Лексикография и терминоведение

Lexicografie și terminologie СЕРГЕЙ ГРИНЕВ-ГРИНЕВИЧ Institutul Pedagogic Umanist din Moscova Universitatea din Białystok Creșterea semnificativă a interesului lingviștilor pentru problemele lexicografiei și terminologiei, observată în ultimii ani, face posibilă examinarea tendințelor contemporane ale dezvoltării și interacțiunii acestora. Interacțiunea a căpătat o amploare atât de mare, încât, la mijlocul anilor 1980, domeniul de intersecție dintre lexicografie și terminologie s-a constituit ca disciplină de sine stătătoare – lexicografie terminologică, lexicografie științifico-tehnică sau terminografie. Obiectul terminografiei îl constituie elaborarea metodologiei și a procedeelor concrete de alcătuire a dicționarelor de vocabular specializat, iar cele mai importante sarcini sunt elaborarea principiilor de clasificare a dicționarelor terminologice, definirea unor principii fundamentate științific pentru selectarea vocabularului specializat în vederea alcătuirii unor tipuri specifice de dicționare terminologice, precum și stabilirea unor principii unitare pentru descrierea (definirea, traducerea, atribuirea etc.) și prezentarea cât mai eficiente a vocabularului terminologic în dicționare specializate (Гринев 1995). Este bine cunoscut faptul că lexicografia este strâns legată de lexicologie, utilizând pe scară largă rezultatele cercetărilor lexicologice și, la rândul său, furnizând material pentru formularea și soluționarea problemelor de lexicologie. O legătură la fel de strânsă există între terminografie și terminologie – știința unităților lexicale specializate ale limbii. Multe dintre problemele cercetate de terminologi au apărut în practica elaborării dicționarelor terminologice, iar soluționarea lor influențează metodele de alcătuire a dicționarelor. Totodată, studierea oricărui domeniu al vocabularului specializat este în mod constant legată de terminografie. O parte dintre probleme – selecția, delimitarea 30 Сергей Гринев-Гриневич | Лексикография и терминоведение tipurilor distincte și determinarea sensurilor unităților lexicale specializate – sunt studiate atât în terminografie, cât și în terminologie. Există trei abordări privind locul terminografiei în sistemul științelor contemporane: ca ramură a lexicografiei (Герд 1986, Гринев 1986), ca ramură a terminologiei (Gaida 1990, Гринев 1993, Лейчик 2006) și ca știință de sine stătătoare (Гринев 1995); acestea însă nu îi influențează conținutul. Apărută ca ramură a lexicografiei, terminografia a fost întotdeauna apropiată de terminologie, deoarece probleme precum stabilirea sinonimiei, omonimiei și polisemei termenilor, definirea sensurilor termenilor și găsirea echivalentelor acestora în alte limbi sunt rezolvate în mod tradițional în cadrul terminologiei. De aceea, mulți terminologi consideră că terminologia constituie baza teoretică a terminografiei sau chiar tratează terminografia ca pe o ramură a terminologiei. În ultima vreme s-a conturat însă un ansamblu de probleme specifice terminografiei, ceea ce permite considerarea acesteia drept un domeniu de cunoaștere de sine stătător, situat la intersecția dintre lexicografie și terminologie. Premisele formării teoriei terminografiei au fost: – apariția conceptului de parametru lexicografic în cursul cercetărilor științifice legate de elaborarea tipologiei dicționarelor; – necesitatea sintetizării experienței acumulate în lucrările de creare a diferitelor tipuri de dicționare terminologice (explicative, de traducere, de informare etc.); – considerarea dicționarului terminologic drept un gen aparte de proză științifică și, în sfârșit, – automatizarea lucrărilor terminografice și problemele legate de crearea dicționarelor automate și a bazelor de date terminologice. În consecință, principalele direcții de dezvoltare a teoriei contemporane a terminografiei sunt: – crearea unei clasificări și tipologii fiabile a dicționarelor specializate, – inventarierea parametrilor terminografici, – analiza influenței concepției metodologice a dicționarului și a parametrilor săi individuali asupra calității și particularităților realizării acestuia, Terminologija | 2008 | 15 31 – cercetarea particularităților compoziției dicționarului de lexic specializat, – studierea modalităților de selectare și organizare a informațiilor terminologice în cadrul dicționarului, precum și a metodelor de reprezentare automată a datelor lexicografice și terminologice. O trecere în revistă a direcțiilor activității terminologice arată că dicționarul este unul dintre principalele mijloace de reprezentare și existență a lexicului specializat. Una dintre principalele direcții ale activității terminologice este inventarierea terminologiei, adică colectarea și descrierea tuturor termenilor dintr-un anumit domeniu al cunoașterii sau dintr-unul dintre subdomeniile sale. Aceasta poate fi o lucrare de sine stătătoare, al cărei rezultat este un dicționar terminologic descriptiv – un dicționar terminologic etimologic, istoric, dialectal, de frecvență, un dicționar de termeni-neologisme etc.; însă, adesea, inventarierea este o condiție prealabilă și o etapă a activității de ordonare a terminologiei, iar atunci rezultatul ei este o listă de termeni – o culegere de termeni ordonată după un anumit criteriu, de exemplu alfabetic sau tematic. În cazul în care abaterile de la înțelegerea univocă a termenului sunt inadmisibile (în domeniul producției, comerțului etc.), rezultatul ordonării este un standard terminologic, obligatoriu pentru specialiști. Dacă însă norme excesiv de stricte pot împiedica dezvoltarea gândirii științifice, rezultatul ordonării este o culegere de termeni recomandați. Standardele terminologice și culegerile de termeni recomandați sunt varietăți ale dicționarelor terminologice explicative. Pentru compararea și ordonarea terminologiilor între limbi se alcătuiesc dicționare terminologice bilingve. Pentru perfecționarea terminologiilor și crearea de termeni noi se alcătuiesc dicționare de elemente terminologice. Dicționarele terminologice sunt utilizate și în activități precum redactarea terminologică (evaluarea corectitudinii folosirii termenilor și înlocuirea termenilor nepotriviți cu forme recomandate și standardizate), serviciile de informare terminologică și instruirea terminologică 32 Сергей Гринев-Гриневич | Лексикография и терминоведение (pregătirea specialiștilor și instruirea lor în lexicul specializat străin), în acest scop fiind folosite dicționare terminologice didactice. În asigurarea lingvistică a sistemelor computerizate de informare, gestionare și proiectare, precum și a sistemelor inteligente, un loc central îl ocupă dicționarele terminologice informaționale (tezaure, clasificatoare etc.). Astfel, dicționarele de lexic specializat sunt rezultatul sau instrumentul practic al aproape tuturor principalelor tipuri de activitate terminologică. De aceea, rolul dicționarelor specializate crește constant, domeniile lor de aplicare se extind, iar numărul lor sporește. În anii 1980, în URSS au fost create peste două mii de standarde terminologice și au fost utilizate peste 25 de mii de documente normative, care conțineau peste 200 de mii de termeni (Волкова, Сафонкина 1988); au fost elaborate peste 400 de dicționare informaționale de descriptori, câteva sute de rubricatoare și clasificatoare, precum și un număr mare de dicționare terminologice didactice (Гринев 1988). În prezent, în Rusia se utilizează 792 de standarde terminologice, 22 368 de standarde pentru produse, procese tehnologice și servicii, care conțin o secțiune „Termeni și definiții”, precum și 1122 de standarde pentru produse care includ anexe terminologice. În examinarea problemelor actuale privind crearea și utilizarea diferitelor tipuri de dicționare de lexic specializat, trebuie remarcată, în primul rând, apariția, alături de direcțiile tradiționale, a unui șir de noi direcții de activitate. Problemele calității dicționarelor, ale metodelor de verificare și de îmbunătățire a calității sunt legate, înainte de toate, de aplicarea abordării sistemice oriunde este posibil. La alcătuirea unui dicționar, cea mai mare parte a muncii se desfășoară la nivel semantic: în dicționarele explicative – definirea termenilor, în dicționarele bilingve – selectarea echivalentelor din alte limbi, în dicționarele didactice – ambele operațiuni, iar în dicționarele informaționale – stabilirea contextului semantic al termenului. În toate aceste cazuri trebuie luat în considerare caracterul sistemic al lexicului specializat. Problema manifestării caracterului sistemic în lexicul specializat, în primul rând în lexicul terminologic, este una dintre cele mai complexe probleme ale terminologiei și terminografiei. Acest lucru se datorează, înainte de toate, caracterului multiplu și complex al sistemicității în acest domeniu lexical. Terminologija | 2008 | 15 3 3 Devine necesar să vorbim despre trei niveluri de sistemicitate observate în domeniul lexicului de specialitate: – sistemicitatea lexicală laxă, pe care termenii o au ca unități ale lexicului limbii; – sistemicitatea specializată laxă, pe care termenii o au ca unități ale lexicului de specialitate al limbii, reflectând relațiile sistemice dintre conceptele unui domeniu specializat al cunoașterii, și, în sfârșit, – sistematicitatea strictă propriu-zisă, proprie unor terminologii care au fost sistematizate și ordonate. În aceste condiții, abordarea sistemică dobândește o importanță deosebită în terminografie. În prezent, sistematizarea preliminară a termenilor este obligatorie la elaborarea atât a dicționarelor explicative informative, cât și a celor normative. În același timp, absența acesteia în pregătirea unor dicționare precum cele de traducere, didactice și explicative nenormative duce la o scădere semnificativă a calității acestor dicționare (imprecizii ale definițiilor, erori în alegerea echivalentelor din alte limbi, prezentare incompletă a lexicului, orientare spre memorarea mecanică, ceea ce reduce eficiența însușirii lexicului din alte limbi etc.). Trebuie remarcat că sistematizarea termenilor nu sporește, ci reduce volumul de muncă necesar pregătirii unui dicționar. În etapa de selectare a lexicului și de pregătire a listei de cuvinte, sistematizarea permite stabilirea gradului de acoperire și de reflectare a anumitor straturi tematice ale lexicului de specialitate, definirea limitelor clare ale dicționarului prin eliminarea termenilor întâmplători, care nu aparțin tematicii acestuia, și identificarea sinonimelor posibile și a lacunelor lexicale, asigurând astfel caracterul complet al dicționarului. De exemplu, la elaborarea celei de-a doua ediții a Dicționarului enciclopedic al termenilor medicali (prima ediție a apărut în 1982–84), lista de cuvinte, organizată pe 60 de domenii tematice, a fost supusă sistematizării. În urma acestui proces, a fost identificat un număr mare de termeni omiși (până la 10 mii), precum și încadrarea tematică incorectă a multor termeni (în unele domenii, până la 15–20% din lexic era alcătuit din termeni aparținând altor teme). În mai multe cazuri au fost identificate variante duble, prezentate în prima ediție ca articole independente, cu definiții practic identice (de exemplu, captatoare de gaze și instalații de purificare a gazelor, biocomandă și comandă 34 Сергей Гринев-Гриневич | Лексикография и терминоведение biologică, epiteliom și tumoră epitelială). Aceste deficiențe au apărut în pofida muncii de zece ani a unui colectiv numeros la pregătirea dicționarului, din cauza principiului alfabetic adoptat pentru alcătuirea listelor tematice de cuvinte, iar sistematizarea a permis scoaterea lor la iveală fără eforturi mari. Astfel, sistematizarea facilitează considerabil selectarea lexicului de specialitate, reduce influența factorilor subiectivi în alegere și oferă posibilitatea autocontrolului în activitate. În etapa de alcătuire a indexului principal al dicționarului, sistematizarea termenilor și a conceptelor reflectate de aceștia facilitează considerabil elaborarea și precizarea definițiilor — definiții științifice ale termenilor — deoarece, cu ajutorul ei, sunt reprezentate clar atât termenii generici imediat superiori, cât și termenii subordonați; compararea cu aceștia permite identificarea trăsăturilor distinctive necesare, care trebuie incluse în definiție. Este oportună aplicarea acestui principiu și în lexicografia generală: „pentru a evita inconsecvențele din dicționar, lexicograful trebuie să lucreze nu cu o listă alfabetică de cuvinte, ci cu anumite grupări lexicale ale acestora în cadrul diferitelor părți de vorbire. Numai pe această cale se pot obține unitatea în delimitarea sensurilor, uniformitatea explicațiilor, procedee coerente de prezentare a frazeologismelor și a exemplelor, consecvența și uniformitatea caracterizărilor stilistice... În procesul de prelucrare a articolelor de dicționar, însăși organizarea sistemică a materialului, selecția cuvintelor și vecinătatea lor vor garanta soluții uniforme și coerente, eliminarea erorilor, omisiunilor și inconsecvențelor” (Șvedova 1981). Sistematizarea termenilor permite și alegerea, dintre sinonime, a termenului cu forma cea mai potrivită ca termen principal sau, în orice caz, efectuarea acestei alegeri în deplină cunoștință de cauză; în schimb, în absența unei asemenea sistematizări, în dicționarele explicative se pot întâlni adesea termeni sinonimici prezentați în articole separate, fără nicio legătură între ei. În dicționarele de traducere, prezentarea sistematizată a terminologiilor comparate, aparținând unor limbi diferite, permite alegerea unor echivalente mai potrivite, mai puțin ocazionale, restrângerea gamei echivalentelor de traducere și sporirea fiabilității acestora. În traducerea dicționarelor explicative din alte limbi, practică frecventă în cursul pregătirii- Terminologija | 2008 | 15 3 5 în dicționarele de traducere, se preiau și toate erorile și reprezentările subiective ale autorilor dicționarelor de limbă străină, ceea ce reduce fiabilitatea dicționarului de traducere. Sistematicitatea dicționarului de traducere trebuie asigurată încă din etapa alcătuirii listei de cuvinte, pentru a include toți termenii necesari ai domeniului-sursă și a evita influența sistemului terminologic al limbii-țintă. Desigur, sistemul de termeni se stabilește cel mai sigur atunci când sunt comparate și definițiile termenilor; de aceea, ar fi extrem de util să se alcătuiască de la bun început două tipuri de dicționare pentru aceeași tematică — unul de traducere și unul explicativ — ceea ce ar permite îmbunătățirea calității acestor dicționare (în special a sistematicității și a delimitării sensurilor termenilor din dicționarul de traducere) și asigurarea compatibilității și coerenței lor. Trebuie adăugat că sistematizarea termenilor care alcătuiesc corpusul dicționarului facilitează considerabil stabilirea trimiterilor reciproce. În plus, sistematizarea permite crearea unor dicționare de mari dimensiuni prin repartizarea diferitelor secțiuni tematice între mai mulți autori, ținând seama de specializarea și calificarea acestora, ceea ce facilitează, de asemenea, pregătirea dicționarului și contribuie la creșterea calității sale. Sistematizarea capătă o importanță deosebită în definirea și explicarea sensurilor termenilor din dicționarele de specialitate, unde ajută nu numai la evitarea celor mai răspândite greșeli (întâlnite practic la fiecare pagină a dicționarelor contemporane), ci și la economisirea efortului prin simplificarea alegerii trăsăturilor esențiale ale fiecărui termen, precum și a echivalentelor străine ale termenilor. În ultimul timp, sfera de utilizare a dicționarelor s-a extins. Odată cu creșterea, începând din anii 1990, a interesului lingvisticii contemporane pentru problemele culturii umane și ale dezvoltării cunoașterii, s-au deschis noi posibilități de utilizare a dicționarelor istorice. Dezvoltarea terminologiei istorice ca disciplină științifică autonomă a făcut posibilă studierea, pe baza acestora, a apariției și dezvoltării terminologiilor și, prin urmare, a apariției și dezvoltării cunoștințelor de specialitate. S-a dovedit posibilă folosirea dicționarelor de sinonime pentru colectarea materialului lexical și determinarea 36 Сергей Гринев-Гриневич | Лексикография и терминоведение granițelor câmpurilor semantice. A fost creată și testată o metodologie specială, care permite identificarea celor mai tipice puncte forte și neajunsuri ale dicționarelor contemporane de sinonime. Analiza proceselor de formare și dezvoltare a câmpurilor semantice, de la vocabularul general la prototerminologii și terminologii contemporane, permite reconstituirea formării reprezentărilor, cunoștințelor și mentalității contemporane a omului. Compararea dicționarelor contemporane de sinonime din diferite limbi a evidențiat diferențe considerabile în modul lor de alcătuire. În timp ce majoritatea dicționarelor englezești, cu toate neajunsurile lor, oferă informații relativ complete despre resursele lexicale ale limbii engleze, chiar și cele mai bune dicționare poloneze suferă de caracterul incomplet și inconsecvent al informațiilor prezentate.1 Cea mai slabă calitate se observă la dicționarele rusești; de exemplu, articolul monarh în Dicționarul de sinonime al limbii ruse 3. E. Alexandrova (M., Russkii yazyk, 2003) conține, pe lângă sinonimul suveran, perifraze descriptive precum persoană augustă, persoană încoronată, Majestatea Sa, cuvinte învechite și deja nefolosite, precum purtător de coroană, purtător de purpură și unsul Domnului, dar nu include cuvintele rege, țar, împărat, care ar trebui să se afle acolo și care lipsesc, de fapt, cu totul din dicționar. Lipsesc multe cuvinte uzuale, în timp ce abundă cuvintele argotice și învechite, ceea ce creează o imagine distorsionată a limbii ruse, ca fiind săracă în comparație cu engleza. Odată cu dezvoltarea terminologiei, se schimbă perspectiva asupra raportului dintre vocabularul general și cel de specialitate. Acesta apare doar ca o abordare funcțională, în conformitate cu binecunoscuta formulă a lui G. O. Vinokur: „Termenii nu sunt cuvinte speciale, ci doar cuvinte folosite într-o funcție specială”. Numeroasele cercetări privind particularitățile formării terminologiilor au permis identificarea perioadei inițiale în care acestea se desprind din vocabularul general sub forma prototerminologiilor. În acest context, devine posibilă folosirea dicționarelor obișnuite istorice ca instrument de cercetare și reconstituire a evoluției nu doar a terminologiilor, ci și a reprezentărilor naționale și generale ale omului. Sensurile multor cuvinte din perioada englezei vechi sunt, de asemenea, extrem de largi — cuvântul witînsemna înțelegere; sens; conștiință; spirit; rațiune; cuvântul tūn avea sensurile loc împrejmuit; moșie; sat; Terminologija | 2008 | 15 3 7 oraș (cf. în limba rusă grădină de zarzavat și oraș); cuvântul wiht – creație; ființă; persoană; lucru; bucățică. Inițial, cuvântul apple (măr) însemna și orice fruct, fapt reflectat în lexicul mai multor limbi – germ. Apfelsine (portocală – lit. măr chinezesc), it. pomo d'oro (roșie – lit. măr de aur), fr. pommes de terre (cartofi – lit. mere de pământ). Acest lucru se explică prin faptul că mărul a fost primul fruct descoperit de om, iar ulterior fiecare fruct sau legumă era perceput(ă) ca un măr, fiind apoi diferențiat(ă) și primind denumiri noi. Astfel de fapte pot fi folosite pentru a determina succesiunea descoperirii și însușirii de către om a diferitelor obiecte și activități, în lipsa altor mărturii. Toți cercetătorii atrag atenția asupra extinderii excesive a volumului semantic al multor cuvinte din limbile vechi. Acest fenomen a fost numit în antropolingvistică sincretism semantic. Pentru o examinare preliminară a acestui fenomen în engleza veche, am folosit dicționarul inclus în anexa la Crestomația de istorie a limbii engleze (Ivanova 1973). Una dintre trăsăturile remarcabile ale cuvintelor din engleza veche s-a dovedit a fi varietatea sensurilor care alcătuiesc structura lor semantică, de exemplu: ambyr – provenind; asemănător sau egal; frumos, favorabil; beodan – a cere, a invita, a porunci, a anunța, a propune, a da; bliþ – bucuros, vesel, tandru, bun, drăguț, liniștit; brucan – a folosi, a se bucura de, a mânca, a angaja; ceap – vite; vânzare, tranzacție, afacere, piață; spēd – viteză, succes, noroc, mijloace, proprietate. În multe cazuri, sensul unui cuvânt anglo-saxon cuprinde numeroase noțiuni moderne, de exemplu: ārædan – a se consulta, a avea grijă, a determina, a interpreta, a ghici; cynn – soi, tip, rasă, familie, națiune; cræft – putere, forță, artă, pricepere, profesie, cunoaștere, viclenie, navă; ellen – forță, energie, curaj; feoh – vite, bani, valoare, onorariu, recompensă, proprietate; 38 Сергей Гринев-Гриневич | Лексикография и терминоведение lār – învățare, instruire, doctrină, știință, principiu; rūn – șoaptă, taină, secret, literă. O altă trăsătură interesantă a sensurilor cuvintelor vechi este asocierea unor componente puțin compatibile din perspectiva modernă. De exemplu, cuvântul feolah are următoarele sensuri: a despica, a înfige, a se lipi, a ajunge, a veni, a trece; dreorig – însângerat, mâhnit, îndurerat, crud, rănit; pēd – succes, noroc, bogăție, putere, viteză; cofa – peșteră, cameră, depozit; duguð – maturitate bărbătească, mulțime, glorie, putere, avantaj, prosperitate. Adesea, asemenea sensuri nu pot fi diferențiate nici măcar în context și nu este exclus ca aici să fie vorba despre un sens larg, care reunește într-un întreg inseparabil concepte diferite pentru cititorul modern. Uneori, sensul unui cuvânt vechi include componente direct opuse; de exemplu, cuvântul dreogan însemna „a lucra, a face, a suferi, a se bucura”; dwellan – „a îndepărta” și „a rămâne”; gretan – „a întâmpina” și „a conduce la plecare”. În prezent, având în vedere interesul lingvisticii pentru aspectele lingvistice ale psihologiei și culturii umane, dicționarul poate fi considerat un mijloc de exprimare lexicală a imaginii lingvistice asupra lumii. Această particularitate a dicționarelor poate fi observată cu ușurință în cele mai vechi dicționare, când scrierea nu era fonetică, iar dicționarele erau alcătuite pe principii tematice (exemple: Sumer, Egipt, China). În cercetarea dicționarelor normative, trebuie acordată atenție problemei definirii domeniului de toleranță (stabilirii marjelor admise) pentru variațiile formale și problemei unor soluții fiabile (care să nu permită paronimia). Este insuficient cercetată problema utilizării dicționarelor dialectelor profesionale și regionale și a metadialectelor pentru a distinge conceptele divergente. În domeniul dicționarelor terminologice explicative, se impune elaborarea unei metodologii de evaluare și verificare a calității acestora. Terminologija | 2008 | 15 3 9 În ceea ce privește dicționarele didactice și problemele creării lor, principiul sistematic de organizare a materialului este extrem de util, deși încă nu este aplicat aici cu suficientă consecvență. Clasificarea cuvintelor în grupuri tematice contribuie nu numai la gruparea rațională a cuvintelor cu sensuri apropiate, ci și la identificarea legăturilor interne dintre structura modelului din care face parte cuvântul respectiv și conținutul său lexical. Organizarea tematică a vocabularului le permite cursanților să studieze anumite secțiuni ale dicționarului pe măsură ce parcurg materialul și le oferă posibilitatea de a alege mijloacele lexicale necesare pentru formularea unui enunț pe o anumită temă. Există informații potrivit cărora, în secolul trecut, dicționarele tematice erau folosite și ca manuale pentru specialitatea corespunzătoare (Opitz 1983). Acest mod de organizare a vocabularului corespunde particularităților de vârstă ale cursanților (memorare motivată logic), permite împărțirea vocabularului în teme care pot fi corelate cu temele cursurilor de specialitate corespunzătoare și, în cele din urmă, permite ilustrarea clară a legăturilor semantice și derivativ-lexicale dintre termeni. Pentru a facilita căutarea termenilor nu numai după criterii de conținut, ci și după criterii formale, se poate prevedea un indice alfabetic auxiliar. Problema îmbunătățirii calității dicționarelor bilingve și a utilizării lor în cercetările contrastive asupra limbilor poate fi legată de aplicarea metodei retroversiunii. Traducerea corectă a termenilor dintr-o limbă străină determină în mare măsură calitatea traducerii, astfel că multe depind de calitatea dicționarelor bilingve. Dacă în dicționarul bilingv fiecărui termen din limba străină i-ar corespunde un singur echivalent, sarcina traducătorului s-ar simplifica considerabil și, totodată, s-ar face un pas uriaș în dezvoltarea sistemelor industriale de traducere automată. Studierea dicționarelor bilingve contemporane arată însă că problema stabilirii unor corespondențe stricte între termenii din diferite limbi este încă departe de a fi rezolvată. Echivalența traducerii termenilor din dicționare poate fi determinată cu ajutorul metodei retroversiunii elaborate de noi. Datele din dicționarele bilingve suficient de cuprinzătoare permit identificarea specificului terminologiilor naționale, deși, se pare, nu 40 Сергей Гринев-Гриневич | Лексикография и терминоведение în întregime. Se poate presupune că o serie de retroversiuni succesive permite formarea unei idei despre semantica chiar și a unei limbi necunoscute, pe baza componenței și orientării echivalențelor de traducere, deși această ipoteză trebuie verificată experimental. Studierea în continuare a particularităților dezvoltării semanticii echivalențelor de traducere în cursul retroversiunilor succesive ale termenilor va contribui la stabilirea unor criterii formale pentru abaterile semantice din traducerea termenilor, precum și la precizarea limitelor polisemicii și omonimiei, la delimitarea sinonimelor totale de cele parțiale și a sinonimiei de hiponimie. Conform datelor noastre preliminare, sunt suficiente două cicluri complete pentru identificarea variantelor neechivalente de traducere a termenilor. Identificarea și eliminarea variantelor de traducere inexacte și redundante vor contribui, fără îndoială, la îmbunătățirea calității dicționarelor terminologice bilingve și vor crea condiții mai favorabile pentru implementarea unor sisteme de traducere automată de calitate. Datele privind specificul sistemelor lexicale naționale vor permite inițierea cercetărilor asupra căilor și cauzelor divergenței sistemelor naționale de reprezentări (a se compara cuvintele позор, урод, черствый în limbile slave), vor permite, eventual, stabilirea anumitor tendințe manifestate în dezvoltarea divergentă a sistemelor naționale de gândire și extrapolarea lor în viitor, precum și identificarea elementelor comune și specifice din dezvoltarea sistemelor umane de reprezentare a cunoștințelor, aspect important pentru cercetarea cunoașterii științifice și dezvoltarea sistemelor de inteligență artificială. ЛИТЕРАТУРА Волкова И. Н., Сафонкина С. А. 1988: Автоматизированные методы подготовки словарей и указателей стандартизованных терминов. – Научно-техническая терминология. Вып. 8, 1–9. Герд А. С. 1986: Основы научно-технической лексикографии, Ленинград. Гринев С. В. 1986: Введение в терминологическую лексикографию (учебное пособие), МГУ, Москва. Гринев С. В. 1988: Основные направления развития терминологического обучения в СССР. – Научно-техническая терминология. Вып. 7, 4–8. Гринев С. В. 1993: Введение в терминоведение, МГУ, Москва. Гринев С. В. 1995: Введение в терминографию, Москва. Лейчик В. М. 2006: Терминоведение: предмет, методы, структура. Изд. 2-е, испр. и доп., Москва. Шведова Н. Ю. 1981: Однотомный толковый словарь (специфика жанра и некоторые перспективы дальнейшей работы). – Русский язык. Проблемы художественной речи. Лексикология и лексикография, Москва, 166–179. Gaida S. 1990: Wprowadzenie do teorii terminu, Opole. Opitz K. 1983: Special Purpose Lexicography: Dictionaries for Technical Use. – Lexicography: Principles and Practice, – London, 163–180. Terminologija | 2008 | 15 4 1 LEKSIKOGRAFIJA IR TERMINOLOGIJOS MOKSLAS Straipsnyje aptariamos naujos neseniai leksikografijos ir terminologijos sandūroje susiformavusios mokslinės disciplinos – terminografijos – tyrinėjimo kryptys. Žodynas yra pagrindinė specialiosios leksikos pateikimo ir gyvavimo priemonė, terminų žodynų kūrimas ir tobulinimas – tai įvairios terminologinės veiklos rezultatas. Pabrėžiama sisteminio požiūrio nauda sudarant įvairių tipų žodynus. Supažindinama su istorinių ir sinonimų žodynų naudojimu atliekant terminologinius ir žmonių mąstysenos evoliucijos tyrimus. Siūlomas reversinis verčiamųjų žodynų kokybės įvertinimo metodas. LEXICOGRAPHY AND TERMINOLOGY SCIENCE New trends in investigating common ground of lexicography and terminology science where a new scientific discipline – terminography was formed lately are discussed. Dictionary serves as the main means of presentation and existence of special vocabulary, various types of terminological work resulting in elaborating terminological dictionaries. Benefits of systemic approach to compiling various types of dictionaries are presented. New applications of historic dictionaries and dictionaries of synonyms in terminological research and investigation of evolution of human mentality are introduced. Using the reversibility method in appraising quality of translation dictionaries is suggested. Gauta 2008-11-23 Сергей Гринев-Гриневич Университет г. Белостока Waska 4, m. 20, Bialystok, 15-481, Poland E-mail: [email protected] 4 2 Сергей Гринев-Гриневич | Лексикография и терминоведение