Pabaltijo tautų terminologijos problemos ir Europos Sąjunga

ROBERTAS STUNŽINAS Lietuvių kalbos institutas PROBLEMELE TERMINOLOGIEI POPOARELOR BALTICE ȘI UNIUNEA EUROPEANĂ Vilnius: Lietuvių kalbos instituto leidykla, 2005, 172 p. Acesta este un volum de articole prezentat oficial de Institutul Limbii Lituaniene la Târgul de Carte din 2006, alcătuit pe baza comunicărilor prezentate la seminarul internațional de terminologie din 2004, Problemele și sarcinile terminologiei din Estonia, Letonia și Lituania în Uniunea Europeană. Publicația este internațională — colegiul editorial și autorii articolelor sunt cercetători lituanieni și străini — și mai degrabă în engleză decât în lituaniană: trei articole sunt în lituaniană (cu rezumate în engleză), iar șapte în engleză (cu rezumate în lituaniană). Publicația se adresează „atât celor care desfășoară activități practice de terminologie, cât și tuturor celor interesați de terminologie” (p. 8). Tematica volumului este variată. Se scrie mai ales despre activitatea terminologică a organizațiilor internaționale și a diferitelor țări (Lituania, Letonia, Estonia, Ungaria și Rusia), se discută unele aspecte teoretice și se prezintă noutăți din domeniul terminologiei. Modul de aranjare a articolelor din volum — în ordine alfabetică după autori — nu este prea convenabil. Volumul începe cu articolul de sinteză, fără caracter problematic, al lui A. Aukso-riūtė, Activitatea terminologică la Institutul Limbii Lituaniene (p. 11–20). Se concluzionează că amploarea activității terminologice la Institutul Limbii Lituaniene s-a extins considerabil. În trecut, terminologii Institutului desfășurau mai ales activități practice, însă în ultima vreme s-a dezvoltat mai mult cercetarea științifică și teoretică (p. 17). Cel mai amplu articol de sinteză din volum este prezentarea în limba engleză a istoriei și a situației actuale a terminologiei lituaniene, realizată de St. Keinys (p. 48–67). Sunt discutate toate perioadele istoriei terminologiei lituaniene — de la primele texte scrise din secolul al XVI-lea (oarecum ca răspuns la opinia că începuturile terminologiei lituaniene datează din secolul al XX-lea) până în secolul al XX-lea. În terminologia lituaniană contemporană Terminologija | 2006 | 13 213 dificultățile apar din cauza traducerii și împrumutării termenilor („europenizării” după modelul limbii engleze), a elaborării iresponsabile a dicționarelor de termeni multilingve, a traducerii textelor din științele umaniste și sociale, a legilor și a standardelor tehnice, precum și a răspândirii bilingvismului lituanian-englez (p. 61–65). Situația terminologiei letone după aderarea la Uniunea Europeană și perspectivele acesteia sunt prezentate în articolul în limba engleză al Valentinei Skujinios (p. 154–159, cu rezumate în letonă și lituaniană). În Letonia, activitatea terminologică este desfășurată de două instituții — Comisia de Terminologie a Academiei Letone de Științe și Centrul de Traduceri și Terminologie (p. 154). Dificultățile activității terminologice sunt cauzate de dezacordurile dintre specialiști și de pregătirea lor teoretică și practică slabă. În graba de a elabora termeni, aceștia sunt împrumutați din engleză; activitatea terminologică este îngreunată de sinonimia din dicționarele existente și de faptul că instrumentele de lucru terminologic — bazele de date terminologice — nu sunt actualizate. În Letonia, activitatea terminologică urmează să treacă prin schimbări fundamentale; prin proiectul de modernizare a activității terminologice anunțat de Comisia de Stat pentru Limba Letonă se speră să se găsească un model mai eficient de activitate terminologică (p. 157). Articolul lui H. Tam (p. 160–167) prezintă dificultățile traducerii termenilor la Bruxelles, Luxemburg și în Estonia. La Centrul Estonian pentru Limba Juridică, dificultățile activității terminologice sunt cauzate de finanțarea insuficientă (în doi ani, numărul angajaților a scăzut de aproape nouă ori) și de diferențele dintre punctele de vedere ale Centrului însuși și ale Ministerului Justiției (p. 164). Situația terminologică complexă din Ungaria este descrisă în articolul lui J. Pustajo, Crearea termenilor în Europa Centrală, ținând seama de terminologia UE (p. 100–107). În Ungaria, traducerea documentelor Uniunii Europene și activitatea de creare a termenilor nu sunt realizate de instituții terminologice (p. 102); activitățile terminologice sunt relativ spontane și țin în principal de traducere (p. 105). Autorul articolului subliniază importanța unei politici lingvistice bine gândite și a creării unor instituții terminologice (p. 105). Este adevărat că o comparare a unor mici grupuri de termeni proveniți dintr-o singură sursă (p. 103–105), din perspectiva originii și a structurii, nu reflectă încă, în fond, politicile lingvistice ale diferitelor țări. Diferite probleme ale activității terminologice în instituțiile de standardizare sunt discutate în articolele lui N. Dudlauskienė și Ch. Galinskis. Articolul lui N. Dudlauskienė, Standardizarea termenilor tehnici lituanieni (p. 21–34), trece în revistă activitatea Departamentului de Standardizare din Lituania și identifică cele mai presante și actuale probleme ale activității terminologice: „<...> În iulie 2004, Comisia Tehnică LST a adoptat o hotărâre de a prelua standardele europene de terminologie și de a le aproba ca standarde terminologice lituaniene 214 Robertas Stunžinas în forma unei comunicări. Consecința acestei hotărâri este că au fost deja publicate 44 de standarde terminologice lituaniene fără termeni lituanieni, încorporându-se astfel în fondul termenilor tehnici lituanieni doar termeni din limbi străine” (p. 28). Alte dificultăți în activitatea Departamentului lituanian de standardizare sunt finanțarea insuficientă a activității LST TK 37 și imposibilitatea de a asigura participarea reprezentanților acestei instituții la activitatea ISO/TC 37 (p. 29). Totuși, este prezentată și o propunere concretă de soluționare a problemelor existente: toate instituțiile care se ocupă de gestionarea terminologiei ar trebui să examineze împreună Programul de standardizare, utilizare, dezvoltare și diseminare a limbii de stat, aflat în curs de elaborare, precum și planurile anuale de implementare a măsurilor legate de activitatea terminologică, întocmite în conformitate cu acest program (p. 30). Activitatea ISO/TK 37 și a subcomitetelor sale, noile sarcini formulate și politica de armonizare semantică universală sunt prezentate în articolul lui Ch. Galinski ISO/TC 37 și armonizarea semantică (p. 34). Armonizarea semantică trebuie să se bazeze pe o metodologie unitară și trebuie realizată nu numai la scară mondială, ci și luând în considerare societăți și programe de aplicare diferite (p. 42). Terminologia și celelalte resurse lingvistice joacă un rol important și constituie nu doar o parte integrantă a tuturor tipurilor de conținut textual, ci și un instrument de indexare și căutare (p. 45). Problemele teoriei terminologiei sunt analizate în articolele terminologilor din Rusia și Letonia. În articolul lui V. Leichik și S. Șelov Terminologia rusă: situația și perspectivele (p. 68–88) sunt prezentate concis caracteristicile și problemele teoriei terminologiei ruse: esența termenului, structura lingvistică a termenului, natura sistemelor terminologice, evoluția terminologiei și a sistemelor terminologice, termenul și textul etc. Vorbind despre esența termenului, autorii articolului subliniază că această problemă este abordată în primele publicații ale lui D. Lotte și K. Drezen. Polemica dintre terminologi este sintetizată prin afirmația că fundamentul termenului este lingvistic, împrumutat din limbajul comun, iar principala caracteristică a termenului este capacitatea de a desemna și numi un concept definit în cadrul unui sistem de concepte (p. 70). În capitolul Structura lingvistică a termenului (p. 72–74) se subliniază că unul dintre principalele obiective ale cercetării lingvistice din Rusia îl constituie problematica termenilor variabili (dimorfici) și limitele variației terminologice (p. 73). În capitolul Terminologia ca știință (p. 79–80) este abordată întrebarea dacă terminologia trebuie considerată o disciplină lingvistică. Răspunsul la această întrebare este formulat prin următoarele afirmații: 1) știința terminologiei studiază nu numai termenii ca anumite unități lexicale, ci și sistemele de termeni, care, în esență, nu constituie o categorie lingvistică; 2) cele mai multe probleme abordate în terminologie sunt de natură teoretică nelingvistică; 3) metodele de lucru în terminologie sunt eterogene și depășesc limitele competenței lingvistice. Terminologija | 2006 | 13 215 Se concluzionează că terminologia este un domeniu științific complex și multidisciplinar și se citează afirmația lui R. Kobrin, potrivit căreia „în știința terminologiei sunt dezvoltate metode din științele fundamentale: lingvistică, filosofie, știința cogniției; logică formală, dialectică și matematică; teoria clasificării și semiotică (p. 79). La finalul articolului este inclusă o listă amplă a celor mai importante lucrări de terminologie ale oamenilor de știință ruși.” În articolul lui S. Șelov Termeni, caracterul terminologic și definițiile termenilor (șapte pași către teoria terminologiei) (p. 122–153), cercetările practice și teoretice ale autorului sunt sintetizate sub forma unor întrebări și răspunsuri. În terminologia lituaniană, problematica definițiilor a fost cercetată pe larg de K. Gaivenis (vezi Gaivenis 2004: 85–117). După ce definește esența termenului și a caracterului terminologic (p. 123), S. Șelov prezintă conceptele de definiție a termenului (definition) și de explicare (exposition) (p. 124). Potrivit cercetătorului rus, în sensul larg al cuvântului, definiția terminologică este explicarea conținutului conceptual al termenului definit (p. 127). În discuția despre tipurile de definiții ale termenilor, terminologul propune propria clasificare: definiții clasificatorii, enumerative, operaționale, contextuale, nespecifice și generale (p. 133). Abordând necesitatea definițiilor, S. Șelov subliniază că unii termeni sunt pe deplin motivați și nu au nevoie de definiții (p. 133). Capitolul despre structura conceptuală a terminologiei (p. 138–148) tratează problematica ierarhiei clasificatorii a conceptelor. Tabelele (p. 143–148) prezintă exemple de niveluri conceptuale din terminologiile tratamentului termic și comunicațiilor. Problematica utilizării metaforelor în terminologia tehnologiilor informației și comunicațiilor este analizată în articolul terminologilor letoni D. Reizniece, J. Silis, I. Ilzinia și J. Borzov (p. 108–121). Prezentând poziții extreme cu privire la metafore, autorii subliniază două funcții principale ale termenilor metaforici: cognitivă și estetică. Articolul formulează două reguli care guvernează utilizarea termenilor metaforici: 1) pe cât posibil, metaforele și elementele expresive din limba engleză trebuie înlocuite cu echivalente letone; 2) trebuie menținut echilibrul dintre funcțiile cognitive și estetice ale termenilor letoni. Totuși, aceste reguli nu sunt exclusive; trebuie respectate și principiile generale ale lucrărilor de terminologie din domeniul tehnologiilor informației și comunicațiilor. Dezvoltarea instrumentului de lucru terminologic Tezaurul limbii lituaniene este prezentată în articolul lui S. Meškauskienė (p. 89–99). În 2002, K. Gaivenis menționa că de câțiva ani se pregătea o bancă de termeni lituaniană la Institutul de Matematică și Informatică, 216 Robertas Stunžinas | „la crearea bazei de date principale a băncii de termeni, gramatica, semantica și pragmatica termenilor sunt parametrizate. Căutarea termenilor s-ar efectua după termenul normativ, sinonimele acestuia, definiții și echivalentele din alte limbi <...>” (Gaivenis 2002: 84). Rezultatul acestei munci desfășurate pe parcursul mai multor ani îl constituie „238 de mii de termeni preluați din douăzeci și patru de dicționare terminologice din diverse domenii (fizică, matematică, botanică, chimie, sociologie, geologie etc.)” (p. 90). În concluzie, se poate spune că volumul de articole Problemele terminologiei popoarelor baltice și Uniunea Europeană oferă informații utile nu numai specialiștilor care lucrează în domeniul practic al terminologiei, ci și celor care se ocupă de cercetarea teoretică a acesteia. Materialele volumului sunt foarte diverse: probleme de terminologie în diferite limbi și sarcini politice legate de aderarea la Uniunea Europeană. Sunt abordate pe scurt, dar relativ clar, și aspectele esențiale ale teoriei terminologiei și ale utilizării termenilor. LITERATŪRA Gaivenis K. 2002: Lietuvių terminologija: teorijos ir tvarkybos metmenys. Vilnius. Gaivenis K. 2004: Sudėtinių terminų pateikimas ir aiškinimas terminų žodynuose. – Terminologijos istorijos ir dabarties problemos, Vilnius, p. 85–117. Gauta 2006-12-04 Robertas Stunžinas Lietuvių kalbos institutas P. Vileišio g. 5, LT-10308 Vilnius E. paštas [email protected] Terminologija | 2006 | 13 217