Alvydas UMBRASAS

Institutul de Limba Lituaniană

SITUAȚIA TERMINOLOGIEI JURIDICE ÎN LITUANIA ÎN ANII 1918–1940

Atât în Marele Ducat al Lituaniei, care a încetat să existe ca stat la sfârșitul secolului al XVIII-lea, cât și în teritoriul actual al Lituaniei de mai târziu, împărțit timp de peste un secol de puternicele țări vecine, limba lituaniană aproape că nu a avut loc în viața juridică a statului. Nici faimosul Statut al Lituaniei din 1588 (scris în latină, în limbile slavă de cancelarie și polonă), nici colecțiile ulterioare de legi rusești ale Imperiului Rus, în vigoare în cea mai mare parte a teritoriului actual al Lituaniei, nu au creat condiții pentru apariția limbii juridice lituaniene și pentru dezvoltarea terminologiei juridice lituaniene.

După ce Lituania și-a proclamat independența în 1918, limba lituaniană a început să fie folosită pentru prima dată în administrația statului și în alte domenii ale vieții publice. Desigur, pentru a păstra stabilitatea relațiilor sociale, tânărul stat a trebuit inevitabil să preia majoritatea legilor Imperiului Rus. Acest lucru a fost consfințit la articolul 24 din Principiile fundamentale ale Constituției provizorii a Lituaniei, adoptate de Consiliul de Stat la 2 noiembrie 1918: până la adoptarea unor legi noi, rămâneau temporar în vigoare cele existente înainte de Primul Război Mondial (prin aceasta s-a renunțat la actele juridice din timpul războiului, care fuseseră în vigoare pentru scurt timp și fuseseră introduse în perioada ocupației germane). În același an, Consiliul de Stat a început să se preocupe și de traducerea în limba lituaniană a legilor rusești (Maksimaitis 2001: 46–48). Iar la scurt timp (1920 07 31), Tribunalul Suprem a stabilit, la art. 16 din Legea provizorie privind organizarea instanțelor lituaniene și a activității acestora, că activitatea instanțelor trebuie să se desfășoare în limba oficială lituaniană (LLTI: 47).

Începuturile nu au fost ușoare. După cum scrie juristul Boleslovas Masiulis, un mare susținător al lituanismului, numărul juriștilor lituanieni era foarte mic, iar unii încă nu se întorseseră din Rusia. Încă din primii ani ai independenței s-a trecut activ la crearea termenilor juridici lituanieni. În acest demers au fost implicați în principal câțiva oameni care cunoșteau bine limba lituaniană. În 1919.

76

B. Masiulis și Konstantinas Jablonskis (fiul lui Jonas Jablonskis), la Ministerul Justiției, însărcinați de ministrul Liudas Noreika, au creat termeni juridici din diverse domenii. Mai târziu, K. Jablonskis, consultându-se cu B. Masiulis, a tradus Statutul penal al Rusiei și Regulamentul cambial. Antanas Kriščiukaitis (Aišbė), președintele Tribunalului Suprem, s-a ocupat de termenii procesuali (termenul folosit atunci era teisenos). Pe scurt, încă din 1919–1920 au fost stabiliți termenii de drept penal și civil indispensabili instanțelor (Masiulis 1954 6: 2).

La începutul independenței s-a început și elaborarea unui dicționar de termeni juridici. S-a păstrat un manuscris de 120 de pagini, în format destul de mare (puțin mai mare decât A4), intitulat „Proiect de glosar rus-lituanian de termeni juridici și alte cuvinte necesare instanțelor” (fig. 1). Până în prezent, acesta nu numai că nu a fost cercetat, ci este, în general, aproape necunoscut; în literatura de specialitate este menționat, se pare, o singură dată (Andriulis 1998: 12). O copie hectografiată a acestui dicționar (coli nelegate) se păstrează în fondul K. Jablonskis al arhivei de manuscrise a Bibliotecii Centrale a Academiei Lituaniene de Științe (F 256–551). Nepotul lui A. Kriščiukaitis, Vytautas Vaidelys, deține două exemplare identice. O copie hectografiată (dar legată în copertă tare) se află și la juristul Vytautas Andriulis¹. V. Vaidelys mai deține o variantă a aceluiași dicționar: un original scris de o altă mână (copiile hectografiate au fost, cel mai probabil, transcrise de un copist).

În niciuna dintre copiile dicționarului nu sunt menționați autorul sau anul elaborării (doar pe prima pagină a copiei lui V. Andriulis, între termeni, este înscrisă data de 1923 VI 13, dintr-un motiv neclar). Perioada redactării dicționarului poate fi dedusă din surse suplimentare. La 3 noiembrie 1919, în publicația „Lietuva”, la rubrica „Știri guvernamentale”, s-a anunțat că departamentul II al Ministerului Justiției pregătea pentru tipar „un dicționar de termeni juridici și cuvinte de care au cea mai mare nevoie judecătorii, anchetatorii, notarii etc.” (DJTŽ: 2). Potrivit textului, informația a fost furnizată de directorul departamentului II, Al. Milčinskis, și de șeful serviciului administrativ, K. Jablonskis. Persoanelor cărora le era destinat dicționarul li se cerea să trimită, în termen de trei săptămâni, liste cu termenii pe care îi foloseau și cu termenii în limba rusă pe care

¹ Îi mulțumesc lui V. Andriulis și lui V. Vaidelys pentru informațiile oferite și pentru posibilitatea de a consulta dicționarul.

77

Fig. 1. Prima pagină a proiectului de dicționar manuscris al termenilor juridici

78

ar trebui traduse (cu traducerile propuse). V. Vaidelys deține documente ale Ministerului Justiției (semnate de ministrul justiției Vincas Karoblis și de alții), din care reiese că, încă de la 1 septembrie 1920, celebrului lingvist J. Jablonskis i-au fost trimise două fascicule din dicționarul menționat (alte fascicule, câte două, au fost trimise la 21 septembrie și la 1 octombrie ale aceluiași an). Lui J. Jablonskis i s-a cerut să consulte dicționarul cât mai curând posibil și să prezinte observații privind traducerile termenilor existenți, precum și propuneri de completare a dicționarului și de traducere a termenilor netraduși. După un timp, se intenționa convocarea unei reuniuni a juriștilor și lingviștilor pentru stabilirea definitivă a termenilor juridici. Cel mai probabil, lui J. Jablonskis i-a fost trimisă o copie identică celor păstrate. Din păcate, nu s-au găsit informații dacă acesta a prezentat propuneri.

Nu se știe cum a fost discutat acest dicționar (cel mai probabil, cei care l-au examinat au primit copii identice), însă într-una dintre copiile lui V. Vaidelys se găsesc numeroase însemnări — diverse propuneri de termeni, lângă care este indicat și autorul. Aici pot fi găsite numele de familie Ciplijauskas, Leonas, Linartas, Mačys, Sąmajauskas², Šaulys și ale altora, sau formele lor prescurtate (de ex.: Braz., Bugail., Stark., Šalk.).

Este greu de spus cu certitudine cine a fost autorul acestui dicționar, dar cel mai probabil a fost K. Jablonskis (cel puțin unul dintre autori). În fondul de manuscrise al lui K. Jablonskis menționat mai sus se află ciorna acestui dicționar (F 256–550), precum și numeroase foi de diferite dimensiuni, acoperite cu însemnări detaliate (F 256–546, 547, 552), din care se poate urmări procesul de alcătuire a dicționarului. Întrucât lucrarea se desfășura la Ministerul Justiției, se pare că K. Jablonskis a avut și colaboratori. Este foarte probabil că s-a consultat (sau chiar a colaborat) cu A. Kriščiukaitis. Nu se știe cum, dar originalul păstrat a ajuns la acesta (scrisul pare să fie al lui K. Jablonskis; acum, după cum s-a menționat, originalul se află la V. Vaidelys). Este de înțeles că, în calitate de președinte al Tribunalului Suprem, A. Kriščiukaitis era interesat în primul rând de termenii necesari instanțelor. Sursele arată că A. Kriščiukaitis a contribuit activ la crearea terminologiei juridice. Potrivit lui Liudas Šmulkštys, acesta „a alcătuit o terminologie lituaniană completă pentru domeniul judiciar și a arătat cât de simplu și limpede pot fi exprimate ideile juridice” (Šmulkštys 1958: 153).

² El semna astfel, însă în „Lietuvių enciklopedija” apare Samajauskas (XXVI, South Boston, 1961, 379.)

79

Proiectul de dicționar al termenilor juridici menționat este singura lucrare de acest fel din perioada primei independențe, dintre cele cunoscute până în prezent. Nu se știe dacă a fost ulterior îmbunătățit sau dacă a fost accesibil juriștilor din acea vreme. Este posibil să fi fost distribuit în formă hectografiată. Având în vedere că dicționarul a fost alcătuit în primii ani de libertate ai Republicii Lituania (1919–1920), în lipsa unor surse lituaniene adecvate, amploarea lui este destul de impresionantă. Potrivit unor calcule aproximative, dicționarul cuprinde aproape 3000 de cuiburi terminologice, în care sunt prezentate aproximativ 4000 de termeni compuși și termeni dintr-un singur cuvânt în limba rusă, precum și alte cuvinte. Dintre aceștia, doar puțin peste 200 nu au fost traduşi în lituaniană. Traducerea termenilor ruși nu era ușoară, astfel că, de cele mai multe ori, sunt oferite mai multe echivalente lituaniene. Numărul total al echivalentelor lituaniene prezentate în dicționar este de aproximativ 5500. După cum arată titlul, dicționarul nu conține doar termeni juridici. Aproximativ o cincime dintre termenii din acest dicționar nu pot fi considerați termeni juridici sau, în general, termeni. Cu toate acestea, dicționarul ar fi putut avea o influență considerabilă asupra limbajului juridic; din păcate, soarta sa este necunoscută. Este posibil ca, din motive necunoscute, să nu fi fost editat în continuare și să fi căzut în uitare. Conținutul dicționarului merită, fără îndoială, un studiu aparte.

La crearea și stabilizarea termenilor juridici a contribuit și Comisia de terminologie, înființată pe lângă Ministerul Educației prin ordinul Cabinetului de Miniștri din 29 martie 1921. Același ordin prevedea, de asemenea, ca instituțiile de stat interesate să înființeze comisii auxiliare pentru diverse domenii, inclusiv cel juridic, în vederea colectării termenilor (TKSĮ: 4). Deocamdată nu s-au găsit informații dacă a fost înființată o astfel de comisie pentru termenii juridici.

După cum arată procesele-verbale ale Comisiei de terminologie, la 6 octombrie 1921, președintelui de atunci al comisiei, A. Smetona, i s-a încredințat formarea unei „comisii pentru termenii juridici” (de obicei, acestea erau alcătuite din trei persoane), care să pregătească termenii din acest domeniu. Nu s-au găsit informații concrete despre componența și activitatea acestei mici comisii, însă, la ședința din 11 noiembrie a aceluiași an, a fost deja discutată o listă scurtă de termeni juridici însoțiți de exemple de utilizare, al cărei autor era A. Kriščiukaitis (acesta a participat la ședință și este posibil să fi fost și membru al comisiei menționate). La ședința din 1 decembrie au fost discutați ceva mai mulți termeni juridici. Toți termenii au fost publicați în „Lietuva” (TTP: 2), spre critica publicului.

După cum reiese din procesele-verbale, au fost primite câteva reacții (Bendo

80

rio și Bulota). Se pare că și comisia însăși a reconsiderat unele aspecte, deoarece lista destul de haotică a fost reorganizată într-o oarecare măsură, exemplele de utilizare au fost trecute într-o secțiune separată, iar termenii au fost revizuiți. Au apărut echivalente lituaniene care nu figurau până atunci în listă atsakovas (atsakytojas) – ответчик, ieškovas – истец (гражданский). A fost eliminat tretininkas, cu sensul de „terță persoană într-un proces”. S-a renunțat la termenii acceptați inițial kliaudis (улика), įkliaudinti (уличать, уличить), propunându-se în schimb utilizarea termenilor įkaltis, įkaltinti etc. Lista termenilor juridici, revizuită în forma finală, a fost aprobată în ședința Comisiei de terminologie din 9 martie 1922 și publicată, prin hotărârea comisiei, în „Lietuvoje” și „Švietimo darbe” (TT₁: 3; TTR₁: 77–81). În 1922, revista specializată „Teisė”, a cărei publicare fusese inițiată de Asociația Juriștilor Lituanieni, a inclus aceeași listă de termeni și în primul număr (TT₂: 53–56). O asemenea răspândire nu putea trece neobservată nici de juriști, nici de întreaga societate. Ea a contribuit la consacrarea unor termeni importanți precum byla, teismo byla – судебное дело, kaltinimas – обвинение, kaltintojas – обвинитель, kaltinamasis – обвиняемый, teisiamasis – подсудимый, pareiškimas – заявление etc. Totodată, au fost propuse numeroase variante terminologice: baudžiamoji (kriminalinė, kriminalė) byla – уголовное дело; civilinė (civilė) byla – гражданское дело; ieškinys (ieškas), skundas – иск (гражданский и уголовный), жалоба; atsakovas (atsakytojas), skundžiamasis, apskųstasis – ответчик; liudytojo (liudininko) rodymas, parodymas, liudijimas (liudymas) – свидетельское показание etc. După cum arată terminologia actuală, în timp a fost aleasă varianta cea mai potrivită. Întrucât, la acea vreme, era actuală traducerea din limba rusă nu doar a unor termeni izolați, ci și a unor construcții întregi, au fost oferite și numeroase exemple de utilizare a termenilor. În plus, potrivit concepției terminologice actuale, unele elemente din acea listă le-am considera combinații de termeni, nu termeni propriu-ziși. În total au fost prezentate 22 de exemple și 46 de termeni (după numerotare). Dacă luăm în calcul toate variantele, numărul termenilor lituanieni era, de fapt, mult mai mare.

La consacrarea termenilor menționați a contribuit și broșura „Įvardai, arba terminai, priimti Terminologijos komisijos”, alcătuită după câțiva ani de secretarul Comisiei de terminologie, Antanas Vireliūnas. Aici, printre termenii din alte domenii, aceleași „Terminai teisės reikalams” au fost publicate din nou, după reorganizarea lor în ordine alfabetică și adăugarea a aproximativ zece trimiteri suplimentare (TTR₂: 13–23). Deși, din cauza erorilor, J. Jablonskis

81

šį leidinuką supeikė ir net nerekomendavo skaityti (Rygiškių Jonas 1925: 347–348), jis skaitytojų neliko nepastebėtas.

Actualitatea și importanța termenilor în discuție sunt dovedite și de faptul că, după câțiva ani, lista termenilor juridici revizuită de A. Vireliūnas, cu câteva modificări, a fost tipărită în „Teisininkų kalendorius”, publicație populară printre juriștii vremii (TTR₃: 272–277), editată de Asociația Juriștilor Lituanieni (președinte: A. Kriščiukaitis). Poate că, la inițiativa asociației sau a alcătuitorului, Zigmas Toliūšis, au fost corectate unele erori, modificați câțiva termeni și eliminate unele variante. Se pare că anii scurși de la prima publicare modificaseră deja uzul, astfel încât nu mai era nevoie de atsakytojo, skundžiamojo, apskųstojo alături de atsakovo; liudininko alături de liudytojo. Au fost diferențiați termenii prezentați până atunci ca sinonime: ieškas, ieškinys (учк) față de skundas (жалоба), ieškovas (истец) față de skundikas (жалобщик) etc.

Așadar, această listă de termeni aprobați de Comisia de terminologie, publicată de cel puțin cinci ori, a avut, fără îndoială, o importanță considerabilă pentru formarea și stabilitatea terminologiei juridice de atunci (și de astăzi).

Trebuie menționat că și în alte liste de termeni publicate de Comisia de terminologie se găseau câțiva termeni juridici. Aceștia pot fi găsiți în secțiunile menționatei broșuri a lui A. Vireliūnas: „Terminai akcizo reikalams” (p. 5–13), „Terminai politiškosios ekonomijos reikalams” (p. 139–144). Comisia de terminologie, care a funcționat până în 1926, nu a mai analizat în mod special termeni juridici. După desființarea comisiei, activitatea terminologică a fost încredințată universității, însă acolo s-a oprit cu totul.

După dispariția Comisiei de terminologie, o vreme nimeni nu s-a ocupat, la nivel de stat, nici de termenii juridici, nici de cei din alte domenii. Deși s-a discutat despre cauzele desființării comisiei (în principal, neînțelegeri interne și opinii diferite privind adaptarea termenilor la limba lituaniană) și s-a avansat ideea reluării activității terminologice și a revenirii acesteia la Ministerul Educației (Laurinaitis 1928: 4–5, Laurinaitis 1930: 27–31), nici societatea, nici conducerea învățământului nu au dat curs acestor propuneri. Abia în 1935³ a fost înființată Societatea Limbii Lituaniene

³ Până în acel an nu a existat o comisie care să coordoneze terminologia din diverse domenii, iar o Comisie specială de terminologie juridică funcționa deja în biroul Consiliului de Stat aproximativ în anii 1930–1933. Despre aceasta există foarte puține informații; vezi mai jos în articol.

82

secția de terminologie a Societății Limbii Lituaniene, însă, deoarece în cadrul ei lucrau doar cinci persoane și se hotărâse, în plus, să fie analizați numai termenii de care societatea însăși avea nevoie mai întâi (LKDK 1936: 164), activitatea nu a fost foarte amplă și diversificată. După cum reiese din registrul proceselor-verbale ale adunărilor publice ale societății, păstrat în arhiva de manuscrise a Bibliotecii Centrale a Academiei Lituaniene de Științe (F 63–3), la 13.05.1935, membrului societății B. Masiulis i s-a încredințat redactarea unui proiect de terminologie juridică, însă nu există informații despre acesta. Nici B. Masiulis însuși nu vorbește despre el (Masiulis 1954). Întrucât nu s-au găsit nici procesele-verbale ale Secției de terminologie, nici alte documente (se pare că nu s-au păstrat) și știind că această secție hotărâse să publice termenii aprobați în publicația cea mai accesibilă persoanelor interesate (LKDK 1935: 95), dar nu a publicat nimic, este probabil că secția nu a analizat deloc terminologia juridică. Se pare că a lipsit inițiativa individuală, deoarece în 1939 Petras Jonikas îi îndemna încă pe juriști să se preocupe ei înșiși de cultivarea limbii lor, să discute termenii juridici controversați cu specialiști lingviști și să solicite ajutorul Secției de terminologie a LKD (Jonikas 1939: 99–100). Iar în revista „Teisė”, după articolul lui Jonas Mičiulis (Mičiulis 1937: 326–328), în care se solicita, de asemenea, ajutorul Secției de terminologie, redacția revistei a adăugat o notă (p. 328–329), prin care, aprobând ideile prezentate, i-a îndemnat pe cititori să furnizeze ei înșiși materialele necesare. Se menționa că Pranas Skardžius și Antanas Salys se declaraseră dispuși să-i ajute pe juriști dacă aceștia le-ar fi prezentat proiecte de termeni însoțiți de explicații și traduceri în alte limbi. Termenii stabiliți de Societatea Limbii Lituaniene, împreună cu explicațiile lor, ar fi fost publicați în „Teisė”.

Din păcate, se pare că acest apel nu a primit răspuns, deși în presă au apărut luări de poziție favorabile (Stravinskas 1937: 4), iar ceva mai târziu și aluzii că unii membri ai Asociației Juriștilor se pregăteau să se ocupe de această activitate și că pe lângă redacția „Teisė” se forma un colectiv de lingviști în acest scop (Stravinskas 1938: 98). Totodată, s-a propus ca activitatea de coordonare a terminologiei juridice să fie încredințată, mai potrivit, unei instituții guvernamentale, care să constituie o comisie competentă pentru revizuirea termenilor utilizați și crearea unora noi. Termenii publicați de o asemenea comisie ar fi avut statut oficial și ar fi fost obligatorii pentru toți, astfel încât s-ar fi impus mai ușor în practică (vezi ibid.).

Spre sfârșitul anilor treizeci, soluționarea problemelor terminologiei juridice devenea tot mai urgentă și din cauză că, la acea vreme, se pu-

83

A fost publicată „Enciclopedia lituaniană”. Întârzierea în sistematizarea și crearea terminologiei necesare putea face ca în enciclopedie să rămână nenumite concepte juridice importante și să fie consacrată o terminologie juridică inadecvată.

După două decenii de independență, terminologia juridică încă nu fusese codificată oficial. Atât în legi, cât și în scrierile teoretice și practice de drept, abundau inconsecvențele. Acest lucru îngreuna nu numai activitatea legislativă, ci și practica juridică. Deși vechea generație de juriști, formată în școli de drept rusești, germane și de alt fel, care le influențaseră puternic limbajul, începea treptat să facă loc juriștilor cu educație lituaniană, iar limbajul juridic făcuse progrese considerabile, se resimțea o mare lipsă de dicționare de termeni juridici.

În aceste împrejurări, s-a acordat o atenție mai mare terminologiei domeniului în discuție. Pentru a evalua termenii juridici deja folosiți și a-i completa cu alții noi, în Consiliul de Stat a fost înființată o Comisie de terminologie, care și-a început activitatea la 13 februarie 1939. Comisia a fost prezidată de B. Masiulis, președintele Consiliului de Stat, iar ca membri au fost invitați K. Jablonskis, membru al Consiliului de Stat, A. Salys, colaborator al acestuia, și P. Stravinskas, referent al Consiliului. Când era necesar, la ședințe erau invitați și alți colaboratori ai Consiliului, precum și membri ai comisiilor care redactau legile.

După cum scrie B. Masiulis, în Consiliul de Stat s-a acordat atenție problemelor de limbă încă de la înființarea sa (1928). Președintele Antanas Smetona stabilise ca în Consiliu să existe cel puțin o persoană care să cunoască bine limba lituaniană. Se urmărea ca proiectele de lege și celelalte documente să fie redactate într-o limbă exemplară și corectă. De aceea, chiar în al doilea an de la înființarea Consiliului, lingvistul A. Salys a fost invitat să colaboreze cu acesta. A lucrat acolo, cu întreruperi, timp de mai mulți ani. După plecarea sa, pentru o vreme a venit în ajutor lituanistul Juozas Bukota. În plus, la Consiliul de Stat a funcționat aproape tot timpul o comisie editorială care revizuia proiectele de lege; membrii săi permanenți erau B. Masiulis, Juozas Papečkys și Zigmas Starkus. Uneori li se alătura și președintele Stasys Šilingas (Masiulis 1954 6: 2–3, Masiulis 1958: 14). Textele lui B. Masiulis arată că încă de la începutul existenței Consiliului de Stat funcționa în cadrul acestuia o Comisie de terminologie, din care făcea parte

84

el însuși, împreună cu A. Kriščiukaitis și A. Salys. După moartea subită a lui A. Kriščiukaitis, în octombrie 1933, aceasta și-a încetat activitatea. Crearea de termeni nu s-a oprit însă — a fost continuată de comisia editorială a Consiliului, cu ajutorul lui A. Salys, și de comisiile care redactau proiectele de lege (ibidem și Masiulis 1965: 60).

Activitatea începută de Comisia⁴ de terminologie a fost un pas important spre normalizarea terminologiei juridice. Se planificase ca termenii să fie examinați de trei ori. Termenii examinați și revizuiți urmau să fie înaintați Institutului de Studii Lituaniene, pentru o verificare finală. Apoi, termenii adoptați urmau să devină obligatorii. P. Stravinskas a informat publicul despre aceste planuri și despre activitatea începută de comisie în revista „Teisė” (Stravinskas 1939: 384–385). În aceeași revistă, el a început să publice, în atenția persoanelor interesate, termenii adoptați după una sau două examinări în primele luni de activitate ale comisiei. Căci până la 12 iunie comisia ținuse deja 25 de ședințe și examinase 307 termeni. În patru numere ale revistei „Teisė” (1939: Nr. 48, p. 385–387, Nr. 49, p. 475–480; 1940: Nr. 50, p. 73–74, Nr. 51, p. 184–185) au fost publicați 211 termeni numerotați, cu traduceri în germană și rusă (câțiva termeni au fost traduşi doar într-una dintre limbi). Deoarece uneori același număr cuprindea mai mulți termeni, numărul lor real era ceva mai mare. Activitatea a fost întreruptă de ocupanții care au invadat Lituania, iar mai erau termeni de publicat. P. Stravinskas afirmă că, în total, comisia adoptase aproximativ 500 de termeni (Stravinskas 1958: 16). Cifra arată că comisia a lucrat intens doar în primele luni. Ulterior, poate că nu s-a mai grăbit, așteptând reacția publicului la termenii publicați în cantități relativ mici.

Întrucât, pe toată durata independenței, terminologia dreptului civil nu fusese practic deloc normată, se resimțea lipsa termenilor din acest domeniu, iar Comisia de terminologie a examinat aproape exclusiv termeni de drept civil. Acest lucru era încurajat și de împrejurări — tocmai atunci se redacta Codul civil. În comisie, redactorii acestuia erau reprezentați de un angajat al comisiei editoriale a codului, care prezenta chestiunile ce necesitau examinare-

⁴ După cum reiese din sursele folosite, prima comisie a Consiliului de Stat menționată era o comisie de terminologie, iar cea de-a doua, dintr-un motiv oarecare, una terminologică. Acest lucru nu este pe deplin sigur, deoarece denumirea ar fi putut fi denaturată de cei care au scris despre activitatea comisiei.

85

ti medžiagą (Stravinskas 1958: 16). Tuo metu Valstybės Taryba rengė ir santuokos įstatymą. Jo terminijai komisija skyrė daug dėmesio. Maždaug pusę spėtų paskelbti terminų sudaro giminystės ir kiti su santuoka susiję terminai⁵. Be tradicinių dažniausių giminystės terminų (tėvas, motina, sūnus, duktė, anyta, uošvis ir kt.), pateikta daug priešdėlių vedinių, reiškiančių giminystės tikrumą ar kartų santykius, pvz.: įvaikis – Wahlkind (adaptiert), usynovlionnyj⁶; įtėviai – Wahleltern (Adaptiveltern), usynoviteli (priemnyje roditeli); provaikaičiai – die Urenkel, pravnuki; proprovaikaičiai – die Urenkel, prapravnuki; provaikaičiai – Grossneffen und -nichten, dvojurodnyje vnuki i vnjučki; potetė – tetka dvojurodnaja, papuseserė – Kusine der Kusine, weitläufige Kusine, sestra trojurodnaja; povaikiai – Stiefkinder, pasynki i padčery ir kt. Apskritai nemažai šiame projekte paskelbtų terminų tapo įprasti, dalis jų vėliau pasikeitus santvarkai neteko aktualumo. Būta ir neįprastų įdomių terminų: reik inys⁷ – Anspruch; atieškas – Rückgriff, regres; spręsumas – Urteilsfähigkeit, raszudok, raszuditel’nost’; patarytinis, -ė – der Bereitbedürftige; teisinis sandaras – Rechtsgeschäft, juridicăsaja sdelka. Lyginant su jau sovietiniais laikais (1954 m.) pasirodžiusiu Alfonso Žiurlio sudarytu pirmuoju spausdintu teisės terminų žodynu (TŽ), kai kurie terminai buvo pakeisti: pereigyba – Amt, dolžnost’ (pareigybė TŽ); pareigonis – Beamter, dolžnostnoje lico (pareigūnas TŽ); tikrinis asmuo – natürliche Person, fizičeskoje lico (fizinis asmuo TŽ); teisinis asmuo – juristische Person, juridīčeskoje lico (juridinis asmuo TŽ).

În proiect au fost propuse și derivate cu sufixe populare și în terminologia contemporană: prieštara – Einwendung (prieštaravimas TŽ); globa – Vormundschaft, opeka; rūpa – Pflegschaft, popečitelstvo (rūpyba TŽ); patara – Bereitschaft; būtinoji gyna – Notwehr, neobchodimaja oborona (būtinoji gintis TŽ); būtinoji reika – Notstand, krajniaja neobchodimost’ (būtinasis reikalingumas TŽ). Din perspectiva de astăzi, acest mod de formare a termenilor poate fi considerat progresist.

⁵ Aici, se pare, meritul îi revine în cea mai mare măsură lui A. Šalys, deoarece cu doar câțiva ani înainte publicase tocmai un articol amplu despre acești termeni (a se vedea Salys 1937).

⁶ Cuvintele rusești transcrise cu litere latine sunt prezentate aici ca în original.

⁷ Vėliau jį kritikavo pats P. Stravinskas (Stravinskas 1954: 3).

86

Lista analizată cuprindea și termeni de actualitate, dezbătuți îndelung teisinas, -a – rechtsfähig, pravosposobnyj (teisnus TŽ); veik­s­nus, -i – geschäftsfähig, dejesposobnyj precum și substantivele abstracte formate cu sufixul -umas. Termenul teisinus, -i⁸, aflat multă vreme în concurență cu ceilalți, a fost respins încă în jurul anului 1933 de prima Comisie de Terminologie a Consiliului de Stat (Masiulis 1957: 36).

Nu s-a reușit găsirea termenilor acceptați de Comisia de Terminologie după publicarea acestora. Nu s-au găsit nici procese-verbale, documente și altele care să ateste activitatea comisiei, deoarece Arhiva Centrală de Stat a Lituaniei nu deține, în general, fondul de documente al Consiliului de Stat⁹. În lipsa unor surse oficiale, s-a recurs la datele din presă.

Întreaga activitate organizată de normare a terminologiei juridice, discutată mai sus, a fost, fără îndoială, importantă pentru dezvoltarea culturii limbajului juridic din acea vreme. Totuși, cele câteva sute de termeni examinați reprezentau doar o parte relativ mică din termenii utilizați în teoria și practica dreptului. Întregul vocabular juridic al epocii este reflectat de scrierile juridice: cele aproximativ cinci mii cinci sute de acte normative publicate în „Vyriausybės žinios”, precum și traducerile codurilor rusești (civil și penal) care au rămas în vigoare și hotărârile pronunțate în cauze de Tribunalul Suprem, publicate periodic.

Un rol important i-a revenit și Facultății de Drept a universității. Aici li se inculca viitorilor juriști terminologia lituaniană, iar pentru aceasta erau necesare materiale didactice în limba lituaniană. Facultatea a publicat numeroase asemenea materiale (traduse și originale). Întrucât la universitate activau cei mai de seamă cercetători în drept ai vremii, aici au fost elaborate numeroase studii juridice. Facultatea de Drept, având drepturi editoriale autonome, le publica ea însăși. Începând din 1924 a fost publicată seria „Teisių fakulteto darbų” (au apărut 42 de cărți ale autorilor), din 1931 – „Teisės mokslų biblioteka” (seria cuprindea 26 de volume de cercetări juridice), iar din 1936 – „Teisės

⁸ Plačiau apie teisinus, -i ir teisinas, -a santykį žr. Skardžius 1958: 14–15.

⁹ B. Masiulis scrie că, la 27 iulie 1940, „o furie oarecare”, trimisă de Povilas Pakarklis, a năvălit în sediul Consiliului de Stat. Aceasta a sigilat rapid birourile, fără să le permită angajaților nici măcar să-și ia lucrurile. Se pare că la 26 iulie J. Paleckis și M. Gedvilas semnaseră „Legea privind desființarea Consiliului de Stat”, prin care P. Pakarklis era însărcinat să numească o comisie care să preia bunurile Consiliului de Stat. După aceea, dosarele de serviciu ale personalului consiliului, dosarele de lucru și arhiva au dispărut undeva (Masiulis 1958: 14).

87

și studii economice”. Trebuie menționate și conspectele prelegerilor ținute de cadrele didactice ale Facultății de Drept, publicate la inițiativa studenților universității. Au existat monografii în domeniul dreptului. O influență importantă asupra creării limbajului juridic au avut-o și revistele de specialitate accesibile publicului larg (în special „Teisė”). Acestea nu numai că au răspândit terminologia cel mai prompt, ci au creat și condiții pentru dezbaterea acestei chestiuni¹⁰.

Actualitățile terminologiei juridice din perioada respectivă se observă tocmai în periodice. S-a înțeles că o terminologie juridică perfectă nu poate apărea dintr-odată. O terminologie dezvoltată pot avea numai țările cu o viață juridică îndelungată. Este foarte important să se țină seama și de complexitatea crescândă a raporturilor juridice, de dezvoltarea științei dreptului și de apariția unor concepte noi. Terminologia juridică depinde foarte mult de nivelul științei dreptului. În primul rând, știința trebuie să explice și să analizeze conceptele juridice, abia apoi se poate vorbi despre aplicarea concretă a terminologiei în practică. Deoarece în Lituania știința dreptului nu a fost cultivată multă vreme în limba lituaniană, multe concepte, deși existau în conștiință, nu aveau denumiri lituaniene (Stravinskas 1938: 94–95).

Absența termenilor nu era singura problemă. Existau și polisemia, și sinonimia. Aceasta din urmă provoca îndeosebi multe dificultăți. Fiecare traducător al actelor rusești putea deveni creator de termeni, deoarece nu exista o terminologie consacrată. Unii ignorau termenii care nu le plăceau și își creau propriile variante. Desigur, fără ajutorul lingviștilor, juriștii înșiși făceau această ciorbă. Uneori se ajungea și la extreme. În presă apăruseră propuneri de a înlocui și termeni mai mult sau mai puțin consacrați , de exemplu, „statutą”, „kodeską” cu „įstatymų knygą”, „civilinį” cu „turtinį” („turtinė teisė”), „kriminalinį”, „baudžiamąjį” cu „bausminiu” („bausmininkystė”, „bausminė byla”), „apelaciją” cu „atšaukimu”, „kasaciją” cu „patikrinimu”, „tribunolą” cu „teismu” (Šamajauskas 1934: 26–35). Unele dintre aceste propuneri pot fi justificate. Ele ar fi putut fi acceptate, iar astăzi ar fi fost uzuale. Se considera că până și termenul „valstybė” trebuia înlocuit cu „viešpatija”, „pilietį” cu „viešpatininku”, iar „valstybinę teisę” să fie numită „viešpatine teise” (ibid.). Astfel de propuneri nu au fost acceptate, iar unora, se pare, le stârneau chiar zâmbetul.

¹⁰ Išsamiau apie to laikotarpio teisės leidinius žr. Andriulis 1998: 6–27.

88

Juriștii primeau și propuneri mai serioase din partea lingviștilor. În rubrica „Klausimų kraitelė” a revistei „Gimtoji kalba” erau corectați unii termeni juridici. Revista acorda multă atenție și terminologiei administrative aflate în curs de formare, aspect relevant pentru juriști. Au existat și articole cu propuneri mai interesante. Într-unul dintre ele se propunea înlocuirea expresiei be žinios dingti (безвестно отсутствовать) pur și simplu cu (pra)dingti, iar persoana dispărută fără să se știe unde se află (безвестно отсутствующий) să fie numită dinguonimi; „užpardavimą” (запродажа) să fie înlocuit cu sulygimą parduoti, iar „užpardavimo sutartį” (запродажный договор) cu „lygstamąją sutartį”; „sprendimą už akių” (заочное решение) cu „užakinį sprendimą” și altele (Zimanas 1933: 36–37).

Trebuie menționat și „Prekybinės korespondencijos žodynėlis” („Mic dicționar de corespondență comercială”) în limbile lituaniană, germană și engleză, alcătuit de Leonardas Dargis și redactat de A. Salys¹¹ (Dargis 1938: 160–179). Deoarece comerțul este strâns legat de raporturile juridice, mulți dintre termenii de aici pot fi atribuiți, parțial sau în întregime, domeniului dreptului. Aici se pot găsi termeni precum dalininkas – Teilhaber; išsimokamasis pardavimas – Abzahlungsgeschäft; įvežamasis muitas – Einfuhrzoll, import-duty; nekilnojam ybės – Immobilien; nepiniginis mokėjimas – bargeldlose Zahlung; raginamasis raštas – Mahnungsschreiben; vertybiniai popieriai – Effekten, Wertpapiere, stoks, funds etc. Dicționarul acordă multă atenție caracterului lituanian al termenilor. De exemplu, sunt propuse cu destul succes echivalentele padalas, pelninys (dividendas) – Dividende, Gewinnanteil, dividend. În general, dicționarul rămâne relevant chiar și astăzi și oferă multe lucruri de învățat.

După cum se vede, de-a lungul întregii perioade de independență s-a înaintat, chiar dacă cu pași mici, către un dicționar de termeni juridici. În ultimii ani ai independenței existau deja persoane competente să îndeplinească această sarcină, iar terminologia fusese considerabil șlefuită. Comisia de Terminologie a Consiliului de Stat își propusese acest obiectiv, însă, din păcate, nu l-a atins.

¹¹ În cartea lui L. Dargis, acesta se intitula pur și simplu „Žodynėlis” („Mic dicționar”). Deoarece A. Salys a contribuit mult la partea lituaniană a acestui mic dicționar, acesta a fost inclus în „Raštai” („Scrieri”) ale lui A. Salys, publicate la Roma (Salys 1979: 455–484). La publicarea lor, L. Dargis a completat dicționarul cu termenii englezești care lipseau.

89

Se pare că cea mai amplă listă de termeni reprezentând terminologia juridică din ultimii ani ai independenței este păstrată în secția de manuscrise a Bibliotecii Naționale a Lituaniei „M. Mažvydas”. Este un dactilogram de 61 de pagini, datat aproximativ în 1941 de bibliotecari, care conține termeni juridici în limbile lituaniană și rusă (PR – 1221). Autorul nu este indicat. Termenii sunt prezentați în ordine alfabetică doar după prima literă (în interior fiind amestecați în mod dezordonat). Lista are două părți; se poate spune că sunt două liste. Prima are 47 de pagini, iar a doua (ca anexă) 14 pagini. În partea a doua există o însemnare de mână: „adusă de la Vilnius la 19/20 iunie 1942”.

Nu s-a reușit să se constate că această listă de termeni ar fi fost menționată în presă. Nu s-au găsit nici referiri din partea cercetătorilor. (În rubrica de pe copertă rezervată cititorilor nu există nicio însemnare.) Judecând după un termen însoțit de un exemplu (atsistatyti – nodamъ, быть в отставку; Respublikos Prezidentas atsistato pagal 1938 m. Lietuvos Konstituciją (2¹²), lista a fost întocmită nu mai devreme de 1938. Deși lista cuprinde numeroși termeni publicați de Comisia de Terminologie a Consiliului de Stat, nu se știe cu certitudine dacă aceasta a întocmit-o. Data notată de bibliotecari pare destul de întemeiată. Este posibil să fie o lucrare din primii ani ai ocupației.

Prima parte a listei seamănă foarte mult, prin structura sa, cu „Teisinių terminų žodynas” („Dicționarul termenilor juridici”), alcătuit de A. Žiurlys și publicat în 1954, deși nu conține termeni care desemnează realități sovietice. Această legătură poate contribui cel puțin parțial la elucidarea paternității. În „Teisininkų žinios”, publicație editată de emigranți, B. Masiulis a publicat o recenzie a dicționarului lui A. Žiurlys, în care se afirma că prefața dicționarului nu îi menționa pe toți cei care contribuiseră la realizarea lui. În anii 1940–1941, la Comisariatul Poporului pentru Justiție (comisar – P. Pakarklis) a fost constituită o comisie condusă de tânărul jurist A. Žiurlys (șeful Secției de Codificare a comisariatului), însărcinată cu traducerea în limba lituaniană a actelor juridice aduse de ruși. B. Masiulis afirmă că în această comisie termenii erau selectați și dezbătuți de fostul membru al Consiliului de Stat și președinte al Tribunalului Suprem, Liudas Ciplijauskas, fostul vicepreședinte al Consiliului de Stat, J. Pa-

¹² Pagina dactilogramului.

90

pečkys, fost referent al Consiliului P. Stravinskas și lingvistul Stasys Dabušis (Masiulis 1957: 34). Este foarte probabil ca acești oameni să fie chiar autorii primei părți a listei în discuție sau cel puțin să fi contribuit la alcătuirea ei. Această listă poate fi considerată embrionul dicționarului lui A. Žiurlys (de peste trei ori mai amplu). Pe baza recenziei menționate, dar indicând inexact sursa dicționarului, literatura făcuse deja aluzie la ascunderea numelor unora dintre autorii „Dicționarului de termeni juridici” (Andriulis 1998: 12–13).

Lista de termeni analizată este relativ amplă. În partea sa principală (47 p.) sunt circa 1100 de intrări, care conțin aproximativ 1500 de termeni. Lista suplimentară anexată (14 p.) cuprinde circa 500 de termeni. O parte dintre termeni se repetă în partea a doua, unde structura prezentării este și ea diferită. Este aproape sigur că aceasta a fost întocmită de o altă persoană (sau alte persoane), probabil și ceva mai târziu. În această parte apar și câteva realități sovietice (de ex.: Comitetul Executiv – Ispolkom; participant la gospodăria colectivă – colhoznic; gospodărie colectivă – colhoz). Unii termeni dezvăluie și o influență foarte negativă a limbii ruse: produse de calitate inferioară – niedobrokačestviennaja produkcija; coparticipant la infracțiune – součastnik; mărfuri defecte /mărfuri cu defecte/ – bračnyj tovar; înainte de recrutare – doprizyvnik; om-lună – čelovekomesiac. Există și termeni interesanți din perspectiva de astăzi: asigurat /asigurător/ – strachovščik; centru de dezalcoolizare /instituție de dezintoxicare/ – vytrezvitel; gospodărie colectivă – colhoz; membru al gospodăriei colective – colhoznic. În general, a doua parte a listei nu are o valoare științifică prea mare. Prima, în schimb, este diferită. Ar trebui să reflecte destul de bine terminologia juridică din ultimii ani ai independenței. B. Masiulis, în recenzia menționată la dicționarul lui A. Žiurlys, a spus: „termenii, oriunde îți arunci privirea, sunt toți vechi – din vremea Lituaniei independente” (Masiulis 1957: 34–35), deși în prefața dicționarului se scrie: „Sub stăpânirea burgheziei, chestiunea terminologiei juridice în Lituania a fost complet neglijată: burghezia nu numai că nu era interesată să creeze o terminologie juridică clară și precisă, ci, dimpotrivă, era interesată de caracterul neclar și confuz al acestei terminologii, deoarece acesta îi permitea să asuprească și să exploateze și mai mult oamenii muncii, incapabili să se descurce în legile burgheze” (3). În loc de comentariu, se potrivesc cuvintele recenziei citate: „Ah, ce comici!” (35).

Lista de termeni juridici nu este completă. Au fost lăsate două coloane goale pentru termenii în germană și franceză (în ele nu se află nici măcar un ter-

91

men, dar, se pare, ambițiile erau mari). Nici coloana echivalentelor rusești nu este completă. Sunt traduse doar termenii-titlu ai intrărilor, iar termenii compuși, de regulă, nu sunt traduși. Acest lucru arată totodată și o trăsătură lăudabilă a muncii alcătuitorilor: se culegeau termeni lituanieni, nu se căutau echivalente pentru cei rusești. Deși la alcătuirea listei s-au folosit, fără îndoială, termenii adoptați de Comisia de Terminologie a Consiliului de Stat, se pune întrebarea de ce unii dintre acești termeni au fost totuși omişi. Se pare că nu au fost incluși termenii mai necesari teoriei juridice decât practicii. Acest lucru ar putea indica și destinația practică a listei.

Din punct de vedere terminologic, lista este destul de calitativă. Autorii puteau să nu creeze termeni, ci să-i culeagă pe cei deja utilizați, mai mult sau mai puțin analizați și verificați de timp. Mulți dintre ei, identici sau ușor modificați, pot fi găsiți în „Dicționarul de termeni juridici”. Desigur, unii termeni nu au mai fost necesari după schimbarea sistemului juridic. Pe de altă parte, privite prin prisma prezentului, multe dintre termenii dicționarului lui A. Žiurlys, fără a mai vorbi de sovietisme, și-au pierdut actualitatea sau necesită revizuiri importante; însă aceasta este deja o temă separată. Calitatea destul de bună a termenilor din listă poate fi ilustrată și prin acest mic eșantion de exemple: hotărâre de achitare (14), instrument al infracțiunii (15), legitimarea copilului (15), discursul acuzator al procurorului (18), mărturie mincinoasă (22), dispozițiile legii (24), condamnare cu suspendare (26), vot consultativ (31), măsură preventivă (35), circumstanță agravantă (40), acord de pace (42), anchetă preliminară (43). Aceștia au trecut proba timpului și au ajuns până în zilele noastre.

Există și termeni care nu s-au impus, de ex.: produse pentru consum pe loc – pachevočno, vânzare de bere pentru consum pe loc (13), la termen – срочный, document la termen, muncă la termen (17), casă de arest – местозаключения (40); pe lângă termenul mai obișnuit depozit – поклажа, sunt propuse acum, parcă necunoscuți, termenii deponent – custode, primitor al depozitului – depozitar (29). Astfel de termeni pentru prestatorul și beneficiarul unui serviciu nu se creează ușor în toate domeniile, deși chiar și atunci au fost creați cu destul succes și s-au impus termenii asigurat – страхователь (18), asigurător – страховщик (18).

În încheiere, trebuie spus că, deși s-a vorbit despre dezordinea din domeniul terminologiei juridice, în anii 1918–1940 s-au realizat multe. Terminologia juridică lituaniană, care a început să se formeze în grabă, s-a îmbunătățit continuu; s-a încercat treptat să fie normată sau măcar uniformizată. Chiar și atunci am fi putut să dezvol-

92

tăm un dicționar de termeni juridici; se pare însă că ne-a lipsit inițiativa, iar în cele din urmă ne-au împiedicat împrejurările politice. Totuși, munca din acea perioadă nu a fost în zadar, deși în epoca sovietică se sublinia că preocuparea pentru terminologia juridică a început abia după „eliberarea” Lituaniei. În realitate, tocmai în anii 1918–1940 au fost puse bazele pe care se sprijină edificiul actual al terminologiei juridice.

LITERATŪRA

Andriulis V. 1998: Pirmosios Lietuvos Respublikos (1918 II 16–1940 VI 15) teisinės sistemos kūrimo bruožai, Vilnius.

Dargis L. 1938: Prekybinė korespondencija: vadovėlis mokyklai ir gyvenimui, Kaunas.

DJTŽ – Dėl juridinių terminų žodyno. – Lietuva. 1919. Lapkričio 3.

Jonikas P. 1939: Apie teisės kalbą. – Gimtoji kalba 7.

Laurinaitis J. M. 1928: Dėl terminologijos darbo pakasynų. – Lietuvos aidas. Kovo 16.

Laurinaitis J. M. 1930: Terminologijos darbo atgaivinimas. – Kalba 1 (1).

LKDK 1935 – LKD kronika. – Gimtoji kalba 6.

LKDK 1936 – LKD kronika. – Gimtoji kalba 12.

LLTI – Laik. Liet. teismų ir jų darbo sutvarkymo įstatymas. – Teisė 1, 1922.

Maksimaitis M. 2001: Lietuvos teisės šaltiniai 1918–1940 metais, Vilnius.

Masiulis B. 1954: Kalba ir teisininkai. – Teisininkų žinios 6, 7.

Masiulis B. 1957: Pasklaidžius teisinių terminų žodyną. – Teisininkų žinios 21–22.

Masiulis B. 1958: Valstybės Taryba. – Teisininkų žinios 25–26.

Masiulis B. 1965: Valstybės taryba. – Lietuvių enciklopedija 33, South Boston.

Mičiulis J. 1937: Teisininkai ir lietuvių kalba. – Teisė 39.

Rygiškių Jonas 1925: Įvardai, arba terminai, priminti Terminologijos komisijos (recenzija). – Švietimo darbas 4.

Salys A. 1937: Mūsų gentvardžiai. – Gimtoji kalba 1, 2, 3, 5.

Salys A. 1979: Raštai 1, Roma.

Sąmajauskas K. 1934: Lietuviškasis teismas. – Teisė 25.

Skardžius P. 1958: Teisnus ir veiksnus. – Gimtoji kalba 1.

Stravinskas P. 1937: Teisinės terminologijos reikalu. – Lietuvos aidas. Spalio 26.

Stravinskas P. 1938: Lietuviškosios teisinės terminologijos klausimu. – Teisė 41.

Stravinskas P. 1939: Teisinės terminijos projektas. – Teisė 48.

Stravinskas P. 1954: Mūsų teisinė terminologija. – Teisininkų žinios 9.

Stravinskas P. 1958: Kaip ruošėme Lietuvos civilinį kodeksą. – Teisininkų žinios 25–26.

Šmulkštys L. 1958: Antanas Krischiukaitis. – Lietuvių enciklopedija 13, South Boston.

93

TKSĮ – Terminologijos Komisijos sudarymo įsakymas. – Vyriausybės žinios 60, 1921.

TT₁ – Teisės terminai. – Lietuva. 1922. Kovo 26.

TT₂ – Teisės terminai. – Teisė 1, 1922.

TTP – Teisės terminai (projektas). – Lietuva. 1921. Gruodžio 23.

TTR₁ – Terminai teisės reikalams. – Švietimo darbas 7, 1922.

TTR₂ – Terminai teisės reikalams. – Įvardai, arba terminai, priimti Terminologijos komisijos. Sud. A. Vireliūnas. Kaunas, 1924.

TTR₃ – Terminai teisės reikalams. – Teisininkų kalendorius 1928 metams. Sud. Z. Toliūšis.

TŽ – Teisinių terminų žodynas. Sud. A. Žiurlys. Vilnius, 1954.

Zimanas G. 1933: Keletas pasiūlymų teisininkams jų terminologijos reikalu. – Gimtoji kalba 3.

THE STATE OF THE TERMINOLOGY OF LAW IN LITHUANIA IN 1918–1940

Summary

After the declaration of independence in 1918 Lithuanian language for the first time got into the fields of government of state and other fields of the public life. The need for the Lithuanian terminology of law arose and terms were created. This article gives an overview of various works (1918–1940) which dealt with the creation and standardisation of the terminology of law. Probably for the first time the manuscript of the dictionary of law (1920) is more widely introduced. Quite a lot of attention is given to activities of the standardisation of the terminology of law which was performed in an organised way – merits of the Terminological commission at the Ministry of Education (1921–1926) and Terminological commission of the State Council (1939–1940) are described. Various data about terminology of law from the press of that time is presented. This article also introduces with the typewriting copy of the list of terms of law which is kept in the Department of manuscripts of the Martynas Mažvydas National Library. Possible authors and sources of the first published dictionary of law („Teisinių terminų žodynas“ compiled by A. Žiurlys. Vilnius, 1954), which could have been concealed are mentioned. The aim of this article is to emphasize that the foundations of the Lithuanian terminology of law were laid in 1918–1940.

Alvydas UMBRASAS

Gauta 2001 10 01

Lietuvių kalbos institutas

Antakalnio g. 6, 2055 Vilnius

E. paštas [email protected]

94