Kazimieras Gaivenis – lietuvių kalbos puoselėtojas

Kazimieras Gaivenis – un promotor al limbii lituaniene RASUOLĖ VLADARSKIENĖ Vilniaus Gedimino technikos universitetas CUVINTE-CHEIE: lexic, terminologie, normarea limbii, diseminarea recomandărilor lingvistice Kazimieras Gaivenis a intrat în istoria lingvisticii lituaniene ca unul dintre cei mai renumiți terminologi lituanieni. De acest lingvist sunt legate consolidarea terminologiei lituaniene în a doua jumătate a secolului al XX-lea, elaborarea dicționarelor de termeni și chestiunile privind standardizarea termenilor; astfel este prezentat atât în Visuotinėje lietuvių enciklopedijoje (VLE VI), cât și în Lietuvių kalbos enciklopedijoje (LKE 2008: 180), precum și în Lietuvių kalbos tyrinėjimo istorijoje a lui Algirdas Sabaliauskas (2012: 233–235) și în alte publicații. Acest domeniu de activitate a fost cel mai important pentru el și aici a realizat cele mai multe. Bibliografia lui K. Gaivenis, publicată în 2003 (KG 2003), cuprinde numeroasele sale lucrări și mărturisește atât diversitatea preocupărilor acestui lingvist, cât și caracterul lor consecvent. Toate lucrările sale se învârteau în jurul terminologiei și al domeniilor conexe: lexicul, sintaxa, accentuarea și pronunția, onomastica, limbajul științific și cel administrativ, traducerea. Atât când reflecta asupra problemelor teoretice ale terminologiei, cât și asupra aspectelor practice ale standardizării termenilor, K. Gaivenis era, înainte de toate, un promotor al limbii lituaniene. Articolul analizează activitatea acestui terminolog în domeniul normării, educării și cultivării limbii lituaniene. K. Gaivenis a fost un s l u j i t o r a s i d u u a l c u l t u r i i l i m b i i. Și nu doar pentru că a scris aproximativ 60 de articole pentru publicația Kalbos kultūros, a contribuit la pregătirea publicației și a fost multă vreme membru al colegiului său editorial. Cultura limbii l-a preocupat pe K. Gaivenis neîncetat; și-a dedicat întreaga viață acestui scop: ca limba să fie cât mai cultivată, iar oamenii să cunoască posibilitățile pe care le oferă limba și să știe să le folosească în mod adecvat. Pentru el contau nu numai corectitudinea limbii lituaniene și formarea corectă a termenilor, ci și expresivitatea, atractivitatea și precizia limbii, claritatea, precum și însușirile ei estetice și etice – eticheta lingvistică. Terminologija | 2014 | 21 209 De la caietul 36 la caietul 74 (1979–2001), adică timp de 23 de ani, K. Gaivenis a fost membru al colegiului editorial al revistei Kalbos kultūra. În acea perioadă, scopul și misiunea publicației erau perfecționarea și îmbunătățirea limbii materne, astfel încât aceasta să poată răspunde cât mai bine nevoilor societății. Kalbos kultūra a stabilit și a consolidat direcțiile normării limbii lituaniene standard în anii postbelici și caracterul activității de cultivare a limbii. A fost prima publicație periodică apărută în Lituania postbelică și dedicată practicii lingvistice. Caracterul articolelor era determinat de una dintre cele mai importante sarcini ale revistei Kalbos kultūra din acea vreme – oferirea de consultanță lingvistică publicului într-o formă cât mai populară, accesibilă și inteligibilă (Kniūkšta 2002). Ideile promovate de colaboratorii și autorii acestei publicații îi erau pe plac lui K. Gaivenis și, de aceea, participa cu plăcere la activitățile de cultivare a limbii. Prima sa publicație în Kalbos kultūroje a fost articolul „Inexactități în folosirea construcțiilor participiale nominative”, publicat în al patrulea caiet, în 1963; acesta a fost unul dintre primele sale articole. În următorul, al cincilea caiet, au apărut deja două articole semnate de el, iar apoi a publicat în fiecare an câteva articole, timp de treizeci de ani, până când, în 1994, a început să apară o revistă separată de terminologie. Cele mai multe dintre articolele lingvistului (peste 33), publicate în Kalbos kultūroje, erau, firește, dedicate terminologiei: aici aborda probleme generale de terminologie și chestiuni practice privind structura termenilor complecși, corectitudinea denumirilor și traducerea termenilor. Totuși, K. Gaivenis nu s-a limitat la terminologie. În aceeași măsură, activitatea sa de cultivator al limbii nu s-a limitat la revista Kalbos kultūros. El a scris despre limbă nu numai în reviste de lingvistică și de practică lingvistică, ci și în alte publicații destinate unor categorii foarte variate de cititori: publicații generaliste Vakarinės naujienos, Lietuvos rytas, Nemuno kraštas, Gimtasis kraštas, Kalba Vilnius, Tarybinė moteris, Moteris, Tarybų darbas, Laikas ir įvykiai și ziarul din districtul său natal, Utena; publicații profesionale Žemės ūkis, Kooperatininkas, Savininkas, Tarybinė mokykla, Bibliotekų darbas, Statyba ir architektūra, Sportas, Mūsų gamta, Mūsų sodai, Sveikatos apsauga, Lietuvos fizikos rinkinys, Fizikų žinios; publicații culturale Literatūra ir menas, Kultūros barai, Pergalė; publicații pentru cei interesați de știință Mokslas ir gyvenimas, Mokslas ir technika, Už tarybinį mokslą (Kaunas), Mokslo Lietuva; publicații destinate elevilor Lietuvos pionierius, Moksleivis. Această multitudine și diversitate de publicații arată că, prin întreaga sa activitate, K. Gaivenis s-a străduit să contribuie cât mai mult la educarea publicului și la cultivarea simțului său lingvistic 210 Rasuolė Vladarskienė | Kazimieras Gaivenis – lietuvių kalbos puoselėtojas educației, de aceea urmărea ca mesajul său să ajungă cât mai departe, la cât mai mulți oameni din profesii diverse și să aibă asupra lor un impact cât mai mare. Trebuie menționate câteva aspecte care ies în evidență atunci când răsfoim lucrările scrise de K. Gaivenis, în care sunt formulate recomandări lingvistice. După cum s-a menționat, lingvistul a scris mai ales despre terminologie și despre sistematizarea termenilor, în primul rând despre aspectele pe care le considera importante la vremea respectivă; o bună parte dintre articolele sale au apărut ca răspuns la solicitări de clarificare a unor nelămuriri. Până în 1995, Institutul de Limbă și Literatură Lituaniană (din 1990 – Institutul Limbii Lituaniene), înainte ca angajații Comisiei de Stat pentru Limba Lituaniană să înceapă să ofere consultanță publicului, acorda telefonic instituțiilor și persoanelor consultații lingvistice. Se solicitau foarte des lămuriri privind termenii, astfel că terminologii Institutului au avut într-adevăr mult de lucru în plus. K. Gaivenis le oferea cu plăcere sfaturi privind corectitudinea termenilor atât celor care solicitau consultații, cât și colegilor mai tineri. K. Gaivenis a analizat nu numai problemele terminologiei, ci și alte probleme lexicale. Având un simț lingvistic excelent, lingvistul atrăgea atenția publicului asupra unor fenomene lexicale aparte, care l-ar putea induce în eroare și ar putea dăuna culturii limbii. De pildă, într-un articol avertizează asupra cuvintelor înșelătoare – paronimele, care denumesc lucruri cu totul diferite, dar sună foarte asemănător. Astfel de cuvinte îi induc în eroare nu numai pe elevi, ci și pe angajații experimentați ai presei; el atrage atenția asupra sintagmei šokti pasiutišką sambo, deoarece sambo este un tip de autoapărare, și o corectează în šokti pasiutišką sambą; recomandă să nu se confunde sensurile cuvintelor afektas ir efektas, kompanija ir kampanija (Gaivenis 1980). Lingvistul era atras de curiozitățile lexicale și și-a împărtășit cu cititorii observațiile despre diversitatea cuvintelor în cărticica Margas žodžių pasaulis; despre varietatea cuvintelor scria: „[C]uvintele pot fi viclene și înșelătoare. Alături de cuvintele clare și univoce, în limbă trăiesc sute și sute de cuvinte care induc în eroare prin asociație. Uneori sunt interesante, iar alteori – dureros de instructive” (Gaivenis 1987a: 79). Tocmai înșelătoria acestor cuvinte o dezvăluia utilizatorilor limbii și îi învăța cum să nu cadă în capcana cuvintelor. K. Gaivenis a acordat o atenție deosebită exactității traducerilor; în articolul „Câteva inexactități lexicale în traducerile de proză” s-a arătat indignat de termenii de botanică și zoologie aleși necorespunzător chiar și de traducători experimentați. A dat un exemplu din traducerea nuvelei lui I. Bunin Mitios meilė: „viespi catifelate, negre și roșii, scormoneau cu grijă prin flori... Viespile sunt vărgate ca zebrele și nici nu scormonesc deloc prin flori. Aruncând o privire asupra originalului, Terminologija | 2014 | 21 211 devine limpede că era vorba de имели, iar traducerea trebuia să fie samanės sau kamanės.” Mai departe, în acest articol sunt criticate argumentat și alte traduceri inexacte ale termenilor; traducătorilor li se recomandă să țină seama de terminologia și nomenclatura științifică. Se arată că traducerea pilkųjų strazdų este inexactă, deoarece ornitologii nu folosesc termenul compus pentru specie pilkieji strazdai, întrucât într-un anumit sens sunt cenușii și sturzul cântător, și sturzul de vâsc. În nuvelă trebuia tradus smilginių strazdų. Atrăgând atenția asupra inexactităților de traducere, lingvistul nu doar citează definiții din dicționare, ci îi și învață pe cititori să le folosească, mai ales când un cuvânt este polisemantic sau folosit într-o expresie idiomatică, pentru ca în loc de prieblandos să nu apară sąlygiška tamsa, iar putojanti gira să nu se transforme în rūgščiais kopūstais (Gaivenis 1966a: 25–28). Fiind terminolog, cunoștea foarte bine particularitățile termenilor și observa cum pătrund aceștia și în uzul general; și aici vedea un anumit pericol. În articolul „Câteva observații privind folosirea cu sens figurat a termenilor tehnici și a profesionalismelor” (Gaivenis 1966b: 55–56), autorul arată că folosirea termenilor tehnici cu sens figurat trebuie să fie ușor de înțeles pentru cititor și justificată logic, adică motivată, de exemplu: „E bine că poeții noștri au eliberat în sfârșit e n e r g i a aflată în a t o m i i gândului <...> În această carte mai există și alte exemple de contemplare rece a unei imagini construite o r i g i n a l”. Însă critică situațiile în care termenii întunecă sensul propoziției și sunt folosiți fără justificare, de exemplu: „Gândul nu mai are aici elasticitatea p o e t i c ă a unui resort”. Termenii sunt folosiți în limbajul științific, iar pentru K. Gaivenis era foarte important și contextul în care apăreau, precum și propozițiile în care erau integrați. Înțelegând pe deplin că numai termenii corecți nu sunt de ajuns pentru dezvoltarea limbajului științific, scria atât despre principiile generale ale acestuia, cât și despre alte aspecte concrete de care depinde starea limbajului științific; recomanda cum să fie armonizate în mod adecvat termenii latini și cei lituanieni, cum să fie indicate prin cifre cantitatea sau ordinea obiectelor; îi învăța formele numeralelor ordinale și cum să se citească corect numerele cu exponent. Recunoștea că limbajul lucrărilor științifice are destul de multe particularități. Ideile lui K. Gaivenis despre dezvoltarea limbajului științific lituanian sunt foarte actuale și astăzi: „Un savant oarecare spune chiar că limba noastră este săracă, rigidă, că atunci când spui sau scrii ceva într-o altă limbă nu mai ai nimic de adăugat și nici de eliminat. În realitate, aceasta este o iluzie, o înșelăciune. Ceea ce ne lipsește nu sunt termenii sau construcțiile speciale, ci adesea respectul față de limba maternă. Totul poate fi exprimat 212 Rasuolė Vladarskienė | Kazimieras Gaivenis – lietuvių kalbos puoselėtojas să formuleze în cuvinte lituaniene cele mai complicate probleme, să exprime cele mai importante idei. Trebuie doar să nu ne fie teamă să spunem lucruri pe care nimeni nu le-a mai spus, să le spunem cu inteligență, logic și, cel mai important, în lituaniană. Așadar, limbajul științific trebuie creat; nimeni nu-l va crea în locul nostru” (Gaivenis 1987b: 19). Răspunzând nevoilor societății, K. Gaivenis oferea sfaturi despre cum pot fi evitate defectele limbajului birocratic și cum pot fi redactate corect actele oficiale și procesele-verbale ale ședințelor. Iar caracterizând particularitățile stilului birocratic, scria că, deși acest stil „nu se caracterizează prin bogăție lexicală și expresivitate, nici sărăcirea lui artificială și inutilă nu este de dorit, nici străduința de a ne descurca folosind un singur cuvânt, când există cel puțin câteva echivalente mai exacte. De pildă, cine nu știe că disciplina, regulile sunt încălcate, jurământul este călcat, liniștea este tulburată, perturbată, ordinea este răsturnată. Din aceste verbe se formează, în mod corespunzător, și denumirile celor care săvârșesc acțiunile, cf.: cel care încalcă disciplina, regulile; cel care calcă jurământul; cel care tulbură, perturbă liniștea; cel care răstoarnă ordinea.” Lingvistul consideră că este greșit ca, după modelul limbii ruse, în care în asemenea cazuri se folosește un singur cuvânt, cuvântul lituanian cel care încalcă să înceapă să-i înlocuiască pe termenii înrudiți enumerați (Gaivenis 1967: 71). Se preocupa nu numai de corectitudinea limbii scrise, ci și de particularitățile limbii vorbite, semnalând problemele limbajului agricultorilor: calcuri nerecomandate, greșeli de accentuare și de pronunție. În ziarul Tarybinis mokytojas, analiza metodele prin care ar trebui cultivată limba vorbită. Faptul că K. Gaivenis era un pedagog excelent și un povestitor captivant reiese din articolele sale educative pentru elevi, publicate în Lietuvos pionieriuje. Adunate laolaltă, acestea au fost publicate sub forma cărții Nuostabioji žodžio šviesa (Gaivenis 2014). Deși articolele au fost scrise între 1979 și 1988, sunt atât de captivante, încât ar trebui să le placă și generației digitale de copii, fiindcă limba se schimbă foarte lent, iar multe dintre subiectele descrise sunt încă actuale și astăzi. În ele, lingvistul povestește cu multă însuflețire și expresivitate, într-un limbaj pe înțelesul copiilor, despre părțile de vorbire, explică originea cuvintelor și particularitățile istoriei gramaticii și lexicului, prezintă limbile popoarelor vecine (letonii, romii) și ale unor popoare mai îndepărtate, demonstrează înrudirea limbilor pe baza asemănărilor și deosebirilor dintre ele, explică originea numelor de familie, îi învață formule de politețe și povestește despre denumirile ciupercilor, păsărilor și culorilor. Pentru ca elevii să înțeleagă mai ușor fenomenele lingvistice complexe, K. Gaivenis le compară ingenios cu lucruri cunoscute copiilor. Iată, de pildă, cum explică cu măiestrie rolul contextului pentru un cuvânt: „Cu- Terminologija | 2014 | 21 213 vântul seamănă puțin cu o meduză. Ea arată frumos și firesc numai în apă. Scoți meduza din apă — și nu mai rămâne din ea decât o masă gelatinoasă. Cuvântul este și el viu numai în propoziție, într-un anumit stil al limbii” (Gaivenis 2014: 126). Fiecare articol arată că scopul era să-i intereseze pe elevi cu diversitatea și ciudățeniile limbii și, astfel, să le dezvolte capacitatea de a vorbi și de a scrie corect, precis, clar, expresiv și politicos. Când vine vorba de sfaturile lingvistice ale lui K. Gaivenis, este necesar să analizăm pe ce se baza atunci când făcea recomandări și după ce criterii își fundamenta propunerile. El îndemna să nu ne îndepărtăm de limba populară (Gaivenis 1970), deși înțelegea că „îndepărtarea limbajului științific de limba populară este, probabil, un fenomen firesc și legic în multe limbi, dar nu trebuie accelerată artificial” (Gaivenis 1987b: 20). La alegerea unui termen, propunea să se țină seama de caracterul sistematic al terminologiei, însă nu considera cerința conciziei obligatorie. Susținea că fiecare termen trebuie să fie corect din punctul de vedere al formării și al gramaticii, dar nu neapărat scurt (Gaivenis 1991: 34). Considera că cerința stabilității și a tradiționalității termenilor este la fel de importantă ca aceea a caracterului sistematic (Gaivenis 1973: 21). A atras atenția asupra motivației termenilor. În opinia sa, nu este tocmai exact să considerăm termenii nemotivați ca fiind necorespunzători, deoarece, prin folosirea frecventă a unui termen, motivația se estompează, iar acesta este un fenomen legic (Gaivenis 1987b: 20). Critica cuvintele cu o formare stranie și neinteligibilă, de exemplu banguotavimas (Gaivenis 1981: 63), și dezaproba termenii greoi (išstovą, atstovą) (Gaivenis 1981: 64). Corectând fenomenele lingvistice criticabile, K. Gaivenis era moderat și sublinia că este important ca „didacticismul insistent să nu sufoce cultura limbii și ca mărunțișurile să nu fie confundate cu lucrurile importante” (Gaivenis 1990: 19). Privea cu prudență atitudinea superficială a societății față de greșelile de limbă și îndemna ca fenomenul să fie analizat în detaliu înainte de a formula recomandări: „Oamenii care lucrează în afara domeniului filologiei, dar sunt interesați de aspectele culturii limbii, confundă adesea o greșeală de limbă cu neregularitatea formării cuvintelor. Acest lucru nu este tocmai exact: un derivat neregulat poate, în anumite cazuri, să nu fie o greșeală de limbă, în timp ce un neologism perfect corect poate fi uneori un cuvânt dăunător și de evitat. La evaluarea neologismelor trebuie să clarificăm nu numai tipologia derivativă, ci și sfera limbii în care funcționează, dacă are echivalente lituaniene sau internaționale și care sunt relațiile semantice dintre acestea” (Gaivenis 1974: 27). Așadar, lingvistul formula recomandări lingvistice cu multă responsabilitate, după ce analiza în profunzime fenomenul criticat; iar despre datoria față de limbă scria: „Cu toții noi 214 Rasuolė Vladarskienė | Kazimieras Gaivenis – lietuvių kalbos puoselėtojas trăim în casa limbii. Această casă ne-a fost construită din cuvinte de generații întregi, de-a lungul multor secole. Datoria noastră este să o îmbunătățim și să o înfrumusețăm. Și să o lăsăm astfel generațiilor viitoare – timpului ce va veni” (Gaivenis 1987a: 111). Așa a făcut el toată viața și a lăsat generațiilor viitoare neologisme create, sisteme terminologice ordonate și o atitudine respectuoasă și responsabilă față de limbă. K. Gaivenis a fost un terminolog care a realizat multe în a doua jumătate a secolului trecut și un lingvist cu interese vaste. Prin întreaga sa activitate s-a preocupat de ridicarea nivelului culturii lingvistice a societății; pe lângă munca științifică, s-a implicat activ în activități de normare, educare și formare lingvistică, precum și în diseminarea acestora: a scris mult despre actualitățile limbii în publicații populare și de specialitate. Lingvistul oferea consultanță cu multă responsabilitate, după ce analiza în detaliu fenomenul problematic, ghidându-se după criteriile sistematicității, stabilității și limbii populare. Abundentele lucrări teoretice și practice ale terminologului reprezintă o contribuție uriașă la cultivarea limbii lituaniene și la dezvoltarea culturii lingvistice a societății. LITERATURĂ ȘI SURSE Gaivenis K. 1966a: Keletas leksinių netikslumų prozos vertimuose. – Kalbos kultūra 11, 25–28. Gaivenis K. 1966b: Keletas pastabų dėl techninių terminų ir profesionalizmų vartojimo perkeltine reikšme. – Kalbos kultūra 11, 55–56. Gaivenis K. 1967: Kanceliarinis stilius. – Kultūros barai 8, 71. Gaivenis K. 1970: Nenutolkime nuo liaudies kalbos. – Žemės ūkis 10, 39. Gaivenis K. 1973: Terminijos ugdymo vingiai. – Kalbos kultūra 25, 19–27. Gaivenis K. 1974: Naujadaras naujadarui nelygu. – Kalbos kultūra 27, 27–30. Gaivenis K. 1980: Paronimai – klastingi žodžiai. – Kalbos kultūra 39, 48–50. Gaivenis K. 1981: Terminologijos smulkmės. – Kalbos kultūra 41, 62–66. Gaivenis K. 1987a: Margas žodžių pasaulis, Vilnius: Mokslas. Gaivenis K. 1987b: Pasakyti logiškai ir lietuviškai. – Kalbos kultūra 52, 19–21. Gaivenis K. 1990: Rūpintis mokslo kalba ir terminija. – Kalbos kultūra 59, 17–19. Gaivenis K. 1991: Pora terminologijos mažmožių. – Kalbos kultūra 61, 32–34. Gaivenis K. 2014: Nuostabioji žodžio šviesa, Vilnius: Lietuvių kalbos instituto leidykla. Kniūkšta P. 2002: Kalbos politika, teorija ir praktika „Kalbos kultūroje“ – Kalbos kultūra 75, 9–30. KG 2003: Kazimieras Gaivenis. Bibliografijos rodyklė. Sudarė A. Noreikaitė, Vilnius: Lietuvių kalbos instituto leidykla. LKE 2008: Lietuvių kalbos enciklopedija, Vilnius: Mokslo ir enciklopedijų leidybos institutas. Sabaliauskas A. 2012: Lietuvių kalbos tyrinėjimo istorija 1980–2010, Vilnius: Lietuvių kalbos institutas. VLE VI – Enciclopedia universală lituaniană 6 (Fau–Goris), Vilnius: Institutul de Editare Științifică și Enciclopedică, 2004. KAZIMIERAS GAIVENIS – PROMOTOR ATENT AL LIMBII LITUANIENE Articolul evidențiază rolul celebrului terminolog lituanian Kazimieras Gaivenis în lingvistica și terminologia lituaniană. A fost un lingvist polivalent, dar și specializat, ale cărui activități au contribuit la consolidarea terminologiei lituaniene, la elaborarea dicționarelor terminologice și la ordonarea termenilor. Terminologija | 2014 | 21 215 Pe lângă activitatea sa științifică, Gaivenis s-a implicat și în ordonarea terminologiei, precum și în educarea societății cu privire la diverse aspecte ale limbii și terminologiei – a publicat numeroase articole despre diverse chestiuni lingvistice în reviste de specialitate și reviste populare. Consultările sale privind problemele controversate erau bine chibzuite și bine fundamentate și se bazau pe criteriile sistematicității, stabilității și limbii vii contemporane. Numeroasele lucrări teoretice și practice ale lui Gaivenis au adus o contribuție semnificativă la dezvoltarea limbii și culturii lingvistice lituaniene. Primit la 08.12.2014 Rasuolė Vladarskienė Universitatea Tehnică Gediminas din Vilnius Saulėtekio al. 11, LT-03227 Vilnius E-mail: [email protected] 216 Rasuolė Vladarskienė | Kazimieras Gaivenis – lietuvių kalbos puoselėtojas