm sau după oricare altă concepție. Sunt deja mulți lituanieni care scriu și lucrează în lexicografie; printre ei trebuie să-i menționăm pe domnii Szymon Dowkont, Kajetan Niezabitowski, profesorii I. W. Juszkiewicz și Ugiański, M. Akielewicz, W. Lwiński, K. Dauksza, pr. Miężyłowicz, S. Przyalgowski și pr. Juszkiewicz, fără a-l mai pomeni pe preotul Syrwid din vremuri mai vechi și pe lexicografii decedați de curând, între care se numără înainte de toți Szymon Staniewicz, Dyonizy Paszkiewicz, pr. Sutkiewicz, dominican, și pr. Pabreż, culegător de cuvinte botanice. Lucrările lor sunt însă parțiale, răspândite-”

* În el nu ar trebui incluse cuvintele științifice nou-formate (acestea ar trebui să aibă un dicționar separat), ci numai cuvintele culese din vorbirea poporului; căci numai acestea constituie adevărata proprietate a națiunii.

192

culese, neintegrate într-un sistem unitar, iar deocamdată nu ne putem aștepta de la ele la o colecție generală completă. Avem și câteva dicționare lituaniene mai bune în limba germană, precum cele ale lui Haack, Ruhig și Mielcke, dar sunt doar compendii; nu ne putem face o imagine asupra bogăției limbii pe baza lor. Dacă va apărea în curând, așa cum sperăm, a doua ediție a dicționarului lituaniano-german al lui Nesselmann, vom avea o colecție de cuvinte ceva mai completă și destul de însemnată, și totuși, cu siguranță, nici jumătate din limba lituaniană nu se va regăsi în ea. Ar fi bine ca, în lipsa unei lucrări mai ample, măcar acesta să fie tradus din germană în polonă. În afară de domnul Akielewicz, cea mai mare speranță ca lexicograf ne-o dă domnul Stanisław Mikucki, care, pe lângă erudiția și sârguința de fier pe care i le cunoaștem, deține o rezervă considerabilă de cuvinte și o mare varietate de expresii, astfel încât, de unul singur, ar putea spori colecția lui Nesselmann nu doar de două ori, ci cel puțin de o dată și jumătate. O, de s-ar putea într-un fel să se unească aceste eforturi nobile și lucrări atât de vrednice! Cât despre noi, din cauza sănătății șubrede și a atenției împărțite între multe preocupări, nu am avut și nu avem intenția de a ne asuma o muncă atât de uriașă, care cere o dedicare exclusivă; de aceea, colecțiile noastre de cuvinte, pe care le-am adunat în clipele libere fără să le ordonăm, le-am împărtășit prietenilor și cunoscuților.

Din toate părțile sosesc în prezent cele mai îmbucurătoare vești despre strădaniile savanților din străinătate, inclusiv ale unor societăți întregi, de a spori cunoștințele lingvistice și lexicografice — pretutindeni se manifestă în această privință agitație și activitate —; savanții ar dori să vorbească, să scrie și să tipărească nu numai în limbile europene, ci în toate limbile lumii. Această nevoie este generată de compararea limbilor; de aici, în fiecare an, apar numeroase lexicoane și materiale de diferite dimensiuni, astfel încât unii vor deja să numească epoca actuală epoca dicționarelor. La noi s-a făcut până acum puțin în acest domeniu, iar vremea ar fi să ne gândim serios și să începem să adăugăm câte puțin, pentru ca din puțin să facem ceva măreț” (II, p. 135 – 136). [Nimic nu înviorează și nu sporește atât de mult valoarea monumentelor mute precum relatările, cuvintele vii despre însemnătatea lor, când le înțelegem denumirile, ne înfrățim cu primii lor proprietari și ajungem să le cunoaștem mai îndeaproape limba. Cea dintâi și cea mai fierbinte dorință a fiecărui om de litere de aici, din Lituania, este să aibă o comoară a limbii populare,^* adică un dicționar lituaniano-polonez, precum cele ale lui Linde ori Grimm, sau altul alcătuit cu o amploare asemănătoare. Mulți lituanieni lucrează deja în domeniul lexicografiei; dintre ei trebuie să-i menționăm pe domnii Simanas Daukantas, Kajetonas Nezabitauskas, profesorii I. V. Juškevičius și Uogianski, M. Akelevičius, L. Ivinskis, K. K. Daukša, preotul Miežitavičius, S. Prialgauskas și preotul Juškevičius, fără a-i mai aminti pe preotul mai vechi Širvydas și pe lexicografii decedați de curând, între care se numără înainte de toate Simanas Stanevičius, Dionizas Paškevičius, preotul Sutkevičius, dominicanul și botanistul culegător de cuvinte, preotul Pabrėža. Lucrările lor sunt însă fragmentare, dispersate, nesistematizate și, deocamdată, nu putem spera să obținem din ele o colecție generală. Avem, de asemenea, câteva dicționare lituaniene mai bune în limba germană, precum cele ale lui Hako, Ruhig și Mielcke, dar și acestea sunt doar rezumate; nu ne putem imagina bogăția limbii pe baza lor. Dacă va apărea în curând a doua ediție a dicționarului lituaniano-german al lui Nesselmann, vom avea o colecție de cuvinte ceva mai completă și destul de amplă,

* Nu trebuie incluse aici expresiile științifice nou create (pentru care ar trebui să existe un dicționar separat), ci numai cuvintele culese de pe buzele poporului, căci ele sunt tocmai proprietatea poporului.

13. Leksikos tyrinėjimai

193

care însă nu va cuprinde nici jumătate din bogăția limbii lituaniene. În lipsa unei lucrări mai cuprinzătoare, ar fi fost bine să fie tradus măcar acesta din germană în polonă. Ca lexicograf, alături de domnul Akelevičius, domnul Stanisław Mikucki ne dă cele mai mari speranțe; pe lângă erudiția și hărnicia de fier pe care i le cunoaștem, el a adunat o rezervă însemnată de cuvinte și o mare varietate de expresii, astfel încât, de unul singur, poate spori colecția lui Nesselmann nu doar de două ori, ci cel puțin de o dată și jumătate. O, de s-ar putea într-un fel să se unească aceste eforturi atât de nobile și aceste lucrări atât de vrednice! Cât despre noi, din cauza sănătății șubrede și a atenției împărțite între multe preocupări²: nu ne-am pregătit și nu ne pregătim să ne asumăm o muncă atât de uriașă, care cere o atenție concentrată; de aceea, colecțiile noastre de cuvinte, pe care le-am adunat în timpul liber, fără să le ordonăm, le dădeam prietenilor și cunoscuților.

În prezent, din toate părțile sosesc vești îmbucurătoare despre eforturile savanților din străinătate de a spori cunoștințele lingvistice și lexicografice; pretutindeni se manifestă o mobilizare în această direcție, iar savanții ar dori cu plăcere să vorbească, să scrie și să tipărească nu numai în limbile Europei, ci în toate limbile lumii. Această nevoie este stimulată de compararea limbilor; de aceea, în fiecare an apare o mulțime de dicționare și materiale de diferite dimensiuni; astfel, unii vor să numească acest secol secolul dicționarelor. La noi s-a făcut puțin în acest domeniu, iar vremea este să ne gândim sincer și să începem să adunăm câte puțin, pentru ca din puțin să se poată face ceva măreț.]

Pe lângă un dicționar general al limbii lituaniene, A. Kašarauskas era preocupat și de alcătuirea unui dicționar de prenume și nume de familie. El scrie: „Pentru a lămuri și a explica un nume oarecare din vechime, fie geografic, fie istoric, trebuie mai întâi să căutăm cele mai vechi nume de persoane. Iar pe cele mai vechi și mai originare nu le vom găsi, cu siguranță, nicăieri în asemenea belșug ca la lituanienii noștri. Limba lor este un monument străvechi — dar numele lor sunt și mai vechi. De aceea, oricine cercetează temeinic vestigiile străvechi are neapărat și fără putință de tăgadă nevoie de o colecție generală de nume lituaniene, adică de un dicționar al numelor proprii populare, cu toate variantele și sinonimele, atât istorice, cât și din vremurile noastre. Folosul lui va fi însemnat și mare” (II, p. 137). [Pentru a explica un nume străvechi oarecare, fie geografic, fie istoric, trebuie mai întâi să căutăm cele mai vechi prenume. Iar asemenea nume vechi și originare nu vom găsi nicăieri în număr atât de mare ca la lituanieni. Limba lor este un monument vechi, dar numele sunt și mai vechi. Oricine se interesează temeinic de monumentele străvechi are neapărat nevoie de o colecție generală de nume lituaniene, adică de un dicționar al numelor proprii populare, cu toate variantele și sinonimele, atât istorice, cât și actuale. Folosul lui va fi însemnat și mare.] A. Kašarauskas susținea cu insistență că vechile nume proprii lituaniene vor juca un rol important în comparațiile dintre numele locurilor și persoanelor din întreaga lume (II, p. 136) și, în multe cazuri, lega fără temei etimologic nume proprii lituaniene fără nicio legătură între ele de nume asemănătoare din alte limbi (de exemplu, Margis, Mylus, Rainis sunt puse de el în legătură cu numele islandeze și germane Marger, Müller, Rainer; II, p. 137—138). Prin astfel de etimologizări ale numelor proprii, A. Kašarauskas a diminuat întrucâtva și importanța însăși a proiectului de alcătuire a unui dicționar de prenume și nume de familie, care era foarte important și actual. A. Kašarauskas nu scrie cine s-ar fi putut ocupa de pregătirea unui asemenea dicționar și cum ar fi trebuit realizată această muncă. El abordează mai pe larg și mai concret chestiunea autorului și a modului de alcătuire a celui de-al treilea dicționar dintre cele menționate de el — dicționarul geografic.

194

A. Kašarauskas observă că limba lituaniană are un număr extraordinar de mare de nume geografice. Fiecare pârâu, deal, baltă, luncă, pădure etc. are propria denumire populară. Întregul acest material bogat și important trebuie adunat și consemnat cu exactitate: „Nu trebuie schimbată nici măcar o iotă din numele cuiva, nici polonizat, nici rusificat, așa cum se întâmplă adesea la noi în registrele bisericești și în listele parohiale, chipurile pentru a-i conferi mai multă noblețe; ci trebuie consemnat așa cum oamenii înșiși se numesc unii pe alții în vorbirea de zi cu zi“ (II, p. 140). [Nu trebuie schimbată nici măcar o iotă din nume: nu trebuie nici polonizat, nici rusificat, așa cum se face adesea la noi în registrele bisericești și în listele parohiale, chipurile pentru a-i conferi mai multă noblețe; trebuie consemnat așa cum oamenii înșiși se numesc în vorbirea de zi cu zi.] Prin exemple concrete (Girgžduta, Lukštas, Žemaičiai), A. Kašarauskas arată cum trebuie descris un obiect geografic, cum trebuie alcătuite fișele pentru fiecare nume geografic și cum trebuie întocmit un dicționar geografic pe baza lor (II, p. 147). El își dă bine seama că este vorba de o muncă de mare amploare, care poate fi realizată numai prin eforturi colective. De aceea face apel la intelectualitatea lituaniană, fiind convins că „nu duc lipsă ținuturile noastre de scriitori și cunoscători; este nevoie doar de încurajare, susținere și un bun exemplu“. A. Kašarauskas indică chiar numele unor persoane pe care le cunoștea și le considera potrivite pentru această muncă, și anume: Kontrimas, Ivinskis, Akelaitis, Mikuckis, Griškevičius, Smigelskis, Knapskis și Juzumavičius (II, p. 143). O parte dintre persoanele menționate, printre care și Kašarauskas, au adunat nume de persoane și nume de locuri, însă nu au alcătuit și nu au lăsat culegeri mai ample. Este semnificativ faptul că la mijlocul secolului al XIX-lea se susținea și se promova necesitatea alcătuirii unor dicționare de nume proprii (prenume și nume de familie, precum și denumiri geografice). Unul dintre inițiatorii și promotorii activi ai unor asemenea dicționare a fost A. Kašarauskas, care visa și scria despre necesitatea alcătuirii unui amplu dicționar al limbii populare lituaniene, în care nu trebuiau incluse cuvinte nou-create din domeniul științei (pentru acestea era necesar un dicționar separat; II, p. 135).

A. Kašarauskas, fără să intenționeze el însuși să se apuce de alcătuirea unui dicționar al limbii populare lituaniene, transcria și aduna cuvinte din diverse surse, lăsându-ne câteva culegeri importante de cuvinte. Acestea sunt importante pentru lexicografia și știința limbii noastre. Patru dintre ele au fost publicate de K. Būga în studiul „Materiale pentru cercetarea dicționarului și a graiurilor limbii lituaniene“⁵, cu excepția celei mai mari și mai importante culegeri de cuvinte — extrase din dicționarul manuscris al lui K. Daukša (manuscrisul său nu a fost găsit până în prezent), registrul de cuvinte al lui Ivinskis din Biblia de la Königsberg și extrasele lui A. Kašarauskas din dicționarul lui Hako (1730). Toate aceste liste de cuvinte (37 de file in 8°) se află în culegerea de materiale a lui A. Kašarauskas, „Litvanica“, păstrată în prezent la secția de manuscrise a Bibliotecii Republicane de Stat a RSS Lituaniene (cota RD59). Vom trece în revistă aceste culegeri de cuvinte (cu excepția celei de la 1 c) în ordinea în care apar în manuscrisul lui A. Kašarauskas, indicând între paranteze numerele filelor și, prin literele a și b, paginile acestora.

●

[1.] Cuvinte lituaniene din culegerea domnului Ivinskis. [Cuvinte lituaniene din culegerea lui L. Ivinskis.]:

[a] din Vieksniai.

În această culegere (32 a—b) sunt consemnate, fără ordine alfabetică, peste 200 de cuvinte (în studiul amintit, K. Būga le-a prezentat în ordine alfabetică), precum și 5 zicători și proverbe. Cuvintele lituaniene sunt explicate prin echivalente poloneze, ocazional rusești sau germane

⁵ „Tauta ir žodis“, vol. I, Kaunas, 1923, p. 334—372

13*

195

echivalente; uneori, sensurile cuvintelor sunt explicate pe scurt în poloneză. Iată începutul acestei culegeri de cuvinte, redat cu ortografia originală (la fel ca în exemplele ilustrative următoare).

Din țărani scapă, dar pe boieri nu-i ajunge. – Grăbūs, îndemânatic, comod, de pildă, un cazan grąbuš. – Rītina, v. twiega, v. àpauga, de pildă, ritinà àpriti. Paștele din ramuri de molid. – pratremti, a alunga; pratraminti, a pune pe fugă, de pildă, hidropizia. – Mūszkieta, muschetă. Mirta, mirt. – Banka, łowa, pat și așa mai departe.

Majoritatea cuvintelor din culegere sunt cunoscute de toți, de exemplu: apeiti, aprajsztiti, Apsidrumzdes [cer], apsikietėti, atsiklausti, biauribe, bradinis, dajus etc. O parte dintre cuvinte sunt dialectale, zemaitiene, consemnate de L. Ivinskis în Vieksniai sau în alte locuri, de exemplu: Apenczui [„din nou, încă o dată“] (32b), Burniuoti (23a), būczinas [„bučius, capcană de pescuit“] (32a), Gōmarine [„cârpeală de pescuit“] (32b), Graumines [=griaumenys] (32b), Jedimajtis [„mâncare“] (32), Jūodinis [„mâncare preparată din sânge și făină opărită“] (32a), Kisimas [„șură, loc de treierat“] (32b), Kraukszlai (32b), Kliurmakas v. Wakartis (32b), Nugis [„acum“] (32b), Sziurnus [„bogat“] (32b), Trēmtuwas [„tub“] (32a), Wepenas [„buze“] (32a) etc. În unele cazuri, alături de cuvinte din diverse graiuri și surse sunt prezentate, cu sau fără trimiteri, variante sinonimice, de exemplu: Ritina [= rietena], v. [= vezi] twiega v. àpauga (32a), Szunėlej v. trajinė (trajinja) trejnine (32a), Užkuris v. anczkuris (32a), Takiszis, tupta, pėrsieda (32a), Pakala, kuprine v. nūgara (32b) etc. Asocierile unor cuvinte par nejustificate, deoarece, judecând după fișier, aceste cuvinte nu sunt legate prin sens, de exemplu: Ripsas v. Smōgis (32b), Straipsnis, v. Szi asztajnis, Pantas (32a) etc.

Pe lângă cuvintele autohtone, găsim împrumuturi din limbile germană și slavă, de exemplu: Bile v. barta (32b), Damas (32a), Liambumas (32a), czujnus (32a), Nārgliti (32a), weczere (32a), Liveruoti (32a), Gōwenas v. gōwedas (32a), ipsas (32b). Unul sau altul dintre cuvinte este, probabil, leton, de exemplu: Kiupelis, Kipelė (32a). Uneori, un cuvânt împrumutat trimite la un cuvânt lituanian sau invers, de exemplu: Szlipkes v. roges (32b), Ūrksztas [germană: die Wurst] v. wiedaras (32b) etc. Apar și cuvinte sau sensuri care, deocamdată, nu sunt atestate în alte surse, de exemplu: Banka, łowa, tapczan (32a), Motis [„fiu de botez“] (32a), Mote [„fiică de botez“] (32a), Māgūhas [„mult“] (36b), Pimpkus, pėmpūs = tulowaty (32b), Prikārsta [?] v. kalada = kloc do ciosania (32a), prikulinis, ė = zwabiony, a (32a), petdienis [petudienis?] (32a), Zewerna, Zewerīna = gawęda (32b) etc. Așadar, această listă de cuvinte copiată din L. Ivinskis cuprinde cuvinte de diverse origini, nu doar cuvinte consemnate în împrejurimile localității Vieksniai. Este greu de spus dacă A. Kašarauskas a copiat integral totul din L. Ivinskis sau dacă a omis ori a adăugat ceva, deoarece o listă de cuvinte asemănătoare nu a fost găsită în moștenirea manuscrisă a lui L. Ivinskis păstrată la Institutul de Limbă și Literatură Lituaniană (F₁ – 640, 641, 649). Ortografia și semnele diacritice (ʌ, ı, –) arată doar că A. Kašarauskas a urmat ortografia lui L. Ivinskis⁶.

Cuvintele din această listă au îmbogățit marele „Dicționar al limbii lituaniene“, în care găsim cuvinte intrate în dicționar numai din această culegere, de exemplu: Žiz [„malul abrupt al râului“] (32b), Māgūtas [„mult“] (36b) etc.

[b] Din parohia Žvingiai.

Această mică culegere (32b–33a) este foarte redusă, cuprinzând doar 42 de cuvinte: Kriauszes = grusze owoce. Pastumdelis leniwy. Krieklus [krėklis] w fachmany ubrany, nędzarz etc. Dintre cuvintele mai interesante pot fi menționate: Giwaliuoti (32b), Ikłotuwes [„obiecte funerare“] (33a),

⁶ Cf. J. Kruopas, lucrările lexicografice ale lui L. Ivinskis. – „Lucrările Academiei de Științe a RSS Lituaniene“, seria A, 1(8), 1960, p. 193.

196

Majtas [„mâncare“] (33a), Paszwitas [„îmbrăcăminte de sărbătoare“] (33a), Wazma [= važma? „transport“] (33a), Zigowas (33a) și altele.

[c] Din Viekšniai (al doilea).

Acest mic grup (33a–33b) începe cu cuvintele: Jminamas, magący być wycieranym (o lnie) (32a), apsikietėti zacierpieć się (32a), Skājka, szakapa sucha schechła, chuda (32a), Dažives wszelka kara farbująca (32a) și așa mai departe. În total cuprinde 48 de cuvinte, incluzând 4 forme cu prefix. Majoritatea sunt cunoscute tuturor; unele sunt samogitiene, de exemplu: Griaustine (33a), Grustine (33a), Juodwergis (33b) și altele. Denktlietūwis [„umbrelă“] (33a), după cum a arătat K. Būga, este o creație lexicală a lui L. Ivinskis, pe care locuitorii din Viekšniai nu ar fi putut-o folosi⁷. Bistokles vel swirtes (33b) – primul cuvânt (bistoklis?) este neclar și este atestat numai în manuscrisele lui A. Kašarauskas.

[č] Cuvinte samogitiene, mai ales din împrejurimile localității Viekšniai, dictate de dl Wawrzyńca Jwinskiego.

Această mică listă de cuvinte (40a) urmează după extrasele din dicționarul lui Jumskis (36a–39b), dar, din motive de consecvență, o vom menționa mai întâi, după celelalte cuvinte din Viekšniai. Cuprinde 62 de cuvinte; la început: Wółąjinis, kielb’ ryba. – pagajksztis ozog. Szlatars machajho niezgrabny. Płudunkis trzpiot. Blerbieti. Atądija wielka izba w Szyleskiej paraf. i w Hiszpanji. Wałkata, бродяга și așa mai departe.

[d] Din Biblia din Königsberg⁸.

În această copie a lui A. Kašarauskas (33b–35a) sunt circa 300 de cuvinte și expresii cu echivalente poloneze, pe care, probabil, le-a adăugat L. Ivinskis, făcând extrase din Biblia din Königsberg. Lista nu a fost publicată de K. Būga; începutul ei este următorul: Erod. 23. Sudagawimas zbieranie, suwailiti zebrać, Szirszlis, Szerszen’, Erod. 25. Aukawimas, aukawima afiera, podarek. Ubszras [obšras] = Barsuk. Skidelis napiersnik. Kauszas, Czasza, Szolele iszgesinanti, kaganek do gaszenia. – Erod. 26. Łausti, haftować. Sudawaditi spręć złączyć. – Ansele uszko antaba [ausele?] și așa mai departe. Din Biblia din Königsberg, L. Ivinskis a extras, probabil, cuvinte mai rare, necunoscute lui, de exemplu: Bingus (35a), Kenkti (34b), Matuoti (34b), Majsztas (34b), Nakwinas (34b), Nuobuoda (35a), Skrejuste (35a), Skunda (35a), Swajnis (35b), Tarditi (34b) și altele.

Unele cuvinte sunt neclare, poate chiar deformate, și nu sunt cunoscute din alte surse, de exemplu: Arbė szarancza (34a), Łausti, haftować (33b), Tāna [=tanas? „umflătură“] (35a) și altele.

[2.] Cuvinte mai rare din dicționarul polono-lituanian al lui Jumskis

[cuvinte mai rare din dicționarul polono-lituanian al lui Jumskis].

Această listă de cuvinte (36a–39b) este interesantă și importantă deoarece ne permite să cunoaștem într-o oarecare măsură dicționarul polono-lituanian al lui Jumskis, încă nedescoperit până în prezent, din care au fost transcrise peste șapte sute de cuvinte cu explicații poloneze: Gialžastis, metal. Wiriszkkis, Wiriszkasis mężczyzna – Wiriste, Wiringumas = Męstwo – Wiringas, Twirtas stiprus, męski. – Kraują małkas, męczarnia. – Gurbas, mendelis, mędel. Gudroczus, mędzrec. Terszte Nerszte, Mazgać etc.

Jumskis trebuie să fi fost samogițian, după cum arată particularitățile fonetice ale cuvintelor preluate din dicționarul său, de exemplu: Skrustai [=Skruostai], sułas [=suolas], Likas [=liekaś] etc. Despre

⁷ „Tauta ir žodis“, vol. I, p. 346.

⁸ Žodžiai išrašyti, greičiausiai, iš L. Rėzos Biblijos (1816), kurioje yra daugiausia panašių žodžių.

197

a scris K. Būga, publicând extrasele lui A. Kašarauskas din dicționarul lui Jumskis⁹. În plus, o parte considerabilă a cuvintelor este samogițiană, ceea ce poate confirma, de asemenea, presupunerea că Jumskis ar fi putut fi samogițian. Iată câteva exemple de cuvinte samogițiene: Anczgrauža (36a), Ingis [„leneș”] (36b), Lasznis [„picătură”] (37a), Lajtuote [„a lipi”] (37b), Lugnas (36b), Lagamín’s (36b), Pārda [„vânzare, lichidare”] (36b), Pārantis (37a), sūste [=suosti „a-i păsa”] (37a), pierą [=pėra „trecere”] (39b), Sintis [„sufocare”] (39a), Trinka (37a), Tumie [=tumė „zaț”] (37b), Tāksizis (38a), Urksztine [„peșteră”] (36b), užžandes (38a), Wāgaras (38a), Žiaudriete [„a deveni aspru”] (39a) etc.

Extrasele din dicționarul lui Jumskis au fost publicate, incluse în fișierul marelui „Dicționar al limbii lituaniene” și sunt folosite ca sursă importantă. K. Būga a omis cuvântul Busibe, istiennie (37b), iar acesta nu a ajuns în Dicționar. Se poate presupune că būsybę „ființă, existență” este un neologism creat de Jumskis (un calc). Se pot găsi și alte asemenea cuvinte, de exemplu: Rudkasīs = gomik (38b), Wadaute [=vadauti „a conduce”] =hetmanić (38a), Wadiste Wadowiste = hetmanstwo (38a) etc.

[3.] Wyrazy wyjęte rękopiśmiennego słownika litewskiego na polski Kazimierza Kryštofa Daukszy nauczyciela parafialnej szkoły w Brżach. [Cuvinte din dicționarul manuscris lituaniano-polonez al lui K. Daukša, învățător la școala parohială din Bižai.]

Această culegere de cuvinte (41a–60b) este cea mai amplă, mai bogată și mai importantă. Conține aproximativ 4.000 de cuvinte, cu echivalente poloneze și, uneori, rusești și germane. Nu a fost publicată nicăieri până în prezent și este sursa principală care ne permite să cunoaștem într-o oarecare măsură dicționarul manuscris lituaniano-polonez al lui K. Daukša, încă nedescoperit. Din extrasele lui A. Kašarauskas au fost selectate cuvinte pentru fișierul academicului „Dicționar al limbii lituaniene”, însă unele au fost omise din neatenție. Până la litera L au fost observate câteva zeci de asemenea cuvinte, și anume: Atpėntuotie [=atpėtuotie (?) „a răsplăti, a compensa”] (41a), Baude(a)lis, v. kotas (41b) [= budelis (?)]; Budealis, katmistrz (41b)]; Drožiklas, hebel, strug (42b), Drimbti, deptać, pec-kać (42b), Eajwis [=eivis „călător”] (43a), Gruža v. Pugžlis (44b), gr’ausmus, grozny (44b), Gredos, drągi (44b), Graudulis, grom (44b), Glajwędinti [= gleivėdinti (?)], kazać, pozwolić (44a), Inus, sadż, czac (иней ross.) (45a), Jiemus, Jiemingas, bierny [= imus (?) „ciuperci”] (45a), Klejka v. Klejkea, szkapa (46a), Khumpuris v. Župsnis, szczubiec, szczypła (46b).

Câteva zeci de cuvinte (după examinarea materialului până la litera L) au intrat în „Dicționarul limbii lituaniene” numai pe baza extraselor lui A. Kašarauskas, de exemplu: apus (41a), Avgstivapa utie [=aukštivapauti] (41a), Āžar’t’os (41a), Be(a)de(a)las (41b), bluvus, i (41b), Blodus (41b), Bumu (41b), Dawingas arba Davus (42a), Digtisi (42a), Drunga (42b), Dukһus (42b), Dū-beti (42b), ’D’ugis [=džiūgis], trijunf (43a), Gajwulis (43b), Gama (43b), Gavžea (43b), Géadulus (43b), Gimdituwe (44a), glibti (44a), Globstas (44a), Gre(a)tas (44b), Gribaužis (44b), Gribztas (44b), Gr’aužinas [= griaužynas] (44b), pagrimti (44b), Grižalas (44b), Junklas (45a), Juot, Juoteasgi (45a), Keavelis (46a), Kewealu(o)ti (46a), Kewelauti (46a), Kibal’a (46a), Kimbeti (46a), Knaukšėti [= kniaukšėti] (46a), Komiti (46b), Kuwis (47a) etc.

⁹ „Tauta ir žodis“, vol. I, pp. 352–354

198

Deoarece K. Daukša era din est, în extrasele din dicționarul său apar cuvinte din graiurile răsăritene, de exemplu: Birgintie(a) [= birginti „a economisi, a fi zgârcit”] (41b), Blindus, i (41b), Blodetie [= blodėti „a-și face de cap, a se deda la desfrâu”] (41b), Bu(o)ngus (41b), Dukanas (42b), Dr’ukseti (42b), Ekstus (43a), Galwokas (43b), Gars’uoti (43b), Giesuoti [= gėsuoti „a dori foarte mult”] (44a), Girdalas (44a), Gleboti (44a), Glitea [= glitė „muci”] (44a), Grenea [= grienė „pieliță, strat”] (44b), gribštauti (44b), Grinda (44b), Gun’oti (44b), Gudas (44b), Kajrinti (45b), Kauksoti (45b), Kleajoti (45b), Keapszeti (45b), K’austi (45b), kikoti (46a), Kirbinea [= kirbynė] (46a), Najguris (44a) etc.

Se întâlnesc cuvinte din scrierile vechi, în special și din dicționarul lui K. Širvydas, de exemplu: Gintuvea [= gintuvė „fortăreață”] (44a), gidituvea [= gydytuvė „spital”] (43b), Kiekibea [= kiek ybė] (46a) etc.

Având în vedere bogăția, varietatea și importanța extraselor din dicționarul lui K. Daukša, le prezentăm integral până la litera L, pentru ca o parte a acestui dicționar important să fie accesibilă lingviștilor și să se păstreze pentru generațiile viitoare.

[41a] Ag, totuși; Ag ir nugi przypominam sobie – „Agaras, nucă de apă – Ajł’a, rând, linie; Ajman, din păcate! Ajmana, disperare; Ajmanūtė v. ajman’otie a dispera; ajmaningas disperat – Ajris, obligeană – Ajrinas v. ajrine(a) cel care culege obligeană; Ajrinis, e(a), de obligeană; – Alnis (z Alinis) cerb Alne(a), ciută – alitie, a zburda; ahjimas, zburdare. – Almetie atmejaw almu(o), a se prelinge, a curge încet, a picura; almejymas, prelingere, picurare. – Ahudis, vas pentru bere; Alwenikas, ibric pentru spălat mâinile. – Amalas rugină – Anaj, iarăși. – anot, după. – aplomis, prea mult, în exces. – Aplumas exces; aplus, excesiv. – aprit’naj v. skirimaj. – Apuszaj, proeminențe. Apvalajsmis, rotund – Apvi’ d’a citiți apwdzia, loc cu hamei. Išara, brazdă de plug arbagi, arbag, sau. Ardway, pe larg – paardwau, m-am întins; ardwetie ardwu(o), ardvejau, a deveni larg. ardvintie, ardvinu(o), ardvinau, a lărgi; ardvibe(a) lărgime; ardvuma, întindere; ardvumas, vastitate; ardvus larg, întins, vast, lent. – Armide(a)ris v. ermide(a)ris. – Arunda v. pasumda. Asis, coada-calului de pădure. – asiuklis, coada-calului de apă. – Asz, aszen, aszenaj, eu. – Aszeris, biban. – Aszis, osie, stânjen de lemn asztuonelio (rio)pas, optimi. Atasieja, otosa sau odosa. Atpetutie atpetuoj(o), atpetav, a răsplăti, a recompensa, a plăti înapoi. Aturietis, pl. aturie’t’aj, grâu de primăvară. Avdaklas, pânză. Avdra, durere cu mâncărime; Awdretie avdr’uo avdrejav, a durea cu mâncărime; Nieavga, pitic. Avgstinis, coama acoperișului. Avgstivapas; bădăran; Avgstivapautie v. augstivapuotie, bădăran. – Avgus, viguros. – Avka, jertfă. – Avme(a)n’uotie, nuoju(o), niavav, a dispera; aume(a)niotie nioju(o), niojav, a dispera; awmeniawimas v. aumeniojymas disperare. – Avmuo, me(a) nies disperare, mâhnire. – Avrie, acolo; Anavrie, mai departe, acolo. Azar’t’os, pe povârniș. – Badamiris bocet de boală (cnf Balamir) [41b] Baile(a) v. bajme, frică. Bajlingas, temător, fricos, sperios. – Bakanas v. klepas, pâine rotundă. – Barbtie, barbietie a bâzâi. Barbintie a zdrăngăni; barbymas, barbie-jymas, bâzâit. Bav v. jaj. – Baude(a)lis v. kotas. – Bavże(a) v. gavze(a) v. galwa. Be(a)de(a)łas lucru săpat (cnf. Bdelium); be(a)stie, a săpa; bedejas săpător; be(a)diklas, băț de săpat. be(a)-diklis muncitor și uneori băț de săpat. Avksilas, aur pentru pictură. Benj, i (?) Be(a)rg ż’al’as v. bergż’d’as, steril. Bila, treabă. Bławiete(a), gard. Bimbeti, a se chirci. Bingti, a mistui, a bate. Prabanga, pra-bingte(a), lux. Bingus Bu(o)ngus, înfricoșător, cumplit. – Birgintie(a), a folosi cu economie. Birginymas, folosire cu economie. – Birż(e) alun. – Bindinietie atpomas a fugi, a o lua la fugă. Bledis, pl. nedreptate 140 p. v. b. – Bleka v. plastake(a). – Bleidnas, palid. Blinas, clătită. Blistie v. tiemt i, bliestu, blindav (cnf. blind. niem.). Blistiesi se înnorează, de aici blindżiosi, blindžiausi; prie-blinde(a) sau prieblindis, amurg; Blindumas înnorare. Blindus, i înnorat. – Blistus v. Blindus, înnorat. – Błodżiaj, desfrânat. Błodus, desfrânat (блудь, rusă) Blodetie, a se desfrâna, de aici błodu(o), błodejav. – Bluktie, blūksłu, blūskav a slăbi; išblūky s, epuizat. – Bluwus, i, vorbăreț, palavragiu, flecar. – Bradas v. brasta. – Brāuna, muchie; briauna pe(y)ło tăișul cuțitului. Brindas, pl. brânzeturi (cnf. Bryndza, nume de familie) Bro(o)du(o)łas v. Brindutas, sâmbure, sâmbure de fruct. – Brinktie, a trosni, a se umfla. Brinkymas, umflare, scuturare. Brolenas, nepot de frate. Broma

199

vel Uonga. Brožtie brožų(o) brožiau, a îndrăzni, a răni. Brun ktas cârlig; Brusas, grindă, bară. — Brusgalis, brusgolis, buștean, cep; Bruvis vel Un’t’akis Bružas, frunte (cnf. nume de familie). Bublis v. Baublis buhai (cnf. nume de familie). Budealis, călău. Budrus, vigilent, atent. Bugti, a se întrista; pabugys întristat v 150. Buginti, a întrista. Bujlis, grădină de morcovi. Bukłaj, neapărat, obligatoriu. Bukłas, era Buklus, statornic. Buklea, belșug, moștenire. Bumeanis vel Bumuo, prezență (vitele). Bu(o)nda, cădere. Bundinikas care are căderi. Bunditisi, a avea căderi. Bungas v. Wilnis, Bungio-ti, bungiojau… Burbti, burbstu burbâu, a se coji. Burbti b’u, b’av, a mormăi; a bolborosi, a behăi. Burb eti, buo, vel b’u(o) bejaw a se coji; a mormăi. Burbėjimas cojire, mormăit. Burblienti, a mormăi (cnf. Purplis) — Burbolea, ghemuleț. [42a] Burbul’ukas fulg. Bur d ijau, Burditi, a vătăma. Buris vel gardas, turmă Buwealis, locuitor, miabuwealis, nelocuitor. Dabar dabartel dabar telos dabar’t’os acum; Dabariks’t’as, Dabarikstis, Dabarinis contemporan. Dagelis, sticlete. Dagilis, brusture. — Dal’aj, artificial, elegant, armonios, îngrijit. Dala, dalis, parte, fericire. Dalgea coasă. Dalba, pârghie. Dargana, vreme rea cnf. Ukana Dargus, urât, murdar, josnic cnf. Dargis nume de familie, Darus vel daringas activ (cnf. Darius, numele regelui persan) Dar mea vel dear mea, acord (cnf. Darma, în mitologia indiană (Darva vel dearwa. Davgalis, mult, mulțime (cnf. Daugas nume) Davingas arba Davus generos (cnf. Davi nume de popor). Padauža, ticălos. Deageasis, praf. Deageas’aj, arsură, opăreală. — Deagu t’us fabricant de gudron (cnf. Deguczej, numele unui oraș și al unei persoane). Deavineal(r)i nouă, câte nouă—Deavineal(r)opas în nouă feluri. Deavin’olikintas v. deavinioliklis al nouăsprezecelea. Dej vea, dievea, zeiță, Demea semn, așezare; nupodemea păcat, fărădelege. Dedanardzis, ogradă. Dienagalis decrepit. Dieneti neju(o) nejev, a sluji, a munci. Dieneji-mas, slujire (zilnică). Digtisi, a se măsura, a-i fi scârbă, a i se face greață. Dikinis, leneș (cnf. nume istoric Dikeneus). Dilbti, a ținti ceva, a pândi, a sta la pândă. — dilti a pilui; Dildimas piluire. Dilimas piluire. Dilinti, dildinti, a porunci, a pili. Dilis pilă. Din’a, dovleac, bostan. Dilgŝieti, a pulsa, bate; dilgsterieti, pulsează. Dilgsejimas dilksteriejimas bătaie a pulsului. Direanti, dirinti, dirianti, a împunge. Dirgti, dirgstu, dirgau a se murdări, a se întina. Dirwonas, pârloagă; Dirva ni va, câmp. Diwas v. stebuklas v. pra javas. Diwinas vel stebuklingas. Do, da, dar, încă (der germană). Dora, frumusețe. Doras, apt, vrednic, capabil, cinstit. Doribea, aptitudine. doristea v. doribea. Dorinti, a face apt. Doroti, oju, ojau, a rândui, a face ordine. Drajłiti, a găuri cu sârma; Drajlis, sârmă. Dra j k’t’us v. klajdunas, rătăcitor. D ramasguoti a se însoți, a se amesteca cu cineva. D ramasgavimas, tovărășie, amestec. Draug, împreună, laolaltă. Drautinikas, lăncier (cnf. Velites la romani). Drautis, draut’u s, (lance, suliță. — Drebtu was, păstor de mârțoage. Drebulis, fior (cnf. în mitologia lituaniană Drebkulis). [42b] Atodregis, dezgheț, vreme blândă. Dregti, gst u, gav, a se umezi, a deveni umed, a se înmuia. Dregnu v. dregnai, umed (Dregnu se spune despre un loc). Drekstinea linta, șindrilă. Driekti a întinde. Drieżłas șopârlă. Drignea, noroi. Drikti, drienku, drikaw a se încurca. Drimbti, m’b’u, b’aw, a călca în picioare, a zdrobi. Drimblinti, a merge greoi, drimblinieti a umbla greoi. Drimbimas călcare în picioare. Drimbliniejimas mers greoi. Drimbloti a merge, a se târî greoi, de pildă ca un urs, de aici substantivul drimbło jimas. Drin vel deal, del, dla… Drożikas rindea, gealău. Dro-żėas așchii de rindeluire. Drugis fluture. Drugis febră. Dr’ukseti, s’u a se strecura, idem dr’uksoti, Dr’uksojimas. Drukte(a)rejau ju(o), ti a se strecura. Drumsheas tulbure. Drunga căldură blândă de vară. Drungus blând, călduț. Druniti, ju, jau a slăbi, a putrezi; Drunijumas slăbire, putrezire. Drusus îndrăzneț, curajos, temerar (cnf. Drusus nume roman). Drutaj, gros, dens. drutu, gros; Drutuma grosime; drutowność grosime. Duba, colibă (cnf. lat. Dubienus pentru dominus). Dubl’aj măruntaie, viscere. Duburis, miezul, interiorul copacului. Dudaunikas, Dudinikas, Dudorius; cimpoier. Dudenti a bubui, a răsuna. Dugn is fund. Padujos, rămășițe. Dujoti, dujti, a începe să orbească. Du, dujeaj, dujean, dujeanai, doi, două Dukanas vel sartus de culoare închisă, castaniu. Dukas prost. Dukti a înnebuni, a delira. Dukinti a umbla fără țintă. Duklus îmbelșugat, larg (despre îmbrăcăminte). Duksoti a sta vel a ședea neatent. Dulba a îmbătrâni, bătrân, decrepit; Padulbaw am îmbătrânit. Dulbeti a deveni decrepit. dulbinti a merge ca un bătrân; dulbeti, a umbla ca un bătrân. Dułsoti a sta, a ședea decrepit. Duleti a slăbi. Dulejimas slăbire. dulinti a merge neatent; dulinieti a umbla neatent. Dulis coș de fum. Dułoti a se sustrage, a se eschiva. Dułojimas eschivare. Dułsus greoi; dusl iaj, greu; dulsumas greutate. Duma, mis-lis, mustis, gând. Dunga, îmbrăcăminte. Dungtis, acoperiș. Dungujejis v. dungiszkas, albastru-cer; dungu-jejis, în forma prescurtată dungujis, sunt cuvinte folosite numai în vorbirea solemnă. Dunkseti a bate, a ciocăni; Dunkstiti a pune dinții la loc. Duobas buturugă. Dubti a găuri, a scobi. duobimas scobire, găurire. Paduobis groapă. Duolis fără coarne. — [43a]. Duoloti duoloti în loc de da-winieti. Duohumas fără — diferență. Duongintisi a intra călare în pădure printre desișuri și trunchiuri căzute. Duorti,

200

rstu, rau precumć. Duosł(n)ibea. Duosł(n)ingas, duosł(n)us, darnic, generos. Durpale(o)ti, durs-titi, a meșteri, a încropi. Durpale(o)imas, durstimas, meșterire, încropire. Dusas, astm, arșic. Dūžas, mare. Dusulis, astm, arșic. Dwajinti vel dvajilti, a dubla. Dwajlin(i)imas, dublare. Dwa(o)kas, prost, necugetat. Dwokinti, nu, nau v. a lenevi, a umbla fără țintă, fără atenție. Twaras vel dwa-ras. – Dwearti, rstu, rau, cilindru. Dweslina, ființă sfrijită. Dwidesi(m), (ms) (mti) mtis douăzeci. Dwikartea, geamăn (dwilinks). Dwīlas, sur, brun (cf. numele roman Duilius.). Dvilikintas, dvīlikis, al doisprezecelea. Dwokas vel dwakas (om) necugetat, fără țintă. cf. Wokietis. Dwa(o)ki-neti, dwokinti, a umbla fără țintă, fără atenție; Dwoksoti, a privi fără țintă, fără atenție. Dᶜ’ugis, triumf (Džu-gas, nume). ᶜD’ugulis, vesel, voios. Dzida v. ragotinea. Eajebea, tulburare, haos. Eajbeti, aju (o), ejaw, a face tulburare. Eajdinikas, om greoi (cf. nume de familie și localități Ejdiniki). Eajagstis, eaji-mas, mers, umblare. Eajkštea, priveliște, vedere din afară. Eajunas, Eajvis, de unde ateajimas, ateajwis, iszejajunas, iszejavīs, venit, emigrant, užeajunas, urmaș. Ealgitsi, giuosi, urcându-se, cățărându-se. Ealgeata, cerșetor. Ealgeatuoti, a cerși. Earžti, žu, žaw, a necheza. Earželas v. Drygontas. Earžymas, nechezat. Edrauti, a cotrobăi. Eduo, io (uonies), păr de pe corp. Ekas v. n’akuris, oarecare. Ektšaj, cu gingășie, cu grijă. Ekštumas; gingășie, grijă. Ekštus, delicat, grijuliu (în privința hranei vitelor: când primesc o hrană mult mai proastă, se simt imediat). (cf. lat. Sixtus, nume; lit. Sizksz-tas). Em’aw, imu imti v. Jem’aw. – Gabana, povară. Gabea(e, i)anti, a întrece, a depăși. Gajdis, cocoș, găină, cocoș (de aici kokosz), răsfățat. Atsigajeti, a reveni la viață; azsigajeti, a se istovi. gajgoti, a duce lipsă de hrană. Gagojimas, lipsă de hrană. Atagaja, revocare. Gajmuris, răgușit. Gajmuroti, a fi răgușit (cf. Chimera). Gajstras v. gajsras, incendiu. (cf. aušra; auštra) gajsti, a pieri. Gajsžint, a trăi în chinuri, a se chinui. Gajšlus, sugajšlis, povară. Gajwale(o)tisi, a-și reveni la viață. At-gajwaw v. atsigajejaw. Gajvas, element, stihie (cf. Chaos). [43b] Gajwulis, bietul de el – făptură. Gajvus, zdravăn. Gajžus, acrișor, astringent. Gālwanos, căpățâni de in. Gafwokas, căciulă. Ga-ma, naștere, natură. Gamas, neam; apgamas, semn din naștere, semn congenital; ażga-mas, vlăstar; iszgamas, monstru; nuogamas, vlăstar; užgamas (tevuta, tauta), națiune. Gaminti, a pregăti; nugaminti, a pregăti. Garbus, vrednic de laudă. Gardas, ocol, țarc; apigardea, cerc, împrejurime. Gardus, gustos; gardu, gustos. Gardumas, gust; gardulis, delicatesă, zeamă pentru mâncare. Gardis v. kartis. Gargalus, cel care horcăie, suspină. Gargti, … Gargožea, zgârcit. garmeti, a se coji, a sărăci, a se împotmoli; garnis, stârc. Gars’uoti, a folosi drept rezervă; gars’avimas, folosirea a ceva drept rezervă. Garsus, răsunător, răspicat, vestit, impunător. Garsvīt’a v. garstvīt’a, muștar. Garšva, pălămidă. Gavbti, a acoperi. Gavdēsis, … (cf. numele Gaudezsius). Gavžti-si, žu’nosi ž’avsi, a se apleca. Gavzea v. galwa. geasti, a se strica, de unde pageadas, netrebnic, pageada, cusur. Geadeti, a purta doliu, a fi în doliu. Geadejimas, doliu, purtarea doliului. Geadulai, laj, lingaj, cu jale. Geadulus, łas, lingas, îndoliat. Geadula, geadulea, listea, doliu. gzegółka pol. zlit gege, gegele. Geabti, stu(o), bav, a leșina. Geałaznikas, cavaler. Gealta, lână galbenă; geantis v. gintis. – Gearbti, b’u, b’av, a socoti, a considera. prigearbti, a suspecta. Gear-bimas, socotință. Geardas p 14 v. 3, veste, girdalas. – Geardavti, a sărbători (a glumi). Geardini-kas, glumeț. Gearklugas, flecar, certăreț; gearu, bine. Gearvea, cocor (pasăre); 2) pârâu în pădure. Gebale(o)ti, ju(o), jav, a îngriji; Gebale(o)jimas, îngrijire (cf. Gebeleizys, zeu geto.). Gelas, dulce, de pildă gelas pienas, lapte dulce (cf. lot. jells). Geabti, a avea o durere surdă sau o înțepătură. Geałažonis, fier, железа rus. Gehuo, geluonīs, ac. Geras, miel v. Eras; gerealis, mielușel; geringen awis, care oaie. Geris, cel care a băut. Geris, băutură. Gisti, gistu v. genstu gesav v. gea-sav, a se stinge. Gisti, gist(o) gǐdav, a începe, a cânta. Geartuvea, cârciumă =gidituvea, lazaret. Gidi(e)mas, vindecare; giedru, senin. Giedrus, senin (de aici numele de familie Giedrus). Giedrumas, vreme senină (seninătate), de aici numele de familie Giedrymas. Gieteeas, podbal. [44a] Giesuoti, suoju(o), a insista (persoana întâi de la Biržai la timpul prezent se termină în a (cuvânt?) și corespunde lui o din latină, de pildă amo în loc de amu(o)). Giesavimas, insistență, cerere. Giesti, gienstu giesav v. geasav, a se stinge. Gietra v. cetra, cort, cort. Gieżti žstu, žav, a simți repulsie. giežimas, repulsie; pagieža, cf. 59, repulsie. giežimas, repulsie. gihu, adânc. Gilbti – pagilbti 226. ewang. v 27. Gilis, gzyk. Gimdytuvea, maternitate. Gimis, portret, blazon (persoană). Gimtis, gimtistea v. gintis, gintistea, ca žimkłas și ženkłas. Gintuwas, unealtă prevăzută cu arme, de pildă un car echipat cu coase. Gintuvea, turn de apărare (fortăreață). Gimdituwas, pat ori scaun de naștere, iar Gimdituvea, maternitate. Girdalas, veste. Girinikas, Girnikas, locuitor al pădurii (de aici Girniki, sat și munte lângă Kurtowiany). Giris, laudă; Giriszks, pustnicesc. Girklas, băutură. Girtavav, avnu, avju, uoju, auti, uoti, a se îmbăta, a se ameți. Girtuoklea, bețiv, bețivan. Girunas, lăudăros, lca

201

(kajp giruno puodas. Gir'us, lăudăroșenie. Giwąsakejai, rășină (cf. siwaj lituaniană, sevă, lichid). Giwis, insectă. Giwomis, de viu. Givonis, ființă vie; giwoninis, de ființă vie; giwulis, făptură vie, animal. Gizas, pisălog; giži, a fermenta. apgižis, cu aspect de icoană; Giž(ea)(i)(ie)nti, a necăji, a fi pisălog cu cineva; giesuoti v. gizuoti, a insista; gizawimas v. giesawimas, insistență, cerere. Glajvėa, mâl, nămol. Glajvedinti, a porunci, a îngădui. Glajvėti, a aluneca în mâl, a amorți. Gląžnas, głaźnus, slab la muncă, neputincios. Glèbti, bstu, a aluneca. Glebotis, glemoti, a ciupi. glibti, mbu, bav, a se acoperi de mâl, a se îmbiba, de aici glibdinti (cf. gribas, krumblis). glitu, alunecos; glituma, mâzgă. Glitea v. sn'urg lis. Globstas, ocrotire. Gludus ghuotnas, nus, neted. Gn’užtis, ghemotoace. Gnižas, pisălog, om supărător. gniž'eal[i][ie]nti, a supăra, a fi pisălog. Gn’usas v. Najguris; Godas, lacom; atsigosti, atsigodoti, a ghici. Godoti, a se strădui. Godulis, listă, lăcomie, îmbuibare. Gamuris, cerul gurii. Goptoti, ju/o/, jav, a ocroti, a salva, a îngriji (cf. Gopło, lac). Goruoti, ruoju/o/, a cere, a se grăbi, a dori; goravimas, cerere, dorință, grabă. Grajtisti, stau, s’t’av, a pricepe ceva. Grajstimas, pricepere parțială, pseudoînțelegere (de pildă dintr-o privire sau din auzite). Grajtas, iute. [44b] Graksztas v. gražus. Grasiti, a amenința. Gr’audulis, tunet; gr’audulinis, de tunet; gr’audulinea świętea, tunătoare gr’ausmas, tunet, bubuitură. gr’ausmus, amenințător. gr’austinis, bubuit. Graužas, pietriș, pietricică. Gr’aūžinas/ea/, loc cu pietriș, pietriș. Gr’āzulis, elegant, frumușel. Gre/a/tus, unit. Grea’t’aj, împreună. Greatea, vecinătate. Gredos, traverse, scândurele. Grejimas, caimac. Grenea, pieliță pe lichid sau strat, de pildă stratul de zăpadă de pe pământ. Gresti, su, a interzice, a opri, a lua. Gribea, ciupercă. Griblausis, nătărău. Gribsz-tas, hoț de mărunțișuri; gribštavti, a fura mărunțișuri. Grimti, stu pagrिमti, a intrat în obișnuință, la modă. Grinas pentru unii înseamnă gras, delicat, pentru alții slab, nedelicat. Grinda, scândură pentru podire. Grižalas, proțap. Grižulas, roată în care caii se antrenează la alergat. Grot, ju/o/ jav, a juca (cf. rus. грачь, pasăre). Groti, gróju, grójav v. Krunk’av. Grosdaj, tejghea; Grosdojimas, negustorie; Grosdoti, a face negoț. Grum, /ea/ /i/ /ie/enti, a amenința, a cârti. grums-da, grosba, amenințare. Grumsdu, amenințător, primejdios. Grunda v. grinda, scândură pentru podire. Grumtas, bulgăre de pământ uscat. – Grusdai, dărâmături. Gruža, cotitură. Gružá v. Pugklis, cârnat, uk. Gružalas v. grižalas, proțap. Guburis. Gudrus, isteț, viclean. Gudumas nakties, întunecimea nopții, miezul nopții. Gołetuvea, dormitor. Gulta, dormitor; Gultinikas, de dormitor. Gumbas, umflătură, un anumit fel de boală cauzată de îmbuibare, de pildă se spune „gumbas nea mego“. Gumbažalea, gențiană roșie, adică fierea-pământului; Gumbingas, plin de umflături și suferind de boala menționată mai sus. Gumbuotas, noduros. Gung’s’titsi, tausi, v. Kejoti. – Gun’oti, a speria; gun’ojimas, speriere. Guoba, gabina (arbore). Guodas, vas, discernământ. Guotas, bal, companie, turmă; Guotea, ciupercă gălbior (poate de la cuvântul precedent). Gurbas v. Kutea. Gurždeti v. girždeti, a scârțâi. gurinti, a fugi (după ce s-a apropiat). Gurksnis, înghițitură, sorbitură. Gurklis, bărbie, gușă (de aici numele de familie Gurklewicz). Gurnas, os proeminent. Gurneti, a se rostogoli, a se da de-a berbeleacul, a cădea de sus. Gustis, de aici iszgustis, înghițire, de aici numele de familie Gustis. Guwus, dibaci la prins. Gužeti, žu, a striga (de pildă sugužejo, au intrat cu zgomot). Gūžis, căpățână de varză; gužetas, cu căpățână (despre varză) – gužta, cuib; gužineti, a juca de-a v-ați ascunselea, gužtati, a-și face cuib. Gužetaėreti, guž’t’oti, a se strâmba. [45a] Cuvinte din dicționarul lui Dauksza. Gwiežtisi, ž’uosi, ž’ausi, a se grăbi; pasigwiežti, a se grăbi puțin. leng v. ing. Ierbea, ieruncă. Iewa, ieva-ra, folosește. Ilgajniuj, în curând. Ilsus, slab. Ing, in, i; în, către. Inkilas v. Awilis, aulis, borć, stup. Inksteti, a se bâlbâi. Jnkstiras, căpușă (parazit). Inkstulis, bâlbâit, bâlbâitor. Intea, cumnată. Inus, brumă, chiciură (иней, rus.). Ipatus, aparte, neobișnuit (Hipaciejowski). Ira, iraj, ir; este. Irejas, cârmaci. Jrti, a cârmui, a vâsli. Jrkłas, vâslă. Irmedea, greață. Irmedeti, a avea greață. Iwajrus, Iwi-jas, șerpuit, răsucit. Izas, țurțur de gheață, țurțure. Jadra, pojar. – Jaj, dacă. Jaknos, ficat. Jaukus, i, y, sumiśis. Jāwkta /jungkti/, curea pentru a lega boul de jug. Jaunas, tânăr (de aici numele Jaunius, Jaunutis). Jaunamartea, doamnă tânără. jaunaweadis, mire. Jaunasaj, mire. Jaunauti, a se purta nechibzuit. Jegti, g’u/o/, g’av, a ști ceva, nuojega, cunoscător. Jegimas, cunoaștere. Jetis, vârf de săgeată, lance militară (cf. lat. Velites). Jetinis, cu vârf; jetinikaj/s/, lăncieri. Jiemus, jiemingas, pasiv. Justi, jundu/o/, judav, a începe să se miște, a se agita. Judis, mișcare (sujudis, tulburare). Judra, iarbă printre in; Judreatea, năsturel. Junkłas v. Junkikłas, momeală, plasă; juodimas, fir negru. Juot, ba chiar, chiar și. Juoteasgi, ba chiar. Iursta/u/s, murdar, tulbure, necurat. Jutus, sensibil, vigilent. Pojutis, simțire. Kablis, cârlig, otic, cârlig (de aici numele de familie). Kadaj, când, de pildă kadaj buwaj, când ai fost. Kadaj ka’du, când oare, cu mult timp în urmă. Kadokoti, a cotcodăci; kadokojymas, cotcodăcit. Kados, kadu, de pildă kadu busi, când vei fi. Kadu/o/n-gi, deoarece, fiindcă. Kagienti, a gâgâi. Kaj, când. Kajkuomet, uneori. Kajmas v. kiemas, kajmea v.

202

so’d’us. Kajmene/a/, turmă. Kajn’oti, a face năzbâtii /a face năzbâtii și pajnioti/. Kajnojimas, năzbâtie. Kajp, kajpo, kajpomis, cum. Kajtulis, inflamație a creierului. Kakti, ku/o/nku, a tinde, a se îndrepta undeva. Kake/a/łe/a/ sân. Kał’ėdos, kał’edaj, Nașterea Domnului. Kaleti, tu, te, a amuți. [45b] a asurzi. Kalejymas, asurzire. Kałmogaj, kałamashka. Kałpokas v. galvokas. Kalsti v. Kaustiti. Kamuoti, mouju, mavav, a chinui, a tortura. Kamavymas, chinuire, tulburare. Kamienis 2. tulpină. tulpina cartofului. Kanika știr. Kanikas bufet rural. Kapanoties, a se clătina. Kapinis, mărunțiș de carne Kapinis, funerar. Kapas 1. piatră funerară; kapaj morminte. Kardas sabie /armă/, ecou, răsunet, sunet. Kar-’d’aj, sonor, răsunător. Kardinti, a anunța. kardintiesi a se anunța, a se arăta. Kardus sonor, răsunător; kardumas, sonoritate. Kajrinti a irita. Kajrin’ymas iritare. Karka, șale, omoplat. Karkti, k’u,k’aw a se clătina. Karkymas clătinare. Karkle/a/s v. Kope’t’os. Karksoti, a sta plictisit. Karmonas, matełzak în Ewang. 248. Karoblis, corabie. Kar’one/a/, război. Karsis, un anumit pește Karta/o/klis, măruntaie de carte. /de aici charta lać/; Kartu împreună, laolaltă Kas’a, soszka, Kaś-kis v. Nieżas. Katil’or’us, Katilus, căldărar /de aici numele Katel/, Katruj, Katrul, Katrur, încotro. Ka’t’ukstis, pisică. Kawajtinti, a se târî. Kawaitineti a umbla fără țintă, a rătăci. Kawajtininmas, târâre. Kauksoti, a croncăni. Kavkseti, a lătra. Kauksojymas, croncănit. Kiaukszejimas lătrat. Kiauksżti, a lătra. Kiaukszimas, lătrat. K’avkutas, solz. Kavs’ti, šstu, de aici ika ušav podpilem. Kavśea barieră. Kauśinti, nu/o/, isdž zgzybialė. Kavtimas grijă. K’aus-ti, k’autu k’autav, a purta grijă. Każis, Każis 2. v. Kumelis. Keajoti, a hoinări; Keajojimas, hoinăreală. Keal’olika, vreo zece. Keal’olikintas, keal’olikis, al zecelea Keapszeti, ś’u, a lovi ca un copil mic. Ke/a/ptuvas, cuptor de pâine. Keaptuvea, brutărie. Keapurea, căciulă. Kearas, tufă. Kearuoti, a se înmulți, Ewang. 68. Keareti, r’u/o/, r’ejav, a vrăji, a fermeca; nukeareti, a vrăji, a convinge. Kearpeti, a sărăci Kearvinti, a merge stângaci; kearvineti, a umbla stângaci. Kearvinejimas, mers stângaci. Kearvonas, caravană. K’eaturis pătrat. Keatvirtainis, patrulater, pătrat. Kebl’aj, stângaci. Keblinti, a merge stângaci ca un urs. Keblineti a umbla stângaci; keblinejimas, mers stângaci. Keblinimas, mers stângaci. Kebłoti, isd’ stângaci, de aici kebojimas, mers stâng[aci] Kebtu, stângaci. Kebtus, stângaci. Keb-soti, a ședea stângaci. [46a], Kebszeti v. seabszeti, a lovi ca niște copii mici. Keburoti a se juca /de pildă, copilul mișcându-și mâinile, a se zbengui. Kedoti, oju/o/ dojav a împrăștia. Kedojimas, împrăștiere. Ketoti, oju/o/ a lărgi, a desface, a flutura. Kesti, kea’t’u ketav, a întinde, a lărgi, a desfășura, de aici issikė-tęs, întins. Ketojimas lărgire /desfășurare/, fluturare. Kevealis, traducător, vagabond. Kewealo/u/ti v. Kewełauti, a se trudi. Kewe/a/łojimas, hoinăreală, rătăcire. Kezęti, żu/o/ł a crăpa; Kezęjimas, crăpare. Kezęti enu/o/, ejau, a calomnia; Kezęjimas calomniere. Kibala 5, nenorocire /гибель/. Kibek-lis v. kablis. Kibi/u/rkštaviti v. tuoti v Kibi/u/rkšliti, a scânteia Ki/u/burkštavimas v. Kibi/u/rkštijimas, scânteiere. Kibi/u/rkštis, scânteie. Kiek, cât; kiekaj, întrucâtva; kiekas, cât; kiekibea, cantitate, cantitate. Kiekierz(u)oti, a se lăuda. Kiek/l/olika, vreo zece. Kiemas, curte, casă, de pildă buwaj kiemi, am fost în vizită. Kiemineti, a primi musafiri. Kieminejimas, primire de musafiri. Kiem’onea, țărancă, femeie de la țară. Kiem’onis, țăran, om de la țară. Kiklikas, mică formă, claviculă. Kikoti, a legăna. Pakil’a, găleată, burduf. Kil’epas, secure. Pokilis, ospăț, a se certa, a ridica; kilojimas, ridicare. Kiltis, familie. Kimti mustu, mav, a răguși, a se închega; apkimti, a răguși; ažukimimas, răgușeală, ažukimis, răgușit. Kimbti, bu/o/, mo’av, a se lipi Modl. 232. Kimbeti v. kabeti, a atârna. Kirbas v. Kajlis, cojoc de oaie. Kirbinea, clește, de pildă Kirbinea raktu. Kirkti, a croncăni. Kisielis, kisielus, kisiel. Kiszka, fluierul piciorului. Kłajdea, greșeală, falsitate Kłajdus, delirant. Kłajdunas, rătăcitor, traducător. Kłajkus, temător, jalnic, creator, Kłajkastis, teamă. Kłajkinti, a crea. Kłasta ceartă. Pakłajko, s-a creat. Kłausus, v. Kłaużadus, ascultător n’akłaużada, ticălos, neascultător. Kleabearis, ciocan de lemn. Kleabeti a se mișca, a fi lent. Kleabea(i, ie)nti, a bate, a ciocăni. Klejka v. klej-kea, iapă. Kłesti, ‘t’u, v. kłesteti, ‘t’u a se îndesi. Kłestiti a biciui, a bate (хлестать). Kłest(e)j (y)-mas, îndesire. Kłestimas, biciuire. Kłestumas, densitate (a frunzișului). Kłestus des, de pildă kłestus łapaj me’d’o, frunze dese de copac. Kliedeti, a rătăci în boală, a avea manie, a hoinări, a umbla rătăcind noaptea, de aici kliedejimas rătăcire, manie, hoinăreală. Klijas, clei, caruk. Kli-uoti a lipi. Klikti, a striga. Klimpti, a se împotmoli. Klineti, a îmbina cu pene. Klingea, clanță. Klintis 7. stâncă, calcar. Kripti v. Klipti, pstu, pav. pod. a cădea, a se prăbuși, a sărăci. Kliszas, Kliwas, Klivis, șchiop, crăcănat, cu picioarele strâmbe. Klivinti klivineti, a merge, a umbla șchiopătând. Klodas, strat, pakłodea, cearșaf. Kłustineti a așterne kłustimas, așternere. Kłotas, kłotinis, sărat, a deveni sărat. [46b] Klu-diti a nimeri, a agăța (a prinde). Kludimas nimerire. Kluga, nuia. Klukinti, a clătina. Klukseti pilwie, a ghiorăi în burtă. Klumbea(i, ie)nti, a bate. Klumbinti, klumbineti, a merge, a umbla bătând din picioare. Khum-

203

pa, klumpinea, klumpuma, banc de nisip, noroi. Klumpu, împotmolit. Klumpus, împotmolit. Klupuris v. Z’upsnis vârf, un praf. Kl’ur kseti, a țopăi. gearvea klurk’sa, cocorul țopăie. Kl’utea, Klutis 7. v. Kl’autis 7. obstacol, piedică, opreliște. Kn’agas, om gălăgios. Knajbiti, a scobi. Knajbimas, scobire. Knak(p)sojav a rămâne în urmă. Knatas, fitil — knaukseti, a țipa. Kneazeti, a trosni. Kneażinti, a zdrobi. Kneażejimas trosnire; kneażinimas zdrobire. Knebo ti, a se lua la harță: knebojimas încăierare. Kneksejimas v. Kn’auksejimas. Knekšeti v. Kn’avkšeti: Kne(i)binis, meșteșug. 2. Kniboti, a scobi. Knibojimas scobire. Kniebti, kniembu, arba, bstu, a se lăsa în jos, a cădea (cnf. Nimbus). Knebimas lăsare, cădere. Knirkti, k’u(o) a sfârâi. Knisti, knintu arba knitu v. kniteti, tu(o), a necăji. Knitejimas, knitimas, necăjire. Atsiknoti (de la knoti), a se desprinde, a se dezlipi. Kn’okti, a striga, a urla. Kn’okimas, strigăt, țipăt, urlet. Kn’oklis strigător, omul care urlă. Knopa, cap de potcoavă. Knopinti, knopineti, a merge, a umbla poticnindu-se, pakonpstomis, poticnindu-se. Knopsoti, a sta stângaci. Kn’ubti, kn’umbu, bav, a cădea cu fața înainte, a se lăsa în jos. Kn’ubsoti, a insista. Kn’ubs’t’as, întins cu fața în jos. Sukn’ugždav, am început să sfârâi (de la kn’ugzti kn’ungzdu). Kn’ugždėti, a sfârâi. Sukn’užav, m-am zdrobit de la kn’užti kn’unžu arba Kn’užstu,). Kn’užeti a se zdrobi. Kn’užinti, a zdrobi. Koloti, a insulta, a dezonora (a calomnia) Komiti v. Kamuoti, a chinui, a tortura. Komijimas sau Kamavimas. Kopti, v. lipti. Pe(a)rkoris, de la korti, a despica cârnați. Korinti, korineti, a merge, a umbla despícând cârnați. Kovas v. V’epla cioară. Krajg’oti, a clătina, krajg’ojimas, clătinare. Krajtealea, cutie. Krajtealea pinta, coșuleț. Kraj tis 2. ladă, zestre. Krajpintas v. Keasealis, coș, coșuleț, coș. Kras’a, scăunel. Kr’avseti, a-și drege glasul. Kr’avkutas, varlu kr’avkutaj masă aerată ca un aluat dospit. Krawpas, aspru, zgrunțuros. Kr’avsis țărm maritim și kravtis,... Krea jda, cretă, cretă Kreajwokšl(i)n’is, cârlig. Kreap’sea, cutiuță, kreapśis, coș. Kreasnus, închegat, îndesat. Kreaseti, a se închega. Kre asnumas închegare, îndesare. Krifjas, tiv. Krikti, a croncăni (despre rață) Krikle, rață cârâitoare. Kriuoti, a ezita. Krilavimas, ezitare. [47a] Krimslea, cartilaj. Kr’ogas, sforăit. Kr’oguoti, a sforăi, krokšti, a sforăi. Krógavimas krókim as krókštimas, sforăit. Kr’oglis, cel care sforăie. Kr’okulis, ciocan. Kropti, a înșela, a cânta fals. Krumas, tufă, arbust, desiș, pl. krumaj, crâng, pădure, vegetație arbustivă. Kruminas, tufăriș, vegetație arbustivă. Kruminis, de tufă; Kruminis duntis, măsea. Krumplis, încheietură, articulația degetelor. Krumpl’uotas, noduros. Krumslis, bulgăre. Kr unas, tuse convulsivă, gâfâială. Krunuoti, nuoju, a tuși, a suferi de astm. Krunklis v. Varnas. – Krunkšti, krunkštauti a se îneca, a se sufoca, a tuși. Kru(o)ntas, țărm. Kru pti, mpu, upav, a înțepa, a se întări, a deveni stângaci. Krusnis 7. cuptor de teracotă, grămadă de pietre. Krušinis plăcintă cu mere 2. – Kubil’us v. Kubil’or’us dogar (cnf. satul Kabilunaj). Kubris 2. cocoașă, ceafă. Kudra, noroi, mâl, nămol. K ujas ciocan. Stulbis v. kujnas. K ūlimas iarbă transparentă primăvara. Kulipka v. riduolea, bilă. Kumpa, curbă. Kumpti, a se prăbuși. Pakumpti a se prăbuși. Kun’aveajkti, a insulta. Kundea molie Kunigena, fiu de preot. Kunka, cataramă. Kunkulas, apă clocotită, bulă, balon pe apă; kunku luoti, a fierbe. Kuntas v. swaras, livră Kuntripčhas, contrabass, cositor fin. Kuodis, ciocârlie. Kuoja, gard, gard mic. Kuokas, popic, măciucă. Kuokšta, smoc. kuo, ku, im, cu ce; Kuo-tuo, cu una, cu alta Kuopa, obște, popor, zarvă, aglomerație (de aici lat. populus, de aici sărbătoarea Kupało). Kuopti a face curat, a curăța. Kuoras, turn, bastion. Kuosa, stăncuță. Kupl’aj, din belșug. Kupumas, belșug. Kupūs, abundent. Kupra cocoașă (de aici numele Kupris). Kupris, cocoșat. Kupsta, grămadă. Kosm, movilă. Kupstuoti, a clocoti; Kupstavimas clocotire. Kurkea, curcă; Kurkinas, curcan; kurkitis de curcan; Kurkitur, în altă parte sukuštav, am început să șoptesc Kusteti, a șopti. Kūstinti, a roade, a chinui, a mușca. Kutuoti a face broderie, a vopsi veșmântul. Kusti, sstu(o), de aici źlewe(a) kusta unt me’d’u, scoarța se lipește de copac. Kutealoti, a gâdila. K’utinti, a merge încet. Kutriti, kutrinti a necăji. Kuweti v’u(o) vejaw, a se rușina, a se pocăi, a ispăși, a se căi pentru păcate (de aici poate lat. Kuwento mănăstire). Kuwejimas, rușinare. Kuwekseti, a schelălăi. Kunis 2.v. Sarmata, rușine. [47b] Kwakšeti, a cloncăni. Kwarasiti a lovi. Kwarma v. tajsituwas, formă. Kwarsinti v. Pikrin tisi, a se acoperi. Kwatotisi, a pufni în râs, a râde excesiv. Kwearkšlea, kwolzka. Kwe puoti, a gâfâi, Kwieslis, cel care cheamă oaspeții.

[4.] Vocabularium Lithvanico-Germanicum et germano – lithvanicum... 1730. Halle.

Din F. V. Hak au fost extrase peste o mie patru sute șaptezeci de cuvinte (60–67 b): Abbejeip, beyderley; Abbejets, beydes; abbe jey, beyder bey adv;

204

Akkies-Wokas, o, Angenlīd; Akkies-Wyzdis, džio, augapfel; auklas móze od auka; Andaj; Ankstybas i Ankstrīwas, Annot wie dort; Antaj, dorten adv. monstr.; Apdangalas, to die Kleidung cnf. toga, lat. etc. La unele cuvinte sunt adăugate diverse observații, de pildă: Erytis, cio ein Lamm (Lammazwierż w Ameryce) (61a), Kammara ros Kammer, pro Kambala od kamba, kampas (61b), Prakartas, to, eine Krippe (u nas Prakartis) (63a) etc.

[5.] Nektóre frazesa polsko-żmudzkie [unele expresii polonezo-samogitiene].

Potrivit lui K. Būga, cele 34 de expresii (88a – 88b) nu sunt scrise de mâna lui A. Kašarauskas; K. Būga le-a publicat după alte extrase¹⁰, de pildă: Kad stroks, tūkart pri Diewa – Gdy twroga, do Boga; Yra tai garbie ant garbiu, turieti ležuwi už dantu – Jest to cnota nad cnotami, trzymać jezyk za zębami; Garbie ysz patjis burnas, atsydouod – Propria laus sordit etc.

[6.] Wyrazy Żmudżko-Litewski [cuvinte samogitiene-lituaniene].

În opinia lui K. Būga, nici acestea nu au fost notate de A. Kašarauskas, ci sunt cuvinte din diferite graiuri (samogitian și aukštaitian), notate de cineva și ajunse în manuscrisele sale (89a – 95b). K. Būga le-a publicat în ordine, adăugând numere (248 în total)¹¹. Iată câteva exemple de la început (98a): Inumis – Kumpnikas, Gasznus – puykus, Pakažnas – walnias, Skanu – gardu, Wins szuka – vienas puncziosi, Pakojes sukabinti – abudu supunczioti, Saykint – wiest prisiegon, Preykżus – Užkuris etc.

Așadar, A. Kašarauskas a extras cuvinte din diverse surse și a primit unele [5, 6] de la alții. Se presupune că, la inițiativa sa, cineva a transcris nomenclatorul lucrării lui J. Pabrėža „Taislius auguminis”, pe care apoi l-a avut în mâinile sale¹². Listele de cuvinte ale lui A. Kašarauskas și întregul său manuscris „Litvanica” constituie un tezaur bogat și variat de materiale, care merită să fie revăzut cu atenție încă o dată și să fie extrase toate cele omise din neatenție.

A. Kašarauskas, după cum spune el însuși în articolul despre dicționarele limbii lituaniene, nu intenționa să se ocupe de activitate lexicografică și de alcătuirea unui dicționar al limbii populare lituaniene, ci se mulțumea să extragă cuvinte din diverse surse și să alcătuiască culegeri de cuvinte care i-ar fi putut fi utile în scrierile despre limba lituaniană și care erau accesibile prietenilor și cunoscuților săi. Totuși, până în zilele noastre a ajuns vestea că A. Kašarauskas s-a remarcat ca alcătuitor al unui dicționar rus-lituanian. Despre această lucrare a sa s-a scris în presă. De pildă, în „Tėvynės sargas” (1896, fasc. II, p. 21–22), Vaižgantas s-a adresat publicului, căutând dicționarul rus-lituanian al lui A. Kašarauskas:

[21] „Unde se află «Dicționarul ruso-lituanian» al preotului Ambr. Kossarzėvskis?”

Epoca episcopului Motiejus din Samogitia am putea-o asemăna cu epoca lui Adomas Mickevyčė la Vilnius; și aici, și acolo s-a manifestat o mare efervescență literară. Samogițienii, clerici și laici, învățau și scriau împreună. Multe dintre lucrările lor au fost tipărite,

¹⁰ „Tauta ir žodis”, vol. I, p. 367–368.

¹¹ În același loc, p. 368–371.

¹² Despre aceasta a informat directorul arhivei de manuscrise a Bibliotecii Republicane de Stat a RSS Lituaniene, S. Skrodenis, întemeindu-se pe un manuscris aflat acolo (PR 136).

205

Multe încă rămân cine știe pe unde, deși a venit vremea să vadă lumina zilei. Iată, aud că un învățat bărbat vestit, membru al Societății Arheologice, preotul Ambražiejus Kossarževskis sau, cum îi spun žemaițienii — [22] Kašarauskas (1822—1880), ale cărui câteva volume de manuscrise se află în biblioteca seminarului din Kaunas, ar fi scris un dicționar ruso-lituanian cam până la cuvântul (acesta din urmă) „ogonščiki”. După ce a fost exilat din Varniai, unde era moderator la mănăstirea rogationiștilor, în Siberia, în 1863, biblioteca lui a ajuns la rudele din parohia Pavandenė; acestea au păstrat-o în casa parohială, unde dicționarul s-ar fi aflat încă în 1883 [?], dar a dispărut între anii 1872—1883. Dacă ar ajunge la cineva, vă rugăm să-l trimiteți prin intermediul cuiva sau direct la redacția „Tėvynės sargas”, care îl va dobândi cu recunoștință.

Mai târziu, în presa americană de limbă lituaniană au fost făcute cercetări cu privire la acesta și la alte dicționare:

„Unde sunt dicționarele lituaniene?

Dintre dicționarele limbii lituaniene au apărut numai cele ale lui Nesselmann, Kurszaitis și Miežinis; importantul dicționar al lui Juszkewycz încă se tipărește la Petersburg. Dar unde sunt celelalte? Se știe doar că Dijonizas Poszka a lăsat un dicționar žemaitian-lituanian, scris până la litera P. A mai lăsat și Pocker (dicționare: lituanian-polonez și polonez-lituanian), Kajetonas Niezabitowskis (lituanian-polonez), preotul Sutkevičius, L. Ivinskas (žemaitian-lituanian), Simonas Stanevičius (žemaitian-polonez), preotul Kosarzauckas și M. Akelaitis (amândoi: polonez-lituanian și un dicționar lituanian comparativ). Se spune, după cum se aude, că domnul P. Kriaučiūnas scrie un dicționar lituanian. Pe lângă aceste dicționare mari, câte dicționare mici vom mai găsi, scrise și încă scrise pentru uz propriu de fiecare iubitor al limbii lituaniene. Dar unde sunt ele...?

Dicționarul ruso-lituanian al preotului Kosarzauckas se afla încă în 1883 la rudele din parohia Pavandenė, dar a dispărut. În 1858, Vincas Bialozor avea la el dicționarul lui Dijonizas Poszka. Dicționarele lui Akelaitis s-au pierdut la Paris. Oare le păstrează societatea Želmens? „Micul dicționar” lituanian-polonez al preotului Sutkevičius zace în biblioteca publică din Vilnius.

Dar celelalte?

Ar trebui să le căutăm pe toate.“¹³

Dicționarul lui A. Kašarauskas a fost căutat și mai târziu prin intermediul presei¹⁴, dar până în prezent nu a fost găsit. Așadar, astăzi e greu să se spună ceva sigur despre el. Se poate doar presupune în ce scop alcătuia A. Kašarauskas un dicționar ruso-lituanian, când el însuși scria că, înainte de toate, era necesar un dicționar lituanian-polonez. În prima jumătate a secolului al XIX-lea erau la modă dicționarele polonez-lituanian și invers, iar limba rusă era încă un fenomen nou în lexicografia lituaniană. Unul dintre primii care s-au gândit la introducerea limbii ruse în dicționarul de limbă lituaniană aflat în curs de alcătuire a fost A. Ugianskis (1816—1870), profesor la catedra de limbi clasice a Universității din Kazan, afirmând că lituanienii și polonezii cunosc suficient de bine rusa, că echivalentele poloneze le sunt străine rușilor și că un dicționar lituanian-rus ar putea fi publicat pe cheltuiala statului¹⁵. Se poate presupune că A. Kašarauskas, fiind un om cu interese vaste și erudiție, participând la activitatea Comisiei arheologice ruse din Vilnius și a Comitetului de statistică din Kaunas, scriind pentru presa rusă despre botanică și alte subiecte și cunoscând poloneza, germana și

¹³ „Tėvynė”, 1898, p. 250.

¹⁴ Vezi „Žinyčia”, 1901, nr. 1, p. 154.

¹⁵ „Tauta ir žodis”, vol. VII, Kaunas, 1931, p. 330.

206

Pe lângă limbile franceză, trebuia să învețe bine și rusa. În acest scop, lui și celorlalți intelectuali lituanieni le-ar fi fost de folos un dicționar rus-lituanian. Dicționarul trebuia să fie o traducere, deoarece un astfel de dicționar poate fi alcătuit cel mai ușor și mai repede pornind de la un dicționar al limbii ruse. În lipsa manuscrisului și neavând alte date, este imposibil să spunem ceva despre sursa părții rusești a dicționarului. Faptul că A. Kašarauskas era interesat de dicționarele altor limbi și le căuta se vede dintr-o scrisoare a lui L. Ivinskis, din 15 martie 1860, adresată unei persoane necunoscute, în care aceasta era rugată să procure dicționare ale altor limbi pentru „genialul cercetător al limbii samogițiene din perspectivă comparativă”, A. Kašarauskas.¹⁶ Pentru partea lituaniană a dicționarului, A. Kašarauskas putea folosi cuvinte extrase din diverse surse, precum și cuvinte consemnate din vorbirea populară. Probabil că, în parte, tocmai în acest scop îi serveau listele de cuvinte lituaniene. Poate că A. Kašarauskas, pregătind dicționarul rus-lituanian, avea în vedere și interesele științifice. El a scris pe larg în presa poloneză despre importanța limbii lituaniene pentru lingvistica istorico-comparativă; de la S. Mikuckis, în care își pusese mari speranțe ca alcătuitor al unui dicționar al limbii lituaniene, trebuie să fi aflat că și lingviștii ruși I. Sreznevski, F. Fortunatov, J. Șahmatov și alții erau interesați de limba lituaniană și așteptau un dicționar prin care să o poată cunoaște. Și acest lucru l-ar fi putut îndemna pe A. Kašarauskas să alcătuiască un dicționar rus-lituanian, al cărui manuscris se încheia cu cuvântul „ogonsčiki”.

Manuscrisul dicționarului rus-lituanian este singurul dicționar cunoscut pe care A. Kašarauskas a început să-l alcătuiască. Ca lexicograf, ar fi putut să se afirme și mai mult, căci librarul și editorul din Vilnius, Zavadskis, îi propusese să pregătească o versiune prescurtată a dicționarului latin-polonez al lui Bobrovskis. S. Kašarauskas, dedicat științelor naturii, a refuzat această muncă profitabilă.¹⁷

Pe lângă lucrările lexicografice menționate (listele de cuvinte, dicționarul rus-lituanian), A. Kašarauskas s-a afirmat și ca istoric al lexicografiei lituaniene, scriind articolul citat de noi despre dicționarele limbii lituaniene, în care sunt menționați foarte pe scurt aproape toți cei mai importanți lexicografi ai noștri, de la începutul secolului al XVII-lea până la sfârșitul secolului al XIX-lea. Fiind interesat de lingvistică, urmărind presa de specialitate și alte publicații și întreținând legături cu filologi, oameni de cultură și alți intelectuali ai vremii (M. Valančius, M. Akelaitis, L. Ivinskis, K. Daukša, S. Mikuckis și alții¹⁸), Kašarauskas trebuia să știe ce se făcuse și ce se făcea în lexicografia lituaniană.

La începutul articolului sunt enumerați lexicografii Lituaniei, și anume: S. Daukantas, K. Nezabitauskas, J. Juška (Juškevičius), A. Ugianskis, M. Akelaitis (Akelevičius), L. Ivinskis, K. Daukša, M. Miežinis (Miežitavičius), S. Prialgauskas, A. Juška (Juškevičius); primul lexicograf, K. Širvydas, precum și S. Stanevičius, D. Poška (Paškevičius), D. Sutkevičius și J. Pabrėža, decedați de curând (acesta din urmă ca autor de culegeri de termeni botanici). Dintre oamenii de cultură menționați în literatura noastră, care au dorit sau au încercat să se ocupe de lexicografie, nu se spune nimic despre A. Butkevičius, L. Uvainis, J. Plateris și alții, a căror activitate lexicografică fusese probabil neînsemnată sau nu dobândise o notorietate mai largă în vremea lui A. Kašarauskas.

¹⁶ „Tauta ir žodis”, vol. VII, Kaunas, 1931, p. 342.

¹⁷ Prof. A. Dambrauskas, Kun. Ambroziejus Kašarauskas (1821–1882). – „Tauta ir žodis“, kn. III, Kaunas, 1925, p. 234.

¹⁸ Cf. „Tauta ir žodis”, vol. III, p. 234.

207.

Dintre lexicografii Prusiei Orientale, A. Kašarauskas îi menționează la sfârșitul articolului pe Hakas, Ruigys, Milkys și Neselmanas. Primii doi au prezentat doar o mică parte a lexicului, un rezumat, în timp ce Neselmanas a alcătuit o culegere destul de amplă de cuvinte, care însă nu cuprinde nici măcar jumătate din bogăția limbii lituaniene. Nu se spune nimic despre dicționarele manuscrise lituaniano-germane din Prusia Orientală și cele cu direcția inversă, mai ales despre dicționarul în două părți al lui J. Bradovskis, remarcabil prin bogăția limbii populare și a folclorului, menționat în dicționarele tipărite ale lui Milkys și Neselmanas.

Deși, în comparație cu alte surse care menționează dicționarele limbii lituaniene, A. Kašarauskas nu a publicat aproape nimic nou, simpla menționare a celor mai renumiți lexicografi ai noștri și scurtele observații despre unele dicționare merită atenție în cercetarea istoriei lexicografiei lituaniene.

După ce am făcut cunoștință cu activitatea lui A. Kašarauskas în domeniul lexicografiei lituaniene, putem formula următoarele concluzii. A. Kašarauskas nu a lăsat în urmă lucrări lexicografice ample, dicționare de mare însemnătate pentru lexicografia lituaniană. Printre cele mai importante contribuții ale sale au fost menționate listele de cuvinte, încercarea de a alcătui un dicționar lituaniano-rus și observațiile despre dicționarele limbii lituaniene. Totuși, ținând seama de situația lexicografiei lituaniene din acea vreme, de numărul mic de lexicografi și de condițiile grele în care lucrau, activitatea lexicografică a lui A. Kašarauskas capătă o importanță mult mai mare decât pare la prima vedere.

A. Kašarauskas a adus în lexicografia lituaniană idei și inițiative noi care, deși au rămas nerealizate, au susținut și întărit eforturile de a îmbogăți lexicografia lituaniană cu lucrări noi. Este vorba de promovarea ideii unui dicționar al limbii populare și de susținerea necesității alcătuirii unor dicționare de nume de persoane, de locuri și de termeni.

A. Kašarauskas a susținut, aprofundat și dezvoltat mișcarea lexicografică, care a început să se manifeste în Lituania de la începutul secolului al XIX-lea și al cărei obiectiv principal era pregătirea unor dicționare variate ale limbii lituaniene, menite să servească învățării acesteia, perfecționării limbii literare și creării unei literaturi în lituaniană. El vedea că munca de alcătuire a dicționarelor avansa foarte lent, că forțele erau puține și dispersate; de aceea, s-a străduit să susțină activitatea lexicografică, să unească eforturile și să-i încurajeze pe ceilalți să alcătuiască împreună un mare dicționar al limbii lituaniene.

A. Kašarauskas a adunat din diverse surse un material considerabil, care a îmbogățit fișierul lui K. Būga, pe cel al marelui „Dicționar al limbii lituaniene” și alte fișiere, fiind folosit și astăzi în scopuri lexicografice. Deosebit de valoroase sunt extrasele sale din dicționarele lui K. Daukša și J. Jumskis, precum și cuvintele consemnate din vorbirea populară, care pot fi găsite în întregul text al „Litvanikăi” lui A. Kašarauskas. Extrasele din dicționarele menționate sunt mărturii concrete și autentice, din care ne putem forma cel puțin o imagine aproximativă despre dicționarele dispărute și încă negăsite.

A. Kašarauskas a enumerat și a atestat ce lexicografi îi erau cunoscuți și, prin aceasta, a contribuit într-o oarecare măsură la colectarea, consemnarea și transmiterea către generațiile viitoare a datelor despre istoria lexicografiei lituaniene.

Toate acestea ne obligă să-l înscriem și pe A. Kašarauskas în istoria lexicografiei lituaniene, ca pe unul dintre puținii intelectuali ai secolului al XIX-lea care priveau dicționarul și gramatica limbii materne drept pietre de temelie ale vitalității națiunii.

208