Aurelija Tamulionienė, Nida Poderienė, Sonata Vaičiakauskienė. Lietuvos mokyklų lenkų ir rusų kalba mokinių kalbos vartojimo polinkiai ir kalbinės nuostatos

Recenzii / Reviews 341 IRENA SMETONIENĖ Vilniaus universitetas Direcții de cercetare științifică: retorică, stilistică, teoria și practica normei, politica lingvistică, lingvistica culturală. DOI: doi.org/10.35321/all90-15 Aurelija Tamulionienė, Nida Poderienė, Sonata Vaičiakauskienė TENDINȚELE UTILIZĂRII LIMBII ALE ELEVILOR DIN ȘCOLILE LITUANIENE CU LIMBA POLONĂ ȘI RUSĂ ȘI ATITUDINILE LINGVISTICE PREVEDERI Vilnius: Institutul Limbii Lituaniene, 2023, 178 p. DOI doi.org/10.35321/e-pub.63.mokyklu-lenku-rusu-kalba ISBN 978-609-411-347-5 De această dată voi începe cu concluziile, pentru ca cititorul să înțeleagă imediat că aceasta nu va fi o recenzie în care se caută nod în papură – am așteptat mult timp un asemenea studiu. În sfârșit, îl avem. Pentru factorii de decizie în domeniul politicii lingvistice, aceasta este o carte de referință; nu-mi pot imagina fără ea viitoarele orientări, discuțiile cu Ministerul Educației, Științei și Sportului, cu reprezentanții comunităților etnice. Pentru noi, cei cărora nu ne este indiferent ceea ce se spune aici, aceasta va fi, de asemenea, un sprijin pentru activități și diverse prelegeri, deoarece nu mai putem continua să tăcem și să sperăm că totul se va rezolva de la sine. Le felicit pe autoare pentru munca uriașă pe care au depus-o. Citești pagină după pagină și simți că le doare, că nu le este indiferent ce se întâmplă în învățământul și viața socială din Lituania, în pragul celui de-al 34-lea Pentru anii independenței. Este o cercetare complet nouă și diferită de cele întâlnite de obicei în lucrările colegelor de la Universitatea din Vilnius (Loreta Vilkienė, Laura Vilkaitė-Lozdienė, Justina Bružaitė-Liseckienė și altele). Aici atitudinile lingvistice sunt abordate într-un mod nou; chestionarul și analiza răspunsurilor sunt diferite. O bună trecere în revistă a cercetărilor permite înțelegerea fundamentului teoretic al cercetătorilor, însă teoriile nu sunt urmate orbește, ci se caută materialul IRENA SMETONIENĖ 342 Acta Linguistica Lithuanica XC care să dicteze observații și generalizări. Același lucru poate fi spus și despre metodologie. Fundamentul ei este clar – baza teoretică o constituie concepția lui Howard Giles privind vitalitatea etnolingvistică, însă la prelucrarea datelor chestionarelor au fost utilizate și metode calitative adecvate. În introducerea studiului, cititorul găsește statistici importante: câți elevi erau în școlile comunităților naționale și în ce ani, precum și cum s-a schimbat acest număr. Este foarte important ca să fie prezentată informația privind educația elevilor din comunitățile naționale în celelalte țări baltice, precum și o trecere în revistă a unor cercetări similare. Când vorbim despre educație, toate privirile se îndreaptă către profesori – pe umerii lor este pusă această povară grea, însă se vorbește puțin despre problemele cu care se confruntă profesorii în astfel de școli și despre sprijinul de care ar avea nevoie. Despre aceasta citim în primul capitol al studiului. Bucură reflecția sintetizatoare a autoarei primei părți, potrivit căreia „[î]n școlile pentru minorități naționale ale țării lucrează profesori de limba lituaniană cu o experiență vastă, care participă activ la procesul educațional atât în calitate de creatori, cât și de formatori ai conținutului educațional, capabili să aleagă forme adecvate de educație și să evalueze critic instrumentele conținutului educațional și materialele didactice” (p. 23). Totuși, problemele ridicate de profesori ne determină să ne îngrijorăm cu privire la generația tânără care se formează, dacă aceasta are un vocabular sărac, îi lipsește motivația de a învăța limba lituaniană, iar elevii aud limba lituaniană doar în timpul orelor de limba lituaniană. Este puțin probabil ca situația să se îmbunătățească dacă ar veni în ajutor „[r]eprezentanții școlilor și ai administrației, profesorii altor discipline, care i-ar încuraja și i-ar implica pe elevi în evenimente, proiecte și alte activități creative desfășurate în limba lituaniană” (p. 25); consider că aici este necesară o decizie politică, așa cum există în țările vecine. Fără îndoială, limba elevilor este influențată și de mediul înconjurător (familie, prieteni, limba căutărilor pe internet, filme, muzică, jocuri, cărți). După cum afirmă profesorii care au participat la cercetare, „[a]bsența mediului lingvistic corelează direct cu vocabularul sărac al elevilor” (p. 25), însă nu doar profesorii, ci și politicienii sunt neputincioși în a influența mediul. Capitolul prezintă diverse metode prin care elevii pot fi încurajați să învețe; despre modalitățile de rezolvare a problemelor vorbesc chiar profesorii, însă, în lipsa sprijinului familiei și a manualelor adecvate, un singur profesor nu poate crea motivația – „[P]rofesorul lăsat singur” (p. 36). Deosebit de interesante și valoroase sunt și celelalte două capitole ale studiului, în care sunt analizate sondajele în rândul elevilor și relația lor personală cu limba maternă și limba lituaniană. Când se vorbește despre elevii care învață în limba polonă, se presupune că acasă folosesc doar limba polonă, însă cercetarea a arătat că „[l]imba polonă este folosită în familie de mai puțin de jumătate dintre elevi, o treime sunt bilingvi sau multilingvi, iar o cincime comunică în familie în limba rusă” (p. 79). Limba, după cum știm, formează cultura, valorile și gândirea, de aceea asemenea date trebuie să-i facă pe toți să fie atenți: pe politicieni, pe formatorii politicii lingvistice, pe partea indiferentă a societății și, de altfel, și pe comunitatea polonă. Influența părinților, cel puțin la vârste mai mici, este uriașă: „[P]ărinții insuflă o atitudine deschisă sau suspicioasă față de oameni, transmit și susțin tradițiile, educă Aurelija Tamulionienė, Nida Poderienė, Sonata Vaičiakauskienė. Tendințele de utilizare a limbilor și atitudinile lingvistice ale elevilor din școlile lituaniene cu predare în limba polonă și rusă Recenzii / Reviews 343 calități morale, formează atitudini cu privire la necesitatea învățării, dezvoltă obiceiuri de viață care determină calitatea vieții cotidiene și a traiului.” „Elevii își fundamentează atitudinile și evaluările etice pe valorile formate de părinți” (p. 47), „[L]imba familiei predomină în majoritatea domeniilor vieții cotidiene a elevilor – în comunicarea cu părinții, frații, surorile și bunicii, la vizionarea emisiunilor televizate, la jocuri, la participarea la slujbe religioase și în multe alte contexte de utilizare a limbii familiei” (ibidem). Merită să se acorde atenție tabelelor 6 și 7, care indică în ce limbi comunică cu prietenii, pe rețelele sociale și scriu mesaje, precum și tabelelor 10 și 11 – în ce limbi vizionează filme și navighează pe internet. Și în acest mediu atât de important (de la familie până la internet) se folosește atât de mult limba rusă în familiile poloneze? Ce bucurie și ce posibilități se deschid pentru vecinii neprietenoși! Iar când este vorba despre utilizarea limbii lituaniene, cercetătoarele constată că „[C]u excepția lecturii, în toate celelalte domenii ale activității lingvistice, aria de utilizare a limbii lituaniene este foarte restrânsă” (p. 61), deși elevii înșiși subliniază că este important să cunoști bine limba lituaniană pentru a putea comunica oriunde și a obține un loc de muncă bun; prin urmare, limba are o valoare socială ridicată. Cu toate acestea, și în aceste școli limba engleză capătă o valoare tot mai mare: „[c]u cât elevii sunt mai mari, cu atât limba engleză ocupă o parte tot mai mare din viața lor cotidiană și, de asemenea, din utilizarea limbii” (p. 66). Elevii care învață în școli cu limba rusă de predare au răspuns oarecum diferit la aceleași întrebări ale cercetătorilor: „[c]opiii au indicat cel mai adesea că vorbesc zilnic acasă în limba rusă (90%), foarte rar – în lituaniană (1%), că folosesc mai multe limbi – rusa și lituaniana, indică doar 5% dintre elevi, iar că vorbesc în poloneză au menționat 0,6% dintre elevi” (p. 83). În esență, doar în limba rusă comunică cu prietenii, pe rețelele sociale, citesc cărți; aceasta predomină la alegerea filmelor, în timp ce „[I]nformațiile de pe internet sunt căutate aproape întotdeauna în trei limbi: cea mai mare parte (69%) în limba rusă, în limba lituaniană (15%), în limba engleză (14%) și, în cazuri izolate (2%), în limba poloneză [...]” (p. 98). 70% dintre elevi înțeleg că, trăind în Lituania, trebuie să cunoască limba lituaniană, însă este mai important să cunoască engleza, deoarece aceasta este la modă. De asemenea, autoarele trebuie lăudate pentru structura foarte clară și logică a studiului; părțile sale distincte sunt unite de același scop și aceeași idee ale autorilor. Părțile distincte ale cercetării se bazează pe studii științifice, conferind astfel studiului greutate și credibilitate. Este atractiv faptul că toate răspunsurile sunt analizate în detaliu, se formulează concluzii și, ceea ce este foarte important, sunt prezentate recomandări privind modul în care ar putea fi soluționate problemele apărute. Sunt foarte valoroase rezumatele capitolelor; ele dau naștere multor idei și reflecții. Autoarele scriu cu modestie cui i-ar putea fi utilă o astfel de cercetare. În opinia mea, ea este neprețuită și, după cum am menționat, este necesar ca toți să o citească. Din ceea ce spun elevii și profesorii se poate observa cu ușurință care trebuie să fie strategiile politicii educaționale și lingvistice, ce trebuie făcut pentru ca în școlile comunităților etnice limba lituaniană să-și ocupe locul cuvenit. Cred că trebuie să acordăm cu toții (și comunitatea poloneză) atenție dominației limbii ruse; până la urmă, scopul nostru încă de la restabilirea independenței este ca în aceste domenii ale vieții să crească utilizarea limbii lituaniene, nu a vreuneia dintre celelalte. IRENA SMETONIENĖ 344 Acta Linguistica Lithuanica XC trebuie să acordăm atenție dominației limbii ruse; până la urmă, scopul nostru încă de la restabilirea independenței este ca în aceste domenii ale vieții să crească utilizarea limbii lituaniene, nu a vreuneia dintre celelalte. Așadar, studiul științific generează foarte multe idei — iar aceasta este calitatea sa pozitivă. Le-aș propune autoarelor să continue mai departe munca începută atât de frumos; cred că o astfel de cercetare ar fi importantă și în școlile lituaniene, pentru ca și acolo să vedem situația reală a limbii. Studiul este o lucrare de autor. Ideile prezentate în el pot fi discutate, se pot clarifica anumite nuanțe, dar acest lucru trebuie să se transfere în conferințe, seminare și evenimente de dezbatere; acum trebuie să constatăm că avem o lucrare excelentă, aș propune tuturor să o citească și să reflecteze… Primit la 6 mai 2024. IRENA SMETONIENĖ Vilniaus universitetas Facultatea de Filologie Institutul de lingvistică aplicată Catedra de limba lituaniană str. Universității 5, LT-01131 Vilnius, Lituania irena.smet[email protected]