138
Bibliog a ie:
1.
AVRAM, Mioa a. Locuțiunile, (în) G ama ica pen u oți. ed. Humani as, Bucu eș i, 2000.
2. BĂDESCU, ALEXANDRU. Cu iozi a ea și simbolis ica nasului în exp esiile omâneș i.
Edi u a Uni e si a ă, 2001.
3.
COLȚUN, Gheo ghe. Aspec e ale azeologiei limbii omâne. Chișinău, 1977.
4. CONSTANTINESCU-DOBRIDOR, Gheo ghe. Dicționa de azeologisme omâneș i.
Edi u a Teo a, 1998.
5. DASCĂLU, Mihaela. Limba omână con empo ană. P obleme de s ilis ică și azeologie.
Edi u a Ș iinți ică, 1994.
6. DOBROVOL’SKIJ, Dmi ij, PIIRAINEN, Elisabe h. Figu a i e Language: C oss-cul u al
and C oss-linguis ic Pe spec i es. Else ie , 2005.
7. DUMITRESCU, FLORICA. Dicționa de exp esii și locuțiuni omâneș i. Edi u a Alba os, 1987.
8. GÎRBEA, Anca. G ama ica azeologică a limbii omâne. Humani as, Bucu eș i, 2002
9. HRISTEA, Theodo . In oduce e în s udiul azeologiei. În: „Sin eze de limbă omână”,
Bucu eș i, Edi u a Alba os, 1984.
10. IORDAN,
Io gu, S ilis ica limbii omâne, Bucu eș i, Edi u a Ins i u ul de Linguis ică
Română, 1975.
11.
ISTRATE, Ga il. Vocabula ul ope ei lui Sado eanu (în) Limba omână li e a ă, ed.
Mine a 1970.
12. MĂRĂNDUC, Că ălina. Dicționa de exp esii, locuțiuni și sin agme ale limbii omâne,
Bucu eș i, Edi u a Co in , 2010
13.
MIHĂESCU, Flo in. Limbajul igu a i al limbii omâne. Edi u a Alba os, 1993
14.
MUNTEANU, S e an Limba omână a is ică, Ed. Ș iinți ică și Enciclopedică 1981.
15. SALA, MARIUS, CONSTANTINESCU, ION. Dicționa de exp esii omâneș i. Edi u a
Ș iinți ică și Enciclopedică, 1984.
16. SCLIFOS, Vale iu, Dicționa ancez – omân de azeologisme, Chișinău 2007.
17. SECHE, Mi cea, MARCU, Flo in. Dicționa de exp esii și locuțiuni omâneș i. Edi u a
Academiei Române, 1978.
18.
TOHĂNEANU, G igo e Ioan, Sinonimia dincolo de cu ân (în) S udii de limbă și s il,
Timișoa a, Edi u a Ș iinți ică și Enciclopedică 1973.
19. TOMESCU, MARIANA. Semni icația ges u ilo în exp esiile idioma ice omâneș i. Edi u a
Uni e si a ă, 2003.
20. YULE, Geo ge. P agma ics. Ox o d Uni e si y P ess, 1996.
21. НАЗАРЯН, А. Г., Фразеология современного французского языка, Москва, Вышая
Школа, 1976.
22. ТЕР-МИНАСОВА, С. Г. Язык и межкультурная коммуникация. Москва: Слово, 2000.
CZU 821.135.1.09-31”19”(092)Eliade M.
SECVENȚA TEXTUALĂ DESCRIPTIVĂ ÎN ROMANUL „MAITREYI”
DE MIRCEA ELIADE
Eugenia SUHALITCA, doc o andă, Școala Doc o ală de Filologie,
Uni e si a ea „Alecu Russo” din Bălți
jana.suhali [email protected]
Abs ac : This a icle p oposes an analysis o he desc ip i e ex ual sequence acco ding o
he ype, he inse ion modali ies and he unc ions pe o med. The gene al p emise om which
we s a in his app oach e e s o he conclusions o se e al linguis s, including Jean – Michel
Adam, who obse es ha “ he ex is a complex sequen ial s uc u e made up o n sequences,
homogeneous o he e ogeneous”, and a sen ence canno be de ined as being o a ce ain na u e
139
“excep in he ligh o he double play o g amma ical cha ac e is ics and o i s inse ion in a
con ex ” (Adam, 2005, 2009).
The case s udy ha we p opose has as i s suppo Mi cea Eliade’s no el: “Mai eyi”. The
selec ion o he no el ocuses on i s o iginali y and i s alue main ained o e ime. The objec i es
o he p esen s udy aim bo h o iden i y he ype and unc ions o desc ip i e ex ual sequences,
and o es ablish he modali ies and le els o s uc u ing he desc ip ion.
Keywo ds: desc ip ion, desc ip i e ex ual sequence, in e wa Romanian no el, expe ien ial
no el, heme - i le, ancho ing, aspec ualiza ion, ela ing.
1. Romanul „Mai eyi” de Mi cea Eliade
Recunoscu pen u aloa ea sa es e ică, asocia cu ma ele omane de d agos e al lumii,
Mai eyi (1933), ămâne a i și as ăzi unul din e cele mai ci i e omane ale au o ului.
Acțiunea es e plasa ă în India, în pe ioada în ca e aceas a oscilează în e colonialism și
indigen, mode n și espec a ea adiției. Albii, din ca e ace pa e și ână ul Allan au comuni-
a ea lo în ca e își pe ec impul libe în s ilul lo , in e acțiunile cu indigenii se limi ează doa
la apo u ile de se iciu. Allan, însă s abileș e o elație mai specială cu Na end a Sen, ingine
indian, ap da o a și cunoș inței sale, Lucien, un gaze a ca e se documen a pen u a sc ie o
ca e desp e India. Cu iozi a ea aces ui pe sonaj es e un bun p e ex ce pe mi e de „a in a” în
casa ingine ului și de a descope i mis e ul aces ei lumi, da în special al emeii indiene, de
obicei casnică, ep ezen a ă p in pe sonajele eminine, p in e ca e Mai eyiei îi e ine olul
p incipal. Allan și Mai eyi nu sun doa doi ine i ca e ăiesc o expe iență in imă, aceș ia
sun implicați a â în plan social câ și în au ocunoaș e e și înțelege ea anumi o concep e
(Allan în s udie ea ci ilizației indiene, Mai eyi în descope i ea poeziei și a pu e ii magice
eminine). În opinia lui Eugen Simion exis ă o ipologie eliadescă a pe sonajelo pe ca e aces a
le-a adus pen u p ima oa ă în p oza omânească. P in e aces ea sun și pe sonajele din
Mai eyi: „ ână ul eu opean ca e descope ă în Asia o ci ilizație mai eche decâ aceea în
ca e s-a o ma și o senzuali a e in ini mai complexă; adolescen a asia ică nai ă și a ina ă
în același imp, de o ma e complexi a e in e ioa ă, ic imă a unei pe sonali ăți debo dan e”
(Simion, 2005, p. 442).
Mi cea Eliade es e un omancie au en ic, ca e se apo ează la li e a u a uni e sală. A la
în cău a ea unei înce că i „absolu nouă de a su p inde eali a ea umană, un nou ins umen
de cunoaș e e”, au o ul iden i ică o ța c ea oa e a unui omancie în „capaci a ea sa de a
c ea oameni – oameni noi și mulți”. (Fa muș, 2002, p. 243;198). Aceas ă p eocupa e a lui
Mi cea Eliade pen u pe sonajul li e a , conduce s udiul nos u sp e s udie ea de alia ă a
desc ie ii de ip po e .
2. Sec ența ex uală desc ip i ă
Desc ie ea, după cum ema că Jean – Michel Adam, es e în cen ul ac i i ății de limbaj,
însă aceas ă uncție desc ip i ă nu ebuie con unda ă „cu o ma de așeza e în ex – sec ență,
pe ca e o om denumi desc ie e”. (Adam, 2009, p. 49) O p opoziție oa eca e poa e i a ibui ă
unui ip doa p in inse a ea aces eia în -un con ex , în -o succesiune de p opoziții. Planu ile
de ex e po i ixe (sone , ețe ă de bucă ă ie e c.) sau ocazionale, ca e se în âlnesc mai
ec en . Con o m eo iei dez ol a e de că e au o ul menționa , sec ențele se clasi ică în ei
ni elu i de complexi a e. Ni elul în âi co espunde sec ențelo de bază, ca e delimi ează p o-
o ipu i de sec ențe: na a i , desc ip i , a gumen a i , explica i și dialogal. Aces e sec ențe
„se îmbină în uncție de ei modu i ca e se combină în e ele: succesiunea, inse a ea și mon-
ajul în pa alel”, ceea ce c eează ni elul doi de complexi a e. Ni elul ei es e o ma de o
dominan ă da ă, ie de sec ența în ca e es e inse a ă, ie de sec ența ca e pe mi e ezuma ea
ansamblului ex ului. (Adam, 2009)
140
P o o ipul sec enței desc ip i e a e o s uc u ă ie a hică, domina ă de o emă- i lu, ca e
poa e i anco a ă la începu sau la s â și ul sec enței. P in e o mula e, ema – i lu poa e i
in eg a ă în sec ența na a i ă. Sec ența desc ip i ă se dez ol ă p in a ibui ea emei – i lu
p opozițiilo desc ip i e ce p ezin ă p op ie ățile sau pă ți ale aces eia. Un al mod de a dez-
ol a aceas ă s uc u ă ie a hică es e pune ea în elație ie p in in e mediul p opozițiilo des-
c ip i e si uaționale, ie p in in e mediul asimilă ii, ca e poa e i compa a i ă sau me a o ică.
3. Po e ul li e a și sec ența ex uală de ip po e
Lumea omanului nu a exis a ă ă pe sonajele sale. Pen u a le ace să p indă con u și
iață în imaginația ci i o ului, au o ul ecu ge la desc ie ea aces o a, ca e a p imi în imp
noțiunea de po e li e a . Po e ul, în opinia lui S . Chaudie „ izează să ne o e e iluzia că
a em de a ace cu un indi id eal, con empo anul nos u p in lec u ă: deoa ece po e ul
pune în lumină în același imp ap ele și ges u ile e oului sau ale e oinei – ă ă a omi e să
menajeze zonele de umb ă i educ ibile, opaci ățile, con adicțiile, ambigui ățile, ca e ne
amplasează în ma ele lux al pe plexi ății ealului.” (Chaudie , 2019, p. 431)
O p imă în eba e izează s abili ea on ie elo po e ului. Sil iu Angelescu, în Po e ul
li e a analizează aceas ă p oblemă și delimi ează „ alsele po e e” ca e „sun ealiza e nu cu
mijloacele desc ip i ului, ci ale na a i ului” ia „în planul e ec ului, po e ului ca p ocedeu,
îi co espunde o igu ă, adică un spațiu sepa a o în e sensul gândi și modul de a-l eda.”
(Angelescu, 1985, p.13) Con o m eo iei ling is icii ex ului, o ice sec ență desc ip i ă începe
cu o emă – i lu, de obicei aces a es e numele pe sonajului. B. Tomașe ski conside ă că cel
mai simplu elemen , de la ca e începe ca ac e iza ea unui e ou es e însuși numele aces uia.
(Tomașe ski, 2002, p. 200) Tema – i lu es e dez ol a ă p in p ezen a ea aspec elo (ochi,
ață, co p e c.) la ca e sun adăuga e p op ie ățile (neg i, lunguiață, slab e c.). (Adam, 2005,
p. 143) Aces ea po con inua la nes â și iindcă „un pe sonaj es e po ențial în apo cu o ul”,
ia limi ele apa în dependență de „cons ânge ile ca e c eează necesi a ea de a expune o
acțiune, de a po es i o iață, adică, în ambele cazu i de a le explica” (Chaudie , 2019, p. 448)
Sil iu Angelescu iden i ică pen u po e ul izic, ex e io u mă oa ele coo dona e:
1. Co pul - silue a, p opo ții: - alia, - cons i uția, - b ațele, - mâinile, - gâ ul, - ume ii, -
picioa ele.
2. Figu a - o ma capului, - con u ul eței, - pă ul, - un ea, - sp âncenele, - ochii, - nasul,
- gu a, - buzele, - bă bia, - enul, - idu ile, (- ba ba și mus ățile), - u echea.
3. Semne pa icula e - ec i ică i ana omice cu sens cul u al: u me ale uno in e enții
chi u gicale, - mu ilă i, (ju idice, eligioase, p o esionale, e apeu ice, acciden ale), -
a uaje și o namen e ( eligioase, poli ice, e o ice).
4. Ves imen ație
5. Podoabe și insigne
6. T ăsă u i dinamice ( uncționale) - ținu a co pului, poziția capului, - me sul, - mimica, -
p i i ea, - ocea, - âsul, usea, - o bi ea.
7. E ec ul de ansamblu sau mina, ae ul pe sonajului (Angelescu, 1985, p. 39-40)
F on ie ele po e ului se limi ează după asimila ea pa icula i ățilo necesa e pen u „a
ăspunde la în eba ea: de ce un pe sonaj acționează în elul în ca e omancie ul îl p e-
zin ă?” (Chaudie , 2019, p. 449)
Un al aspec ca e limi ează po e ul unui pe sonaj es e c ono opul. M. Bah in conside ă
imaginea omului în li e a u ă ca iind „în o deauna esențialmen e c ono opică” și p ezin ă în
de aliu compo amen ele pe sonajelo în dependență de aces e cons ânge i spațio- empo ale.
(Bah in, 1975, p. 235)
141
4. S cu u a ex uală sec ențială în omanul Mai eyi
4.1. Tipul desc ie ii. Mi cea Eliade es e un sc ii o cu o pe spec i ă mondială în ehnica
omanului, ap ce îl conduce să iden i ice noi modele na a i e. Pe ioada în ca e sc ie se ca-
ac e izează p in e uzul de a anspune eali a ea cu oa e de aliile sale cele mai mici în ex ,
deci es e un ad e sa al desc ie ii ep ezen a i e, și dacă es e să o ca ac e izăm din pe spec i a
e oluției diac onice, obse ăm că aceas a apa ține ipului p oduc i , ca ac e iza p in u mă-
oa ele ăsă u i speci ice în âlni e în oman: u iliza ea a i iciul ling is ic p in mul i udinea
de ezi ă i, adăugi i, jocu i de analogie, c ea ea iluzii e e ențiale.
4.1.1. C ea ea c ono opului
Romanul es e lipsi de „culoa e desc ip i ă” în opinia lui Pompiliu Cons an inescu, ceea
ce se explică p in ap ul că după locul des ășu ă ii es e un oman ci adin. (Mușa , 2004, p.205)
F umusețea cad ului na u al nu lipseș e și a e olul de a ilus a idila oman ică din e cei doi
p o agoniș i: pădu ea în noap ea bengaleză, se ile pe ecu e pe malul lacului, pă ți ca e
ca ac e izează ema- i lu Bengalul
1. „Va ă ă ă lună, cu a â ea s ele câ e a e Bengalul și licu ici așezându-se pe ume i, pe
ață, pe gâ , ca în -un basm cu biju e ii.[…] (p opoziție desc ip i ă 1, dez ol a ă p in
pune e în elație p in ope ația de asimila e compa a i ă) Pădu ea pă ea că n-a e aici
începu , nici ma gini. (p opoziția desc ip i ă 2) A bo i de eucalips, ă ă â s ă, p in ca e
ce ul se ghicea ane oie, (p op ie ăți ale pă ții „a bo i”) în -a â e au de mincinoși licu-
icii și de depă a e s elele. (pd si uațională) Ne-am op i în ața unui eleș eu a i icial,
unul din acele bazine în ca e ag icul o ii c esc peș e. (p opoziție na a i ă) (106)”
În exemplul doi obse ăm că ema- i lu „lacu ile” es e dez ol a ă de p opozițiile
desc ip i e p in p ocedu a de pune e în elație de ip me onimic.
Tema – i lu „pa cul” es e dez ol a ă p in aspec ualiza e pa ea 1 – sup a ața, p op ie-
a ea – „nes â și ”, pa ea 2 es e accesul, p op ie a ea – „îng ădi ”. Aici in e in planu ile
ex ului „pe de o pa e … ia de cealal ă”. P ezența aces o a a e o uncție semiozică de ca-
mu la e a desc ie ii pen u a-i con e i ex ului laconici a e și de a nu plic isi ci i o ul. Fap ul
că se do esc câ mai puține „pauze desc ip i e” în oman es e demons a p in apelul la na a i
pen u a in oduce ema i lu „ma ginea apei”.
2. „Lacu ile e au o ce iubeam eu mai mul în Calcu a; ocmai pen u că e au singu ul
luc u a i icial în aces o aș idica din junglă.(pd 1) A eau o liniș e de aqua ium (pd2) și,
în impul nopții, pă eau îngheța e sub boa ea b ăță ii de globu i elec ice. (pd 3) Pa cul
mi se pă ea nes â și , deși ș iam bine că e îng ădi , pe de o pa e de linia e a ă, ia de
cealal ă de șosea și de mahalale. Îmi plăcea să ă ăcesc pe alei și să cobo pe ma ginea
apei, (p opoziție na a i ă) unde a bo i (pa ea 1) mai ine i (aspec 1), ăsădiți după e -
mina ea luc ă ilo , (aspec 2) c eș eau în oie, (aspec 3) cu o pe ec ă indi iduali a e,
(aspec 4) ghicind pa că jungla ca e usese odinioa ă pe acolo (aspec 5) și s ăduindu-se
să ecâș ige acea libe a e pie du ă. (aspec 6) Lângă un asemenea buche de pomi ne-am
op i noi a unci. (p opoziție na a i ă) Ne ascundeau ă ă g ijă, din oa e pă țile” (115)
Desc ie ea in e io ului nu es e nici ea oa e boga ă în de alii. Tema – i lu odaia Mai e-
yei es e dez ol a ă p in pune e în elație, apelând la ope ația de asimila e compa a i ă. P in
aspec ualiza e sun iden i ica e pă țile aces eia: un pa , un scaun, două pe ne, balconul, o mă-
suță de sc is. După cum obse ăm în exemplul 3 aces o a nu le sun asimila e anumi e p o-
p ie ăți, din con a se ema că lipsa în odaie a uno elemen e ipice eminine: ablou ile,
dulapul, oglinda.
3. Odaia pă ea mai deg abă o celulă. Deși e a o a â de ma e ca și a mea, nu a ea decâ
un pa , un scaun și două pe ne. În balcon mai e a o măsuță de sc is, ca e apa ținea
p obabil o odăii. Nici o cad ă pe pe eți, nici un dulap, nici o oglindă. (55)
142
4.1.2. Sec ența desc ip i ă de ip po e
S uc u a na a i ă a omanului pe mi e, după cum an icipează și i lul desc ie ea pe so-
najelo . Dacă e să ecem po e ul lui Mai eyi p in il ul iden i ica de că e Sil iu Angelescu
obse ăm u mă oa ele coo dona e:
1. Co pul cu a ian a upul - silue a, p opo ții: - alia, - cons i uția, - b ațele, - mâinile, -
picioa ele.
2. Figu a - pă ul, - ochii, - gu a, - buzele, - enul.
3. Semne pa icula e - lipsesc, da se menționează desp e ap ul „că su e ise când a de bi i-
bi i i se um lau sea a, impe cep ibil, pulpele picioa elo ”
4. Ves imen ație
5. Podoabe
6. T ăsă u i dinamice ( uncționale) - ținu a co pului, poziția capului, - me sul, - mimica, -
p i i ea, - ocea, - glasul/ o bi ea, compo amen ul, emoțiile
7. E ec ul de ansamblu sau mina, ae ul pe sonajului, imaginea, imp esia desp e.
Allan își no ează e enimen ele p incipale în ju nalul său „În Mai eyi, unde omanul e
me eu di e i de ju nal, ebuie să luăm în conside a e exis ența, în pielea pe sonajului Allan
a doi po es i o i dis incți: unul a la la ni elul imedia al e enimen elo (pe ca e le
consemnează în ju nal) și al ul si ua la o oa eca e dis anță de ele (și ca e le eo donează în
oman) [...]” (Mușa , 2004, p.205) Aceas ă ehnică, în opinia lui Eugen Simion „diminuează
sen imen ul icțiunii și spo eș e iluzia au en ici ății ap elo ”, da și pe mi e de a con u a un
po e dinamic al pe sonajelo . (Mușa , 2004, p. 206)
În p ima pa e a omanului sun indica e cele mai mul e pă ți ale po e ului Mai eyei:
ochii (la paginile 7, 13, 32); buzele (pag. 7, 13, 55); pielea (pag. 7); pă ul (pag. 13, 54);
p i i ea (pag. 14); zâmbe ul (pag. 13, 20); picioa ele (pag.23); modul în ca e explică
(pag. 47); ges u ile (pag. 88).
Unele pă ți apa la începu ul omanului, da se modi ică în imp în ochii lui Allan: b ațul
(pag. 7, 8, 90); glasul/ o bi ea (pag. 23, 87, 116, 122); upul (pag. 16, 47, 103, 119); imaginea
(pag. 27, 86, 117, 120); imp esia, a acția lui Allan ață de Mai eyi/ p ezența aces eia (pag.
20, 27, 35, 46, 50, 59, 61, 68, 80, 89, 102, 121-122, 128-129, 141-142).
Un ol apa e îl a e es imen ația (pag.12, 13, 23, 54, 55, 63, 69, 70, 86). Gama c oma ică
es e a ia ă și pa e a ace aluzie la oa e e apele ieții unei emei: culoa ea ceaiului palid, papuci
cusuți în a gin , șal asemeni ci eșelo galbene, alb, culoa ea ca elei c ude, ma on, papuci de au ,
ișiniu de ca i ea cu mă ase neag ă, s acojiu, o sa i supe bă, eche de o su ă de ani, cenușiu.
Pe lângă po e ul Mai eyei în oman es e con u a au opo e ul lui Allan, eacțiile sale
ață de pe sonali a ea Mai eyei, s a ea sa, ceilalți memb i ai amiliei e c.
4.2. Modali ăți de inse a e a sec enței ex uale desc ip i e
Da o i ă ap ului că omanul a e o s uc u ă sec ențială p edominan na a i ă, ec en
se în âlnesc desc ie i de ipul „A VEDEA”, „ A FACE” sau desc ie ea acțiunilo . Aces ap
es e a o iza de p ezența pe sonajului ca e obse ă și a dublei pe spec i e na a i e desp e
ca e am o bi an e io .
4.2.1. Sec ențele ex uale desc ip i e de ipul „A VEDEA”
Au o s uc u ă ca e implică p ezența unui pe sonaj supo a la în poziție a o izan ă
pen u obse a ea pe soanei sau a obiec ului desc ie ii. Ve bul de pe cepție es e a edea, a
p i i, a ză i e c. Allan es e poziționa de mul e o i în ap opie ea Mai eyei, din aces mo i
„mediul anspa en ” lipseș e. O dinea aces o uni ăți es e de obicei u mă oa ea: V + III + I +
(II-IV). (Ci cums anțele II și IV iind acul a i e)
143
Schema 1. S uc u a sec enței ex uale desc ip i e de ipul A VEDEA
după J.- M. Adam (2005, p. 93)
Exemplul 4 indică o sec ență ex uală desc ip i ă de ipul „A VEDEA”. Sec ența domi-
nan ă na a i ă inse ează sec ența desc ip i ă. Con o m ipului p opus de că e Jean - Michel
Adam obse ăm că pe sonajul supo es e subînțeles p in u iliza ea e bului la impul p ezen
pe soana în âi singula . Ve bul de pe cepție (III) es e „a p i i”. Obiec ul desc ie ii (V) es e
„b ațul”. Sp e deosebi e de schema ip p opusă în locul ci cums anțelo (IV) apa p opoziții
desc ip i e pe ca e le-am pu ea numi ans o maționale, iindcă p ezin ă o e oluție în imp a
aces ei pă ți al co pului Mai eyei, dându-i aspec ul unui en i ăți independen e. La el lipseș e
„mediul anspa en ”, aces a es e omis de că e ci cums anțele ealiză ii acțiunii, pe sonajul
supo se a lă în imedia a ap opie e a obiec ului desc is.
4. Îi luai (I) b ațul și-l p i ii (III) o clipă ascina . (p opoziție na a i ă) Nu mai e a b aț (V)
de emeie acela. (p opoziție desc ip i ă 1) Căpă ase o anspa ență și o căldu ă au onomă,
(IV) (p opoziție desc ip i ă 2) pa că în eaga pasiune se concen ase sub pielea aceea
b ună, ma ă, și în eaga oință de ic o ie ală u i. (II) (pauză) T ăia p in sine; nu mai
apa ținea e ei (p opoziție desc ip i ă 3) ca e îl în insese pe jă a ec ca să-și înce ce d a-
gos ea. (II) (pauză) Îl țineam în mîinile mele ca pe o o andă ie, zăpăci eu însumi de
in ensi a ea cu ca e palpi a și de ciudățenia ap ului ca e ebuia să u meze. (p opoziție
na a i ă).
4.2.2. Desc ie ea de ipul „A FACE”
Aces ip de sec ență ex uală a e o s uc u ă de ipul:
Schema 2. S uc u a sec enței ex uale desc ip i e de ipul A VEDEA
după J.- M. Adam (2005, p.94)
Exemplul 5 ilus ează o as el de sec ență în ca e pe sonajul ac i (I) es e subînțeles p in
e bul a o bi la impe ec pe soana a III-a, pe sonajul spec a o (II) la el es e subînțeles p in
p onumele pe sonal de o ma scu ă „mi” din p opoziția na a i ă, e bele de acțiune (III)
ca ac e izează obiec ul desc ie ii (IV) modul de a o bi a Mai eyiei.
5. Vo bea (IV) jucîndu-se cu condeiul pe o coală de hî ție, ă ă să mă p i ească, desenînd
și ș e gînd, sc iind îndu i pe ca e nu le pu eam ce i, ăcînd semne și igu i pe ca e nu le
înțelegeam. (III) Jocul aces a mi-a amin i începu u ile p ie eniei noas e și cele din îi
lecții de anceză. (p opoziție na a i ă) (87)
4.2.3. Desc ie ea acțiunilo
Pen u a păs a i mul da de na ațiune în oman se ace apel la sec ențe de ip desc ie i
ale acțiunilo . Un as el de exemplu es e olosi pen u a desc ie un obicei al celo doi p o a-
goniș i la masă. În cazul da , p edica ele uncționale desc iu acțiuni ale mai mul o ac o i că
și pă ți ale unei si uații. Tema – i lu co espunde mac o-acțiunii „jocul cu picioa ele” de la
ca e po nesc p opozițiile desc ip i e ce ep ezin ă pă ți ale aces eia. (Adam, 2005, pag. 157)
6. Mai eyi îmi s îngea picioa ele să mi le îngă. Își punea oa ă pasiunea ei ul imă și
oa ă spaima ei în aceas ă încleș a e a pulpelo . Voia să mă mîngîie mai dulce ca
nicioda ă, și simțeam alpa ei caldă a ingîndu-mi înce , blînd, alină o , pulpa; pa că a
i u să mă consoleze, să mă în ă ească în aceas ă p imejdie, pe ca e eu o ghiceam,
Pe sonaj supo
I
(A gumen )
Pauză
II
(Ci cums anță)
Ve b de
pe cepție
III
(P edica )
Mediu
anspa en
IV
(Ci cums anță)
Obiec al
desc ie ii
V
(Obiec )
Pe sonaj
ac i
I
Pe sonaj
spec a o
II
Ve b de
acțiune
III
Obiec al
desc ie ii
IV
144
da nu o cunoș eam. Apoi îmi p indea picio ul în e pulpele ei și-l s îngea ca în -o
îmb ățișa e de pe u mă, ca și cum s-a i s ădui să-mi comunice o căldu ă și o pasiune
pe ca e să nu le ui cînd oi ămîne despă ți de ea, depa e. (141)
Concluzii:
Po e ul izic și psihologic al unui pe sonaj poa e i con u a doa în dependență de sco-
pul, misiunea, obiec i ele pe ca e a ebui să le a ingă în oman, în dependență de c ono opul
selec a de au o ;
Au o ul, în s uc u a ea po e ului a e scopul d e a c ea un pe sonaj, ca e să o e e
e idici a e ope ei și selec ează numă ul necesa de aspec e ca e i-a pe mi e ci i o ului să-ș i
c eeze imaginea aces uia, să-i inci e do ința de a-l descope i și a-i înțelege acțiunile;
F on ie ele po e ului sun limi a e de cons ânge ile spațio- empo ale în ca e es e plasa
pe sonajul și olul aces uia în oman, pe sonajele p incipale, sau a he ip au un po e mai bine
con u a , cu mai mul e aspec e incluse;
În omanul „Mai eyi” se iden i ică pa icula i ăți ale desc ie ii de ip p oduc i
ca ac e iza ă p in ezi ă i și adăugi i în ope ațiile de dez ol a e a emei- i lu câ și p in -o
anumi ă iluzie e e ențială și a jocu ilo analogice;
Pen u a păs a dinamica da ă de na a i , în oman p edomină desc ie ile de ipul „A
FACE”, „A VEDEA”, desc ie ea acțiunilo .
Bibliog a ie:
1. Adam, J.-M. (2009). Tex ele. Tipu i și p o o ipu i: po es i e, desc ie e, a gumen ație,
explicație și dialog. Iași: Ins i u ul Eu opean.
2. Adam, Jean-Michel Pe i jean, And é. (2005). Le ex e desc ip i . Pa is: A mand Colin.
3. Angelescu, S. (1985). Po e ul li e a . Bucu eș i: Edi u a Uni e s.
4. Bah in, M. (1975). Вопросы литературы и эстетики. Mosco a: Художественная лите-
ратура.
5. Chaudie , S. (2019). P ous ou le démon de la desc ep ion. Pa is: Classiques Ga nie .
6. Fa muș, I. (2002). P oza in e belică. În oa ce e la bă ălia pen u oman. Sucea a: Edi u a
Uni e si ății „Ș e an cel Ma e”.
7. Mușa , C. (2004). Romanul omânesc in e belic: dezba e i eo e ice, polemici, opinii c i ice.
Bucu eș i: Humani as Educațional.
8. Simion, E. (2005). Mi cea eliade Nodu ile și semnele p ozei. Bucu eș i: Uni e s enciclopedic.
9. Tomașe schi, B. (2002). Теория литературы. Поэтика. Mosco a: Aspen P ess.
Co pus:
10. Eliade, M. (1993) Mai eyi. Chișinău: Mine a
