... sunt atribuite celui de-al treilea (de aici „getrai”) și celui de-al patrulea sens din LKŽ; cf. dicționarul lui Daukantas: Pólkamasze, pùsauklės (vol. 2, p. 474) — fr. demiguêtres; Nagolenica, aukle. arba karejwio czebatas (vol. 2, p. 22) — fr. cuissard „partea armurii care acoperă coapsa și piciorul”); de asemenea, propoziția din „Būdas” a lui Daukantas: wytóro sau stajbius witnonomis tejpat joudomis auklėmis nu kótkšnių lig pat kėlių (p. 40). Se poate face o comparație și cu intrarea din observațiile lui Daukantas referitoare la dicționarul lui F. Nesselmanno (Nesselmann). Aukle, pl. aukles f. (Probleme de lingvistică lituaniană, 1961, vol. 4, p. 313), unde S. Daukantas a corectat doar forma dată de Nesselmann, Auklys, fără a corecta însă sensul; Nesselmann indicase următorul sens: blau und schwarz gestreifte wollene Bänder, welche die Frauen statt der Strümpfe um ihre Waden wickeln „benzi de lână cu dungi albastre și negre, pe care femeile și le înfășoară în jurul gambelor în loc de ciorapi”.

Prin urmare, cuvântului auklėmis din Daukantas nu ar trebui să i se atribuie sensul de „pantofi”.

DICȚIONAR ETIMOLOGIC AL LIMBII LETONE

În 1992, editura „Avots” din Riga a publicat dicționarul etimologic al limbii letone, în două volume, alcătuit de Konstantins Karulis (Latviešu etimoloģijas vārdnīca. I. A-O. II. P-Ž. Rīga ”Avots”). Redactorul științific al dicționarului este lingvistul Nikolaj Andrejev din Sankt Petersburg. Recenzenții sunt Simas Karaliūnas din Vilnius și Vladimir Toporov din Moscova. Lucrarea a fost susținută, printre altele, în 1993 la Riga și ca teză de doctor habilitat.

Desigur, acesta este un eveniment de prim rang pentru lingvistica baltică: o asemenea lucrare era așteptată de mult nu numai de lingviștii letoni, ci și de cei lituanieni și, în general, de baltologi din alte țări. Până acum, cea mai bună sursă pentru etimologiile letone erau observațiile lui Jānis Endzelīns din dicționarul limbii letone al lui Kārlis Mīlenbahs și din suplimentele la acest dicționar (Latviešu valodas vārdnīca. Red., pap., turpinājis J. Endzelins. I—IV. Rīga, 1923—1932; Endzelins J., Hauzenberga E. Papildinājumi un labojumi K. Mūlenbacha Latviešu valodas vārdnīcai. I-II. Rīga, 1934—1946). Un scurt dicționar etimologic al limbii letone a fost publicat de Nikolajs Lapinis (Latviešu vārdu etimoloģija. I—III. Rīga,1967—1975). Există informații că, în deceniul al optulea al secolului al XIX-lea, intenționa să scrie un dicționar etimologic al limbii letone și autorul primei gramatici științifice a limbii letone, lingvist leton de origine germană și pastor la Dobele, Augusts Bīlenšteins (Bielenstein, 1827—1907). Înainte de al Doilea Război Mondial, cunoscutul editor leton Ansis Gulbis se hotărâse să publice un dicționar etimologic. Pentru această lucrare, J. Endzelīns îl recomandase chiar pe lingvistul Žans Grauds (1896—1971). În ultimele decenii, cel care poate a activat cel mai rodnic în domeniul etimologiei letone a fost Benjamin Jēgers (Jegers), absolvent al universităților din Riga și Göttingen, care mai târziu a predat în Suedia și în Statele Unite ale Americii. Însă acest lingvist, care își câștiga în cea mai mare parte existența din germanistică, din păcate nu a avut condițiile necesare pentru a se dedica exclusiv studiului etimologiei limbii letone. Desigur, un sprijin deosebit de bun pentru autorul unui dicționar etimologic al limbii letone este și „Dicționarul etimologic al limbii lituaniene” al lui E. Fraenkel (Litauisches etymologisches Wörterbuch. Heidelberg-Göttingen, 1955—1965).

Pentru cei mai puțin familiarizați cu cultura letonă, o anumită uimire

186

poate stârni aici personalitatea autorului dicționarului, pe care acesta o prezintă. Konstantins Karulis (n. 1915) a studiat dreptul la Universitatea Letoniei între 1932 și 1942. Încă din 1931 publica articole în ziarele și revistele letone populare ale vremii. Nu cu mult timp în urmă, presa letonă i-a publicat interesantele amintiri, în calitate de jurnalist leton, despre frământările vieții politice berlineze în ajunul celui de-al Doilea Război Mondial. În 1934, K. Karulis și-a publicat deja prima carte. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial a fost profesor. În 1944 a fost mobilizat în celebra Legiune Letonă. Și-a petrecut anii 1945—1947 în Extremul Orient... Revenit la Riga, a absolvit Facultatea de Drept a Universității Letoniei. A lucrat ca jurist-consultant la Academia de Științe. A predat stenografia la diverse cursuri. Între 1957 și 1964 a activat la Institutul de Limbă și Literatură al Academiei de Științe a Letoniei. În 1959 și-a susținut teza de candidat în științe despre istoria stenografiei letone. Între 1964 și 1975 a lucrat la Biblioteca Fundamentală a Academiei de Științe a Letoniei. A publicat mai multe cărți, dintre care se remarcă „Cartea letonă de-a lungul secolelor” (Latviešu grāmata gadsimtu gaitā. Riga, 1967), „Jānis Reiteris și traducerea sa” (Jānis Reiters un viņa tulkojums. Riga, 1986). Împreună cu alții, a alcătuit un dicționar al limbii letone literare (Latviešu valodas vārdnīca. Riga, 1987). A scris mult despre istoria limbii letone, stenografie și bibliografie și a publicat recenzii ale unor lucrări de lingvistică. În ultimele câteva decenii însă, și-a dedicat cea mai mare parte a timpului alcătuirii propriului dicționar etimologic. Într-adevăr, poate părea ciudat că, în aceste vremuri ale specializării înguste, un jurist și jurnalist s-a încumetat la o asemenea lucrare. De altfel, în acest sens am putea aminti că autorul unuia dintre cele mai cuprinzătoare dicționare etimologice ale limbii engleze (A Comprehensive Etymological Dictionary of the English Language. I—II. Amsterdam. London. New York, 1966—1967), Ernest Klein, este și el nu germanist, ci specialist în limbi și literatură semitice, precum și un renumit rabin.

Desigur, în evaluarea oricărei lucrări trebuie să ne uităm mai întâi nu la cine a scris-o, ci la felul în care a fost scrisă. Să sperăm că lingviștii letoni vor evalua în detaliu dicționarul lui K. Karulis. Totuși, această lucrare este foarte utilă și specialiștilor în limba lituaniană, mai ales în istoria ei. În primul rând, aici sunt prezentate și evaluate critic rezultatele obținute până acum în acest domeniu al lingvisticii baltice. Punctul forte al lucrării este, poate, istoria cuvintelor. Este foarte important că, în multe cazuri, dicționarul lămurește cine a creat un anumit cuvânt leton (ne întâlnim aici foarte des cu numele lui J. Alunāns și A. Kronvalds) și unde a fost folosit pentru prima dată. Este prezentată și o bogată bibliografie etimologică. K. Karulis și-a marcat explicațiile originale în dicționar cu un semn special. Aceste explicații pot stârni îndoieli. Însă etimologia este acel domeniu al lingvisticii în care îndoielile sunt întotdeauna numeroase.

La sfârșitul dicționarului este publicat și un amplu studiu, „Limbile indo-europene și etimologia”, în care sunt discutate probleme precum: familia limbilor indo-europene, patria de origine a indo-europenilor, legăturile dintre baltici și slavi, preistoria baltică, limba proto-indo-europeană, sistemul fonetic al limbilor indo-europene, schimbările acestuia în letonă, obiectivele și metodele etimologiei, istoria cercetărilor etimologice asupra limbii letone etc. Se pare că prin acest studiu autorul a dorit să facă lucrarea mai accesibilă nu numai lingviștilor, ci și unui public mai larg de cititori, oamenilor interesați măcar într-o oarecare măsură de limba lor maternă.

Lucrarea lui Konstantins Karulis este primul dicționar etimologic al limbii letone-

187

care, în multe privințe, este interesantă și utilă și cercetătorilor limbii lituaniene. La urma urmei, ea sintetizează cercetările asupra lexicului limbii letone desfășurate de-a lungul multor decenii; chiar și lipsurile sau erorile acestui dicționar vor constitui un imbold pentru cercetări ulterioare.

Algirdas Sabaliauskas

LUCRĂRI DE LINGVISTICĂ LETONĂ ÎN AUSTRALIA

Fennell T. G. The First Latvian Grammar J. G. Rehehusen’s ”Manuductio ad linguam lettonicam...”. Un text facsimilat, cu traducere adnotată și comentariu. Latvian Tertiary Committee. Melbourne 1982. — 369 p. Seventeenth Century Latvian Grammatical Fragments. Text, traducere și comentariu. Latvian Tertiary Committee. Melbourne 1982. — 322 p. Georg Dreszell’s Gantz kurtze Anleitung zur Lettischen Sprache. Text, traducere, comentariu, concordanță. Latvian Tertiary Committee. Melbourne 1984. — 452 p.

Lingvistul australian Trevor G. Fennell, în copilărie, intrând în contact cu copiii emigranților letoni, probabil că nu și-a imaginat niciodată că această prietenie din anii de școală, primele lecții active de limbă letonă, aveau să-i determine cariera de viitor cercetător. Se poate afirma, fără îndoială, că în întreaga istorie a lingvisticii letone nu vom găsi niciun lingvist din altă țară care să fi contribuit atât de mult la studiile letone precum T. G. Fennell. Este suficient să ne amintim manualul de limbă letonă în trei volume, „A Grammar of Modern Latvian” (Vol. 1—3, The Hague-Paris-New York, 1980. 1370 p.),¹ pe care l-a elaborat împreună cu emigrantul leton Henrikas Gelsenas, precum și numeroasele articole despre istoria limbii letone. T. G. Fennell a avut însă merite deosebite față de lingvistica letonă mai ales prin publicarea și cercetarea vechilor mărturii ale limbii letone. Aici dorim să prezentăm trei astfel de publicații.

Prima carte publică prima gramatică a limbii letone, apărută în 1644 — ”Manuductio ad linguam lettonicam” a lui Johan Georg Rehehusen, care, potrivit lui T. G. Fennell, ”în pofida tuturor neajunsurilor, este foarte interesantă pentru cercetătorii interesați de geneza și evoluția teoriei gramaticale a limbii letone”. Această publicație este foarte importantă, deoarece până în prezent se cunoaște un singur exemplar original păstrat, aflat în biblioteca Universității din Uppsala. Este adevărat că în 1901 Augustas Bylenšteinas a publicat această gramatică. Însă a pregătit-o pe baza unor copii corespunzătoare și, desigur, nu a putut evita anumite neajunsuri. De această dată, textul facsimilat al gramaticii este publicat alături de traducerea în engleză. Urmează comentarii foarte amănunțite și un registru al tuturor cuvintelor letone. Cuvintele-titlu sunt prezentate în ortografia letonă actuală (substantivele la nominativ, verbele la infinitiv). Ele sunt, de asemenea, traduse în engleză, iar formele lor sunt înregistrate (este indicată ortografia originalului). Un asemenea registru va fi cândva foarte util viitorilor alcătuitori ai unui dicționar istoric al limbii letone

¹ Plg. Blinkeną A. Latviešu gramatika cittautiešu skatījumā. — ZA Vēstis, 1982, 4. P. 135—137; Schmalstieg W. R. (Rec.) — General Linguistics, 1982. V. 22, No. 2. P. 139—142.

188