Sozialer Stand und Identifizierung von Frauen im Preußen des 14.–16. Jhs. aufgrund der Dokumente des Deutschen Ordens

Straipsniai / Articles 11 DARIUS IVOŠKA Institut für litauische Sprache ORCID id: orcid.org/0000-0003-3898-0000 Wissenschaftliche Forschungsrichtungen: Historische Onomastik, Baltisch-slawisch-deutsche Sprachkontakte. DOI: doi.org/10.35321/all88-01 STATUTUL SOCIAL ȘI IDENTIFICAREA FEMEILOR ÎN PRUSIA DIN SECOLELE AL XIV-LEA–AL XVI-LEA SECOLELOR PE BAZA DOCUMENTELOR DIN ORDINUL GERMAN Prūsijos moterų socialinė padėtis ir jų identifikavimas XIV–XVI a. Vokiečių ordino dokumentuose ADNOTARE Menționarea și identificarea femeilor în sursele istorice, în special în documentele cancelariei medievale ale Ordinului German și în cele din epoca modernă timpurie, constituie un fenomen care necesită cercetare din perspectiva multor discipline științifice. Tema nu este doar obiectul de cercetare al onomasticii, ci privește și lingvistica generală, istoria, sociologia, antropologia ș.a. În articolul de față se încearcă analizarea acesteia din două perspective. Pe de o parte, este interesant dacă femeile pot fi identificate în documentele istorice prin numele lor eventual consemnate, iar pe de altă parte se pune întrebarea cum corelează statutul lor social cu menționarea, respectiv identificarea femeilor. CUVINTE-CHEIE: menționarea femeilor (a numelor de femei), menționarea femeilor, Evul Mediu, statut social. DARIUS IVOŠKA 12 Acta Linguistica Lithuanica LXXXVIII ADNOTARE The naming and identification of women in historical sources, especially in the chancery documents of the Teutonic Order (hereafter – DO) of the Middle Ages and the early modern period, constitutes a phenomenon that is in need of research from the point of view of many discipline academice. Subiectul nu constituie doar obiectul de cercetare al onomasticii, ci privește și lingvistica generală, istoria, sociologia, antropologia și alte domenii. În lucrarea de față, se încearcă abordarea acestui subiect în două moduri. Pe de o parte, este interesant de văzut dacă femeile din documentele istorice pot fi identificate după numele lor eventual consemnate; pe de altă parte, se pune întrebarea în ce măsură statutul lor social și numirea sau identificarea femeilor se corelează. CUVINTE-CHEIE: menționarea femeilor (a numelor femeilor), numirea femeilor, Evul Mediu, statut social. I. INTRODUCERE Obiectul prezentei cercetări îl constituie particularitățile femeilor și menționarea numelor acestora ca indicator al statutului lor social în documentele istorice ale Ordinului German (DO). Din motive pragmatice, cercetarea nu s-a limitat însă doar la sursele din perioada Ordinului, ci a fost utilizată și o sursă din perioada timpurie a Ducatului Prusiei. În ceea ce privește materialul empiric și sursele acestuia Pentru cercetare au fost selectate în mod deliberat documentele istorice manuscrise și tipărite ale DO, precum și cele din perioada ducală timpurie a Prusiei. Motivele pentru care au fost alese documentele redactate în germană și latină ale cancelariei Ordinului și a Ducatului, precum și rolul acestora în cercetările onomastice, au fost deja discutate de mai multe ori, la fel ca și chestiunea Prusiei și Lituaniei și bedarf es hier keiner speziellen Erklärung, weil die frühe Historiographie a limbilor în care au fost redactate documentele corespunzătoare (Blažienė 2017: 63; Ivoška 2016: 209; 2019: 98–99; 2020: 133–135). Corpusul principal al surselor cercetate îl constituie privilegiile Ordinului Teutonic, emise la sfârșitul secolului al XIV-lea – începutul secolului al XV-lea. – începutul secolului al XV-lea. secolului emise. În principal, este vorba despre documentele scrise de mână, redactate în germană și latină, despre scurte înregistrări în registrele financiare, despre mențiuni referitoare la locuitorii săraci ai orașului Königsberg în registrele cancelariei ordinului, precum și despre Straipsniai / Articole 13 Sozialer Stand und Identifizierung von Frauen im Preußen des 14.–16. Jhs. aufgrund der Dokumente des Deutschen Ordens înregistrările referitoare la locuitorii impozabili din partea estică a Ducatului Prusiei în registrele impozitului turcesc1. Caracterul și scopul documentelor menționate mai sus indică, chiar și fără analiza lor specială, faptul că acestea conțin numeroase informații despre locuitorii Țării Prusiene, despre relațiile lor reciproce și despre relațiile lor cu administrația ordinului, precum și despre condițiile lor de locuire și de activitate. Astfel de colecții variate de informații sunt interesante și esențiale pentru cercetările din numeroase domenii de specialitate. Despre proiect Însuși titlul contribuției dezvăluie că, în fond, nu va fi vorba despre nume de femei, ci despre menționări ale femeilor și despre frecvența menționării numelor feminine rezultată de aici în Evul Mediu târziu și la scurt timp după aceea. Autorul articolului a ajuns la ideea de a examina materialul istoric și onomastic dintr-o asemenea perspectivă după evaluarea detaliată a contextului extralingvistic în care acesta se află. Numele istorice în sine, frecvența menționării lor, variațiile acestora, adaptarea lor la paradigmele unei limbi străine ș.a. sunt fenomene grăitoare. Există însă multe cazuri în care o persoană este menționată de mai multe ori în documentele istorice, fiind desemnată cel puțin prin apelative diferite (probabil din motive de identificare parțială), dar fără a fi numită prin nume. Tocmai asemenea fenomene provoacă o abordare alternativă, care se distanțează de analiza onomastică a mențiunilor femeilor ca indicii ale statutului lor social în Țara Prusiei din secolele al XIV-lea–al XVI-lea. sec. stabilit. 1 Descrierea surselor este prezentată în capitolul „Femei și mențiuni ale numelor femeilor în documentele Ordinului Teutonic și ale Ducatului Prusiei în secolele al Forschungskern abtrennendes Forschungsvorhaben. Zum Ziel des vorliegenden Aufsatzes wird eine kritisch-überblickhafte XIV-lea–al XVI-lea”. sec. DARIUS IVOŠKA 14 Acta Linguistica Lithuanica LXXXVIII II. FRAUENUND MENȚIONĂRI ALE NUMELOR DE FEMEI ÎN DOCUMENTELOR GERMANE ORDINELOR ȘI ALE DUCATULUI PRUSIA ÎN SECOLELE AL XIV-LEA–AL XVI-LEA JH. Cu intenția de a cerceta în ordine cronologică problematica menționării numelor de femei ca indiciu al rolului lor social, au fost examinate mai întâi cele mai vechi surse din secolul al XIV-lea. sec. ales, urmat de cele ulterioare din secolele al XV-lea și al XVI-lea sec. 1. FOILANȚII ORDINULUI NR. 105, 107 Printre cele mai timpurii mențiuni ale femeilor, respectiv ale numelor de femei, se numără cazurile consemnate în privilegiile DO. Este vorba aici despre codicele ordinului nr. 105 și 107 (în continuare – OF). Ambele codice sunt, în principiu, culegeri de privilegii. OF 105 conține, printre acestea, și documente de altă natură, precum descrieri interne și externe ale granițelor statului ordinului, tratate, respectiv acorduri între DO și episcopii de Sambia și Ermland etc. Ceea ce însă este mult mai util pentru cercetările onomastice și a fost adăugat la OF 105 poartă denumirea de registrul marelui maestru. Tocmai actele de întărire (privilegiile) constituie cele mai bune obiecte de cercetare pentru onomaști, deoarece nu consemnează doar numele de locuri, respectiv nu doar nume de persoane, ci creează și un context foarte valoros, cu date suplimentare detaliate. În acest fel apar și relațiile dintre privilegiați, precum relațiile de rudenie, care s-au dovedit deosebit de utile pentru această cercetare. Nu se poate spune nicidecum că mențiunile femeilor în OF 105 și 107 sunt numeroase. În OF 105 există cel mult două cazuri documentate. Prima mențiune se referă la un act de privilegii foarte prescurtat, în baza căruia mareșalul Ordinului Teutonic, Ruther von Elner, a acordat în anul 1373 2 Löcknicken, Kr. Brüdern Pimenen, Wisselgin und ihrem Neffen 6 Hoken Land zu Lekeniken2 Gerdauen (Gerullis 1922: 87). Articole / Articles 15 Sozialer Stand und Identifizierung von Frauen im Preußen des 14.–16. Jhs. aufgrund der Dokumente des Deutschen Ordens Figura 1, OF 105 106v Nepotul este desemnat drept ʃwest[er] ʃon al lui Pimenen și Wisselgin, numele său nu este menționat, la fel ca nici numele mamei sale. Numele persoanelor de sex masculin sunt consemnate aproape întotdeauna în astfel de documente, cu excepția celor ale succesorilor și moștenitorilor minori. Prin urmare, se poate concluziona că familia surorii celor doi frați nu avusese un cap de familie de sex masculin și major. Deoarece nepotul îndeplinea cel puțin una dintre condițiile viitorului moștenitor (era de sex masculin), el a fost inclus în Handfeste ca privilegiat, imediat după unchii săi. Mama sa a fost menționată doar pentru a indica, din motive de identificare, relația de rudenie dintre unchi și nepot. Femeia, în calitate de subiect lipsit de drepturi ereditare, nu a fost menționată pe nume, deși este posibil să fi trebuit să îndeplinească rolul de cap al familiei. În OF 105 există și un caz special în care este menționată o femeie al cărei nume este, de asemenea, consemnat. Documentul datat 1392 este inserat, din motive neclare, între documentul anterior, datat 1262, și documentul următor, datat 1286, de cu totul altă natură. Cinstita femeie Gertrud, împreună cu fiul ei Wernher, care au promis să ardă o lampă veșnică într-un spital din Königsberg în ziua Sfintei Gertrud ʒcu (OF 105 29r–29v, v. fig. 2) Figura 2, OF 105 29r–29v Numele femeii omagiate este menționat în acest caz deoarece ea a fost persoana de contact directă în acordul cu consilierul orașului Königsberg. Este una dintre cele mai timpurii menționări ale numelui unei femei în documentele DO. Nicio altă femeie, respectiv menționările numelor lor nu se regăsesc în OF 105. DARIUS IVOŠKA 16 Acta Linguistica Lithuanica LXXXVIII Ein anderer Ordensfoliant, der ungefähr dieselbe Zeitspanne umfasst, nämlich OF 107, überliefert auch einige Zeugnisse über Frauen. Zunächst geht es um 1396 erwähnte Kretschmers Hausfrau, die zusammen mit ihrem Mann als eine Begünstigte angegeben wird, ihr Name aber fehlt. Die Kretschmerfamilie soll au locuit în Samland, la Girmow3, și au primit 20 de morgen de pământ arabil de la vogtul samlandez Johan von Lorich (OF 107 301v, v. fig. 3) Figura 3, OF 107 301v Numele Kretschmerului Hermann este singurul nume documentat dintre toți beneficiarii. Numele soției și ale celorlalți moștenitori nu sunt indicate. Deosebit de izbitoare este aici faptul că gospodina este menționată totuși, imediat după beneficiarul principal – 1339 Item dedimǫ fidelibus noʃtriß nirwex et filio fratriß sui ʃurtheyken none vncoß in campo ihrem Mann. Üblicherweise werden in den Handfesten nur die Erben und Nachkommen männlichen Geschlechts genannt, von denen nur die, die bei der Privilegienausstellungsund dem Vergabeakt präsent gewesen waren, z.B. Girdewithigen4 [...] (OF 105 240r). În acest extras se observă că nimeni în afară de principala beneficiară nu a fost înscris în textul actului de învestitură. Menționarea moștenitorilor de drept și a descendenților, care aparține formulei obișnuite a actului de învestitură, este de asemenea omisă. Un exemplu autentic de act de învestitură tipic, în sensul menționării beneficiarilor, ar fi 1376 [...] mit willen unʃir metegebiteg[er] vorlien vnd gebin unʃi[r]n getruwen Jacob Smalken vn wiʃʃekant den brud[er]n vnd ʃine rechten erben vn nochkomelingen drie hacke czu gauladin5 [...] (OF 105 68v). Linia masculină evidentă a beneficiarilor și a descendenților este foarte clară; numele moștenitorilor de rang secundar pot fi atât menționate, cât și omise. Femeile sunt menționate în astfel de documente doar în mod excepțional. 3 Germau, Kr. Fischhausen, Kirchspiel Germau (Blažienė 2000: 41). 4 Gerteniken, în Samland (PUB III 234), citit în mod greșit de Gerullis (1922: 40) ca Girdenithigen. 5 Gauleden, Kr. Wehlau (Blažienė 2005: 60). Straipsniai / Articles 17 Sozialer Stand und Identifizierung von Frauen im Preußen des 14.–16. Jhs. aufgrund der Dokumente des Deutschen Ordens În OF 107 mai există o consemnare aparte, care a fost înregistrată în anul 1388 și în baza căreia [...] fratele Johan von Lorich, voievodul Sămlandului, i-au dat lui Martyn o femeie în Slakalaux6 cu două hufe de pământ arabil aflate acolo, și au făcut aceasta din cauza faptului că femeia era săracă, iar pământul ar fi rămas necultivat și nu s-ar fi prestat niciun serviciu pentru el; și i-au dat două hufe conform aceluiași drept, așa cum spune actul ei, care este dat pentru acest bun [...] (OF 107 183v, vezi fig. 4). Figura 4, OF 107 183v În pofida sărăciei și a nevoii femeii, la acea vreme ea a fost singura proprietară a moșiei și a tuturor drepturilor aferente. Totuși, acesta nu era un motiv pentru ca, la atribuirea tuturor drepturilor de proprietate domnului Mertyn, să fie menționat numele fostei proprietare. Trebuie subliniat faptul că, după acordarea Handfeste, nu numai bunul, ci și femeia însăși au ajuns în posesia lui Mertyn. Aceasta este o mențiune plauzibilă despre statutul social al femeilor spre sfârșitul Evului Mediu. Ultimele însemnări succinte ale cancelariei ordinului din OF 107 se referă la o văduvă care, în jurul anului 1400, a fost consemnată într-un registru scurt și desemnată, împreună cu fiul ei, drept proprietară a două hufe de pământ, pentru care nu avea niciun document de proprietate (OF 107 1r, vezi fig. 5). Figura 5, OF 107 1r 6 Schlakalken, Kr. Fischhausen, parohia St. Lorenz (Blažienė 2000: 144). DARIUS IVOŠKA 18 Acta Linguistica Lithuanica LXXXVIII Având în vedere acest fapt, s-a prevăzut emiterea documentului de proprietate, făcându-se o mențiune asemănătoare unui titlu, Kyne wytwe mit Irem ʃone (OF 107 3v, vezi fig. 6), însă foaia a rămas goală. Figura 6, OF 107 3v Acest caz este extraordinar, deoarece denumirea Ibidem Kyne eyne wittewe mit Ire[m] ʃone (OF 107 1r) pare să conțină numele Kyne, lucru care poate fi apreciat și pe baza indicațiilor lui Reinhold Trautmann (1925: 45). Printre alte mențiuni ale numelui Kynne, autorul a consemnat și nolens, iar aici se pune întrebarea dacă Kyne este un den vermeintlichen Frauennamen Kyne an, sparte aber beliebige Kommentare über den eventuellen geschlechtsorientierten Namengebrauch aus. Volens nume masculin sau feminin? Se pare că întrebarea nu a mai fost pusă și tratată niciodată înainte. Singurele observații și aluzii la natura sa feminină le oferă editorul și îngrijitorul ediției „Marienburger Tresslerbuch der Jahre 1399–1409”, Dr. Erich Joachim, precum și editorul „Kontenführungsbuchs der Elenden Bruderschaft von Königsberg-Löbenicht (1477–1523)”, Dieter Heckmann. Pe baza înregistrărilor lui Joachim din registrul de persoane și de locuri al Tresslerbuch – Judekynne = Jüdin (MTB 619) – nu există nicio îndoială că el consideră cele două cuvinte sinonime. A se vedea și Kuwerkynnen = Kurinnen, Kurische Frauen (MTB 624). Se dovedește că -kynne este considerat un sufix sau un morfem autonom, căruia i se atribuie sensul „femeie”. Acest lucru devine ulterior evident și din numeroase alte mențiuni ale femeilor. Heckmann (2000: 25) consideră în mod clar -kynne drept un „element de limbă străină Sufixul”, care, potrivit lui, ar fi trebuit să fie folosit „în nume de femei, precum Prewschkynne sau Lyttawekynne, în locul lui Prewszsche și Lyttawesche” . Observațiile sunt foarte exacte, lucru care poate fi confirmat și prin extrasele din însemnările din cartea Tressler, precum 1407 der frauwen Mackynnen Surwillen mumen (MTB 434). Deși acest lucru este credibil, el ridică anumite întrebări în legătură cu însemnările din „Scriptores Rerum Prussicarum” (în continuare – SRP). Articole / Articles 19 Sozialer Stand und Identifizierung von Frauen im Preußen des 14.–16. Jhs. aufgrund der Dokumente des Deutschen Ordens În cronica lui Wigand von Marburg se relatează, printre altele, și despre un ghid (o călăuză?) pe nume Kynne: 1386 [...] Bunse, Rexa, Matryco, Kynne vnd Darge wellin füren von Mislo czü Susükendorf [...] (SRP II 668–669), Eykint și fratele său, Mase, Skotz, Bunse, Kynne, 1386 [...] an der Wisle czwe mile obinwendig Ragnit dy wege gancz vs, als sy Darge, Rexa, Mateiko și Paül au lăsat semne [...] (SRP II 671), 1393 [...] Pe acest drum au mers Preiwus, slujitorul comturului de la Ragnit, Zanda și Kinnen de la Balga, Claus, Wirsemund și Lailicke de la Ragnit [...] (SRP II 673), 1394 [...] Zanda și Kinne, împreună cu cmirampt, au mers pe aceste drumuri spre Synthen, în ținutul Balge, în anul xciiij, către Weduckeln [...] (SRP II 678), Se poate presupune, pe baza acestui fapt, că printre numeroșii bărbați care le-au arătat fraților ordinului drumurile din Țara Prusiei spre Lituania se aflase și o femeie? Acest lucru este cu greu posibil, deoarece mențiunile femeilor din documentele DO conțineau întotdeauna anumite denumiri care indicau sexul lor7. Dacă însă este posibil ca un bărbat să fi purtat numele care ar fi trebuit să se bazeze pe sensul apelativ „femeie, soție” este o întrebare la care încă trebuie răspuns. 2. REGISTRUL TRESLER AL MARIENBURGULUI DIN ANII 1399–1409 ȘI MAREA CARTE A RECENSĂMINTELOR A ORDINULUI CAVALERILOR GERMANI 1414–1438 O altă sursă care oferă un număr relativ mare de mențiuni ale femeilor este „Registrul Tresler al Marienburgului din anii 1399–1409” (în continuare – MTB). Este vorba aici despre versiunea tipărită a foliantului Ordinului nr. 140 – una dintre puținele colecții de documente financiare ale DO păstrate până în prezent. În registrul privind veniturile și cheltuielile DO sunt consemnate Femei mai frecvent decât cele menționate anterior: În anul 1400, doamna din Tzippelynsdorff din ținutul Osterrode [...] a dat împreună cu copiii ei Ordinului Teutonic 15 mărci (MTB 45). În 1403, Kunne Pauwil Ruszen wyp 7 indicii privind aspectul social, respectiv Starea civilă, precum în cazurile Kyne eyne wittewe mit Ire[m] ʃone (OF 107 1r), deß metcʒeners hawʃʒffraw (OF 89K 19v), der frauwen Mackynnen Surwillen mumen (MTB 434) și altele, însoțește aproape toate mențiunile femeilor din documentele medievale ale DOs. DARIUS IVOŠKA 26 Acta Linguistica Lithuanica LXXXVIII Blažienė Grasilda 2017: Numele proprii vechi prusace ca sursă a lexicului vechi prusac. – Întâlniri baltistice la Pisa. Studii și eseuri, Pisa: Joker, 63–85. Diehlmann Hans Heinz 2008: Diehlmann Hans Heinz 2006: Die Türkensteuer im Herzogtum Preußen 1540/2, Memel – Tilsit, Hamburg: Verein für Familienforschung in Ostund Westpreußen. Impozitul turcesc în Ducatul Prusiei 1540/3, Ragnit – Insterburg – Georgenburg și Saalau, Hamburg: Verein für Familienforschung in Ostund Westpreußen. Gerullis Georg 1922: Numele de localități ale Prusiei vechi, Berlin, Leipzig: Vereinigung wissenschaftlicher Verleger Walter de Gruyter & Co. GZB – Marele registru al obligațiilor financiare al Ordinului Cavalerilor Teutoni (1414–138), ed. P. G. Thielen, Marburg: N. G. Elwert Verlag, 1958. Heckmann Dieter 2000: Registrul de conturi al Frăției Sărmanilor din Königsberg – Löbenicht (1477–1523), Köln, Weimar, Viena: Böhlau Verlag. Ivoška Darius 2016: Observații asupra problematicii numelor de localități baltice la vest de Vistula. – Acta Linguistica Lithuanica 74, 208–225. Ivoška Darius 2019: Nume istorice de persoane lituaniene în registrul trezorierului de la Marienburg din anii 1399–1409. – Acta Linguistica Lithuanica 81, 97–109. Ivoška Darius 2020: Cu privire la problema numelor proprii baltice din regiunea Ragnit și Tilsit în documentele ordinului din secolele XIV–XV. secolelor. – Acta Linguistica Lithuanica 83, 132–150. MTB – Registrul trezorierului de la Marienburg din anii 1399–1409, editat de consilierul arhivistic Dr. Joachim, Königsberg în Prusia: Editura Thomas & Oppermann, 1898. OF – Registrele ordinului din Arhiva Secretă de Stat „Preußischer Kulturbesitz“ (din Text – OF 105, OF 107, OF 89k). PUB III – Preußisches Urkundenbuch, vol. 3, fasc. 1: 1335–1341, editat la însărcinarea Comisiei istorice pentru cercetarea regională a Prusiei Orientale și Occidentale, ed. de M. Hein, Marburg: N. G. Elwert Verlag, 1944. SRP II – Scriptores Rerum Prussicarum, Die Geschichtsquellen der preussischen Vorzeit bis zum Untergange der Ordensherrschaft, vol. 2, ed. de T. Hirsch, Dr. M. Töppen, Dr. E. Strehlke, Leipzig: Verlag von S. Hirzel, 1863. Trautmann Reinhold 1925: Die altpreußischen Personennamen, Göttingen: Vandenhoeck & Ruprecht. Straipsniai / Articles 27 Sozialer Stand und Identifizierung von Frauen im Preußen des 14.–16. Jhs. aufgrund der Dokumente des Deutschen Ordens Prūsijos moterų socialinė padėtis ir jų identifikavimas XIV–XVI a. Vokiečių ordino dokumentuose SANTRAUKA Denumirea femeilor din Evul Mediu târziu și din perioada modernă timpurie și identificarea acestora în sursele istorice, în special în documentele cancelariei Ordinului Teutonic, reprezintă un fenomen de interes pentru mai multe domenii științifice. În articol este analizată nu numai denumirea femeilor prin nume, ci și relația dintre nume și statutul femeii în perioada cercetată. Materialul empiric selectat permite observarea cu ușurință și în mod consecvent a dinamicii problematicii abordate. S-a observat că în perioada secolelor XIV–XVI nu au existat identifikavime nevyksta. Kaip parodė chronologinis tyrimas, moterų vardai, kaip pagrindinis jų identifikavimo būdas – gana retas reiškinys, ypač lyginant su vyriškų vardų paminėjimu. Gausesni moterų vardų paminėjimai kai kuriuose dokumentuose nerodo tendencijos schimbări esențiale în denumirea femeilor prin nume sau în evoluția acestora în timp; ele depind mai degrabă de circumstanțele menționării lor și de destinația documentelor. S-a observat că în documentele financiare, în special în cele care constată obligații și datorii, numele femeilor sunt menționate mai frecvent decât în privilegii sau în actele de plată și de donație. În general, femeile sunt menționate în documente atunci când sunt singurele pârâte sau când numele lor contribuie la identificarea bărbaților în mențiuni de natură descriptivă, de exemplu, în 1373, când fraților Pimenen și Wisselgin li s-a atribuit pământ pentru nepotul lor, acesta fiind identificat drept fiul surorii fraților menționați ʃwest[er] ʃon von Pimenen und Wisselgin OF 105 106v. Materialul analizat permite concluzia că femeile, asemenea bărbaților, sunt menționate în cazurile în care responsabilitatea lor este condiționat aceeași ca a bărbaților, de exemplu, o văduvă care administrează bunurile ce îi aparțin, mama unui moștenitor minor (de sex masculin) sau în situații similare. În celelalte cazuri, bărbații erau principalii subiecți ai tranzacțiilor sau pârâții, de aceea în aceste documente tocmai ei sunt viduramžių visuomenėje bei katalikų bažnyčios laikysena moters atžvilgiu kalbamaisiais nominalizați. Desigur, este de reținut și faptul că rolul social al femeii în acele vremuri a contribuit, de asemenea, la menționarea destul de reținută a femeilor în documentele istorice. Predată la 22 mai 2023 DARIUS IVOŠKA Lietuvių kalbos institutas Petro Vileišio g. 5, LT-10308 Vilnius, Lietuva [email protected]