Lietuvių terminologijos disertacijos

Disertații de terminologie lituaniană AUŠRA RIMKUTĖ Institutul de Limba Lituaniană 1961 Antanas BALAŠAITIS. Istoria termenilor de lingvistică lituaniană. Disertație pentru obținerea gradului de candidat în științe filologice (Vilnius). În disertație sunt trecuți în revistă termenii lingvistici care au fost utilizați de la Catehismul lui M. Mažvydas până în anul 1961. Materialul a fost colectat din gramatici, principalele dicționare ale limbii lituaniene, cele mai importante lucrări și articole de lingvistică etc. Termenii ramurilor lingvisticii sunt descriși împreună cu evoluția acestor discipline. Sunt analizate pe larg terminologia gramaticii, lexicografiei, lexicologiei, dialectologiei, accentologiei și a lingvisticii baltice generale. Disertația este alcătuită din cinci părți, concluzii și o anexă care conține două indexuri: un index istoric al termenilor de lingvistică lituaniană și un index alfabetic al tuturor termenilor examinați în disertație. Prima parte prezintă pe scurt gramaticile limbii lituaniene, de la cele ale lui D. Klein (1653) până la gramaticile lui J. Jablonskis (1901, 1911, 1919). Până în secolul al XIX-lea, gramaticile limbii lituaniene erau publicate în latină sau germană, iar termenii din ele erau folosiți în latină, conform tradiției medievale vest-europene. Abia începând cu deceniul al patrulea al secolului al XIX-lea au început să fie scrise gramatici în limba lituaniană. Gramatica limbii latine întocmită de S. Daukantas (1837) prezintă principalele aspecte ale morfologiei limbii lituaniene și folosește termeni lituanieni. În a doua jumătate a secolului al XIX-lea, terminologia gramaticii lituaniene a fost creată de J. Juška, A. Baranauskas și K. Jaunius. La sfârșitul secolului al XIX-lea erau deja folosiți termenii principali pentru fonetică, limbă și părțile de vorbire, de exemplu: vocale, diftongi (K. Kasakauskas), substantiv, adjectiv (S. Daukantas), silabă, rădăcină, desinență (J. Juška), literă, ortografie (A. Baranauskas), prefix, sufix, cuvinte compuse, verb (K. Jaunius) și altele. Gramaticile lui J. Jablonskis sunt deosebit de importante, deoarece au avut o influență majoră asupra dezvoltării limbii lituaniene standard. A doua parte a disertației prezintă pe scurt istoria lexicografiei lituaniene. Un spațiu amplu este consacrat lucrărilor lui K. Būga și termenilor folosiți în acestea Terminologija | 2007 | 14 179 , de exemplu: împrumuturi, cuvinte străine, nume de persoane și altele. Potrivit autorului, termenii de lexicologie și lexicografie au început să fie folosiți pe scară mai largă abia pe la mijlocul secolului al XX-lea. Partea a treia examinează evoluția dialectologiei și termenii dialectologici, de exemplu: dialect (A. Baranauskas), grai, subdialect (K. Jaunius) și altele. În partea a patra, pe baza lucrărilor lui F. Kuršaitis, K. Jaunius și K. Būga, este descrisă terminologia accentologică, de exemplu: intonație cu accent inițial ferm, intonație cu accent final ferm (A. Baranauskas), intonație ascendentă, intonație circumflexă (K. Būga) și altele. Partea a cincea se concentrează în principal asupra termenilor internaționali utilizați în lingvistică, comuni multor limbi, inclusiv limbilor baltice. La sfârșitul disertației sunt prezentate concluzii detaliate. 1968 Stasys KEINYS. Tipuri de formare a termenilor lituanieni monolexicali. Disertație pentru obținerea gradului de candidat în științe filologice (Vilnius). Disertația își propune să evidențieze procesele reale de formare a cuvintelor în terminologie și să pună în lumină tipurile de formare a termenilor recomandate pentru uz. Materialul a fost cules din dicționarele de termeni din domeniul dreptului (1954), geologiei și geografiei fizice (1956), fizicii (1958), sportului (1959), ameliorațiilor funciare (1960), chimiei (1960), textilelor (1962) și literaturii (1962), revizuite de Comisia de Terminologie a Institutului de Limbă și Literatură Lituaniană al Academiei de Științe de atunci. Disertația cuprinde o prefață, un studiu în două părți, concluzii, abrevieri și o bibliografie. În prima parte, Privire de ansamblu asupra bazelor teoretice și a activității practice de creare a terminologiei lituaniene, sunt discutate principiile generale ale creării terminologiei și principalele tendințe. Istoria terminologiei este urmărită începând cu vechile texte lituaniene, respectiv lucrările lui M. Mažvydas, M. Daukša și K. Sirvydas. A doua etapă este asociată activității lui S. Daukantas, L. Ivinskis, J. Pabrėža și a altor personalități marcante ale secolului al XIX-lea. O atenție deosebită este acordată lucrărilor lui J. Jablonskis, K. Būga și S. Šalkauskis. Se discută modul în care a fost organizată și standardizată terminologia din diverse domenii. În partea a doua sunt examinate sincronic tipurile actuale de formare a termenilor monolexicali. Autorul analizează numai formarea termenilor monolexicali derivați din substantive. Această parte tratează în detaliu derivatele cu sufixe, desinențe și prefixe și indică sufixele cele mai productive. Potrivit lui St. Keinis, majoritatea substantivelor derivate aflate în uz sunt formate cu sufixe; de exemplu, dicționarele menționate conțin aproximativ 5 000 de derivate formate prin mijloace proprii limbii lituaniene. La sfârșitul disertației sunt prezentate concluzii detaliate. 180 Aušra Rimkutė │ Lietuvių terminologijos disertacijos 1969 Kazimieras GAIVENIS. Termeni compuși în limba lituaniană contemporană. Disertație pentru obținerea titlului de candidat în științe filologice (Vilnius). K. Gaivenis analizează pe larg structura termenilor compuși lituanieni (tipurile, ordinea componentelor, transformările etc.), funcțiile semantice ale componentelor secundare, precum și modul de prezentare și definire a termenilor compuși în dicționarele terminologice. Exemplele au fost culese din dicționare terminologice publicate în anii postbelici și din lucrări științifice originale din diverse domenii. Disertația este alcătuită din patru capitole. Primul capitol tratează conceptul termenilor compuși, denumirea, proprietățile și relațiile acestuia cu alte categorii ale lexicologiei. Al doilea capitol examinează structura termenilor compuși. La sfârșitul capitolului sunt prezentate concluziile. Autorul scrie că trebuie considerați termeni compuși nu toți compușii de cuvinte incluși în dicționarele terminologice, ci numai cei ale căror componente principale sunt substantive. În limba lituaniană contemporană se folosesc mai ales termeni compuși alcătuiți din două componente, dintre care majoritatea sunt termeni compuși specifici. Al treilea capitol descrie funcțiile semantice ale componentelor secundare ale termenilor compuși. Ultimul capitol al disertației analizează modul în care termenii compuși sunt prezentați și explicați în dicționarele terminologice. Autorul subliniază că dicționarele terminologice trebuie să prezinte cât mai complet și mai exact întregul sistem al conceptelor terminologice dintr-un anumit domeniu științific. Prin urmare, în acestea trebuie incluse în mod rațional toate tipurile de termeni compuși și configurațiile lor gramaticale. 1983 Angelė KAULAKIENĖ. Calcuri în terminologia tehnică lituaniană contemporană. Disertație pentru obținerea titlului de candidat în științe filologice (Vilnius). Nicio terminologie dintr-un domeniu nou nu se poate lipsi de calcuri. Calchierea este un proces complex. Ea este legată de numeroase alte probleme teoretice ale terminologiei, de exemplu, de traducere, împrumut, formarea cuvintelor, polisemie, omonimie etc.; de aceea, studierea calchierii este utilă și relevantă nu numai pentru terminologie, ci și pentru limba comună în ansamblu. Disertația examinează calcurile din Dicționarul politehnic rus-lituanian (1959), Dicționarul termenilor tehnicii de calcul rus-lituanian-englez (1971) și Dicționarul termenilor de fizică (1979). Disertația cuprinde o prefață, patru părți, concluzii, șapte tabele, precum și listele surselor și bibliografiei și o anexă (registrul calc-urilor și al împrumuturilor). Prima parte este consacrată în principal problemelor teoretice ale calchierii pro- Terminologija | 2007 | 14 181 blemelor, de exemplu criteriilor prin care se stabilește că un termen este un calc, precum și evaluării calc-urilor și a calchierii etc. Calcurile sunt împărțite în categorii: calcuri de structură, semantice, frazeologice și compuse. Aceste categorii se împart în subcategorii. În partea a doua sunt studiate calcurile de structură, de exemplu: antslėgis, cf. rus. сверхдавление, engl. superpressure; nelaidininkas, cf. rus. непроводник, germ. Nichtleiter etc. Sunt analizate, de asemenea, cuvintele compuse folosite în fizică, care sunt calcuri, de exemplu: savi­vartis, cf. rus. самосвал; bangomatis, cf. rus. волномер, engl. wavemeter. În partea a treia sunt analizate calcurile semantice (numite și calcuri de sens), în care se împrumută sensul unui cuvânt, de exemplu: gervė, cf. rus. лебёдка (sensul împrumutat „dispozitiv cu ajutorul căruia se ridică sau se deplasează ceva”). Calcurile frazeologice și compuse sunt discutate în partea a patra, de exemplu, termenii folosiți în fizică baltasis triukšmas, cf. rus. белый шум, engl. white noise; aukštadažnis greitintuvas, cf. rus. высокочастотный ускоритель, germ. Hochfrequenzbeschleuniger. În opinia autoarei, calcurile apar atunci când în limba lituaniană comună și în dialecte nu există un cuvânt adecvat pentru denumirea conceptului necesar, precum și atunci când nu se folosește un termen împrumutat sau internațional. Sunt considerate calcuri complete acele termene a căror structură derivativă este nelituaniană și a căror motivație este împrumutată. Unele calcuri sunt normative, altele nenormative, de exemplu: nuriebinimas, cf. rus. обезжиривание, germ. Entfettung etc. 1993 Jonas KLIMAVIČIUS. Sistemul terminologiei ameliorării terenurilor.Disertație de doctorat în științe umaniste (Vilnius). Disertația analizează „nu atât microsistemele științifice ale conceptelor, cât microsistemele semantice lingvistice ale termenilor, și aceasta nu numai din punct de vedere terminologic, ci și lexicografic. Întrucât știința și aparatul ei conceptual sunt internaționale, iar o parte dintre concepte sunt denumite și prin cuvinte internaționale, analiza începe mai întâi cu aspectele diacronice — împrumutul și calchierea (împrumuturile și calcurile); apoi sunt examinate corespondențele și diferențele — transformările microsistemului determinate de particularitățile limbii materne”. Autorul subliniază că melioracija este la fel de veche ca agrikultūra, adică agricultura — începutul și temelia oricărei culturi. Cuvântul însuși este cu mult mai recent. Sunt discutate în detaliu originea și istoria melioracija, sinonimele și antonimele acesteia (degradacija, deterioracija, pejorizacija), precum și echivalentele din alte limbi (în special polionimia foarte bogată din engleză). În plus, sunt descriși termenii de hidrologie și din alte domenii legați de melioracija, originea și uzul lor. Sunt tratate separat și în detaliu tipurile de ameliorare agricolă a terenurilor: hid- 182 Aušra Rimkutė | Lietuvių terminologijos disertacijos ameliorare – desecare (și drenaj), irigare, învechit. irigație; agroameliorare și alte tipuri, sisteme și metode. În lucrare sunt formulate două concluzii mai generale: 1) caracterul sistemic al terminologiei și evoluția sa istorică generează contradicții între membrii vechi și noi ai sistemului, iar acestea determină schimbarea sistemului; 2) sistemele terminologice sunt influențate de schimbarea cuvintelor – împrumuturi, calcuri, creații lexicale noi. 2000 Albina AUKSORIŪTĖ. Lucrările terminologice ale lui Laurynas Ivinskis. Disertație de doctorat în științe umaniste (Vilnius). Autoarea analizează lucrările manuscrise și tipărite ale lui Laurynas Ivinskis (1810–1881), personalitate a mișcării lituanistice din Samogitia de la mijlocul secolului al XIX-lea, editor de calendare lituaniene și unul dintre creatorii termenilor lituanieni din științele naturii, în special din botanică; acestea cuprind peste 6 000 de termeni și nomeni. Sunt analizate în detaliu terminologia celei mai ample lucrări manuscrise a lui L. Ivinskis, Prigimtūmenė. Disertația este alcătuită din introducere, o parte de sinteză, două părți de analiză, concluzii, bibliografie și lista publicațiilor pe tema disertației. În introducere sunt definite scopul, metodele și structura lucrării, precum și obiectul cercetării. În prima parte, de sinteză, sunt discutate cercetările asupra lucrărilor lui L. Ivinskis, particularitățile terminologice și ortografice ale scrierilor sale și lucrările sale în limba polonă, care tratează aspecte ale limbii lituaniene. Sunt trecute în revistă lucrările tipărite (calendarele și lucrarea publicistică Pasauga) și manuscrise (Prigimtūmenė, Grybų atlasas, Būdo gydymo ligų žmonių ir gyvulių, ciorna, precum și fragmente păstrate din Lenkų–žemaičių kalbų žodynas, Rusų–lietuvių kalbų žodynas și Rusų–lietuvių–lotynų–lenkų kalbų žodynas), în care se utilizează numeroși termeni din medicina populară, medicina veterinară, agricultură, meșteșuguri, astronomie, geografie, botanică, mineralogie, zoologie și alte domenii. Tipurile de denumire folosite de L. Ivinskis pentru categoriile taxonomice și taxonii care le aparțin sunt analizate în partea a doua. Potrivit autoarei, atunci când propunea termeni pentru categoriile taxonomice, L. Ivinskis evita cuvintele împrumutate din latină sau din alte limbi și încerca să găsească un cuvânt lituanian aflat în uz ori să creeze el însuși unul nou (în locul termenilor klasė, triba, varietetas folosea nuodali, režtą, atmainą). În cele trei capitole ale ultimei părți sunt discutate modalitățile de denumire a conceptelor din Prigimtūmenė: terminologizarea cuvintelor comune, crearea de cuvinte noi și împrumutarea termenilor. Termenii din geografie, meteorologie și alte științe ale naturii, precum și denumirile genurilor de plante, pe care L. Ivinskis le-a obținut prin terminologizarea cuvintelor, sunt analizați în capitolul Terminologizarea cuvintelor comune, de exemplu: furtună, nor, Terminologija | 2007 | 14 183 wièsulas, wiètra; àuksas, juodžemis etc. Denumirile mineralelor și ale genurilor de ciuperci și plante sunt cercetate în capitolele Crearea de cuvinte noi și Împrumutarea termenilor. Formarea de cuvinte noi – una dintre principalele modalități prin care L. Ivinskis crea termeni – reprezintă peste o cincime din toate denumirile mineralelor din Prigimtūmenė și două cincimi din toate denumirile genurilor de ciuperci și plante. Derivatele create de L. Ivinskis sunt discutate în funcție de formantele derivaționale, iar creațiile lexicale compuse, în funcție de elementele lor constitutive. Peste două cincimi din toate denumirile genurilor de plante și ciuperci din Prigimtūmenė sunt termeni neclari. Termenii din științele naturii creați de L. Ivinskis nu sunt doar fapte interesante din istoria limbii, ci și o sursă pentru terminologia actuală, pe care botaniștii secolului al XX-lea au folosit-o la crearea și standardizarea nomenilor plantelor. 2001 Birutė BRIAUKIENĖ. Petras Avižonis și terminologia sa medicală lituaniană.Disertație de doctorat în științe umaniste (Kaunas). Prin metode descriptive și comparative sunt analizați termenii medicali ai lui Petras Avižonis (1875–1939), medic renumit de la începutul secolului al XX-lea, personalitate marcantă a științei, educației și culturii și autor al lucrării Lietuviškos gramatikėlės (1899). Obiectul disertației îl constituie aproximativ 5 000 de termeni colectați din lucrările științifice medicale ale lui P. Avižonis: Akių ligų vadovas, articolele sale din revista Medicina și altele (lista exactă a surselor termenilor este prezentată la sfârșitul lucrării). Capitolul de sinteză descrie cele mai importante etape ale vieții și activității lui P. Avižonis. Atenția se concentrează mai ales asupra originii și structurii termenilor medicali. În lucrare, termenul medical este înțeles ca un cuvânt sau o îmbinare stabilă de cuvinte care denumește un concept din știința medicală. Autoarea clasifică în trei grupuri, în funcție de origine, termenii medicali utilizați în scrierile lui P. Avižonis: 1) lituanieni (41% dintre termenii monolexicali și 19,7% dintre cei compuși), 2) hibrizi sau micști (0,5% dintre termenii monolexicali și 70,2% dintre cei compuși) și 3) nelituanieni, adică împrumuturi (58,5% dintre termenii monolexicali și 10,1% dintre cei compuși). P. Avižonis a folosit în cea mai mare măsură termeni medicali nelituanieni. Autoarea consideră că modalitățile de creare a termenilor medicali sunt terminologizarea cuvintelor comune, formarea termenilor prin mijloacele de derivare proprii limbii și împrumutarea termenilor. După structură, termenii utilizați în scrierile lui P. Avižonis sunt împărțiți în monolexicali și compuși. Termenii medicali sunt analizați și în funcție de relația dintre elementul principal și cele secundare. Un capitol este consacrat sinonimelor termenilor. Potrivit datelor cercetării autoarei, P. Avižonis însuși a creat și a propus spre folosire peste 200 de termeni medicali lituanieni. 184 Aušra Rimkutė │ Lietuvių terminologijos disertacijos 2005 Alvydas UMBRASAS. Terminologia juridică lituaniană între 1918 și 1940 (terminologia principalelor coduri). Disertație de doctorat în științe umaniste (Vilnius). Disertația examinează prin metoda descriptivă terminologia juridică folosită în Lituania între 1918 și 1940. În perioada cercetată au fost publicate numeroase lucrări juridice diverse. Au fost studiate cele mai importante patru coduri: codul penal, codul civil, precum și codurile de procedură penală și civilă. Întrucât fiecare dintre aceste coduri a fost tradus de mai multe ori din originalul rusesc în limba lituaniană, disertația evaluează raportul dintre terminologiile traducerilor aceluiași cod, stabilește diferențele dintre acestea și prezintă totodată evoluția termenilor. În total, au fost găsiți aproximativ 5 700 de termeni juridici diferiți. Aceștia sunt analizați din punctul de vedere al structurii, formării și originii, fiind examinată și sinonimia. Termenii juridici din coduri sunt trecuți în revistă și pe teme. Termenii juridici generali, termenii dreptului penal și civil și termenii dreptului procesual reprezintă aproximativ 80% din totalul termenilor. Termenii rămași (aproximativ 20%) aparțin altor ramuri ale dreptului: dreptul financiar, administrativ, al muncii și constituțional, precum și medicina legală, criminalistica etc. Lucrarea este alcătuită dintr-o introducere, trei părți, concluzii și liste de surse și de literatură. Introducerea prezintă situația terminologiei juridice în Lituania între 1918 și 1940 și trece în revistă sursele. Prima parte Clasificarea termenilor juridici în funcție de ramurile dreptului familiarizează cititorul cu conceptul de sistem juridic. Sunt delimitate terminologiile dreptului civil, penal, procesual, general, financiar, administrativ, ale medicinei legale, dreptului muncii, constituțional (de stat), comercial și internațional, ale criminalisticii și ale altor ramuri ale dreptului. A doua parte este consacrată exprimării termenilor juridici. A treia parte descrie diferențele dintre terminologiile codurilor. Autorul subliniază că anii 1918–1940 reprezintă o perioadă foarte importantă în istoria terminologiei juridice lituaniene, deoarece limba lituaniană a început să fie folosită în documentele juridice abia după proclamarea independenței. Irma ZELLER. Recunoașterea și prelucrarea automată a termenilor. Disertație de doctorat în științe umaniste (Kaunas). Disertația tratează lipsa termenilor, folosirea incorectă a acestora, când sensurile sunt confundate prin transferarea lor în contexte nepotrivite, și discută, de asemenea, cauzele și particularitățile divergențelor dintre terminologia prescriptivă și cea descriptivă. Obiectul cercetării îl constituie un posibil termen identificat automat într-un corpus cu ajutorul unor programe informatice speciale de recunoaștere a termenilor. Scopul este de a stabili metodele de recunoaștere automată a termenilor în text Terminologija | 2007 | 14 1 8 5 și posibilitățile acesteia, de a le testa și de a arăta în ce măsură sunt potrivite pentru limba lituaniană. I. Zeller a cercetat două corpusuri electronice închise, alcătuite din texte traduse din limba engleză. Corpusul în limba lituaniană, la fel ca cel în limba germană, cuprinde aceleași 1 695 de documente juridice și economice (regulamente, directive, decizii, concluzii), adoptate între 1962 și 2000 de Comisia Europeană și de Consiliul Uniunii Europene. Se încearcă evidențierea noilor abordări teoretice ale terminologiei și a metodologiei, particularităților și importanței unei activități practice de terminologie diferite de cele de până acum. Prin această lucrare, autoarea a demonstrat că metodele de recunoaștere automată a termenilor propuse de terminologia descriptivă pot fi aplicate și limbii lituaniene. Din punct de vedere teoretic, este evaluat materialul teoretic despre metodologia recunoașterii automate a termenilor și a validării lor ca termeni, care nu a fost publicat până acum în limba lituaniană. Disertația este alcătuită dintr-o introducere, patru părți, concluzii, o listă de literatură și două anexe. Prima parte, Evoluția terminologiei prescriptive și descriptive, trece în revistă situația terminologiei în secolul al XX-lea, precum și terminologia prescriptivă și cea descriptivă. A doua parte prezintă metodologia recunoașterii automate a termenilor, posibilitățile, metodele și mijloacele de recunoaștere și validare a termenilor. A treia parte descrie experimentul de recunoaștere automată a termenilor și analizează rezultatele acestuia. Ultima parte urmărește evaluarea și anticiparea beneficiilor unei asemenea recunoașteri și examinează posibilitățile aplicării practice a recunoașterii automate a termenilor în terminologia lituaniană. În urma experimentului de recunoaștere automată a termenilor în corpusurile de texte ale surselor menționate, autoarea concluzionează că recunoașterea automată a termenilor în texte, folosind programe specializate, este cu adevărat posibilă. 2006 Nijolė LITEVKIENĖ. Termeni anatomici compuși lituanieni și latini. Disertație de doctorat în științe umaniste (Kaunas). Sunt examinați termenii anatomici compuși (2 024 în lituaniană și 2 506 în latină), culeși din Atlasul de anatomie al lui T. Weston, pregătit și publicat la Londra în 1995, și din traducerea în limba lituaniană, completată de J. Tutkuvienė (1997), precum și din Dicționarul termenilor medicali (1980), Anatomia omului de S. Pavilonis (1984) și alte surse. Scopul disertației este de a analiza relațiile sintagmatice și paradigmatice dintre termenii anatomici compuși. Termenii anatomici lituanieni și latini formați din două sau mai multe cuvinte sunt analizați din perspectiva asemănărilor și a diferențelor. De asemenea, sunt examinate compusele anatomice lituaniene și latine 186 Aušra Rimkutė | Lietuvių terminologijos disertacijos frecvența structurilor termenilor anatomici și tendințele de utilizare; sunt sistematizate regularitățile variației componentelor termenilor lituanieni și latini. Disertația cuprinde cinci capitole. În introducere sunt prezentate obiectul lucrării, obiectivele, materialul cercetat, metodele, actualitatea și noutatea temei, utilitatea practică a lucrării, structura și întinderea acesteia, precum și lista publicațiilor. În al doilea capitol este prezentată limba latină ca limbă internațională a științei medicale, precum și etapele de elaborare a nomenclaturii anatomice. În al treilea capitol sunt prezentate aspectele de concordanță și deosebire dintre termenii anatomici lituanieni și latini cuprinzând între două și opt cuvinte, precum și grupurile lor structurale. În al patrulea capitol sunt analizați termenii anatomici compuși eponimici. În al cincilea capitol sunt sintetizate rezultatele cercetării teoretice efectuate. Analiza termenilor anatomici compuși lituanieni și latini realizată de N. Litevkienė completează cercetările asupra terminologiei medicale, evidențiază diferențele și asemănările dintre terminologiile latină și lituaniană, care determină tendințele de formare a termenilor în acest domeniu și care pot servi drept îndrumar la redactarea manualelor de anatomie și la elaborarea dicționarelor de termeni medicali și a atlaselor de anatomie. Primit la 13.11.2007 Aušra Rimkutė Lietuvių kalbos institutas P. Vileišio g. 5, LT-10308 Vilnius E. paštas [email protected] Terminologija | 2007 | 14 187