132
ca e îmbogățeș e expe iența educațională și p egă eș e cu sanții - ilologi pen u ii oa ele
p o ocă i academice și p o esionale.
Re e ințe bibliog a ice:
1. Ge en, A. (2015). In en e une ie. La ab ique li é ai e de lʼindi idu, P é ace de Pie e
Michon, Imp essions Nou elles.
2. Moncelli, M. (2023, ma ie, 20). Na e une ie, di e la é i é: la bio ic ion con empo aine.
h ps://amsdo o a o.unibo.i /8795/1/These_MONGELLI_Ma co_2019.pd
3. Puech, J.-B. (2013). In en e des éc i ains// ORIOL- BOYER, Claude e, BILOUS, Daniel
A elie s dʼéc i u e li é ai e, Pa is, He mann Édi eu s, 305-317.
4. Vișniec, M. (2017). Ope a d ama ică – Volumul 1-II, Bucu eș i, Edi u a: Ca ea Românească.
5. Vișniec, M. (2022; 2024). Tea u III- IV, Bucu eș i, Edi u a: T acus A e; Tea u V, Edi u a
T acus A e.
6. Vișniec, M. (2011). Ope a poe ica, Vol.I-II, Chișinău, Edi u a Ca ie .
7. Vișniec, M. (2014). Ca eneaua Pas-Pa ol, Iași, Edi u a Poli om.
8. Vișniec, M. (2009). Sind omul de panică în o așul Luminilo ; Bucu eș i, Edi u a Ca ea Ro-
mânească.
9. Vișniec, M. 2010). Domnul K Elibe a ; Bucu eș i, Edi u a Ca ea Românească.
10. Vișniec, M. (2011). Dezo dinea p e en i ă, Bucu eș i, Edi u a Ca ea Românească.
11. Vișniec, M. (2014). Negus o ul de începu u i de oman: oman caleidoscop, Iași, Edi u a
Poli om.
12. Vișniec, M. (2016). Iubi ile de ip pan o , iubi ile de ip umb ela, Iași, Edi u a Poli om.
13. Vișniec, M. (2021). Un secol de ceață, Iași, Edi u a Poli om.
CZU 811.135.1`373.7
EVOLUȚII DE SENS ȘI CREATIVITATE ÎN FRAZEOLOGISMELE SOMATICE
CU COMPONENTELE: OCHI, NAS, LIMBĂ
Angela MURZAC, doc o andă, Școala doc o ală Filologie,
Uni e si a ea de S a „Alecu Russo” din Bălți,
p o esoa ă de limba și li e a u a omână, g ad didac ic supe io ,
Ins i uția Publică Liceul Teo e ic „Dimi ie Can emi ”, mun. Bălți
angela.mu [email protected]
Abs ac : In ou esea ch, E olu ions o meaning and c ea i i y in soma ic ph aseologisms
wi h he componen s: eyes, nose, ongue, we aim o add ess he c ea i e and e olu iona y alue o
meaning o some exp essions. Ph aseology is an in e media e linguis ic ield ha s udies s able uni s
o wo ds, called ph aseologisms. These a e cha ac e ized by a high cohesion be ween he componen
elemen s and a uni a y meaning. Soma ic ph aseologisms, in ol ing pa s o he human body, a e
examples o exp essions ha e lec he cul u al and linguis ic e olu ions o a communi y. They
ha e e ol ed om conc e e meanings, ela ed o he physical unc ions o he body, o mo e
abs ac and me apho ical meanings. Linguis ic c ea i i y plays an impo an ole in he de e-
lopmen o soma ic ph aseologisms, h ough inno a ions and adap a ions. Fac o s ha in luence
his e olu ion include cul u al changes, language games and con ac wi h o he cul u es. Exam-
ples o soma ic ph aseologisms a e “ o se one’s sigh s on some hing” ( o acqui e some hing), “ o
kick away” ( o ejec some hing), and “ o keep one’s mind on some hing” ( o be ocused). These
exp essions e lec no only changes in meaning, bu also he adap a ion o language o new social
and cul u al eali ies.
Keywo ds: ph aseologisms, lexicology, linguis ic c ea i i y, seman ic changes, ph aseolo-
gical e olu ion.
133
Da o i ă plu ali ății posibili ățilo de in e p e a e și clasi ica e, s-a conside a , de-a lungul
impului, că azeologia ep ezin ă un domeniu de on ie ă în e lexicologie, sin axă și s i-
lis ică. Aces ap es e con i ma de că e Th. H is ea în luc a ea sa „In oduce ea în s udiu
azeologiei” spune că în spațiul ling is ic omânesc aziologia es e „un compa imen
ling is ic deosebi de ocabula și mai ales de sin axă, o disciplină ela i independen ă, ca e
nu poa e a ea al nume decî obiec ul ei de in es igație” (H is ea, 1984, p. 5-13).
Obiec ul de s udiu al azeologiei îl cons i uie azeologismele, numi e și uni ăți azeo-
logice, îmbină i azeologice, g upu i sin ac ice s abile, ezeme sau pa alexeme. Aces ea sun
îmbină i s abile de cu in e cu un sens uni a si unic (adică uncționează cons an în aceeași
con igu ație și denumesc me eu un singu și același obiec ). De exemplu, a băga de seamă-
a enție, bal masca -masca ad, copil din lo i-bas a d, denumesc, ieca e, câ e un singu e e-
en , di e i de e e enții desemnați de elemen ele componen e (H is ea, 1984, p.139).
G adul oa e idica de sudu ă al elemen elo componen e ale azeologismelo dimi-
nuează legă u ile aces o uni ăți cu sin axa și accen uează ap opie ea ață de lexicologie. Uni-
ățile lexicale cu ca e se aseamănă cel mai mul azeologismele sun cu in ele compuse (ca
și aces ea, au înțeles uni a și își po schimba aloa ea g ama icală, p in de i a ea azeolo-
gică: a-și aduce amin e – aduce e amin e. Se deosebesc însă de aces ea p in g adul accen ua
de sudu ă și p in ap ul că au, în gene al, ca sinonime, cu in e simple (ex. a băga de seama –
a obse a, a pune cinci pe cinci- a mu i, a-și înghiți limba- a se abține).
Sp e deosebi e de îmbină ile libe e de cu in e ca e apa în o bi e și depind de adap-
abili a ea iecă ui o bi o la o si uație, azeologismele sun deja în limbă, au pă uns în
conș iința o bi o ilo și sun simți e ca uni ăți dis inc e. Uni ățile azeologice se ema că
p in s abili a e în imp, nu su e ă modi ică i, nu supo ă comu a ea (un om cu scaun la
cap, scaunul nu poa e i înlocui cu o oliu sau a i mâna d eap ă a cui a – a i o pe soană
de înc ede e, mâna d eap ă nu poa e i schimba ă cu cea s ângă) (A am,
2000, p. 32-36.)
Așada , azeologia ca disciplină ling is ică apa e se ca ac e izează p in -o ma e di e -
si a e de abo dă i încâ s a u ul de ca e se bucu ă în p ezen își găseș e as el jus i ica ea.
Pe măsu ă ce socie ățile s-au dez ol a , azeologismele soma ice au os adap a e și
ein e p e a e pen u a ămâne ele an e în con ex ele cul u ale și ling is ice schimbă oa e.
Es e impo an de menționa că aces e exp esii sun adesea p o und înco po a e în iden i a ea
ling is ică și cul u ală a unui popo , o e ind o e eas ă în modul în ca e o cul u ă pe cepe
co pul uman și elațiile in e umane. S udiul lo o e ă pe spec i e alo oase asup a psihologiei
colec i e și a e oluției ling is ice. Aces ea sun ma o i ai is o iei, cul u ii și schimbă ilo în
pe cepția umană, e lec ând complexi a ea și dinamica limbajului și a gândi ii umane.
To oda ă ebuie de menționa ap ul că e oluția s ilis ică a azeologismelo a in luența
asup a sensului inal pe ca e îl a em as ăzi.
E oluția azeologismelo soma ice e lec ă schimbă ile cul u ale, sociale și ling is ice
din -o comuni a e. O exp esie poa e su e i modi ică i seman ice în imp, în uncție de
con ex ul is o ic și de u iliza ea sa în o bi ea co idiană.
Din sens conc e la sens igu a - Mul e azeologisme soma ice au începu cu un sens
conc e , lega di ec de ac i i ățile co pului uman, da , pe măsu ă ce au os u iliza e în
con ex e o mai a ia e, au e olua că e sensu i mai abs ac e. De exemplu:
• „A pune ochiul pe ce a” inițial se e e ea la acțiunea izică de a se ui a la un obiec , da
a e olua pen u a desemna obține ea unui obiec sau a unui succes în -un sens igu a .
• “A a ea limba până la co ” inițial se e e ea la o bi ea excesi ă, cu impul sensul său a
ajuns să ie mul mai complex. Pe lîngă o bi ea excesi ă, s-a adăuga și pa ea izică A
eni la mine cu limba până la co – în g abă.
134
Ex inde ea seman icii – F azeologismele soma ice po împ umu a sensu i din al e domenii
ale ieții sociale, economice sau poli ice. De exemplu, „a da cu picio ul în ce a” poa e însemna,
pe lângă sensul li e al (a lo i cu picio ul), și „a espinge” sau „a e uza” o opo uni a e.
Pie de ea sensului o iginal- Uneo i, în imp, azeologismele de in a â de uzuale încâ
sensul lo o iginal poa e i pie du , ia exp esia es e olosi ă doa în -un sens igu a . De
exemplu, „a i cu capul în no i” inițial se pu ea e e i la o s a e de isa e lega ă de ap ul că
capul es e mai sus decâ es ul co pului, da acum se oloseș e pu și simplu pen u a desemna
o pe soană isă oa e.
Ino ații ling is ice-Uneo i, noi azeologisme sun c ea e p in combinații inedi e de e -
meni ca e includ pă ți ale co pului. Aces ea po e lec a eali ăți sociale noi sau si uații inedi e.
De exemplu, exp esii mode ne ca „a da din coadă” (a se mulțumi cu puțin) sau „a i cu
min ea în p iză” (a i ex em de concen a ) sun exemple de c ea i i a e ling is ică în
dez ol a ea azeologismelo soma ice.
C ea i i a e în adap a ea azeologismelo exis en e - F azeologismele soma ice po i
adap a e la con ex e noi, gene ând noi semni icații p in analogii sau jocu i de cu in e. De
exemplu, „a-ți pune min ea în mișca e” sau „a pune capul la eabă” sun a ian e c ea i e
ale uno exp esii mai echi, ca e se e e ă la gândi e sau concen a e.
Îmbogăți ea exp esi i ății - F azeologismele soma ice sun ex em de exp esi e și adesea
sun olosi e pen u a ansmi e mai mul decâ ceea ce exp imă cu in ele p op iu-zise.
Folosind pă țile co pului ca me a o e, o bi o ii po comunica o gamă la gă de emoții și
compo amen e în -un mod concis și memo abil. De exemplu, „a pune su le ” înseamnă a
pune mul ă pasiune și dă ui e în -o ac i i a e, ia „a-ți pune capul pe pe nă” implică o s a e
de elaxa e sau de calm.
Fac o ii ca e in luențează e oluția azeologismelo soma ice
a. Schimbă ile cul u ale – po e olua în uncție de pe cepția cul u ală a co pului. De
exemplu, anumi e exp esii ca e în ecu a eau un sens iziologic po căpă a noi înțelesu i pe
măsu ă ce alo ile cul u ale se schimbă (de exemplu, legă u a din e min e și co p, sau pu e ea
simbolică a anumi o pă ți ale co pului).
b. Ino ațiile ling is ice și jocu ile de limbaj – C ea i i a ea limbii es e adesea s imula ă
de jocu i de cu in e și de u iliza ea ingenioasă a azeologismelo soma ice. F azeologismele
po su e i modi ică i p in analogii sau p in adap a ea lo în di e i e egis e de limbaj.
c. Con ac ul cu al e limbi și cul u i – In luențele din al e limbi și cul u i po con ibui,
de asemenea, la di e si ica ea sensu ilo azeologismelo soma ice. Cu in ele și exp esiile
împ umu a e din al e limbi po adăuga noi sensu i și cono ații la azeologismele exis en e.
(Bădescu, 2005, p. 118-120.)
Acum am ea să exempli icăm e oluția uno aziologisme soma ice cu cu in ele: nas,
ochi, limbă
1. „A a ea ochi de ul u ” – es e olosi în limba omână cu sensul de a a ea o ede e
oa e cla ă, pe spicace sau de a i capabil să obse e de alii ex em de mici, ca e a pu ea
ece neobse a e de ceilalți. E oluția aces ui azeologism e lec ă, în gene al, pe cepția desp e
ochii ul u ului ca simbol al unei iziuni excepționale și al unui simț de obse a e ema cabil.
O iginea simbolică – își a e o iginea în ăsă u a na u ală a ul u ilo , ca e sun animale
cunoscu e pen u ede ea lo excepțională.
Sensul o iginal – În aza sa incipien ă, azeologismul „a a ea ochi de ul u ” a os
olosi în mod igu a pen u a desemna o pe soană cu o a enție ex emă la de alii, ca e
obse a luc u i pe ca e alții nu le-a obse a. Se e e ă la capaci a ea cui a de a analiza luc u i
sub ile sau de a descope i in o mații impo an e ca e nu sun e iden e pen u ceilalți.
135
Sensul igu a de pe spicaci a e men ală – Aces sens adaugă o dimensiune psihologică
azeologismului, suge ând o abili a e cogni i ă sau in ui i ă de a disce ne ade ă ul sau esența
unei si uații.
Aceas ă e oluție e lec ă ece ea de la o capaci a e izuală la una cogni i ă, o e ind
azeologismului o aplicabili a e mai la gă în di e i e con ex e. (Dimi escu,1987, p. 245.)
2. „a i cu ochii pe cine a” – a e olua de-a lungul impului, a ând ădăcini în ideea de
a obse a cu a enție o pe soană sau o si uație. Sensul exp esiei a de eni mai la g și mai
nuanța , aplicându-se a â în con ex e de sup a eghe e, câ și în si uații ce p esupun o a enție
cons an ă asup a cui a sau a unui compo amen . Ia ă e oluția sa:
Sensul o iginal – a obse a sau sup a eghea o pe soană: – În sensul său di ec se e e ea
la a sup a eghea o pe soană sau un compo amen , ie din -o poziție de au o i a e, ie din -
o do ință de a ține sub obse ație acțiunile espec i ei pe soane. În aces con ex , suge a o
a i udine de igilență sau de moni o iza e a en ă
Sensul igu a – a obse a pen u a c i ica sau a e alua: a dobândi cono ații mai nuan-
ța e, în ca e „a i cu ochii pe cine a” înseamnă mai mul decâ o simplă obse a e. În unele
con ex e, exp esia suge ează o a i udine de moni o iza e c i ică sau de e alua e cons an ă.
As el, azeologismul poa e însemna că cine a es e a en nu doa pen u a obse a, da și
pen u a analiza sau pen u a e alua, în scopul de a ad esa c i ici sau obse ații.
F azeologismul „a i cu ochii pe cine a” a e olua de la sensul său inițial de sup a e-
ghe e sau obse ație cons an ă a unei pe soane, la o gamă la gă de sensu i igu a e, incluzând
moni o iza ea a en ă a compo amen ului sau acțiunilo cui a, e alua ea de aliilo unei si uații
și, uneo i, chia o a i udine p o ec i ă. As el, azeologismul a căpă a o dimensiune complexă,
ca e poa e e lec a a â in enții de con ol, câ și de sp ijin sau e alua e. (Sala, 1984, p. 184)
3. “A da ochii pes e cap ” – baza ă pe o acțiune izică ca e a os asocia ă cu eacții
emoționale și compo amen ale, ]n esență, azeologismul exp imă o s a e de dezap oba e,
su p iză sau i i a e ață de ce a ce se în âmplă sau ață de compo amen ul cui a
Sensul o iginal – acțiunea de a os ogoli ochii: p o ine din mișca ea izică de a idica
ochii că e ce sau de a-i os ogoli în sus, adesea asocia ă cu un semn de us a e sau de
neînțelege e ață de o si uație. De egulă, ges ul es e acompania de o exp esie acială ca e
suge ează dezap oba ea sau exaspe a ea ață de ce a.
Sensul igu a – semn al plic iselii sau al lipsei de in e es: A unci când o pe soană de ine
plic isi ă sau nu mai a e in e es pen u ce a, ea poa e da ochii pes e cap pen u a a ă a că es e
dezin e esa ă sau că ea să se dis anțeze de con e sația sau ac i i a ea espec i ă.
F azeologismul „a da ochii pes e cap” a e olua de la o acțiune izică a ochilo , asocia ă
cu us a ea sau neînțelege ea unei si uații, la o exp esie igu a ă ca e desemnează
dezap oba e, exaspe a e, plic iseală sau disp eț. Aceas a a os olosi ă pen u a exp ima
eacții ață de compo amen e, a i mații sau si uații ca e sun conside a e absu de, ene an e,
sau pu și simplu nein e esan e. (Tomescu, 2003, p. 85-87.)
4. „A-și băga nasul” a e o e oluție in e esan ă, iind lega de ideea de a e ames eca în
ebu ile al o a, de a i cu ios sau de a in e eni în a ace i ca e nu e p i esc. De-a lungul
impului, aces azeologism a căpă a di e se nuanțe, e lec ând schimbă ile în compo a-
men ele și no mele sociale.
Sensul o iginal – ges ul izic al nasului ca simbol al cu iozi ății: a e la bază un ges izic
asocia cu cu iozi a ea. Inițial, exp esia desc ia imaginea cui a ca e, din cu iozi a e, își
ap opie nasul de un loc sau obiec pen u a-l examina mai îndeap oape. Nasul, iind un o gan
asocia cu simțul mi osului, suge ează acțiunea de a „in a” în -un spațiu sau de a in es iga
ce a în mod in uzi .
136
Sensul de c i ică socială – ames ecul în -o p oblemă ca e nu e p i eș e: Oda ă cu
schimbă ile din socie a ea mode nă și cu e oluția no melo de compo amen , azeologismul
„a-și băga nasul” a începu să ie olosi și ca o c i iciza e a compo amen ului unei pe soane
ca e se ames ecă p ea mul în p oblemele al o a. A de eni o o mulă pen u a descu aja
in e ențiile sau opiniile nesolici a e și pen u a semnala că cine a es e p ea in uzi sau
nein i a în -o si uație ca e nu îl p i eș e. De exemplu, în con ex e sociale sau poli ice,
exp esia a pu ea i olosi ă pen u a condamna pe cine a ca e își impune pă e ea sau se
implică în mod nejus i ica în ebu ile al o a.
F azeologismul „a-și băga nasul” a e olua de la o simplă desc ie e a unui ges izic,
asocia cu cu iozi a ea, la o exp esie igu a ă ca e e lec ă ames ecul în -o a ace e ca e nu e
p i eș e. Aces a a ajuns să desemneze in uziunea în -o p oblemă p i a ă sau un domeniu în
ca e nu ai compe ență, iind olosi ec en pen u a c i ica compo amen ele in uzi e,
cu iozi a ea excesi ă sau pă e ea. (Bădescu, 2001, pp. 94-96.)
5.„A-și ține nasul pe sus” es e o exp esie ca e desc ie o a i udine de mând ie exage a ă,
a ogan ă sau supe io i a e, de obicei mani es a ă p in -o a i udine izică – aceea de a idica
nasul, un ges asocia cu disp ețul sau cu simțul p op iei impo anțe. E oluția aces ei exp esii
e lec ă modul în ca e ges u ile izice se ans o mă în me a o e ce exp imă a i udini sociale
sau ăsă u i de ca ac e .
O iginea azeologismului – Ges ul izic al idică ii nasului: ges ul izic al idică ii na-
sului în -un mod a ogan , semni icând o pos u ă de supe io i a e. În limbajul co pului, idi-
ca ea nasului es e un ges ca e suge ează mând ie sau desconside a e ață de ceilalți, de obi-
cei, ca o o mă de a a ă a că cine a se conside ă mai impo an sau mai demn decâ cei din ju .
Sensul o iginal - În anumi e pe ioade is o ice, în special în socie ăți s a i ica e, o as el
de a i udine de „a-și ține nasul pe sus” e a mai ec en asocia ă cu memb e ale a is oc ației
sau cu indi izi din clase sociale supe ioa e, ca e se conside au a i „pes e” ceilalți din cauza
s a u ului lo . As el, azeologismul e lec a un comen a iu social p i ind a i udinile claselo
p i ilegia e ață de cei mai puțin a o izați social.
Sensul mode n – snobism și dis anța e socială: În pe ioada con empo ană, exp esia „a-
și ține nasul pe sus” es e olosi ă ec en în con ex ul unei a i udini snobis e sau a unei
dis anță i sociale. Aceas a poa e desemna o pe soană ca e ace un e o conș ien de a-și
mani es a supe io i a ea ață de ceilalți, adesea în mod os en a i , p in compo amen e sau
s ilu i de iață ca e e lec ă un s a u pe cepu sau do i . F aza poa e i olosi ă pen u a c i ica
pe cine a ca e se conside ă mai a ina , mai educa sau mai impo an decâ es ul lumii, ă ă
a a ea o jus i ica e eală pen u aceas a.
F azeologismul „a-și ține nasul pe sus” a e olua de la un simplu ges izic asocia cu
a ogan a și mând ia în -o me a o ă igu a i ă ca e e lec ă o a i udine socială de
supe io i a e, disp eț sau a oganță ață de ceilalți. Aceas ă exp esie a os olosi ă pen u a
desc ie nu doa mând ia na u ală a unei pe soane cu un s a u idica , da și snobismul sau
dis anța ea socială adop a ă în mod delibe a de cei ca e se conside ă supe io i al o a.
(Bădescu, 2001, pp. 94-96.)
6.„a lua pe cine a pe nas” – es e u iliza ă pen u a desc ie si uații în ca e cine a es e
a a cu se e i a e, es e pus în -o si uație jenan ă sau supus unei co ecții sau c i ici di ec e.
O iginea exp esiei – legă u a cu ges ul izic: a da cui a un șu în nas sau a-l „lua” în
sensul de a-l ace să se sim ă umili sau dojeni . În echime, exp esia pu ea i olosi ă în -un
sens li e al, e e indu-se la un ac izic de ag esiune sau de co ecție izică, adică o lo i u ă
aplica ă pe nas, un ges simbolic asocia cu umili ea sau co ec a ea cui a.
Sensul de umili e și dojeni e publică: Pe măsu ă ce azeologismul s-a ăspândi în lim-
bajul co idian, a căpă a sensul de umili e publică sau c i ica ea se e ă a unui compo amen .
137
„A lua pe cine a pe nas” înseamnă a-l pune în -o poziție în ca e g eșelile sale sun e iden e
pen u ceilalți, subliniind as el de ec ele sau e o ile comise. F aza e lec ă o ep oșa e
pu e nică, ce poa e i chia ușinoasă pen u pe soana în cauză. Sensul său a con inua să
e olueze, ajungând să indice o a i udine de dojeni e în -un mod ca e pune pe soana
espec i ă în -o poziție incomodă sau umili oa e. (Dimi escu, 1987, p. 192)
7„a-și ăia limba” es e asocia ă cu ideea de a enunța la o bi e, de a înce a să o beș i
sau chia de a împiedica exp ima ea unei opinii, a unei pă e i sau a unei decla ații.
Sensul o iginal – ges ul de a-și ăia limba: își a e p obabil o iginea în -o imagine
d ama ică și izică, aceea de a ăia limba, ca e es e o ganul o bi ii. În sensul li e al, aceas ă
exp esie a ace e e i e la imposibili a ea de a o bi sau la o es icție se e ă asup a o bi ii.
Folosi ea limbii es e asocia ă cu exp ima ea libe ă a ideilo , a opiniilo , ia ăie ea limbii a
însemna impedimen ul comple în a comunica sau a exp ima gându i și sen imen e.
Sensul mode n – au ocenzu a excesi ă sau ica de a o bi: În zilele noas e, aza „a-și
ăia limba” poa e a ea și o nuanță de au o-cenzu ă excesi ă, de enunța e la exp ima ea libe ă
a p op iilo gându i din cauza icii de a i judeca sau c i ica . Es e o es icție au oimpusă ce
e lec ă o eamă de epe cusiuni sociale sau pe sonale, ca e poa e să ie ăzu ă în -un con ex
mode n ca o o mă de au o-limi a e. (Dimi escu, 1987, p. 220.)
8.„a-și inde limba” es e olosi pen u a desemna acțiunea de a ăda sau a di ulga
sec e e sau in o mații con idențiale, de obicei pen u un in e es pe sonal, cum a i obține ea
unui a an aj ma e ial sau a unei ecompense. În sens igu a , exp esia suge ează ideea că
pe soana espec i ă își „ inde” p op ia loiali a e sau con idențiali a e în schimbul unui
bene iciu.
Sensul o iginal exp esiei – ideea de ăda e: p o ine de la concep ul de ânza e ca un
schimb de bunu i sau se icii pen u un bene iciu. În aces caz, „limba” es e ăzu ă ca simbol
al o bi ii, al con idențiali ății și al loiali ății. În aces con ex , a inde limba înseamnă a ăda
înc ede ea sau a di ulga in o mații ca e nu ebuiau să ie ăcu e publice, de obicei pen u a
obține o ecompensă, ie ma e ială, ie socială.
Sensul mode n – ăda ea pen u câș ig pe sonal: În zilele noas e, azeologismul „a-și
inde limba” es e olosi ec en pen u a desc ie o pe soană ca e dez ăluie in o mații con-
idențiale sau ace decla ații comp omiță oa e pen u a obține un a an aj pe sonal, de obicei
din -o mo i ație inancia ă. De exemplu, poa e desemna o pe soană ca e ădează o cauză sau
o elație de înc ede e pen u a obține câș igu i ma e iale sau a an aje sociale. F aza es e adesea
olosi ă pe un on peio a i , pen u a c i ica o as el de compo a e conside a ă ile sau nedemnă.
Inițial asocia cu ideea de a ăda loiali a ea pen u câș igu i ma e iale, sensul exp esiei a
e olua pen u a include și compo amen e de in o ma o sau de ădă o în di e se con ex e
sociale și poli ice. În limbajul mode n, aza es e olosi ă pen u a c i ica pe soanele ca e se
compo ă în mod opo unis și ca e pun in e esele pe sonale mai p esus de loiali a ea ață de
cei din ju . (
Tohăneanu, 1973, p. 95-135).
Concluzie:
Analizând oa e aces e exemple, pu em obse a ca semni icația de o igini al azeolo-
gismelo ca e includ cu in ele „ochi, nas, limbă” e a di ec lega ă cu impo an a lo iziologi-
că, da p in e oluția impului și a socie ății, sensul a os schimba și s-a con o ma si uației
nu doa ci ice da și a celei poli ice.
În concluzie, pu em a i ma că azeologia se dis inge p in -un dinamism al limbii, ca-
ac e iza p in apa iții, modi ică i, împ umu u i, calchie i, oa e aces ea con ibuind la îmbo-
găți ea ling is ică și cul u ală a unui popo . F azeologismele soma ice sun un exemplu
ib an al modului în ca e limbajul, cul u a și pe cepția umană se împle esc pen u a o ma
exp esii unice și pline de semni icație. F azeologismele soma ice sau soma ismele sun o pa e
in eg an ă a cul u ii și a ieții omului.
138
Bibliog a ie:
1 .
AVRAM, Mioa a. Locuțiunile, (în) G ama ica pen u oți . ed. Humani as, Bucu eș i, 2000.
2. BĂDESCU, ALEXANDRU. Cu iozi a ea și simbolis ica nasului în exp esiile omâneș i.
Edi u a Uni e si a ă, 2001.
3.
COLȚUN, Gheo ghe. Aspec e ale azeologiei limbii omâne. Chișinău, 1977.
4. CONSTANTINESCU-DOBRIDOR, Gheo ghe. Dicționa de azeologisme omâneș i.
Edi u a Teo a, 1998.
5. DASCĂLU, Mihaela. Limba omână con empo ană. P obleme de s ilis ică și azeologie.
Edi u a Ș iinți ică, 1994.
6. DOBROVOL’SKIJ, Dmi ij, PIIRAINEN, Elisabe h. Figu a i e Language: C oss-cul u al
and C oss-linguis ic Pe spec i es. Else ie , 2005.
7 . DUMITRESCU, FLORICA. Dicț iona de exp esii și locuț iuni omâneș i. Edi u a Alba os, 1987.
8. GÎRBEA, Anca. G ama ica azeologică a limbii omâne. Humani as, Bucu eș i, 2002
9. HRISTEA, Theodo . In oduce e în s udiul azeologiei. În: „Sin eze de limbă omână”,
Bucu eș i, Edi u a Alba os, 1984.
10. IORDAN,
Io gu, S ilis ica limbii omâne, Bucu eș i, Edi u a Ins i u ul de Linguis ică
Română, 1975.
11.
ISTRATE, Ga il. Vocabula ul ope ei lui Sado eanu (în) Limba omână li e a ă, ed.
Mine a 1970.
12. MĂRĂNDUC, Că ălina. Dicționa de exp esii, locuțiuni și sin agme ale limbii omâne,
Bucu eș i, Edi u a Co in , 2010
13.
MIHĂESCU, Flo in. Limbajul igu a i al limbii omâne. Edi u a Alba os, 1993
14.
MUNTEANU, S e an Limba omână a is ică, Ed. Ș iinți ică și Enciclopedică 1981.
15. SALA, MARIUS, CONSTANTINESCU, ION. Dicționa de exp esii omâneș i. Edi u a
Ș iinți ică și Enciclopedică, 1984.
16. SCLIFOS, Vale iu, Dicționa ancez – omân de azeologisme, Chișinău 2007.
17. SECHE, Mi cea, MARCU, Flo in. Dicționa de exp esii și locuțiuni omâneș i. Edi u a
Academiei Române, 1978.
18.
TOHĂNEANU, G igo e Ioan, Sinonimia dincolo de cu ân (în) S udii de limbă și s il,
Timișoa a, Edi u a Ș iinți ică și Enciclopedică 1973.
19. TOMESCU, MARIANA. Semni icația ges u ilo în exp esiile idioma ice omâneș i. Edi u a
Uni e si a ă, 2003.
20. YULE, Geo ge. P agma ics. Ox o d Uni e si y P ess, 1996.
21. НАЗАРЯН, А. Г., Фразеология современного французского языка, Москва, Вышая
Школа, 1976.
22. ТЕР-МИНАСОВА, С. Г. Язык и межкультурная коммуникация. Москва: Слово, 2000.
