Medicinos terminija prieš 100 metų

ATKURTOS LIETUVOS VALSTYBĖS 100-MEČIUI Terminologia medicală în urmă cu 100 de ani PALMIRA ZEMLEVIČIŪTĖ Institutul Limbii Lituaniene CUVINTE-CHEIE: medicină, termen, denumire, sinonime, variante, limbaj viu Limba este cea mai pregnantă trăsătură care deosebește un popor de altul Kazys Grinius, LA 1918 79 1 NOTE INTRODUCTIVE Situația problemelor de sănătate în Lituania în 1918. Independența Lituaniei a fost proclamată în anii grei ai Primului Război Mondial. Consiliul Lituaniei (în continuare – Consiliul) a început treptat să se ocupe și de problemele de sănătate. La ședința Consiliului din 25 aprilie 1918 s-a discutat procedura de constituire a unor comisii speciale. La ședința din ziua următoare a fost înființată Comisia pentru Sănătate (în continuare – Comisia). Membrii acesteia au fost dr. Jonas Basanavičius, Steponas Kairys și preotul Justinas Staugaitis. A fost dificil să se găsească persoane potrivite pentru această activitate. În timpul războiului, mulți medici au părăsit Lituania. Toate problemele de sănătate din teritoriu erau gestionate de medicii districtuali numiți de germani. Primii medici care au început să lucreze în Comisie au fost dr. Andrius Domaševičius și dr. Antanas Vileišis (Petronytė 1995: 118). În 1918, situația problemelor de sănătate în Lituania era gravă – războiul, lipsa personalului medical și a spitalelor, precum și penuria de alimente și de asistență medicală au creat condiții favorabile răspândirii bolilor infecțioase. Au izbucnit și s-au răspândit rapid epidemii de tifos, dizenterie, gripă, variolă și alte boli, iar oamenii sufereau de afecțiuni cronice. Toate acestea au sporit considerabil mortalitatea populației (Petronytė 1995: 119; Micelmacheris 1959: 21; Tercijonas 1968: 122). În primul deceniu al Lituaniei independente, numărul medicilor a crescut lent. Medicii lipseau în special la sate, deoarece cei mai mulți lucrau în orașe. Numărul medicilor care practicau în regim privat era mic (Tercijonas 1968: 122). În Lituania independentă nu se formau felceri, astfel că rândurile lor au fost completate de cei întorși din Rusia sau de subofițerii sanitari din timpul războiului (Tercijonas 1968: 123). Terminologija | 2018 | 25 147 Pentru ca situația să se îmbunătățească măcar într-o oarecare măsură, Comisia a propus organizarea corespunzătoare a activității medicilor locali și a celor reveniți și ca numai Comisia să decidă asupra calificării acestora și acordării drepturilor de practică (Petronytė 1995: 119). Administrația germană împiedica adesea cu totul libera practică a medicilor lituanieni. La Comisie se adresau prin scrisori nu numai medicii lituanieni, care doreau să afle care erau posibilitățile de a lucra în Lituania acelor vremuri, ci și locuitorii Lituaniei, solicitând să li se trimită un medic lituanian, deoarece pur și simplu nu se puteau înțelege cu germanii (Petronytė 1995: 119–120). La ședința Consiliului din 24 iulie 1918, dr. Jurgis Alekna a îndemnat la înființarea unui Departament al Sănătății separat, însă planul a fost pus în aplicare abia la 11 noiembrie, odată cu începerea activității primului guvern. Comisia a fost transformată în Departamentul Sănătății al Ministerului Afacerilor Interne (în continuare – Departamentul) (Petronytė 1995: 120–121). Structura și direcțiile de activitate ale Departamentului au fost organizate conform statutului medical al Imperiului Rus din 1905, adaptat condițiilor locale ale țării. Departamentul nu era singura instituție a autorităților care se ocupa de problemele de sănătate din Lituania. Direcția Sanitară a Ministerului Apărării Naționale se ocupa de sănătatea militarilor. Problemele de sănătate ale elevilor țineau de competența Ministerului Educației. Ministerele Transporturilor și Justiției aveau propriile departamente pentru problemele de sănătate (Petronytė 1995: 121). Sursele terminologiei medicale din 1918 și autorii acestora. Primul Război Mondial (1914–1917), ocupația germană (1915–1918) și dificultățile din perioada formării inițiale a statului lituanian au dispersat mica breaslă a medicilor, deja puțin numeroasă; mulți membri ai intelectualității medicale se refugiaseră în Rusia și în alte țări, iar acest lucru a avut o influență negativă asupra sănătății populației țării. Acești factori au dus, de asemenea, la stagnarea publicării periodicelor medicale lituaniene1 (Stakulienė 2001: 232). Totuși, în pofida tuturor dificultăților, chiar și în acea perioadă grea pentru Lituania s-au găsit câțiva medici lituanieni care nu numai că tratau și îngrijeau bolnavii, ci scriau și despre probleme de medicină și sănătate; iar printre cei care scriau se aflau nu doar medici, ci și reprezentanți ai altor profesii (pentru distribuția publicațiilor medicale, vezi fig. 1). 1Situația social-politică de la începutul secolului al XX-lea (libertatea presei în limba lituaniană, cu alfabetul lituanian, restabilită în 1904) și intensificarea activității cultural-sociale a intelectualilor lituanieni (în 1907 a fost înființată Societatea Științifică Lituaniană) au creat condiții mai favorabile apariției presei specializate. În iulie 1909 a apărut suplimentul Lietuvos ūkininkas, intitulat Sveikata, editat de dr. Kazys Grinius; în 1911–1912, suplimentul Lietuvos žinių, intitulat Farmaceutų reikalai; în 1913, mult așteptata primă revistă științifică medicală lituaniană, Medicina ir gamta; iar în 1914 a început să fie publicat suplimentul revistei lunare Aušra, intitulat Gydytojas (Vaišvilienė 2013: 208–209, 211). 148 Palmira Zemlevičiūtė | Medicinos terminija prieš 100 metų Fig. 1. Distribuția publicațiilor medicale din 1918 În 1918, în Lituania nu s-au publicat cărți de medicină. Doar în străinătate (în America) au apărut două cărți – de Julius Bielskis, Cheia sănătății și a fericirii (64 p.), și de A. J. Karalius, Bărbatul. Ce trebuie să știe fiecare bărbat despre problemele sale sexuale (24 p.)2. Anul 1918 a fost o perioadă de întrerupere a publicării ziarelor și revistelor medicale specializate care apăruseră până atunci. În ianuarie, la Moscova, a fost publicat doar ultimul număr al ziarului Farmaceutų reikalų3. În schimb, despre problemele de medicină și sănătate se scria în alte publicații ale vremii – în ziarele Moterų balsas4, Darbo balsas5, Dabartis6, Vienybė7, Lietuvos aidas8, 2În articol, analiza termenilor exclude publicațiile apărute în afara Lituaniei. 3În al doilea număr al suplimentului Lietuvos žinių, Aušrinė, publicat la Vilnius în 1911 și destinat problemelor culturale și educaționale ale elevilor din Lituania, a apărut primul număr al publicației Farmaceutų reikalų. Mai târziu, după îndelungi dispute și deliberări, s-a hotărât ca Farmaceutų reikalus să fie publicat pe lângă Lietuvos žinių, ca supliment gratuit. În 1912, Lietuvos žinios a mai publicat două numere. În total, în anii 1911–1912 au apărut patru numere. În 1912, după publicarea celui de-al patrulea număr, apariția gazetei a încetat (Stakulienė 2007: 125, 127). 4Ziar al Societății Femeilor Catolice Lituaniene, publicat în 1918 la Kaunas. Editoare: Z. Čalkytė. 5Ziar publicat la Vilnius între 1917 și 1919, de două ori pe săptămână. A fost editat și publicat de S. Kairys (VLE IV 486). 6Ziar al administrației de ocupație germane destinat locuitorilor Lituaniei. A apărut la Tilžė în 1915–1916, la Kaunas în 1916–1918 (cu întreruperi) și la Balstogė în 1917. La început apărea de două ori, apoi de trei ori pe săptămână; în 1918 era cotidian. În 1918, editorii erau A. Liūdžiuvaitis și K. A. Ozelys (VLE IV 380). 7Săptămânal de orientare catolică destinat locuitorilor de la sate, publicat la Kaunas în 1907–1914 și 1918–1933, iar la Vilnius în 1914–1915. A. Alekna a editat săptămânalul în 1907–1919 (VLE XXV 110). 8Ziar publicat la Vilnius în 1917–1918. Fondatorul și redactorul oficial în 1917–1918 a fost A. Smetona (1874–1944), om de stat, figură publică și culturală a Lituaniei, semnatar al Actului din 16 februarie și primul președinte al Lituaniei (VLE XIII 195; VLE XXII 140). Terminologija | 2018 | 25 149 Pavasaris9, Tėvynės sargas10. În calendarul din Kaunas și în calendarul Aušros Vartų pentru anul 1919 a fost publicat câte un articol despre boli și igienă. În 1918 au fost publicate puține articole din domeniul medicinei. Au fost scrise de medicii A. Vileišis (în cea mai mare parte), Eliziejus Draugelis, Danielius Alseika și Petras Avižonis. Tematica este reflectată de titlurile articolelor: „Igiena”, „Noua boală”, „Erizipelul”, „„Trahomă”, „Cum să trăim pentru a fi sănătoși”, „Ce este gripa și din ce cauză apare?”, „Scabia”, „Despre tuberculoza pulmonară”, „Să ne ferim de boli”, „Despre bolile de război”, „Câte ceva despre boli și igienă”, „Febrele”, „Oasele omului”, „Febra tifoidă exantematică” și altele. Un alt tip de publicații din acest domeniu îl constituiau articolele scurte, mai exact știrile, despre boli și răspândirea lor, înființarea instituțiilor medicale, personalul medical (medici, farmaciști, felceri etc.) și altele asemenea. De exemplu: „Bolile”, „Lipsa medicilor și a moașelor”, „Felcerul”, „Gripa spaniolă”, „Policlinica și spitalul Societății Lituaniene de Ajutor Sanitar din Vilnius”, „Despre starea sănătății în Lituania”, „Stabilirea medicilor”, „În atenția medicilor”, „De la spitalul municipal din Kaunas” și altele. Aceste știri erau tipărite în anumite rubrici ale ziarelor. De exemplu, „Știrile noastre” (rubrica Darbo balso), „Știri diverse”, „Știri din Lituania” (rubrica Lietuvos aido), „Din ținutul Lituaniei” (rubrica Dabarties), „Știri din știri” (rubrica Tėvynės sargo). A continuat tradiția, existentă de la sfârșitul secolului al XIX-lea, din anii interdicției presei, de a semna publicațiile cu pseudonime sau inițiale11, de exemplu: Ainis (Juozas Proskus), Ibis (Jonas Basanavičius), Krumplýs (Bronius Stosiūnas), Kuliškis (Stanislovas Durskis); Nr. (Kazys Grinius), L. G. (Liudas Gira), O. A. (Ona Adomaitytė). Deși autorii se semnau uneori și fără a-și ascunde identitatea, de exemplu: D–ras D. Alseika, Dr. E. Draugelis, Dr. A. Vileišis, D–ras med. P. Avižonis. Tematica surselor de terminologie medicală din 1918. Despre ce se scria în publicațiile menționate? Tematica lor a fost, fără îndoială, dictată de situația sănătății publice din Lituania în 1918. Cea mai acută problemă a vremii o reprezentau bolile infecțioase care se răspândeau și făceau ravagii; așadar, despre ele s-a scris cel mai mult (vezi fig. 2–3) – dizenterie, febre tifoide (exantematică, abdominală) (vezi fig. 4), gripă (vezi fig. 5), erizipel, scabie (vezi fig. 6), tuberculoză pulmonară, variolă (precum și 9 Revista ilustrată „Pavasaris” a Uniunii Tineretului Catolic Lituanian, publicată în anii 1912–1914 și 1920–1940 la Kaunas, iar în 1918 la Vilnius. În 1918 revista era editată de B. Stosiūnas (VLE XVII 668). 10 Săptămânalul creștin-democrat lituanian, apărut la Vilnius în anii 1917–1918 și la Kaunas în anii 1920–1926. În 1917–1918 a fost editat și publicat de A. Stulginskis (1885–1969), om politic și public al statului lituanian, semnatar al Actului din 16 februarie și al doilea președinte al Lituaniei (VLE XXIII 715; VLE XXII 140). 11 Pseudonimele și inițialele au fost identificate pe baza repertoriului pseudonimelor lituaniene (vezi bibliografia). 150 Palmira Zemlevičiūtė | Medicinos terminija prieš 100 metų Fig. 2. Dr. D. Alseika scrie despre bolile contagioase; Svk 1 2 Terminologija | 2018 | 25 151 Fig. 3. Dr. A. Vileišis scrie despre bolile de război; TS 14 1 5 2 Palmira Zemlevičiūtė | Medicinos terminija prieš 100 metų Fig. 4. Dr. E. Draugelis scrie despre tifos; AVk 1918 Terminologija | 2018 | 25 153 Fig. 5. Dr. E. Draugelis scrie despre gripă; TS 36 13 154 Palmira Zemlevičiūtė | Medicinos terminija prieš 100 metų Fig. 6. Dr. A. Vileišis scrie despre scabie; TS 14 13 Terminologija | 2018 | 25 155 Fig. 7. Dr. P. Avižonis scrie despre igienă; DB 56 3 măcar într-o oarecare măsură și despre alte boli, de exemplu, boli ale ochilor – trahomul), despre simptomele acestor boli, medicamentele împotriva lor și tratamentul acestora, îngrijirea bolnavilor etc. O altă temă importantă era igiena, așadar au existat și articole din acest domeniu (vezi fig. 7). O altă problemă era lipsa personalului medical și a instituțiilor de tratament, așadar, mai ales în articolele informative, s-a scris despre medici și alți specialiști (vezi fig. 8), spitale, policlinici și farmacii, precum și alte instituții legate de sănătate (vezi fig. 9). A existat o publicație serială despre anatomia omului (oase, mușchi, piele). Prin urmare, se poate spune că publicațiile medicale menționate reflectau cele mai importante probleme de sănătate ale vremii. 156 Palmira Zemlevičiūtė | Medicinos terminija prieš 100 metų Fig. 8. O. Žlabytė scrie despre lipsa medicilor și a moașelor; DB 16 11 Terminologija | 2018 | 25 157 Fig. 9. P. D. scrie despre spitalul din Gelvonys; TS 24 4 158 Palmira Zemlevičiūtė | Medicinos terminija prieš 100 metų Obiectul articolului îl constituie termenii din domeniul medicinei, sănătății și tratamentului, publicați în 1918 în presa periodică lituaniană (în principal în ziare), în articole de popularizare și informative. Scopul articolului este de a cerceta termenii medicali din acel an din punctul de vedere al sensului și al formei. Pentru atingerea acestui scop au fost stabilite următoarele obiective: 1) să se distingă grupurile semantice ale conceptelor medicale denumite, 2) să se analizeze originea și structura termenilor, 3) să se determine raportul dintre termenii de origine lituaniană (pur lituanieni), cei de origine străină (împrumuturi) și cei de origine mixtă, relația termenilor de origine lituaniană cu limba vie și limbile de origine ale termenilor împrumutați, 4) să se discute prezentarea termenilor medicali sinonimici în text, să se analizeze relațiile de sinonimie dintre termenii medicali din aceleași și din diferite texte și modalitățile de identificare a acestora, 6) să se examineze termenii care prezintă variație. Termenii medicali sunt analizați în principal prin metoda descriptiv-analitică. Termenii sunt redați așa cum apar în original și sunt adesea prezentați în context, adică în propoziția în care sunt tipăriți cu caractere rarefiate pentru a fi evidențiați; la sfârșitul propozițiilor ilustrative sunt indicate abrevierea sursei (ziarului sau calendarului), numărul și pagina. Pentru ilustrare, sunt prezentate pagini din ziarele în care au fost publicate articolele. Datele cantitative și de altă natură sunt prezentate în figuri. TERMENI MEDICALI DIN ANUL 1918 În textele medicale din 1918 analizate au fost găsite peste 700 de unități terminologice distincte (fără a număra variantele acestora). Termenii sunt analizați în principalele privințe — sens și formă. Mai întâi, în funcție de conceptele medicale pe care le denumesc, termenii sunt împărțiți în grupuri semantice, fiecare grup fiind apoi discutat mai detaliat. În continuare sunt analizate aspectele legate de originea termenilor și sunt trecute în revistă caracteristicile termenilor de origine lituaniană, străină și mixtă. În cele din urmă, sunt discutate prezentarea sinonimelor terminologice în același text, modalitățile de stabilire a relațiilor de sinonimie între termenii din texte diferite și variația termenilor. 1. Termeni medicali în funcție de sens. Termenii medicali din 1918 pot fi împărțiți în următoarele grupuri semantice: 1) denumiri ale părților corpului și ale organelor, 2) denumiri ale bolilor, 3) denumiri ale mijloacelor de tratament, 4) denumiri ale persoanelor care tratează și ale pacienților, 5) denumiri ale instituțiilor și încăperilor de tratament, 6) denumiri ale conceptelor medicale abstracte (pentru repartizarea termenilor medicali în funcție de sens, vezi fig. 10). 1.1. Denumiri ale părților corpului și ale organelor. Probabil că rareori o publicație din domeniul medicinei se poate lipsi de termeni anatomici. În 1918, Terminologija | 2018 | 25 159 publicațiile din acest domeniu cuprind aproape toate denumirile celor mai importante părți ale corpului uman și ale organelor vitale; acestea sunt cuvinte vechi din domeniu, cunoscute încă din vechile scrieri religioase lituaniene, precum și din scrierile laice și de specialitate (medicale) ulterioare, de exemplu: părți ale corpului – cot Pvs 7 13, Pvs 8 11, TS 14 14, gambă TS 14 14, TS 21 11, TS 30 12, cap MB 1 12, Vnb 13 194, Pvs 10 13, Pvs 8 11, AVk 51, Kk 70, TS 1 14, TS 36 14, TS 10 14, TS 11 14, TS 14 14, TS 21 11, TS 26 12, TS 30 11, gât Kk 72, TS 14 14, TS 26 12, spate TS 5 15, TS 30 12; organe – gură Vnb 13 194, AVk 51, Kk 69, TS 4 14, TS 5 15, TS 34 5, TS 21 11, TS 7 14, Vnb 4 676, Pvs 9 18, Dbrt 98 3, rinichi AVk 50, TS 14 13, splină AVk 50, TS 36 14, os Pvs 7 12, Pvs 8 11, Kk 69, TS 36 14, TS 4 15, Vnb 4 676, plămân(i) AVk 50, plămâni Pvs 7 13, AVk 51, TS 36 14, TS 4 14, TS 34 6, Vnb 4 676, inimă Pvs 7 13, Kk 71, TS 34 6, TS 30 12, vezică biliară AVk 50. Majoritatea termenilor anatomici menționați erau deja stabiliți în 1918, ortografia lor varia foarte puțin, iar unele organe aveau două (sau trei) denumiri, de exemplu: intestinum – intestine AVk 50, TS 1 15, TS 36 14 și grobai Dbrt 178 3, nervus – tendoane Pvs 10 12 și nervai TS 30 12, pharynx – faringe TS 36 14 și gât Kk 71, TS 36 14, TS 34 6, TS 26 12, TS 30 11, Dbrt 178 3, articulatio – articulații Pvs 7 13 și sąnariai Pvs 10 12, Dbrt 178 3, gaster – stomac Dbrt 178 3, vėdarelis AVk 51 și skrandis TS 4 15. Din punctul de vedere al sensului, sunt mai interesante expresiile anatomice folosite în articolele „Pielea” și „Oasele omului”, publicate în ziarul Pavasaris. Glandele sudoripare (lat. glandula sudorifera), mai precis glandele endocrine, sunt denumite în articolul „Pielea” prin următorii termeni: „Pe lângă tendoane și vase, în piele mai sunt mii de alte mici ochișoare” Pvs 10 12; „Apa se strecoară prin orificii mici numite ochișoare de transpirație12” Pvs 10 12; „Când ne este cald, apa care se scurge prin ochișoarele pielii ne răcorește, deoarece evaporarea acelei ape extrage căldura din corp” Pvs 10 13. 12Cursive în originalul articolului. 160 Palmira Zemlevičiūtė | Medicinos terminija prieš 100 metų În același articol sunt folosiți termenii žývna, žývnelis: „Pielea noastră seamănă cu o mănușă căptușită – este dublă. Stratul superior este solzos. Dar solzii sunt atât de mici, încât nici nu-i putem distinge. Cu timpul, acești solzi se uzează și cad de pe piele” Pvs 10 12; „Porii pielii se pot închide repede de îndată ce ajung acolo particule de praf din aer sau solzi de piele moartă” Pvs 10 13. Care este, așadar, sensul acestor termeni? Este vorba despre celule poligonale ale stratului cornos al epidermei, asemănătoare unor solzi (Stropus, Tamašauskas, Paužienė 2005: 395). În LKŽe, žvyna nu este înregistrat cu acest sens, în timp ce al patrulea sens al substantivului masculin žvynas este zoologic: „formațiune cutanată în formă de plăcuță la vertebrate”. În articolul „Oasele omului”, membrele superioare și inferioare sunt denumite, pe lângă termenii uzuali rankos și kojos, și prin termenul galai: „Părțile scheletului sunt următoarele: <...>; oasele extremităților, adică oasele mâinilor și picioarelor” Pvs 7 13. În același articol, termenul grandis este folosit cu sensul de „vertebră”: „Coloana vertebrală este alcătuită din câteva zeci (33) de oscioare mici, așezate unul peste altul și legate prin cartilaje și ligamente puternice, elastice. Însă nu toate sunt unite la fel: 24 dintre ele se pot mișca, iar 9 nu se pot mișca. Aceste oscioare se numesc segmente ale coloanei vertebrale, deoarece seamănă cu o verigă” Pvs 7 13, vezi 1 grandis „componentă, membru al unui sistem, legătură între părți” LKŽe. În articolul menționat, cartilajul era numit prin termenul krimslýs: „Oasele sunt foarte rezistente. Sunt alcătuite din cartilaj și diferite substanțe minerale. <...>. Prin arderea osului, se consumă numai cartilajul osului, iar substanța minerală rămâne” Pvs 7 12–13, vezi 2 krimslýs „cartilaj” LKŽe. Într-o publicație din 1918 a apărut o pereche de termeni compuși aflați în relație de antonimie13, cu elemente determinative antonimice. Aceste elemente sunt adjective cu sufixul –inis apatinis – viršutinis, de exemplu, apatinė oda Pvs 10 12 – viršutinė oda Pvs 10 12. Din punctul de vedere al structurii, acestea sunt antonime radicale14, care „se deosebesc complet prin structura lor fonetică, opoziția dintre sensurile lor aflându-se chiar în rădăcină” (Jakaitienė 2010: 137), 13 Alte câteva perechi de termeni medicali aflate în relație de antonimie provin din subsecțiunile „Denumiri ale bolilor”, „Denumiri ale mijloacelor de tratament” și „Denumiri ale instituțiilor și încăperilor de tratament”: didélis karštis Kk 72, TS 1 15, Pvs 9 18 – mažas karštis MB 1 11; didélis skaudėjimas TS 30 12 – mažas skaudėjimas TS 36 14; gili žaizda TS 30 12 – paviršutinė žaizda TS 30 12; karštas vanduo MB 1 11 – šaltas vanduo Kk 70, šalti kompresai TS 30 12 – karšti kompresai TS 30 13; kaimo vaistinė FR 1 3 – miesto vaistinė FR 1 3. Întrucât există puțini termeni legați prin astfel de relații, se poate spune că acest tip de relații semantice nu este caracteristic terminologiei medicale din anul cercetat. 14 Dar plg. nebendrašakniai (leksiniai) antonimai (Mitkevičienė 2006: 136), tikrieji (arba sisteminiai) antonimai (Ermanytė 2008: 74). Terminologija | 2018 | 25 161 ele au sensuri opuse în orice context. În principal, acestea sunt antonime sistemice – termeni ale căror relații antonimice sunt stabile și clare fără un context special. 1.2. Denumirile bolilor. Cea mai stringentă problemă de sănătate publică în 1918 era reprezentată de bolile transmisibile, sau infecțioase (pentru mai multe informații despre denumirile lor sinonime, vezi secțiunea 3.2 „Relațiile de sinonimie dintre termenii medicali din aceleași texte și din texte diferite”); astfel, publicațiile medicale din acel an abundă în denumiri ale acestor boli. Într-unul dintre articolele sale, doctorul A. Vileišis a numit bolile în cauză boli de război, „care odinioară ucideau mult mai mulți oameni decât războiul însuși” TS 1 14. Printre aceste boli el a enumerat tifosul exantematic, febra tifoidă, dizenteria, holera, ciuma și tetanosul. Articolele publicate în periodice au tratat cel mai adesea primele trei boli. Denumirile acestor boli au variat considerabil, de exemplu: lat. typhus exanthematicus – febră tifoidă eruptivă TS 1 14, TS 26 12, Svk 1 1, LA 42 1 / febră tifoidă a foametei TS 1 14 / tifos exantematic AVk 50, DB 20 4, Dbrt 27 3, TS 18 10, Dbrt 98 3, LA 42 1, LA 47 2, Dbrt 34 3 / tifos cu pete Dbrt 96 3 / cu erupții… 162 „nu are nimic de-a face nici cu boala însăși, nici cu cauza ei. Acest cuvânt în limba italiană înseamnă «influență». Este cunoscut din 1743”; în 1889, epidemia acestei boli „se răspândise foarte mult în întreaga lume” (pentru descrierea bibliografică exactă a publicației citate, vezi lista surselor principale). De ce mai era numită această boală în publicații spaniolă, de origine spaniolă, spaniolă? În articolul „Boala nouă”, apărut în același ziar și dedicat acestei boli, dr. E. Draugelis menționează că „<...> a venit din Spania, de aceea i se spune și spaniolă, sau «de domni» (căci unii nu bănuiesc, iar glumeții susțin că primul care s-a îmbolnăvit de această boală ar fi fost regele Spaniei” (pentru descrierea bibliografică exactă a publicației citate, vezi lista surselor principale). Din publicațiile despre boli reiese că, pe lângă bolile contagioase menționate mai sus, oamenii mai sufereau de holeră, tetanos, rujeolă, variolă, scabie și febră intermitentă: lat. cholera – koliera Vnb 13 193 / kolera TS 1 14, TS 4 14, TS 5 15, Dbrt 98 3 / holeră Dbrt 27 3, Dbrt 79 3, DB 56 4; lat. tetanus – boala înțepenirii sau tetanas (lat. Tetamu) TS 1 14 / tetanos Dbrt 27 3 / boala turbării Dbrt 27 3; lat. morbilli – drognės (blusinės, jadros) Kk 71 / rujeolă Kk 71, TS 5 15, Dbrt 98 3, Dbrt 96 3 / rujeolă (jedra) TS 7 14 (rujeolă cu pete Kk 71); lat. variola – rauplės Dbrt 98 3, Dbrt 79 3, Dbrt 96 3 / variolă Kk 71, TS 5 15, DB 20 4, LA 47 2, DB 56 4; lat. scabies – niežai TS 14 13; lat. febris intermittens (?) – febră intermitentă Dbrt 27 3, Dbrt 98 3 (febră intermitentă care încetează Dbrt 98 3, febră cu accese Dbrt 96 3, febră recurentă Dbrt 96 3). Un alt grup important de boli menționate în articole îl constituie bolile chirurgicale și traumatologice (nu au existat articole separate despre aceste boli); denumirile lor sunt adesea menționate în articole despre alte boli, adică drept consecințe de un fel sau altul ale acestora. De exemplu, în cazul febrei tifoide pot apărea complicații precum: „Este destul de greu de prevăzut evoluția și deznodământul tifosului, deoarece nu o dată apar agravări periculoase chiar și în cazurile de tifos ușor (cum ar fi perforarea intestinului)” AVk 52, sau Terminologija | 2018 | 25 163 Pacienții care au trecut prin variolă au tendința de a se îmbolnăvi de tuberculoză pulmonară: „<...>, furunculele, <...> și alte boli grave îi fac pe oameni predispuși la tuberculoză. Cei care au suferit de aceste boli trebuie să fie deosebit de precauți” TS 7 15. Însă denumirile acestor boli, în comparație cu cele ale bolilor infecțioase, sunt mai degrabă generice și imprecise, de exemplu: durere în mâini TS 36 14, durere în mâini AVk 53, durere în picioare TS 36 14, durere în picioare AVk 53, dureri de limbă TS 36 14, umflarea pielii TS 10 14, boala pietrelor TS 4 15, curgerea sângelui din nas TS 34 6, curgerea sângelui din intestine TS 34 6. Încă două grupuri de boli — ale urechii, nasului și gâtului și ale sistemului respirator. Denumirile lor, ca și ale bolilor discutate anterior, au fost întâlnite mai ales în articole despre boli infecțioase, adică bolile din grupurile menționate apar ca o consecință a bolilor contagioase: „În plus, se adaugă și inflamația urechii în cazul influenței” TS 34 6; „În cazul influenței, cel mai adesea se adaugă pneumonia. <...>. În plus, uneori se adaugă și inflamația pleurei” TS 34 6; „Când cineva suferă de influență, și alte bacterii pot pătrunde în organism; de pildă, bacteriile care provoacă pneumonia sau supurația” TS 34 5; „Bacteriile influenței acționează direct asupra membranelor mucoase, iar efectul lor, <...>, se manifestă prin catar al căilor respiratorii” TS 34 5; „În cazul îmbolnăvirii de tifos exantematic <...> [s]e adaugă bronșita, catarul nazal” AVk 53; „Adesea, îngrijirea necorespunzătoare a bolnavului este cauza pentru care gripa se transformă în <...> inflamație pulmonară, <...> inflamație a urechii” Dbrt 178 3. În publicațiile medicale din 1918 sunt menționate și bolile oculare (trahom TS 11 14, secreții oculare TS 11 14, cataractă TS 11 14, inflamația ochilor AVk 53), bolile sexuale (sifilis TS 5 15), bolile metabolice și ale glandelor endocrine (diabet TS 4 15, gută TS 4 15, obezitate TS 4 15), bolile organelor hematopoietice (anemie TS 4 15 / anemie TS 7 14), bolile organelor digestive (indigestie TS 34 5, diaree TS 26 12, tulburare intestinală AVk 51, constipație Vnb 13 194, TS 4 15), bolile articulațiilor (dureri articulare Dbrt 98 3, reumatism TS 26 12, inflamația articulațiilor TS 34 6), bolile urologice (inflamația rinichilor AVk 53, TS 36 14, TS 4 15, TS 14 13, inflamația acută a rinichilor TS 30 13, inflamația rinichilor mijlocii TS 34 6, TS 26 12), bolile nervilor (apoplexie TS 4 15, iritație nervoasă TS 34 6)⟧. Termenul ciumă a fost folosit nu numai cu sensul de pestă, ci și cu sensul de epidemie, cf.: lat. pestis – „Ciuma sau djuma15, care numai în secolul al XIV-lea a ucis o treime din populația Europei, este una dintre cele mai cumplite boli” TS 2 15; 15 Termenii au fost scriși cu caractere cursive de dr. A. Vileišis. 164 Palmira Zemlevičiūtė | Medicinos terminija prieš 100 metų lat. epidemia – „Comisarul pentru ciumă al sectorului nordic al Lituaniei, medicul militar dr. Kalie16, a vorbit despre măsurile generale de combatere a epidemiei de ciumă în orașe și sate” Dbrt 79 3, vezi maras 1. „boală epidemică foarte contagioasă (pestis)”, 2. „epidemia acestei boli” LKŽe. Atrage atenția termenul frison: „Această boală [gripa – P. Z.] poate fi contractată spontan, din cauza răcelii, mai ales pe vreme umedă. Se manifestă prin dureri de cap și frisoane” Kk 69, vezi 1 laużymas 6. „junghi, durere” LKŽe. În publicațiile medicale de popularizare ale medicilor lituanieni din anii anteriori se folosea termenul frison, precum și frison febril, dar și dureri de oase. Ca grup distinct, merită menționați termenii compuși din două cuvinte – construcții atributive ale căror substantive verbale sunt legate prin relații subiective, iar determinantul, subiectul – boala –, îndeplinește acțiunea exprimată de termenul principal, înțeles ca substantiv (Bunevičiūtė 2000: 10); astfel, boala se poate manifesta, poate recidiva, poate avea o evoluție, se poate răspândi, poate persista, de exemplu: manifestările bolii Vnb 4 676, recidiva bolii AVk 53, evoluția bolii Vnb 13 193, răspândirea bolii AVk 51, persistența bolii TS 34 5. S-a observat că în textele cercetate termenul specific (hiponimul) este adesea înlocuit cu termenul generic (hiperonimul)17, de exemplu: „Tuberculoza pulmonară este una dintre cele mai răspândite și mai îngrozitoare boli. <...>. Cauza tuberculozei sunt germenii mici, invizibili cu ochiul liber” TS 7 14; „Foarte des, febra tifoidă se răspândește acolo unde oamenii folosesc apă necurată din fântâni sau râuri poluate. Omul se infectează de tifos când bacteriile acestei boli pătrund în corpul său” TS 1 14. 1.3. Denumiri ale mijloacelor de tratament. În 1918, în Lituania era penurie de medici, iar ajutorul lor era greu accesibil oamenilor obișnuiți; de aceea, este de înțeles că, atunci când se îmbolnăveau sau se simțeau rău, oamenii apelau la remedii casnice. Acest lucru este evident din lectura publicațiilor medicale din acel an – în ele predomină denumirile remediilor casnice folosite în scopuri terapeutice. Se tratau cu plante medicinale și părți ale acestora: „vara trebuie să aduni flori de tei, zmeură, mușețel, centaury18, pelin, boabe de ienupăr, ėsiuklių, rute, metų19 și alte ierburi, cu ajutorul cărora te poți feri de boli până primești sfatul medicului” MB 1 12. 16 În originalul articolului, cu caractere rarefiate. 17 Plačiau apie hiponiminius ir hiperoniminius terminų santykius žr. Mitkevičienė 2015. 18 Centurija bot. „țintaură (Centaurium)” LKŽe. 19 În originalul articolului, cu caractere rarefiate. Terminologija | 2018 | 25 165 Ca mijloace de tratament se folosesc băuturi și alte lichide: „pentru a reduce febra și a provoca transpirația, este bine să se frece corpul copilului cu oțet” TS 30 12; „Când simți că te-ai îmbolnăvit de gripă, trebuie să nu mai mănânci imediat acru, să bei ceai din flori de tei, și mai bine cu suc dulce de zmeură, și să te străduiești să transpiri bine” Kk 69; „De asemenea, este bine să se spele mai des șalele și călcâiele bolnavului <...> cu terebentină” AVk 52. Una dintre măsurile de prevenire a bolilor infecțioase este folosirea substanțelor și lichidelor dezinfectante, sau care distrug bacteriile: „Trebuie doar să nu uităm că, după ce bolnavul este scos din casă, totul trebuie curățat bine, dezinfectat, adică, după curățare, totul trebuie spălat cu acid carbolic și sublimat și afumat cu formalină” Svk 1 2; „Lenjeria lui trebuie spălată, fiartă în leșie; după însănătoșirea bolnavului, întregul pat trebuie curățat; lucrurile care nu pot fi spălate trebuie afumate cu fum de sulf, stropite cu apă carbolică și lăsate la aerisit” Kk 74; „Când începe tratamentul scabiei, mai întâi trebuie făcută o baie caldă cu săpun verde” TS 14 13; „Îngrijitorul trebuie să respecte următoarele reguli: de fiecare dată când atinge bolnavul, trebuie să-și spele mâinile cu apă caldă și săpun” Vnb 13 193. Desigur, se foloseau și așa-numitele medicamente propriu-zise, vândute în farmacii și destinate uzului intern și extern: „Pentru febră se prescriu medicamente care scad temperatura, cel mai adesea chinină de 3–4 ori pe zi și cel mai des” Kk 71; „Pentru un bolnav sunt cele mai potrivite băile, pentru altul doar compresele ude, pentru al treilea antipirină etc.” AVk 52; „Dacă înainte de îmbolnăvire copilul era constipat, este folositor să i se dea ulei de ricin, iar dacă constipația persistă, să i se provoace evacuarea intestinelor cu o clismă” TS 30 12; „Pleoapele umflate trebuie unse cu ulei camforat” Kk 71. 166 Palmira Zemlevičiūtė | Medicinos terminija prieš 100 metų Printre medicamentele externe (administrate pe cale externă) se numără pansamentele terapeutice și alte materiale de pansament: „Când începe palpitația puternică, bolnavul trebuie culcat în pat și, înainte de sosirea doctorului, trebuie puse comprese reci pe piept, în dreptul inimii” TS 30 12; „În caz de nefrită acută, trebuie stat culcat în liniște; pentru calmarea durerilor care apar de ambele părți ale șalelor, este bine să se pună comprese calde de ambele părți ale șalelor” TS 30 13; „Lichidul, ajungând în urechi, nu face decât să producă puroi. Cel mai bine este să se procedeze astfel: din când în când, cel puțin de două ori pe zi, să se șteargă urechile cu vată uscată și să se astupe cu vată umezită puțin în ulei camforat” Kk 72. Au fost identificate câteva denumiri ale procedurilor terapeutice și ale tehnicii medicale (dispozitive și alte obiecte folosite în scopuri medicale): „Deși după vaccinare omul se simte oarecum rău, beneficiul vaccinării este, totuși, cu mult mai mare” Dbrt 79 3; „S-au efectuat câteva operații” LA 130 5; „Și numai acolo, după ce bolnavii au fost ținuți până la însănătoșire și li s-a examinat sângele la microscop, s-a constatat că acel status febrilis este într-adevăr typhus recurrens (febră recurentă)” AVk 54; „Sunt foarte bune astfel de scuipători de buzunar, care se găsesc în farmacii” TS 7 14; „trebuie evitată culcarea copilului pe partea unde este roșeața sau trebuie pusă sub el o pernă de cauciuc în formă de colac, umflată cu aer, ori făcută din vată, astfel încât să nu se formeze escare” TS 30 12. Este interesant că termenul farmacie era folosit cu sensul de „trusă de medicamente (cutie cu medicamentele necesare)”: „4) trebuie să existe în casă o trusă de medicamente” MB 1 12. Pentru a denumi remediul terapeutic (în sens larg), în publicațiile din 1918 se folosea numai termenul lituanian vaistas AVk 52, TS 36 14, Dbrt 30 3, LA 61 2, LA 71 2; termenul împrumutat liekarstwa nu a fost identificat. De altfel, într-o publicație, termenul gydūolės era încă folosit cu sensul colocvial de „remediu”: „Se vor emite reglementări separate privind aprovizionarea cu medicamente, dotarea, echipamentele, alte mijloace terapeutice, păstrarea corespunzătoare a sticlelor și a altor lucruri <...>” Dbrt 101 3, vezi gyduolė „medicament” în LKŽė. 1.4. Denumirile persoanelor care tratează și ale persoanelor tratate. Ca și în sursele anterioare (de dinainte de 1918), pentru specialistul în tratament se foloseau doi termeni: împrumutul daktaras MB 1 12, Vnb 13 193, Kk 69, TS 10 14, TS 34 4, TS 21 11, TS 26 12, TS 30 11, TS 7 14, DB 33 10, TS 23 9, DB 17 11, DB 16 11, Svk 1 2, LA 93 3, FR 1 7 și termenul lituanian gydytojas AVk 52, Kk 69, TS 1 14, TS 36 14, DB 20 4, DB 33 10, DB 43 13, LA 109 3, DB 57 3, LA 98 3, Dbrt 30 3, DB 44 15, Pvs 5 21, Dbrt 17 3, DB 30 12, DB 16 11, DB 39 12, DB 44 14, Svk 1 1, Dbrt 98 3, Dbrt 79 3, LA 155 2, LA 42 1, LA 47 2, DB 56 4, Dbrt 178 3, LA 103 2, Terminologija | 2018 | 25 167 DB 33 8, LA 120 4, LA 80 3, LA 93 3, Vnb 36 562, TS 24 4, Dbrt 11 3, Dbrt 101 3, LA 154 5, FR 1 2: „La sosirea medicului, trebuie să i se povestească despre manifestările bolii observate și despre cauza presupusă, fără a ascunde nimic” TS 30 11; „Oamenii, înspăimântați, nu mai știu la ce să recurgă, iar mai ales la sate nu se poate obține ajutorul medicilor, întrucât la noi există o mare lipsă de medici” DB 20 4. Totuși, termenul autohton era mai frecvent, după cum o arată și numeroșii termeni specifici, de exemplu: apskričio gydytojas DB 57 3, dantų gydytojas DB 43 13, LA 109 3, LA 134 2, gydytojas specialistas LA 83 2, ligoninės gydytojas LA 130 5, vyresnysis gydytojas DB 43 14, LA 109 3. Au existat mult mai puțini termeni compuși cu elementul principal (sau secundar) împrumutat daktaras, de exemplu: specialistas daktaras LA 130 5, tikrasis daktaras TS 14 13. Termenul medicinos daktaras era folosit cu sensul de „doctor în științe”: „Prin vot secret au fost aleși doctorul în medicină P. Avižonis și doctorandul în medicină Jurgis Žilinskas” DB 57 3. Au concurat termenii care denumeau angajatul farmaciei: împrumuturile aptiekorius Dbrt 101 3, farmaceutas LA 98 3, DB 37 4, LA 155 2, LA 61 2, LA 142 3, LA 77 2, LA 71 2, FR 1 1, hibridul aptiekininkas TS 24 4 și termenul lituanian vaistininkas DB 33 10, TS 23 9, Dbrt 145 4, LA 120 4, LA 80 3, LA 93 3, LA 10 4, LA 71 2, Dbrt 101 3. După cum se vede din datele bibliografice de atestare prezentate lângă termeni, este din nou evident că termenul autohton era mai popular și mai frecvent. Comparativ cu denumirile persoanelor care acordau tratament din publicațiile medicale din perioada anterioară, în publicațiile din 1918 s-au găsit mai multe denumiri ale persoanelor cu diverse specializări, de exemplu: akių ligų specialistė DB 43 14, LA 109 3, ausų, gerklės, nosies ligų specialistas DB 43 14, LA 109 3, chirurgas DB 43 14, LA 109 3, Dbrt 96 3, moterų ligų specialistas DB 43 14, LA 109 3, vaikų ligų specialistas DB 43 14, LA 109 3, venerinių ligų specialistas DB 43 14, LA 109 3, vidurinių ligų20 specialistas DB 43 14, LA 109 3. 20 Astfel erau numite bolile organelor interne. 168 Palmira Zemlevičiūtė | Medicinos terminija prieš 100 metų Se foloseau denumiri pentru personalul medical auxiliar, de exemplu: akušeris DB 16 11 / akušerė DB 39 12, dezinfektorė TS 24 4, feldšeris Pvs 5 21, DB 30 11, DB 39 12 și felčeris Dbrt 79 3, feldšerė-akušerė TS 23 9 și feldšerė-akušerė TS 24 4, gailestingoji sesuo Svk 1 1 / gailestingoji seselė TS 24 4 / gailestinga sesuo Dbrt 11 3. Au existat, de asemenea, denumiri pentru personalul auxiliar al instituțiilor medicale, pentru ajutoarele specialiștilor în tratament sau pentru stagiari, majoritatea nefiind încă folosite în sursele din anii anteriori, de exemplu: darbininkas prie arklių TS 24 4, ginekologijos asistentas DB 43 14, LA 109 3, ligoninės tarnautojas TS 24 4, ligonių prižiūrėtoja TS 24 4, medicinos doktorantas DB 57 3, medicinos studentė TS 24 4, sanitaras darbininkas TS 24 4, sesuo šeimininkė TS 23 9 / sesuo-šeimininkė TS 24 4, studentas-medikas LA 109 3. Ca grup distinctă de denumiri pentru personalul care acorda tratament pot fi evidențiate denumirile angajaților farmaciei și ale personalului auxiliar asociat farmaciei, de exemplu: vaistinės padėjėjas Dbrt 101 3, laborantas FR 1 4, provizorius DB 43 13, LA 109 3, LA 98 3, LA 10 4, LA 83 2, LA 71 2, Dbrt 101 3, LA 154 5, FR 1 4, receptaras FR 1 4, patarna 오jamosios vaistinėje ypatos Dbrt 101 3. S-ar putea distinge separat câteva denumiri pentru persoane care studiau medicina și domenii înrudite, de exemplu: farmacijos magistras LA 71 2, medicinos doktorantas DB 57 3, medicinos studentė TS 24 4, studentas-medikas LA 109 3. În comparație cu denumirile personalului care acorda tratament, s-au găsit puține denumiri pentru persoanele tratate, de exemplu: ligonis MB 1 11, Vnb 13 193, AVk 50, Kk 69, TS 1 14, TS 36 13, TS 10 14, TS 34 4, TS 14 13, TS 21 11, TS 26 11, TS 30 12, TS 7 14, DB 33 10, Vnb 4 676, DB 43 14, LA 109 3, LA 46 2, Pvs 9 18, DB 44 14, Svk 1 1, Dbrt 98 3, Dbrt 79 3, LA 42 1, LA 47 2, Terminologija | 2018 | 25 1 6 9 DB 56 4, Dbrt 178 3, Dbrt 23 3, Dbrt 11 3, Dbrt 96 3, LA 83 2, LA 130 5, LA 154 5, FR 1 2 (ambulatorinis ligonis LA 130 5), džiovininkas TS 7 14, LA 155 2, nebylys Vnb 24 367, pamišėlis Vnb 24 367. 1.5. Denumiri ale instituțiilor și spațiilor de tratament. În textele cercetate din 1918, denumirea principală a unei instituții de tratament este ligoninė: DB 43 13, TS 23 9, LA 109 3, DB 57 3, Dbrt 27 3, Svk 1 1, Dbrt 98 3, DB 33 8, TS 24 4, Dbrt 11 3, Dbrt 96 3, LA 83 2, TS 28 2, LA 130 5, Dbrt 101 3; termenul ligonbutis a fost identificat numai în Dbrt 11 3. Se poate presupune că termenul ligoninės butas („Policlinica și spitalul societății sunt deschise încă din 15 octombrie. Apartamentul spitalului, Vilniaus g. N. 28, este amenajat cu toate facilitățile — are aproximativ 30 de camere” DB 43 14) poate fi, de asemenea, un sinonim al ligoninės; vezi butas 2. „orice clădire” LKŽe. Au fost identificate și alte denumiri pentru instituții de tratament cu destinație specială, de exemplu: prieglauda Dbrt 79 3, Dbrt 101 3, paleistuvijų gydykla Dbrt 79 3, pamišėlių namas Dbrt 23 3, bepročių butas Dbrt 79 3. În comparație cu denumirile puține ale locurilor de tratament din perioada anterioară, textele din 1918 conțin denumiri ale unor tipuri de spitale și farmacii, de exemplu: apskričio ligoninė DB 57 3, ausų ligų ligoninė DB 43 14, LA 109 3, psichiatrinė ligoninė DB 33 8, pulkų ligoninės AVk 54, raudonojo kryžiaus ligoninė DB 43 14, LA 109 3; kaimo vaistinė FR 1 3, miesto vaistinė FR 1 3, namų / naminės vaistinės21 Dbrt 101 3, pilna vaistinė22 Dbrt 101 3, sodžių vaistinės23 Dbrt 101 3. „Este permisă eliberarea de către farmaciile de casă a medicamentelor către locuitorii altor gospodării, numai dacă în satul respectiv nu există o farmacie completă sau o filială, ori o farmacie sătească. De regulă, farmaciile de casă pot fi ținute numai de medici sau de spitale, aziluri și alte instituții asemănătoare” Dbrt 101 3. „Cine dorește să țină o farmacie completă trebuie să aibă un certificat care să-i ateste dreptul de a conduce o astfel de farmacie și o autorizație scrisă din partea șefului administrației” Dbrt 101 3 (termenul apare cu spațiere în original). „Farmaciilor sătești (farmacii de categoria a II-a), în conformitate cu statutul lor din timpul stăpânirii rusești, li se permite să continue să funcționeze dacă administratorul lor poate dovedi că a promovat examenul de asistent și a lucrat cel puțin trei ani ca asistent de farmacie” Dbrt 101 3 (termenul apare cu spațiere în original). 170 Palmira Zemlevičiūtė | Medicinos terminija prieš 100 metų Au apărut și termeni care nu fuseseră consemnați în textele medicale din perioada anterioară – sală de operații DB 43 14 și sală de intervenții chirurgicale LA 130 5. Au existat publicații despre spitale noi care se deschideau și se înființau24, cu secțiile, cabinetele și altele asemenea, astfel că au apărut și termeni noi pentru denumirea acestor spații, de exemplu: „Spitalul este destul de bine dotat din punct de vedere medical. Sunt amenajate diverse secții și cabinete: de operații, pansamente, ginecologie și chirurgie, cabinete pentru tratarea bolilor urechilor, nasului, dinților și gâtului, precum și a bolilor interne, ale copiilor, ale pielii și venerice” LA 130 5; „În secția de maternitate a lucrat o moașă instruită tot în timpul războiului” Dbrt 11 3, vezi și secția de maternitate a spitalului Dbrt 11 3; „Majoritatea pacienților trebuiau tratați în secția de chirurgie” Dbrt 96 3; „Pe lângă spital se află o farmacie, un laborator, o cameră de radiologie, o sală de operații, camere pentru pansamente și câteva cabinete medicale, unde sunt primiți pacienții veniți în vizită” DB 43 14; „În curând intenționează să amenajeze și o secție de fiziologie-chimie25, unde se vor face acele cercetări medico-chimice care nu pot fi efectuate în spitale din cauza lipsei de aparatură sau care ar ocupa prea mult timp” Dbrt 27 3; „Între timp, au mai amenajat aceste două secții: una de bacteriologie-serologie și una pentru protecția împotriva rabiei” Dbrt 27 3. 24 Au existat și alte tipuri de instituții, după cum se scrie într-un articol din ziarul Dabartis, „destinate chestiunilor de sănătate”, de exemplu, un centru de cercetare a problemelor de sănătate Dbrt 27 3. 25 Scrierea cu caractere rarefiată în originalul articolului. Terminologija | 2018 | 25 171 1.6. Denumiri ale conceptelor medicale abstracte. În această grupă semantică sunt incluse denumiri de termeni care desemnează diverse concepte medicale, de cele mai multe ori abstracte. În primul rând, acestea sunt denumiri ale acțiunilor, proceselor și stărilor, precum și ale însușirilor legate de medicină, de exemplu: contagiere Svk 1 1, tratament AVk 52, TS 10 14, TS 11 14, TS 34 7, DB 33 10, Dbrt 30 3, Dbrt 17 3, LA 130 5, naștere Dbrt 96 3, viață Dbrt 30 3, LA 155 2, LA 42 1, DB 56 3, LA 87 2, respirație TS 30 11, mortalitate TS 36 14, TS 4 15, TS 34 5, moarte Vnb 24 367, deces Kk 70, TS 10 14, TS 30 12, DB 16 11, LA 155 2, însănătoșire AVk 52, TS 34 6, îmbolnăvire Vnb 13 193, DB 56 4, durere Pvs 10 12, suferință Pvs 10 12, îngrijire Dbrt 11 3, sănătate MB 1 12, TS 26 12, DB 43 14, LA 109 3, Dbrt 27 3, Dbrt 30 3, Svk 1 1, Dbrt 98 3, LA 155 2, LA 42 1, DB 56 3, LA 87 2, LA 73 3, LA 83 2, LA 154 5, Vnb 24 367, stare de sănătate Vnb 24 367. În acest grup se pot include și denumirile domeniilor științei medicale și ale științelor conexe medicinei, de exemplu: anatomie DB 56 3, bacteriologie FR 1 4, chirurgie DB 43 14, LA 109 3, LA 83 2, farmacie LA 155 2, LA 142 3, farmacopee FR 1 7, fiziologie DB 56 3, igienă TS 26 12, Svk 1 1, LA 47 2, FR 1 2 (igiena poporului LA 155 2, igienă publică DB 56 3). Fig. 10. Distribuția termenilor medicali din 1918 în funcție de semnificație 172 Palmira Zemlevičiūtė | Medicinos terminija prieš 100 metų 2. Termeni medicali după forma lor de exprimare. Cea mai mare parte a termenilor medicali o constituie termenii autohtoni, sau de origine pur lituaniană; o parte mai mică a termenilor este de origine străină, sau împrumutată, și de origine mixtă (pentru distribuția termenilor medicali după originea lor, vezi fig. 11). Fig. 11. Distribuția termenilor medicali din 1918 după origine 2.1. Termeni medicali autohtoni. Mai mult de jumătate dintre termenii găsiți în textele medicale din 1918 cercetate sunt termeni din limba proprie, adică de origine pur lituaniană (66% din totalul termenilor). Aceasta arată eforturile autorilor de a folosi cuvinte din propria limbă sau, în lipsa unor echivalente autohtone, de a parafraza termenii de origine străină, adică de a-i descrie în lituaniană. De exemplu, dr. P. Avižonis a descris anatomia și fiziologia în articolul „Igienă” astfel: „Pentru ca sfaturile de igienă să fie mai bine înțelese și urmate mai exact, este necesar să cunoaștem alcătuirea corpului omenesc (anatomia) și funcționarea părților sau organelor individuale ale corpului (fiziologia26)” DB 56 4. Scriind pe înțelesul tuturor despre diverse teme de medicină, sănătate și tratament, autorii publicațiilor aveau, desigur, în vedere cititorii lituanieni, așadar se străduiau să scrie clar și să folosească mai mulți termeni lituanieni, care să le fie cunoscuți și ușor de înțeles. 26Termenii au fost răriți în originalul articolului. Terminologija | 2018 | 25 173 În scrierile lor, autorii denumeau părțile corpului și organele exclusiv prin cuvinte simple de origine lituaniană (mai jos, cuvinte nederivate, care nu se pot descompune din punctul de vedere al formării), de exemplu: frunte TS 10 14, TS 34 6, genunchi Pvs 7 13, TS 14 14, piept TS 4 14, TS 26 11, buze AVk 51, TS 5 15, TS 34 6, TS 26 12, TS 7 14, piele Pvs 7 12, Pvs 10 12, Pvs 8 11, AVk 51, Kk 71, TS 10 14, TS 4 15, TS 14 13, TS 30 12, Svk 1 2, talpă TS 21 11, umăr Pvs 7 13, Pvs 8 11, față Kk 71, TS 10 14, TS 14 14, TS 21 11, TS 7 14, Dbrt 79 3, pleoape TS 11 14; chiar și alături de unele împrumuturi, de exemplu nervi TS 30 12, mușchi Pvs 8 11, organism TS 26 11, se foloseau echivalentele lor lituaniene degete Pvs 10 12, mușchi Pvs 8 11, corp TS 26 12. Așadar, termenii anatomici erau deja mai mult sau mai puțin stabili (cu excepția unor variante ortografice) și erau folosiți în aceeași formă ca în textele medicale de popularizare din anii anteriori. Altfel stăteau lucrurile cu termenii clinici, în principal cu denumirile bolilor. Aceștia variau destul de mult. Unele boli erau numite în mai mult de trei feluri. Este important de remarcat că autorii încercau să denumească bolile prin cuvinte lituaniene, cu excepția cazurilor în care nu se găseau echivalente și se foloseau împrumuturi (apopleksija, bronchitas, cholera, difteritas, reumatizmas, sifilis, skarlatina). Pe lângă termenul de origine străină tymai, erau folosiți și echivalenții săi lituanieni drognės Kk 71, blusinės Kk 71. Dizenteria era denumită prin termenii lituanieni kruvinoji MB 1 11, raudonoji DB 44 14, kra /? Kk 72, Dbrt 98 3, kruvinoji liga Dbrt 79 3, LA 42 1. Se presupune că un număr considerabil de boli nu fuseseră încă identificate; prin urmare, denumirile lor din publicații (în mare parte compuse) nu sunt precise, de exemplu: inflamație a gurii AVk 52, dureri de limbă TS 36 14, durere de cap intensă Kk 70, dureri în mijlocul pieptului TS 36 14, bătăi puternice ale inimii TS 30 12, funcționarea inimii Kk 70, TS 34 6. Continuă tradiția publicațiilor medicale din anii anteriori: grupurile caracteristice de cuvinte cu substantivul principal boală la genitiv, de exemplu: boală de ochi TS 11 14, boală de piatră TS 4 15, boală de piele TS 14 13, boală pulmonară TS 7 14, boală de inimă AVk 51, TS 30 12. În unii termeni, elementul care specifică pare redundant, de exemplu: boală de înțepenire TS 1 14, boală a turbării Dbrt 27 3. Elementele determinative ale termenilor compuși sunt rareori exprimate prin adjective cu articol hotărât (partea dreaptă TS 5 15, sora milostivă TS 24 4, boala sângeroasă Dbrt 79 3, LA 42 1, medicul superior DB 43 14, LA 109 3); cele mai caracteristice sunt formele participiale pasive cu articol hotărât, de exemplu: boală contagioasă Svk 1 2, febră recurentă Dbrt 98 3, secția de nașteri 174 Palmira Zemlevičiūtė | Medicinos terminija prieš 100 metų Dbrt 11 3, Dbrt 96 3, febră recurentă AVk 50, febră Dbrt 96 3, boală febrilă Dbrt 27 3, sugari TS 34 4. Dintre termenii simpli derivați de origine lituaniană predomină derivatele, dintre care cele mai numeroase sunt cele cu sufix. Dintre acestea din urmă se remarcă prin frecvență derivatele cu sufixul -imas, de exemplu: negalavimas TS 36 14, nubruožimas TS 10 14, nu-puolimas AVk 52, slauginimas Dbrt 11 3, slogavimas Kk 70, sunykinimas TS 4 15, uždegimas Kk 72, TS 10 14, Vnb 4 676. Sunt preferate derivatele cu sufixe diminutivale -elis, -ėlis și altele. Astfel de „derivate denumesc de obicei lucruri mai mici decât lucrurile de același tip desemnate de substantivele de bază” (Keinys 2005 [1975]: 65). Prin urmare, o parte dintre termenii diminutivali din publicațiile cercetate au sens diminutival, de exemplu: 27 dėmelės TS 1 4, odelė TS 14 13, randeliai TS 11 14, ry-šeliai28 Pvs 7 13 „tendoane”, spiautuvėlė TS 7 14, spuogeliai TS 11 14, TS 14 13, šašiukai Kk 71, žaizdelės TS 1 14, TS 11 14. Totuși, unele derivate diminutivale nu au sens diminutival — ele „denumesc lucruri diferite de cele denumite de cuvintele lor de bază”; acestea sunt așa-numitele diminutive cu sens special (Keinys 2005 [1975]: 65), de exemplu: akelės Pvs 10 12 / aku-tės Pvs 10 13 „glande sudoripare”, lelelė Kk 72 „pupila ochiului (pupilla)”, vėdarėlis AVk 51, TS 36 14 „stomac”. Pe lângă cele menționate, au mai fost găsiți termeni medicali formați cu aproape treizeci de sufixe, de exemplu: gydulė Dbrt 101 3 „medicament”, kaklinė Dbrt 27 3 „o astfel de boală a gâtului”, marumas TS 36 14, TS 4 15, TS 34 5, plaišena29 TS 10 14 „zonă de piele crăpată”, pribuvėja Dbrt 11 3 „femeie care o ajută pe parturientă și asistă la naștere”, sk piezas30 Dbrt 98 3 „vaccinuri”, slankstas TS 34 8 „inflamația mucoasei nazale, guturai”, šlapumas AVk 52, TS 30 11, Svk 1 2, Dbrt 98 3 „urină”. Au fost identificate câteva zeci de derivate cu terminație, de exemplu: antkritis TS 10 14, atmatai MB 1 11 „excremente”, džiova AVk 51, TS 34 7, TS 26 12, Dbrt 98 3, LA 155 2, negalė AVk 53, prieglauda Dbrt 79 3, Dbrt 101 3, slogas TS 34 5 „guturai”, tryda Dbrt 98 3 „diaree”. Au fost întâlnite doar câteva derivate cu prefix, de exemplu: pakaušis TS 21 11, pažandės AVk 52, užkulniai AVk 52. 27 Plačiau apie diminutyvus terminologijoje žr. Keinys 2005 [1975]: 65–66. 28 Trebuie remarcat că în LKŽe ryšelis este consemnat numai cu sensul anatomic de „încheietură a mâinii”. 29 Acest derivat nu are sens medical în LKŽe. 30 Acest derivat nu este consemnat în LKŽe. Terminologija | 2018 | 25 1 7 5 Compusele sunt rare, de exemplu: karštligė Vnb 13 193, AVk 54, Kk 71, Dbrt 27 3, kra, kraujligė Kk 72, Dbrt 98 3 „dizenterie”, mažakraujystė TS 7 14, nugarkau-lis Pvs 7 13, sausgyslė Pvs 8 11, siutligė Dbrt 27 3, šonkaulis Pvs 7 13. Dacă am compara cantitativ termenii simpli și cei compuși de origine lituaniană, am vedea că predomină cei din urmă. Dintre marea majoritate a termenilor compuși din două cuvinte, predomină grupurile de cuvinte cu genitiv, de exemplu: bepročių butas Dbrt 79 3, ėglio uogos MB 1 12, galvos sukimasis Kk 71, kaknų putmenos TS 4 15, kaklo suputimas Kk 71, kaulo kerimslis Pvs 7 13, kaulų laużymas Pvs 9 18, kraujo gy sla Pvs 10 12, Pvs 8 11, kraujo vaikščiojimas TS 30 12, ligos bėgis Vnb 13 193, narių sopėjimas Dbrt 98 3, niežų krūmas TS 14 13, nugarkaulio grandys Pvs 7 13, paleistuvijų gydykla Dbrt 79 3, plaučių pūvimas TS 34 5, plaučių užkaitimas Dbrt 178 3, skilvio sugedimas TS 34 5, sodžių vaistinės (farmacii de categoria a II-a) Dbrt 101 3, tautos sveikata LA 155 2, vaistų sankrovos FR 1 3, vidurių sloga TS 26 12, žarnų prakiūrimas AVk 52. Sunt, de asemenea, caracteristice grupurile formate dintr-un adjectiv calificativ simplu sau un participiu (cel mai adesea articulat) și un substantiv, de exemplu: aštri liga FR 1 3, atsimainomasis drugys Dbrt 98 3, gilus apmirimas TS 30 12, išutinėjamoji įstaiga31 Dbrt 11 3, limpančioji liga Kk 69, paprastas viduriavimas Dbrt 98 3, pasikartojamasis drugys Dbrt 96 3, perraišiojamieji kambariai DB 43 14, pilka valktis TS 11 14, sausas kosulys TS 36 14, TS 34 6, skiepijamasis vaistas Dbrt 27 3. Au fost folosite câteva grupuri de cuvinte cu sufixul -inis, de exemplu: glitinė plėvė TS 34 5, kišeninė spiautuvėlė TS 7 14, lytinės ligos LA 155 2 (cf. lyties ligos DB 56 4), paviršutinė žaizda TS 30 12, pilvinės šiltinės MB 1 11 (cf. pilvo šiltinės MB 1 11, Dbrt 96 3), raginė plėvė TS 11 14. Elementele cu adjectiv articulat sunt rare, de exemplu: grįžtamoji šiltinė AVk 50, vyresnysis gydytojas DB 43 14, LA 109 3 (pentru distribuția termenilor medicali compuși din două cuvinte în funcție de exprimarea determinantului, a se vedea fig. 12).32 Au fost identificate peste patruzeci de termeni compuși alcătuiți din trei sau mai multe elemente, de exemplu: galvos smegenų plėvių uždegimas TS 34 6, glitinė kvėpavimo takų plėvė TS 34 5, kариų rauplių skiepai Dbrt 98 3, kraujo plūdimas iš žarnų TS 34 6, kvėpavimo takų uždegimas TS 26 12, evoluția bolii— 31Instituție în care păduchii sunt eliminați prin diverse mijloace și metode. 32Fig. 12 prezintă date privind termenii compuși din două cuvinte de origine lituaniană, străină și mixtă. 176 Palmira Zemlevičiūtė | Medicinos terminija prieš 100 metų Fig. 12. Distribuția termenilor medicali compuși din două cuvinte în funcție de exprimarea determinantului subordonat perioada de convalescență AVk 53, solzii morți ai pielii Pvs 10 13, fascicule de tendoane uscate Pvs 7 13, perioada cea mai intensă de agravare a bolii AVk 51, îngrijirea adecvată a bolnavului Dbrt 178 3, agenți patogeni ai febrei tifoide AVk 50, membrană mijlocie a pleoapelor Dbrt 178 3. 2.1.1. Termenii medicali și limba vie în 1918. Citind publicațiile despre medicină și sănătate din 1918, este evident că autorii care le-au scris nu se desprinseseră încă de limba vie. Ca să spunem plastic, spiritul și sonoritatea acesteia se simt și în termenii medicali folosiți. În primul rând, trebuie spus că textele din acel an conțin numeroși termeni folosiți de oameni (după cum atestă datele LKŽe), de exemplu: kruvinoji „dizenterie”, raudonoji „dizenterie”, kra ligė „dizenterie”, negalė, mažakraujė „anemie”, slankstas, slogas, gydykla „spital”, gyduolė „plantă medicinală, medicament”, pribuvėja, dirgsnis „nerv”, grobas „intestin”, krimslys „cartilaj”, kosere „gât (pharynx)”, kiaušas „craniu”, kamaraitė „deschidere, cavitate” (cuvânt terminologizat), lėlelė „pupilă (pupilla)”, letena „talpa piciorului omenesc cu degetele”, mėsa „mușchi”, ryšėlis „tendon”, sausgyslė, skilvis „stomac”, žvyna, atmatai, suputimas „umflare, tumefiere”, laužymas „junghi, durere”, kra ujo vaikščiojimas „circulația sângelui”, gyvis „parazit, bacterie, agent patogen”, die gas „germene, origine (a bolii)”, plaišena (cuvânt terminologizat), užkaitimas „inflamație”, apsireiškimas (a bolii), bėgis (a bolii), liginimas „îngrijire”, skylutė (a pielii). Publicațiile menționate erau destinate oamenilor de rând, așadar Terminologija | 2018 | 25 177 autorii lor încercau să folosească termeni care să fie înțeleși de cititorii fără pregătire în științele medicale. O trăsătură caracteristică a termenilor medicali din 1918 este expresivitatea lor, care se leagă, fără îndoială, și de influența limbii vii. Au fost întâlniți mai ales termeni expresivi de anatomie și clinică (boli, stări patologice etc.), de exemplu: circulația sângelui, cămăruța toracică, tufa scabiei, orificiul sudoripar, fascicul de tendoane uscate. Textele cercetate conțin încă destui termeni medicali impreciși, prin care sunt denumite concepte specifice insuficient de clare, de exemplu: inflamația urechilor, inflamația membranei, inflamația coastelor, guturai intestinal, dereglare intestinală, guturai al căilor respiratorii, dereglare a stomacului. Autorii care au scris în presa periodică lituaniană din 1918 despre medicină, sănătate și tratament nu se îndepărtaseră de limba lor; au folosit în principal termeni medicali lituanieni, adesea preluați din limba vie. Unele cuvinte, precum cele menționate mai sus plaišena, žvyna33, au fost terminologizate; au existat și creații lexicale noi, de pildă termenul menționat mai sus skiepalas. Așadar, se poate spune că în publicațiile medicale din acel an se simte spiritul viu al cuvântului lituanian. La cele spuse am dori să adăugăm cuvintele din articolul „Națiunea și limba” al dr. Kazys Grinius din 1918: „Fiecare membru al națiunii nu recurge la o limbă străină când este nevoie și când nu este nevoie, ci se străduiește pretutindeni și întotdeauna să-și folosească limba proprie și o folosește, fără să se rușineze de ea, arătând astfel limpede tuturor identitatea sa. Membrul conștient al națiunii, adevăratul compatriot, <...> – se va strădui pretutindeni și întotdeauna să vorbească în limba sa. <...>. Aceasta este o datorie a fiecărui cetățean al țării care este conștient și își cunoaște propria valoare” (Grinius 1918: 1). 2.2. Termeni medicali de origine străină. În publicațiile medicale din 1918 sunt folosiți termeni medicali de origine străină34, adică împrumuturi (17% din totalul termenilor). Unii dintre ei sunt atestați încă din secolele al XVI-lea–al XVII-lea în scrierile vechi, de exemplu, aptieka, aptiekorius, tymai, și în scrierile de la mijlocul secolelor al XVIII-lea–al XIX-lea, de exemplu, felčeris, daktaras. Numeroase împrumuturi care denumesc diverse concepte medicale au fost folosite în cărțile și articolele medicale scrise de medici lituanieni la sfârșitul secolului al XIX-lea–începutul secolului al XX-lea. Așadar, se poate spune că unele împrumuturi din publicațiile din 1918 nu sunt noi, ci erau deja folosite de predecesorii autorilor acelor publicații. În majoritate, acestea sunt cuvinte internaționale, 33 Vezi propoziția ilustrativă (Pvs 10 12) în secțiunea 1.1. Denumiri ale părților corpului și ale organelor. 34 Limbile de origine ale termenilor medicali au fost stabilite pe baza ALEW, Alm, Čep, DVLKŽ, LEW, LKPŽ, LLKŽ, PrW I, Skar, TŽŽ, ЭСРЯ I, II (vezi lista surselor auxiliare). 178 Palmira Zemlevičiūtė | Medicinos terminija prieš 100 metų care s-au păstrat până în zilele noastre și s-au înrădăcinat în terminologia medicală lituaniană actuală. Liudas Gira scria în articolul „Purificarea limbii”, publicat în 1918 în Tėvynės sargas, despre astfel de cuvinte: „astfel de cuvinte <...> sunt astăzi proprietatea comună a limbilor tuturor popoarelor instruite. [...] majoritatea acestor cuvinte nu-i determină pe oameni să-și caute echivalente proprii și nu deranjează deloc auzul conaționalilor, nici nu întinează limba. <...>. Prin urmare, nici noi, lituanienii, nu trebuie să le evităm” (Gira 1918: 2). Limbile de origine ale majorității împrumuturilor medicale sunt greaca și latina clasice. Prin termeni de origine greacă sunt denumite cel mai adesea bolile și microorganismele care le provoacă, de exemplu: bakterija TS 10 14, TS 4 14, Svk 1 2, TS 34 4, Vnb 13 193, bronchitas AVk 52, TS 36 14, tifas LA 33 3. S-a observat că, spre deosebire de articolele medicilor despre medicină și sănătate publicate anterior (până în 1918), în publicațiile din 1918 echivalentele latine ale termenilor împrumutați sunt rareori menționate35. Un asemenea echivalent este adăugat doar într-un singur articol în foileton al lui A. Vileišis, „Despre bolile de război”: tétanas (latyn. Tetamu) TS 1 14. Printre împrumuturile de origine latină predomină denumirile remediilor, de exemplu: centurijos MB 1 12, kamparas AVk 52, kompresai MB 1 12, Kk 72. Merită menționați câțiva termeni mai interesanți: „Dorind să-i ajute în această privință pe toți colegii, Comitetul Uniunii Farmaciștilor Lituanieni se adresează tuturor organizațiilor farmaceutice lituaniene existente, membrilor Uniunii și celor care încă nu au apucat să se alăture, rugându-i să răspundă fără întârziere la următoarele întrebări: <...>, 4) Specialitatea completată în farmacie⁶ (<...>, r e c e p t a r a s36 FR 1 4; „În plus, din punctul de vedere al asistenței medicale și s a n i t a r e37, satele Lituaniei se aflau într-o situație deplorabilă: medicul era departe, iar bolnavului îi era prea greu să-l cheme sau să ajungă la el, mai ales dacă se îmbolnăvea de o boală acută sau dacă venea pe neașteptate oaspetele nepoftit – epidemia” FR 1 3. Câteva zeci de împrumuturi sunt denumiri de origine slavă. Unele dintre ele sunt moșteniri vechi, de exemplu: muilas Vnb 13 193, Kk 74, TS 21 11. Există însă 35 În general, chiar și alături de termeni medicali de alte origini, echivalentele latine sunt menționate rar, cu excepția câtorva cazuri, de exemplu: arkė (lat. acarus scabici vel sarcoptes hominis) TS 14 13, șiltinės, karštinės – typhus MB 1 11, žarnų bakterijos (bacterium coli comune) AVk 50. S-a întâlnit și cazul în care într-o propoziție este folosit termenul latin, iar echivalentul său lituanian este menționat alături, între paranteze: typhus recurrens (grįžt. šiltinė) AVk 54. La denumirea unui remediu, pe lângă echivalentul latin, a fost adăugat și unul german: provansiška alyva (oleum provinciale, în germană „Provence-oel”) Kk 72. 36 „Angajatul farmaciei care preia comenzile de medicamente pe baza rețetelor medicilor” LKŽe. 37 Acest termen este folosit cu sensul de „sanitar (igienă practică)”. Terminologija | 2018 | 25 179 și astfel de slavisme care, parafrazând cuvintele articolului menționat al lui L. Gira, chiar dacă sunt adaptate lituanienei, sunt o adevărată urâțenie: „pentru fiecare dintre aceste cuvinte străine nepotrivite avem cuvinteșoare ale noastre, dintre cele mai frumoase <...>, cuvintele pure ale limbii noastre sunt pe deplin suficiente <...> pentru a exprima toate lucrurile vieții cotidiene obișnuite” (Gira 1918: 2), de exemplu: dūžma TS 5 15 „ciumă”; levatyva TS 30 12 „clismă”; uksusas Kk 70 „oțet”; vopna Vnb 13 193 „var”. Potrivit lui L. Gira, „datoria fiecărui lituanian conștient este, înainte de toate, să evite în vorbire și în scris aceste cuvinte străine nepotrivite — barbarismele —, dar să se străduiască să vorbească în38 limba lituaniană pură” (Gira 1918: 2). În publicațiile cercetate au apărut câteva împrumuturi de origine (a) franceză, (b) germană, (c) italiană, de exemplu: (a) kokliušas DB 16 11, TS 5 15, TS 7 14, akušerė DB 16 11; (b) kalkiai Kk 74, feldčeris DB 30 11–12; (c) influenza TS 7 14, TS 34 4, TS 36 14, skarlatina Dbrt 98 3, Kk 71. Printre denumirile de origine necunoscută se numără termenul šarbukas TS 4 15. Așadar, după cum s-a menționat deja, majoritatea împrumuturilor folosite de autorii publicațiilor medicale din 1918 sunt atestate și în publicații anterioare pe aceeași temă; unii termeni de origine slavă, de exemplu, liekorius, liekarstva, rona, folosiți anterior alături de echivalentele lor lituaniene, au fost înlocuiți de acestea din urmă; doar grupul denumirilor de persoane și instituții medicale s-a extins întrucâtva — au apărut denumiri noi, de exemplu: provizorius, receptaras, poliklinika. 2.3. Termeni medicali de origine mixtă. În publicațiile medicale din 1918 au fost găsite două tipuri de astfel de termeni – hibrizi simpli și termeni compuși cu elemente de origine diferită (17% din totalul termenilor). Hibrizii simpli nu sunt caracteristici — s-au găsit doar câțiva. Sunt derivate cu sufixele -ėlė, -inė, -ininkas, -tojas, ale căror baze sunt împrumuturi de origine slavă aptieka și rėdyti, precum și un împrumut de origine latină operacija: aptiekėlė39 LA 71 2, operacinė DB 43 14, aptiekininkas TS 24 4, rėdytojas40 FR 1 4; există și compuse, al căror prim element este împrumutul kryžius sau kalkiai, iar al doilea este substantivul de origine lituaniană kaulas ori pienas: kryžkaulis AVk 53, kalki apienis Dbrt 98 3 / kalkiopienis Dbrt 98 3. Textul cursiv este în originalul articolului.38 „După ce, în timpul acestui război, majoritatea farmaciștilor adevărați au fugit, în Lituania nu au mai rămas multe farmacii. În locul lor au apărut și mai multe prăvălii-farmacie, pe care oamenii le numesc «aptiekėlės». Aproape toți proprietarii acestor «aptiekėlės» nu au niciun fel de pregătire de specialitate” LA 71 2.39 40 „4) Farmacie” specialitate completată (administrator, <...> etc.) FR 1 4, vezi LKŽe xrėdytojas 4. „cel care conduce, administrează”. 180 Palmira Zemlevičiūtė | Medicinos terminija prieš 100 metų Există ceva mai multe termeni compuși cu componente principale sau secundare de origine diferită, de exemplu: săpun antiseptic Dbrt 17 3, farmacie mică LA 71 2, depozit central de medicamente LA 71 2, boli cronice AVk 51, diabet TS 4 15, rujeolă cu pete Kk 71, spitale de divizie AVk 54, echilibrul fiziologic al corpului DB 56 3, erizipelul capului TS 10 14, farmacie homeopată LA 103 2, glandă a gâtului41 Kk 71, ulei de camfor Kk 71, rujeolă granulară Kk 71, cămăruță toracică Pvs 7 13 „cutia toracică (thorax)“; bacterii patogene TS 34 4, sală de operații LA 130 5, medic de stat-major Dbrt 17 3, organe digestive TS 26 11, specialist în boli venerice DB 43 14, LA 109 3, sanitar-șef TS 24 4, igienă publică DB 56 3. Pentru a denumi conceptele compuse, autorii publicațiilor medicale din anul respectiv nu s-au putut lipsi de termenii specifici (compuși), care îi depășesc numeric pe termenii simpli. Aceeași tendință de distribuție a termenilor de origine mixtă pe tipuri este caracteristică și textelor medicale anterioare. A se vedea fig. 13 pentru distribuția termenilor medicali compuși. Fig. 13. Distribuția termenilor medicali compuși utilizați în 1918 3. Relațiile de sinonimie leagă doi sau mai mulți termeni care denumesc același concept și se pot substitui și preciza reciproc (Даниленко 1977: 73, 78–79, a se compara și Татаринов 2006: 172; Mitkevičienė 2015: 42–47). 3.1. Termeni medicali sinonimi și prezentarea lor în texte. În publicațiile medicale mai ample din 1918, se folosesc adesea mai mulți termeni pentru a denumi același concept. Sinonimele apar nu numai în același text (unde, de regulă, sunt prezentate fie unul lângă altul, fie 41 x Gručolas (l. gruczoł) „umflătură, nodul“ LKŽ. Terminologija | 2018 | 25 181 (sunt folosiți alternativ), termeni aflați în relație de sinonimie se întâlnesc și în texte diferite. În cazul termenilor sinonimici adiacenți (alăturați), adică în funcție de modul în care sunt prezentați în text, se pot distinge patru tipuri de prezentare în text. Aceștia sunt grupați în funcție de modalitatea în care au fost identificate cele mai multe sinonime, așadar în ordine descrescătoare: 3.1.1. Sinonime prezentate între paranteze42. Acesta este cel mai frecvent tip de prezentare a sinonimelor în text. Se disting patru subtipuri ale acestui tip: 3.1.1.1. Lituanian (împrumutat). S-a observat că se preferă mai des termenul lituanian, iar sinonimul său împrumutat este scris alături, între paranteze: „Dizenteria (desinterija) este o boală contagioasă” MB 1 11; „În Germania, farmaciștii (farmaceutai) și-au înființat de multă vreme o anumită organizație profesională, cu drepturi extinse și cu un consiliu autorizat prin lege” Dbrt 101 3. 3.1.1.2. Lituanian (lituanian). Perechile de sinonime din al doilea subtip sunt, de asemenea, destul de frecvente: se preferă termenul lituanian, iar alături, între paranteze, este indicat un alt termen de origine lituaniană: „Curățenia, lumina soarelui și aerul curat sunt cei mai puternici dușmani naturali ai diferitelor infecții (germeni ai bolilor)” TS 4 14; „De câteva săptămâni deja, o nouă boală face ravagii în Biržai și împrejurimi. Începe cu dureri de cap, răceală43 (slogo) și o slăbiciune generală a întregului corp” DB 44 15. 3.1.1.3. Împrumut (lituanian). Alături de termenul împrumutat, între paranteze, este prezentat echivalentul său lituanian: „În opinia mea, pentru a organiza pe viitor farmaciile din Lituania conform cerințelor științei și tehnicii noastre, este nevoie, înainte de toate, ca: <...> 3) Toate farmaciile (vaistinės) să fie de stat (în viitor)” LA 71 2; „În localitatea Traupis, oamenii au început să se îmbolnăvească de tifos (febre tifoide) încă din toamnă” LA 33 3. 3.1.1.4. Împrumut (împrumut). S-au întâlnit cazuri în care alături de un termen împrumutat, între paranteze, este prezentat tot un termen împrumutat; probabil, aceste cazuri au apărut deoarece autorii articolelor nu cunoșteau denumirile lituaniene ale obiectelor desemnate: „să se țină lângă bolnav un anumit vas pentru fecale, iar după ce acestea sunt scoase, să nu fie vărsate oriunde, ci să fie turnate imediat într-o groapă adâncă, să se presare var (vopna) sau măcar să se acopere cu pământ” Vnb 13 193. 42 Trebuie menționate separat cazurile în care termenii prezentați în modul discutat (alături, între paranteze) nu sunt legați printr-o relație de sinonimie, de exemplu: „Scopul științei sănătății (igienei) este ca omul, fiind cât mai sănătos cu putință, să trăiască o viață cât mai lungă” Dbrt 30 3. 43 Terminația cuvântului este ilizibilă. 182 Palmira Zemlevičiūtė | Medicinos terminija prieš 100 metų 3.1.2. Sinonimele sunt legate prin conjuncția „sau”. Acesta este al doilea tip ca frecvență de prezentare a termenilor sinonimici în text. În cadrul acestui tip se pot distinge șase subtipuri. 3.1.2.1. Termen lituanian sau lituanian. În acest caz, cel mai adesea sunt în concurență doi termeni de origine proprie: „Oasele sunt unite între ele prin fascicule de tendoane uscate sau prin tendoane” Pvs 7 13; „Ajunse pe membrana mucoasă a căilor respiratorii, bacilii influenței găsesc aici un mediu potrivit pentru a trăi. Consecința acțiunii lor este inflamația membranelor mucoase sau catarul, adică mai întâi se îndreaptă mai mult sânge către membrana mucoasă, iar apoi aceasta începe să producă mai mult mucus, care în cazurile mai grave se transformă în puroi” TS 34 5. 3.1.2.2. Termen lituanian sau împrumut. Elementul principal al seriei sinonimice alcătuite dintr-un termen lituanian și unul împrumutat este termenul de origine proprie: „Se știe din vechime că după fiecare război sau în timpul desfășurării lui urmează și așa-numitele boli de război, care odinioară răpuneau mult mai mulți oameni decât războiul însuși. Printre aceste boli se numără cel mai adesea: <...>, 5) ciuma sau pesta și 6) boala înțepenirii sau tetanosul (lat. Tetamu)” TS 1 14. 3.1.2.3. Împrumut sau termen lituanian. Se preferă termenul împrumutat, dar alături este prezentat și echivalentul lituanian: „Odată cu întoarcerea razelor soarelui, în împrejurimile noastre a revenit, deși nepoftită, dar deja bine-cunoscuta noastră oaspete – dizenteria, sau boala sângeroasă” DB 33 10. 3.1.2.4. Împrumut sau împrumut. Se întâlnesc cazuri în care ambii sinonimi legați în modul menționat sunt împrumuturi: „Omul se îmbolnăvește de o boală contagioasă deoarece în corpul său pătrund niște ființe vii speciale, foarte mici, numite microbi sau bacterii” Svk 1 2. 3.1.2.5. Termen de origine mixtă sau împrumut. Elementul principal al seriei sinonimice este un termen de origine mixtă, iar sinonimul său este un împrumut: „Privind manifestările acestei boli, avem impresia că nu este deloc nouă: – este gripa obișnuită sau influența” TS 36 13. 3.1.2.6. Împrumut sau termen de origine mixtă. În al șaselea subtip se încadrează seria sinonimică în care termenul dominant este un împrumut, iar sinonimul este un termen de origine mixtă: „gripă sau boala spaniolă”44 Dbrt 178 3. 44 Acesta este titlul publicației; în text sunt folosiți sporadic următorii termeni: boala spaniolă, gripă, influență, boala gripei. Terminologija | 2018 | 25 183 3.1.3. Sinonimele sunt asociate prin virgulă. Acesta este un caz singular de prezentare a sinonimelor – se acordă prioritate termenului de origine lituaniană: „Viețuitoarele Kruvinoji⁴⁵, bacteriile sunt cele mai active în perioadele de caniculă” MB 1 11. 3.2. Relațiile de sinonimie dintre termenii medicali din aceleași texte și din texte diferite. În publicațiile medicale mai ample din 1918, pentru denumirea aceluiași concept se foloseau adesea mai mulți termeni. Se întâmpla ca sinonimele să fie utilizate alternativ în cadrul aceluiași text. Nu este greu să identificăm astfel de termeni sinonimici în limitele aceluiași text. De pildă, în propozițiile prezentate mai jos, aceeași boală este numită în același text prin mai mulți termeni diferiți, al căror caracter sinonimic nu lasă loc de îndoială: (1) „Înființând o farmacie. Acest lucru este anunțat farmaciștilor lituanieni. În Skapiškis, locul nu este cel mai rău pentru o aptiekă” LA 93(141) 3; (2) „Între timp, au mai fost înființate aceste două secții: <...> și o secție pentru protecția împotriva turbării. <...>. Secția care se ocupă de protecția împotriva rabiei va vaccina persoanele care au fost mușcate sau măcar zgâriate de un câine turbat, dacă altfel nu ar fi posibilă evitarea turbării” Dbrt 27 3. Totuși, după cum s-a menționat, termeni cu relații de sinonimie pot fi întâlniți și în texte diferite. Identificarea lor poate fi ceva mai dificilă, dar este posibilă. În acest caz, relația dintre termenii medicali din texte diferite care denumesc același concept poate fi stabilită prin analizarea tematicii textelor, a contextului în care sunt folosiți termenii, a sinonimelor alăturate din același text, a caracteristicilor conceptului denumit (dacă sunt menționate în text) și prin consultarea unei surse suplimentare, de exemplu LKŽe sau a literaturii de specialitate. Mai întâi, să comparăm exemple concrete ale câtorva termeni anatomici sinonimici din publicații diferite. Intestin – grobas (lat. intestinum); stomac – vėdarėlis (lat. ventriculus). În publicațiile din Dabartis, Tėvynės sargas și calendarul Aušros Vartų, termenii anatomici grobai și žarnos sunt folosiți cu același sens: „parte a tractului digestiv în formă de tub, care începe de la stomac”, iar skilvys și vėdarelis – cu sensul de „stomac”: (1) „apar guturaiuri în gât, precum și în stomac și intestine” Dbrt 178 3; (2) „Boala variază foarte mult: la un bolnav afectează mai mult plămânii, gâtul și nasul, iar la altul – stomacul și intestinele” TS 36 14; (3) „Astăzi s-a demonstrat că bacilii tifosului pătrund în corp prin stomac și intestine, mai ales atunci când se consumă apă contaminată cu microbi” AVk 51. 45 LKŽe 1 viețuitoare 4. „paraziți”. 184 Palmira Zemlevičiūtė | Medicinos terminija prieš 100 metų Ce ne permite să considerăm sinonime termenii žarna și grobas, precum și skilvis și vėdarėlis? În primul rând, trei texte tratează aceleași boli contagioase – gripa și dizenteria – și denumirile acelorași organe afectate de aceste boli sunt prezentate alăturat: (1) skilvys și grobai, (2) vėdarėlis și žarnos, (3) vėdarėlis și žarnos. În al doilea rând, în LKŽe grobas 3. „intestin”, 1 vėdarėlis vezi vėdaras 4. „stomac”, skilvis 3. „stomac”. Articulație – membru (lat. articulatio). În publicațiile din Pavasaris „Oasele omului” și „Pielea”, denumirile organului sistemului scheletic – articulația dintre oase – sunt folosite ca sinonime: (1) „Locurile în care oasele se unesc liber unele cu altele se numesc membri” Pvs 7 13; (2) „Pielea este elastică. Ea se întinde când îndoim articulațiile și se contractă când le îndreptăm” Pvs 10 12. Din ce se poate deduce că termenii narys și sąnarys sunt sinonime? Cel mai simplu mod de a verifica dacă acești termeni sunt sinonimi este să consultăm LKŽe, unde primul sens al cuvântului narys este „articulație”. Un alt mod este să luăm în considerare tematica textelor în care sunt folosiți termenii menționați (în acest caz, ambele enunțuri provin din articole despre anatomia umană). Contextul folosirii termenilor este, de asemenea, util aici. Primul enunț vorbește despre locurile în care se unesc oasele46; să comparăm enunțul din manualul de Anatomie umană: „toate uniunile oaselor se împart în continue și articulații. <...>. O trăsătură caracteristică a articulațiilor este spațiul dintre oasele care se unesc” (Stropus, Tamašauskas, Paužienė 2005: 98). Al doilea enunț menționează una dintre proprietățile articulațiilor – mișcarea, adică flexia și extensia. Să comparăm un alt enunț din manualul menționat: „Cea mai importantă proprietate a uniunilor osoase este mișcarea” (Stropus, Tamašauskas, Paužienė 2005: 98). Așadar, din cele spuse se poate afirma că, în texte diferite, termenii nariai și sąnariai denumesc același concept anatomic, „uniunea oaselor”. Gât – koserė (lat. pharynx, larynx). În articolele publicate de medicii E. Draugelis și A. Vileišis în Tėvynės sargas, termenii care denumesc organul sistemului respirator – laringele – sunt folosiți ca sinonime: (1) „Gâtul s-a înroșit puțin, iar la înghițire sau la tuse se simțea durere”; „Koserė se înroșește și se umflă puțin” TS 36 14; (2) „gura se usucă și gâtul doare la înghițire” TS 34 6. Termenii gerklė și koserė provin din două texte diferite care tratează aceeași boală – gripa –, al cărei simptom este, printre altele, durerea în gât 46 Aici și în exemplele de enunțuri, sublinierile îmi aparțin – P. Z. Terminologija | 2018 | 25 185 durerea – este menționată în propozițiile ambelor texte. În plus, sensurile acestor termeni au fost verificate și în LKŽe: gerklė 1. „partea anterioară a gâtului (pharynx, larynx)” și koserė 1. „gât”. Acest lucru permite să afirmăm că termenii menționați sunt sinonime. În 1918, tema principală a publicațiilor medicale era reprezentată de bolile infecțioase; despre acestea se scria cel mai mult și, prin urmare, se foloseau numeroși termeni pentru a le denumi. Trebuie spus că boala infecțioasă era numită diferit nu numai în publicații distincte, ci și în cadrul aceluiași text nu se utiliza un singur termen – elementul determinant al denumirii varia: limpanti / limpančioji / limpama / limpamoji / užkrečiama / už(si)krečiamoji / užkrečiamoji liga: „Din când în când se abat pe la noi bolile contagioase, de care se molipsesc nu numai familii, ci și sate întregi” Kk 69; „Pentru a ne feri de bolile contagioase nu sunt de ajuns bunele intenții” Kk 69; „De aceea, pentru ca bolile contagioase să nu se răspândească, trebuie să păstrăm curate casa și curtea, așternuturile și rufele” Kk 74; „Cum să ne ferim de bolile contagioase?” MB 1 11; „Lângă spital au amenajat o instalație de dezinfectare; de aceea acum se pot combate și în acest fel bolile contagioase” Dbrt 11 3; „Bolnavii care suferă de boli contagioase” Dbrt 96 3; „Erizipelul este o boală contagioasă” TS 10 14; „Încercați să-i izolați pe cei bolnavi de boli contagioase” TS 5 15; „Febra eruptivă este o boală contagioasă periculoasă” TS 1 14; „Aici se include și vaccinarea împotriva bolilor contagioase” Dbrt 27 3. Kruvinoji – kruvinoji liga – krauligė – raudonoji (lat. dysenteria). O boală infecțioasă frecventă în acea perioadă – numită astăzi cu termenul de origine greacă dizenterija – avea, de asemenea, mai multe denumiri. În propozițiile din cele cinci texte diferite prezentate mai jos, termenii menționați denumesc aceeași boală, cf.: (1) Kruvinoji (desinterija) este o boală contagioasă. Începe în intestine: la început rar, apoi foarte des și cu mare frecvență provoacă evacuarea intestinelor MB 1 11, (2) „La 18 ale acestei luni, în sala de ședințe din clădirea autorității militare din Vilnius a avut loc o ședință în cadrul căreia s-a vorbit despre măsurile de combatere a kruvinoji liga. <...>. Muștele răspândesc kruvinają” Dbrt 79 3; (3) „Anul trecut, kruvinoji s-a răspândit foarte mult, mai ales, după cum se știe, când vremea s-a încălzit, în timpul verii” DB 20 4; (4) „Dizenterija sau kruvinoji. <...>. Se manifestă prin faptul că omul începe să aibă scaune cu sânge” TS 2 16; (5) „S-a constatat că krauligė apare la mijlocul verii și la începutul toamnei: în lunile iulie, august și septembrie. <...>. Această boală este ușor de recunoscut. Începe cu frisoane, vărsături și diaree. La început, materiile fecale arată ca în cazul unei diarei obișnuite. Dar în scurt timp apare durerea de burtă, iar după scaun se elimină o cantitate de mucus cu sânge. Una dintre cele mai importante măsuri de combatere a kruvinoji este amenajarea corespunzătoare a latrinei47” Dbrt 98 3; 47 Cursiv în original. 186 Palmira Zemlevičiūtė | Medicinos terminija prieš 100 metų (6) „Anul trecut, în această perioadă, în împrejurimile noastre se răspândise foarte mult scarlatina și a răpus chiar câteva zeci de oameni” DB 44 14. În propozițiile din primul, al doilea, al patrulea și al cincilea text, sinonimia termenilor kruvinoji și disenterija, kruvinoji liga și kruvinoji, dizenterija ir kruvinoji, precum și krauligė și kruvinoji nu lasă loc de îndoială – termenii sunt folosiți în text fie unul lângă altul, fie alternativ. Mai dificil de interpretat pare termenul din al șaselea text, raudonoji, întrucât acesta este unicul caz în care termenul este folosit. Așadar, înseamnă oare și raudonoji „dizenterie”? În articolele din 1918 despre boli sunt indicate, de regulă, semnele caracteristice ale acestora, așa-numitele manifestări ale bolii. Astfel, în propoziția din primul text se spune că, atunci când cineva se îmbolnăvește de dizenterie, „are scaune dese și abundente”; în propoziția din al doilea text se menționează că boala este răspândită de muște; în propoziția din al patrulea text se arată că bolnavul începe să aibă diaree cu sânge; în propozițiile din al cincilea text se spune că bolnavul începe să aibă diaree, îl doare burta și în scaun apar mucozități cu sânge. Așadar, semnele bolii descrise în textele menționate sunt aceleași. Potrivit Medicinos enciklopedijos, dizenteria „este mai frecventă vara și toamna; atunci dizenteria este răspândită și de muște”; bolnavul are crampe abdominale și începe diareea, în scaun apar mucozități, uneori și sânge” ME I 201. Faptul că boala este răspândită de muște este menționat în propoziția din al doilea text – „muștele răspândesc dizenteria”, iar faptul că această boală este cea mai frecventă în sezonul cald este menționat în propoziția din al treilea text – „se știe că [apare] când se încălzește vremea, în timpul verii”. În LKŽE, cuvântul kruvinoji este înregistrat ca termen medical, cu marca med., primul său sens fiind „dizenterie”. Dintre cele trei sensuri ale cuvântului krauligė prezentate în acel dicționar (1. „boală a bovinelor manifestată prin urinare cu sânge”; 2. „boală a sângelui”48; 3. „dizenterie (?)”) și dintre cele două sensuri ale cuvântului raudonoji (raudonoji 1. „dizenterie, kruvinoji”; 2. vezi raudonligė 1. „o astfel de boală contagioasă a porcilor (erysipelas suis)”), în acest caz ne interesează numai sensul acestor cuvinte de „dizenterie”. Prin urmare, se poate afirma că termenii folosiți în șase texte diferite kruvinoji, kruvinoji liga, krauligė ir raudonoji denumesc aceeași boală – dizenteria – și, așadar, sunt sinonime. Febrilă de foame / eruptivă / pătată / febră tifoidă pătată (lat. typhus exanthematicus). Cea mai frecventă boală care a făcut ravagii în timpul războiului a fost febra tifoidă pătată. Autorii articolelor medicale din 1918 au numit-o prin mai mulți termeni: 48 Boală a organelor hematopoietice. Terminologija | 2018 | 25 187 (1) „Febra tifoidă exantematică, care în timpul războiului s-a răspândit foarte mult, este transmisă de păduchi de la bolnavi la cei sănătoși” Dbrt 98 3; (2) „Tifosul exantematic este o boală contagioasă periculoasă. <...> După ce trec câteva zile, de obicei corpul se acoperă cu mici pete roșii. <...> Tifosul exantematic se răspândește foarte repede în cartierele sărace și murdare ale orașelor, unde oamenii trăiesc înghesuiți, de pildă în închisori, cămine și armată, de exemplu în timpul războiului. Iar când vin anii de foamete, se răspândește foarte mult printre oamenii care trebuie să îndure sărăcia și foamea. De aceea i se mai spune și tifosul foametei. <...> Păduchii de haine, după ce sug sângele bolnavului, care conține microbi ai tifosului exantematic, ajung la oamenii sănătoși” TS 1 14; (3) „Tifosul exantematic începe și el cu febră, dar totodată apar pe corp multe pete roșii. Oamenii se infectează cu această boală prin păduchi și ploșnițe” MB 1 11; (4) „Iată că și în țara noastră, pe lângă faptul că războiul a făcut ravagii atât de mult timp, anul trecut a făcut ravagii boala dizenteriei, iar anul acesta începe să se răspândească o boală și mai cumplită, și mai contagioasă – tifosul exantematic sau eruptiv” LA 42 1. În primul text este folosit termenul tifos exantematic, în al doilea – tifos eruptiv și tifosul foametei, iar în al treilea – tifos exantematic. Problema sinonimiei acestor termeni este lămurită de al patrulea text, în a cărui propoziție sunt folosiți sinonim termenii tifos exantematic și tifos eruptiv. Faptul că toate cele patru texte diferite se referă la aceeași boală este indicat și de simptomele descrise în ele – boala este răspândită de păduchi, iar după contractarea ei corpul se acoperă cu pete roșii; se răspândește în anii de război și de foamete. Potrivit Enciclopediei medicale, tifosul exantematic „se răspândea în timpul războaielor, în perioadele de foamete, adică atunci când condițiile de viață se înrăutățeau foarte mult; boala este răspândită de păduchi, mai ales de cei de haine” ME I 169. Așadar, aceste informații sunt suficiente pentru a afirma că, în texte diferite, termenii tifosul foametei / tifos eruptiv / tifos exantematic / tifos exantematic denumesc aceeași boală și sunt sinonime. Gripa – gripă / influenza / boala spaniolă / boala spaniolă / boala spaniolă – influenza – gripa spaniolă – „boala modei” – irmedė (lat. influenca). Una dintre cele mai frecvente boli contagioase care au făcut ravagii în Lituania în 1918 a fost gripa. În presă, boala era numită în multe feluri; de exemplu, în articolul „Gripa sau boala spaniolă” este denumită prin nu mai puțin de cinci termeni: (1) „Atunci i se spunea «boala modei»; «Nu se știe când a apărut pentru prima dată boala spaniolă»; «În materiile fecale se găsesc adesea bacili ai influenzei»; «gripa nu este de obicei o boală gravă, febra crește (38–40oC); dor articulațiile și șalele, membrana conjunctivală se inflamează, apare guturaiul în gât, precum și în stomac și intestine. Așa începe gripa» Dbrt 178 3. 188 Palmira Zemlevičiūtė | Medicinos terminija prieš 100 metų Unele dintre denumirile gripei din acest text și altele sunt folosite și în alte texte, de exemplu: (2) „Influența este același lucru cu așa-numita boală spaniolă; boala influenței nu este în sine gravă; temperatura corpului crește repede până la 39 sau chiar 40 de grade Celsius. La aceasta se adaugă slăbiciunea, dispare pofta de mâncare, pe unii îi cuprinde somnolența, pe alții iritarea nervilor. În plus, bolnavul se plânge că îl dor osul nasului, fruntea, șalele, brațele și picioarele, adesea și foarte tare, că îl chinuie necontenit guturaiul și o tuse seacă; i se înroșesc ochii, i se usucă gura și îl doare gâtul la înghițire, limba îi este albă“ TS 34 4–5; (3) „În toamna aceasta a sosit și la noi un musafir nepoftit: «boala spaniolă», care a culcat la pat aproape întreaga parohie. <...>. Manifestările bolii sunt cam următoarele: la început apare febra, te dor oasele, te doare capul, apoi se lasă pe plămâni, ca o inflamație“ Vnb 43 675; (4) „Nu demult a început să bântuie în Lituania o boală nouă, neobișnuită. <...>. Privind manifestările acestei boli, ne facem impresia că nu este deloc nouă: este banala influență sau gripa. <...>. Boala se manifestă destul de brusc. După o zi sau două de indispoziție, deodată crește febra, doare capul și șalele, apare slăbiciunea“ TS 36 13; (5) „Așa-numita, în limba noastră, «ir medė», iar în limbajul medicilor «influență», a primit astăzi numele de gripă spaniolă, fiindcă acolo s-a manifestat în forma ei cea mai severă. Boala se poate contracta de la sine, din cauza răcirii, mai ales pe vreme umedă. Se manifestă prin dureri de cap și frisoane. <...>. crește temperatura corpului (febra), iar bolnavul se culcă. Îl dor puțin și oasele“ Kk 69; (6) „că și în Lituania o boală relativ ușoară, precum gripa spaniolă, seceră mulți oameni“ DB 56 4. Întrucât în presă au existat mulți termeni pentru a denumi boala în discuție, unii dintre ei, după cum se vede în propozițiile din alte texte, se repetă. În acest caz, primul text, în care gripa este denumită prin cinci termeni, ar putea servi drept punct de plecare pentru stabilirea relațiilor de sinonimie dintre termeni. Totuși, poate că dovada cea mai sigură a sinonimiei termenilor menționați o constituie simptomele bolii pe care aceștia o denumesc, descrise și repetate în toate textele – febră ridicată, dureri articulare și de șale (vezi textul 1), temperatură corporală crescută, slăbiciune, dureri ale osului nasului, frunții, sacrului, brațelor și picioarelor (vezi textul 2), febră în creștere, dureri de oase, dureri de cap (vezi textul 3), febră în creștere, dureri de cap și de șale, slăbiciune (vezi textul 4), dureri de cap și de oase, temperatură corporală crescută (vezi textul 5). Potrivit Enciclopediei medicale, gripa începe brusc: „crește temperatura, apar frisoane, doare capul, mai ales fruntea și globii oculari, dor mușchii și articulațiile, tot corpul este cuprins de dureri“ ME I 309. Terminologija | 2018 | 25 189 Așadar, se poate afirma că în toate cele șase texte diferite se scrie despre aceeași boală contagioasă – gripa – iar termenii folosiți pentru a o denumi sunt sinonime. (Ai bolii) antkryčiai – (ai bolii) diegai – bacterii – (ai bolii) microbi. În articolele medicale din 1918, organismele care provoacă boli sunt denumite prin mai mulți termeni. Medicul A. Vileišis le-a numit în lituaniană: (1) „Cauza tuberculozei sunt germeni mici, invizibili cu ochiul liber – antkryčiai (germenii bolii)” TS 7 14; (2) „Trebuie să ne ferim de ea prin aceleași metode ca de febrele tifoide și de holeră, adică să nu lăsăm germenii bolii să pătrundă în intestinele noastre” TS 2 16. Acești termeni lituanieni se întâlnesc și în articolele altor autori: (3) „Știind de unde provin bolile contagioase, nu te vei putea feri de ele dacă în jur vor exista condiții favorabile înmulțirii antkričiai-lor acestor boli” DB 56 4; (4) „Toate aceste boli contagioase au o substanță contagioasă vie, care trece de la un om la altul și îl infectează cu aceeași boală. După multă trudă, oamenii de știință au reușit să descopere că acești germeni ai bolii fac parte dintre cele mai mici forme de viață vegetală cunoscute” Dbrt 98 3. În propozițiile primului și celui de-al doilea text, sinonimia termenilor este incontestabilă – ambele texte sunt scrise de același autor; în primul text, termenii antkričiai și ligos diegai sunt prezentați alături, iar în al doilea text autorul folosește unul dintre termenii sinonimici menționați. În acest caz, datele din LKŽe sunt de ajutor doar parțial – diegas 3. „germen, început”, dar ankrytis „acces de boală, infectare, epidemie”. Pe lângă termenii lituanieni menționați, A. Vileišis, fiind medic, nu putea să nu folosească și termenii de origine greacă bakterija, mikrobas, cu care denumea, de asemenea, agenții patogeni: „Ca și alte boli contagioase, febra eruptivă are germenii săi specifici – microbii. Acești microbi trăiesc în sângele bolnavului de febră eruptivă”; „Omul se îmbolnăvește de tifos atunci când bacteriile acestei boli pătrund în corpul său. Aceste bacterii sunt niște animăluțe foarte mici, pe care în mod obișnuit nu le poți vedea deloc cu ochii” TS 1 14. Aceste împrumuturi sunt folosite și în articolul medicului D. Alseika, „Probleme de sănătate în Lituania”: „Omul se îmbolnăvește de o boală infecțioasă deoarece în corpul său pătrund niște animăluțe speciale, foarte mici, numite microbi sau bacterii” Svk 1 2. După cum se observă din ultimele două propoziții ilustrative, termenii bakterija și mikrobas sunt folosiți sinonimic de medici; între ei există o relație de echivalență (identitate) (cf. Gaivenis 2002: 40), care poate fi reprezentată astfel: 190 Palmira Zemlevičiūtė | Medicinos terminija prieš 100 metų bacterie = microb Din perspectiva terminologiei medicale actuale, termenii discutați nu sunt sinonime. Microbii reprezintă o noțiune mai largă, iar bacteriile sunt doar un anumit tip de microbi. Aceștia se află într-o relație de incluziune (cf. Gaivenis 2002: 41), care poate fi reprezentată grafic astfel: Termenii bakterija și mikrobas sunt legați prin relații hiponimice–hiperonimice: hiperonimul este mikrobas, iar hiponimul său este bakterija. Așadar, în 1918, noțiunile bacterium și microbium încă erau identificate una cu cealaltă. 4. Variația termenilor medicali. Una dintre trăsăturile caracteristice ale terminologiei medicale din 1918 este variația. Majoritatea termenilor cu variante au fost identificați în publicații medicale diferite, scrise de persoane diferite, ceea ce a contribuit, de asemenea, la apariția variantelor. Au fost întâlnite două tipuri de variante: (1) fonetice și ortografice, sau de grafie (vezi Mitkevičienė 2004: 125), și (2) morfologice (vezi Župerka 1983: 28; Miliūnaitė 2009: 143, 172, cf. Ахманова 2005: 71): (1) „Tuberculoza este o boală pulmonară pe care nu o contractezi prin răceală, ci prin infectarea de la alți bolnavi” TS 7 14; „Există multe modalități de infectare” TS 34 5; „Coastele sunt oase curbate care înconjoară pieptul și sunt prinse în partea din față de stern prin cartilaje” Pvs 7 13; „Pe piept apar pete roșiatice, care se extind, acoperind întregul corp” Kk 71; „S-a observat, de asemenea, că gripa este foarte periculoasă pentru cei predispuși la tuberculoză sau deja bolnavi de tuberculoză” TS 34 7; „Încercați să-i izolați pe cei care suferă de boli contagioase (variolă, difterie, tifos, holeră, ciumă, tuse convulsivă, rujeolă, scarlatină, dizenterie, tuberculoză, sifilis), iar după ce se însănătoșesc sau mor, dezinfectați locuința și bunurile lor” TS 5 15; „Așa-numita noastră «irmedė49», iar în limbajul doctorilor «gripă», astăzi a primit numele de «spaniolă», deoarece acolo s-a manifestat în forma sa cea mai gravă. Boala se poate contracta și spontan, din cauza răcelii, mai ales pe vreme umedă” Kk 69; „Irmedė este contagioasă, dar numai prin transpirație; prin aer, pare să nu se transmită” Kk 70; 49 Cursiv în originalul articolului. Terminologija | 2018 | 25 191 (2) „În unele <...> locuri din palmă, pielea este tare și groasă” Pvs 10 12; „Dacă mușchii ar fi prinși de-a lungul întregii lungimi de degetele pe care le mișcă, atunci palma ar fi nespus de groasă, degetele ar fi incomode și n-ar putea efectua anumite mișcări” Pvs 8 11; „Mușchiul, mai ales cei ai picioarelor, doare la apăsare” AVk 54; „Mușchii corpului unui om viu seamănă cu firele de cauciuc; și ei, asemenea cauciucului, se pot întinde și contracta” Pvs 8 11. Variantele termenilor în publicațiile medicale din 1918 ar fi putut apărea din diverse cauze, atât lingvistice, cât și extralingvistice: ortografia nestabilizată, cunoașterea limbii de către autor, greșelile editoriale și de tipar etc. 5. În loc de concluzie. Terminologia medicală din 1918 oferă informații utile despre istoria medicinei din Lituania (care erau atunci cele mai importante probleme de sănătate, de ce boli sufereau oamenii și cum se tratau, care erau măsurile și metodele de profilaxie a bolilor, cine și unde îi trata pe bolnavi etc.), precum și despre limba și terminologia lituaniană. Pe de o parte, autorii care scriau despre medicină și sănătate foloseau deja, cu 100 de ani în urmă, numeroși termeni care, fără a-și schimba sensul și structura, au intrat în limbajul și terminologia actuală ale științelor medicale; pe de altă parte însă, prin caracterul lor lituanian, expresivitate și diversitatea sensurilor și formelor de exprimare, acea terminologie diferă de terminologia medicală lituaniană actuală, iar aceste diferențe fac terminologia medicală din 1918 distinctă și, prin urmare, interesantă atât prin conținut, cât și prin formă. CONCLUZII 1. În 1918, odată cu încetarea publicării presei medicale specializate care apăruse până atunci, problemele de medicină și sănătate au început să fie abordate în alte publicații periodice ale vremii, nespecializate. Publicațiile pe aceste teme, apărute mai ales în ziare, reflectă situația dificilă a sănătății din acel an și descriu cele mai presante probleme de sănătate — bolile infecțioase, simptomele și tratamentul lor, îngrijirea bolnavilor, igiena, precum și necesitatea specialiștilor în tratament (medici, felceri, moașe etc.) și a instituțiilor de tratament (spitale, policlinici, farmacii etc.). 2. Terminologia medicală din 1918 este interesantă din punct de vedere tematic. Ea oferă informații utile și unice pentru istoria medicinei din Lituania. 3. Analiza semantică și structurală lingvistică a termenilor medicali arată că, în 1918, numeroși termeni de bază, în ceea ce privește sensul și exprimarea lor, au fost preluați din surse din perioada anterioară; acești termeni fuseseră folosiți de 192 Palmira Zemlevičiūtė | Medicinos terminija prieš 100 metų autorii care au scris, până în 1918, despre medicină, sănătate și tratament. Au apărut și câțiva termeni noi, ca urmare a realităților din acel an, de pildă, a războiului. 4. Corpusul terminologic al textelor medicale cercetate cuprinde peste 700 de unități terminologice distincte. Cea mai mare parte dintre ele (66%) o constituie termenii de origine proprie (pur lituanieni). Termenii de origine străină (17%) și cei de origine mixtă (17%) sunt reprezentați în proporții egale. 5. Autorii care scriau despre medicină, sănătate și tratament trebuiau să-și imagineze destinatarul — un cititor lituanian obișnuit — și, prin urmare, să prezinte informația de specialitate într-un mod popular și inteligibil, folosind mai mulți termeni lituanieni, care să fie cunoscuți și clari pentru cititor. Termenii anatomici lituanieni erau deja, în linii mari, stabiliți. Terminologia clinică era cea mai variabilă, în special denumirile bolilor, caracterizate prin numeroase sinonime și variante, deși multe denumiri de boli încă nu erau suficient de precise. Termenii simpli (sau înrudiți) — cuvinte simple, care nu mai pot fi analizate morfologic — sunt relativ puțini și, de regulă, sunt termeni anatomici. Majoritatea termenilor simpli sunt cuvinte derivate — formate prin aproape treizeci de sufixe; există puține derivate cu terminații sau prefixe și puține compuse. În textele cercetate sunt denumite mult mai multe concepte specifice, sau compuse, decât concepte înrudite; de aceea predomină termenii compuși, printre care se remarcă, prin numărul lor, grupurile de cuvinte de două elemente cu un genitiv (cele de trei sau mai multe elemente sunt puține). Numeroși termeni medicali de origine străină nu sunt noi, ci fuseseră deja folosiți de predecesorii autorilor publicațiilor din anul respectiv. Majoritatea acestor împrumuturi provin din greaca și latina clasică. Pe lângă împrumuturile din aceste limbi, au fost folosite și cuvinte de origine slavă, franceză, germană și italiană. Majoritatea termenilor de origine străină sunt internaționali și continuă să fie utilizați în terminologia medicală lituaniană actuală. Termenii compuși de origine mixtă îi depășesc numeric pe hibrizii simpli. 6. S-a scris mai ales despre bolile infecțioase. Acest lucru a dus la numeroase denumiri de boli în publicațiile medicale cercetate. Bolile, tratamentul și profilaxia lor sunt inseparabile de anatomie și farmacologie; prin urmare, alte două grupuri semantice importante sunt denumirile părților și organelor corpului, precum și ale mijloacelor de tratament. Un alt aspect important este cine și unde îi trata pe bolnavi. Astfel, erau folosite denumiri ale persoanelor și instituțiilor, precum și ale spațiilor asociate medicinei și tratamentului. Termenii din aceste grupuri semantice sunt de două ori mai puțini. Nu lipseau nici termenii diverși, în principal cu sens abstract. Terminologija | 2018 | 25 193 7. În textele medicale din 1918, sinonimia este un tip frecvent de relație semantică între termeni. Termenii aflați în relație de sinonimie nu sunt rari în cadrul aceluiași text. Ei sunt folosiți alături sau alternativ. Sinonimele juxtapuse sunt prezentate în două moduri principale: între paranteze sau legate prin conjuncția ori. 8. Identificarea termenilor sinonimi în limitele aceluiași text este ușoară — aici ajută folosirea lor, menționată mai sus, juxtapune sau mixtă. În schimb, este mai dificil de sesizat relația de sinonimie dintre termenii din texte diferite. Această relație poate fi stabilită pe baza tematicii textelor, a contextului utilizării termenilor, a sinonimelor folosite în același text, a trăsăturilor conceptului desemnat și a unor surse suplimentare (de exemplu, LKŽe, manuale). 9. Sinonimia și variația termenilor mărturisesc instabilitatea terminologiei medicale din acei ani și, cred, și faptul că obiectivul principal al celor care scriau era să transmită informații despre boli, simptomele și tratamentul lor într-un mod popular și ușor de înțeles pentru cititorul obișnuit, acordând mai puțină atenție exprimării; în plus, o parte dintre variante pot fi greșeli editoriale și de tipar. Fiecare autor folosea termenii pe care îi cunoștea pentru a denumi un concept sau altul, ceea ce a contribuit, de asemenea, la apariția sinonimelor. 10. Terminologia cercetată a fost, fără îndoială, influențată de limba vie — în textele din 1918 se găsesc numeroși termeni preluați din uzul curent, de exemplu: kruvinoji, raudonoji, krauligė, slankstas, slogas, gyduolė, pribuvėja, grobas, krimslys, koserė, lėlelė „pupila ochiului (pupilla)“; ryšelis, skilvis, žvyna, atmatai, supūtimas „umflare, tumefiere“; laužymas „junghi, durere“; kraujo vaikščiojimas „circulația sângelui“; diegas „germene, început (al unei boli)“; plaišena (cuvânt terminologizat), užkaitimas „inflamație“, liginimas „îngrijire“. De asemenea, există termeni pitorești, de exemplu: kraujo vaikščiojimas, krūtinės kamaraitė, niežų krūmas, prakaito skylutė, sausų gysly ryšelis. 11. În textele cercetate există încă destui termeni medicali impreciși, prin care sunt desemnate concepte specifice în mare parte insuficient de clare, de exemplu: ausų užkaitimas, pleivės užkaitimas, šonkaulių užkaitimas, vidurių sloga, vidurių sugedimas, kvėpavimo takų slogas, skilvio sugedimas. 12. Chiar și acum 100 de ani, autorii care scriau despre medicină, sănătate și tratament foloseau numeroși termeni care au intrat fără modificări în limbajul și terminologia actuală ale științelor medicale; totuși, prin caracterul lor lituanian, expresivitate și diversitatea sensurilor și a formelor de exprimare, această terminologie se deosebește de terminologia medicală lituaniană actuală. 194 Palmira Zemlevičiūtė | Medicinos terminija prieš 100 metų ABREVIERILE PRINCIPALELOR SURSE AVk – Calendarul Porților Zorilor Dbrt – Prezentul DB – Vocea muncii FR – Probleme farmaceutice Kk – Kauno kalendorius LA – Lietuvos aidas MB – Moterų balsas Pvs – Pavasaris Svk – Sveikata TS – Tėvynės sargas Vnb – Vienybė SURSE PRINCIPALE Ankietos reikalų. – Valdyba – Farmaceutų reikalai, 1918, sausis (Nr. 1), 3–4. Prevenirea dizenteriei și tratarea acesteia în zona comandamentului militar din est. – (Din regiunea Lituaniei). – Dabartis, 1918, 13 iunie (nr. 71), 3. Prevenirea bolilor contagioase, mai ales a dizenteriei. – scris de dr. Minkevičia, medic al spitalului lui Savičius din Vilnius. – (Din regiunea Lituaniei). – Dabartis, 1918, 31 iulie (nr. 98), 3. Apel către farmaciștii lituanieni / Steponas Nasvytis, președintele consiliului farmaciștilor lituanieni din Vilnius, Stasys Bytautas, secretar. – Lietuvos aidas, 1918, 6 decembrie (nr. 150), 3. Avižonis Petras. Higijena. – D-ras med. P. Avižonis. – Darbo balsas, 1918, gruodžio 24 (Nr. 56), 3–4. Aici s-a deschis o farmacie a farmacistului J. Stukas..., Kupiškis. – Un cunoscător. – (Știri din Lituania. Știri diverse). – Lietuvos aidas, 1918, 11 decembrie (nr. 154), 5. Aici boala spaniolă s-a răspândit în toate parohiile..., districtul Kaišiadorys. – Krumplys50. – Pavasaris, 1918, 1 noiembrie (nr. 9), 18. Lipsa medicilor și a moașelor. – O. Žl.51 – (Știrile noastre. Žagarė). – Darbo balsas, 1918, 11 aprilie (nr. 16), 11. Daktarų organizavimasis. – A. Trainaitis. – Farmaceutų reikalai, 1918, sausis (Nr. 1), 7. Mulțumim lui Dumnezeu, avem deja câțiva medici..., Utena. – (Din regiunea Lituaniei). – Vienybė, 1918, 24 septembrie (nr. 36), 562. Del gomeopatinių vaistinių. – J. Pundinas. – Lietuvos aidas, 1918, spalio 11 (Nr. 103), 2. Dėl kovos su dėmėtaja šiltine, Švenčionys. – (Iš Lietuvos krašto). – Dabartis, 1918, kovo 19 (Nr. 34), 3. Cu privire la înființarea unui spital în Gelvonys. – P. D.52 – (De la Comitetul Central al Lituanienilor). – Tėvynės sargas, 1918, 21 iunie (nr. 24), 4. Despre situația sănătății în Lituania. – (Știri din Lituania. Știrile Consiliului Lituaniei), – Lietuvos aidas, 1918, 5 octombrie (nr. 98), 3. Despre febra tifoidă exantematică. – Preotul Š.53 – Dabartis, 1918, 17 aprilie (nr. 13), 193–194. Didelė lietuvių ligoninė Vilniuje. – Lietuvos aidas, 1918, rugsėjo 5 (Nr. 83), 2. Dr. D. Alseika54. Cum să ne ferim de bolile contagioase? – Sveikata, 1918, 25 decembrie (nr. 1), 2. D-ras D. Alseika. Sveikatos reikalai Lietuvoje. – Sveikata, 1918, gruodžio 25 (Nr. 1), 1–2. Draugelis Eliziejus. Naujoji liga. – Dr. E. Draugelis. – Tėvynės sargas, 1918, spalio 30 (Nr. 36), 13–14. Draugelis Eliziejus. Šiltinės. – D-ras E. Draugelis. – Aušros Vartų kalendorius 1919: Sodžiaus ir miesto lietuvių katalikų šeimynoms dovanėlė. III metai. Redagavo Liūdas Gira, Vilnius: Žinynas, 1918, 50–54. Către farmaciști! – Membrii Uniunii Farmaciștilor Lituanieni J. Tartila, J. Putna, K. Markūnas. – Lietuvos aidas, 1918, 25 mai (nr. 61), 2. Către farmaciști. – Kast. Stašys55 – Lietuvos aidas, 1918, 25 iunie (nr. 71), 2. Chestiuni ale farmaciștilor. – Ainis56. – Darbo balsas, 1918, 27 septembrie (nr. 37), 4–5. 50 Bronius Stosiūnas? 51 Ona Žlabytė. 52 Povilas Dogelis. 53 Juozas Šnapštys? 54 Danielius Alseika. 55 Konstantinas Stašys. 56 Juozas Pronskus. Terminologija | 2018 | 25 195 Farmaceutų reikalų. – Ainis. – Lietuvos aidas, 1918, lapkričio 27 (Nr. 142), 3. Felcer. – Žiedelis57. – (Știrile noastre. Naujamiestis). – Darbo balsas, 1918, 7 august (nr. 30), 11–12. Gydytojų apsigyvenimas. – (Mūsų žinios. Vilnius). – Darbo balsas, 1918, rugpjūčio 30 (Nr. 33), 8. Gydytojų domei. – Ten buvęs. – Lietuvos aidas, 1918, spalio 31 (Nr. 120), 4. În atenția medicilor și farmaciștilor. – Un om din Seinu. – (Știri din Lituania. Din toată țara. Știri diverse). – Lietuvos aidas, 1918, 18 iulie (nr. 80), 3. Gripa sau boala spaniolă. – Alfred S. Radtke. – (Din ținutul Lituaniei). – Dabartis, 1918, 1 noiembrie (nr. 178), 3. Mormăitul în domeniul conducerii supreme a administrației pentru dizenterie. – (Din ținutul Lituaniei). – Dabartis, 1918, 2 iulie (nr. 79), 3. Știința igienei și școlile noastre. – Ibis58. – Lietuvos aidas, 1918, 20 aprilie (nr. 47), 2. Ispanų liga. – Eglaitė. – (Mūsų žinios. Biržai). – Darbo balsas, 1918, lapkričio 13 (Nr. 44), 15. De la Aglona (în Rusia) a fost adusă la Vilnius spitalul lituanian condus de doctorul J. Buzelis... – (Știri din știri. Cronica Vilniusului). – Tėvynės sargas, 1918, 14 iunie (nr. 23), 9. Iš Kauno miesto ligoninės. – (Iš Lietuvos krašto). – Dabartis, 1918, liepos 28 (Nr. 96), 3. Către prietenii farmaciști! – Farmacist licențiat Z. Kuzavas59. – Lietuvos aidas, 1918, 11 iulie (nr. 77), 2–3. Įsteigė vaistininkų draugiją, Vilnius. – (Iš Lietuvos krašto). – Dabartis, 1918, rugsėjo 24 (Nr. 145), 4. Cum să ne ferim de bolile contagioase? – O. A.60 – Moterų balsas, iulie 1918 (nr. 1), 11–12. Kalbos gryninimas. – L. G. – Tėvynės sargas, 1918, kovo 5 d. (Nr. 9), 1–2. Kauno miesto ligoninė. – (Iš Lietuvos krašto). – Dabartis, 1918, sausio 24 (Nr. 11), 3. Lietuviai-daktarai. – (Lietuviai svetur). – Lietuvos aidas, 1918, sausio 24 (Nr. 11), 4. Spitalul Societății Lituaniene de Ajutor Sanitar. – (Știri din Lituania. La Vilnius). – Lietuvos aidas, 1918, 18 octombrie (nr. 109), 3. Policlinica și Spitalul Societății Lituaniene de Ajutor Sanitar au început să funcționeze oficial din 3 noiembrie... – (Știri din Lituania. La Vilnius). – Lietuvos aidas, 1918, 13 noiembrie (nr. 130), 5. Policlinica și spitalul Societății Lituaniene de Ajutor Sanitar din Vilnius. – (Știrile noastre. Vilnius). – Darbo balsas, 1918, 6 noiembrie (nr. 43), 13–14. ...sfințirea Policlinicii și Spitalului Societății Lituaniene de Ajutor Sanitar a avut loc duminica aceasta... – În text: cuvântarea lui Vaižgantas. – (Știri din Lituania. La Vilnius). – Lietuvos aidas, 1918, 5 noiembrie (nr. 123), 4. Lietuvos vaistinės. – Lent. – Lietuvos aidas, 1918, sausio 22 (Nr. 10), 4. Ligos. – Kazys Kairys. – (Mūsų žinios. Ilguva). – Darbo balsas, 1918, lapkričio 13 (Nr. 44), 14. Ligos. – Sietynas. – (Mūsų žinios. Žemaitkiemis). – Darbo balsas, 1918, balandžio 18 (Nr. 17), 11. Cei întorși dintre ai noștri. – S.61 – Lietuvos aidas, 1918, 17 noiembrie (nr. 134), 2. Micul orășel Skapiškis se află pe malul lacului Mituvos... – P. Gužas. – (Știri din Lituania. Prin toată țara. Știri diverse). – Lietuvos aidas, 1918, 28 septembrie (nr. 93), 3. Pielea. – J. T. – Pavasaris, 1918, 23 noiembrie (nr. 10), 12–13. Pamišėlių namas. – (Iš Lietuvos krašto). – Dabartis, 1918, vasario 21 (Nr. 23), 3. Mușchii. – J. T. – Pavasaris, 1918, 16 octombrie (nr. 8), 11–12. Să ne ocrotim sănătatea și viața. – L. N.62 – Lietuvos aidas, 1918, 9 aprilie (nr. 42), 1–2. Să ne ferim de boli. – A. Žansparnis63 – Darbo balsas, 1918, 9 mai (nr. 20), 4–5. Odată cu întoarcerea soarelui, dizenteria sau dizenteria cu sânge a revenit în împrejurimile noastre... – Un cunoscut de toți. – (Știrile noastre. Gruzdžiai). – Darbo balsas, 1918, 30 august (nr. 33), 10–11. Susilaukėme dar vieno veiklaus vyro inteligento,.... – P. B. – Pavasaris, 1918, rugsėjo 1 d. (Nr. 5), 21. 57 Jonas Kvietkauskas. 58 Jonas Basanavičius. 59 Zenonas Kuzavas. 60 Ona Adomaitytė. 61 Kazys Strazdas? / Stanislovas Sarapas? / Antanas Kvedaras? 62 Liudas Noreika. 63 Juozas Gendrenas. 196 Palmira Zemlevičiūtė | Medicinos terminija prieš 100 metų Comisia pentru sănătate pe lângă Consiliul Lituaniei. – (Știri din Lituania. Vilnius). – Lietuvos aidas, 1918, 29 iunie (nr. 73), 3. La inițiativa Comisiei pentru sănătate... a fost convocată, la 5.XII, o întrunire a medicilor orașului... – Z. – (Știrile noastre. Šiauliai). – Darbo balsas, 1918, 31 decembrie (nr. 57), 3. Sveikatos reikalai vyr. rytų vado srityje. – (Iš Lietuvos krašto). – Dabartis, 1918, kovo 2 (Nr. 27), 3. Sveikatos reikalu. – Kar. Dy-n-a. – Lietuvos aidas, 1918, rugsėjo 14 (Nr. 87), 2. Câte ceva despre boli și din igienă. – M-lis. – Calendarul din Kaunas pentru anul 1919. Al treisprezecelea an. Kaunas, 1918, 69–74. Toamna aceasta a ajuns și la noi... „boala spaniolă“... – Kuliškis64. – (Din Lituania). – Vienybė, 1918, 13 noiembrie (nr. 43), 675–676. Taip pat svarbus reikalas. – Tėvynės sargas, 1918, rugpjūčio 4 (Nr. 28), 2. Poporul și limba. – Nr. – Lietuvos aidas, 1918, 16 iulie (nr. 79 (127)), 1–2. Sănătatea poporului și războiul. – Z.65 – Lietuvos aidas, 1918, 23 martie (nr. 36), 1–2. În orășelul Traupis, oamenii au început să se îmbolnăvească de tifos (febră tifoidă)... – Un tânăr învățător. – (Știri din Lituania. Prin toată țara. Diverse știri). – Lietuvos aidas, 1918, 16 martie (nr. 33), 3. Procedura de întoarcere a deportaților și carantinele. – A. R.66 – Lietuvos aidas, 1918, 18 aprilie (nr. 46), 2. În districtul Ukmergė, multe cazuri de tifos exantematic... – A. Ž. – (Prin Lituania. Diverse știri). – Tėvynės sargas, 1918, 8 mai (nr. 18), 10. Vaistinės mokinių klausimu. – J. P. – Lietuvos aidas, 1918, gruodžio 12 (Nr. 155), 2–3. Vaistinių reikalai. – (Iš Lietuvos krašto). – Dabartis, 1918, rugpjūčio 3 (Nr. 101), 3. Vaistų reikalai Vyr. Rytų vado srityje. – (Iš Lietuvos krašto). – Dabartis, 1918, birželio 13 (Nr. 71), 3. Vileišis Antanas. Apie karo ligas. – Dr. A. Vileišis. – Tėvynės sargas, 1918, gruodžio 29 (Nr. 1), 14–15, sausio 17 (Nr. 2), 15–16. Vileišis Antanas. Apie plaučių džiovą. – D-ras A. Vileišis. – Tėvynės sargas, 1918, vasario 19 (Nr. 7), 14–15. Vileišis Antanas. Cum să trăim pentru a fi sănătoși. – Dr. A. Vileišis. – Tėvynės sargas, 1918, 29 ianuarie (nr. 4), 14–15, 5 februarie (nr. 5), 15. Vileišis Antanas. Ce este gripa și din ce cauză apare? – Dr. A. Vileišis. – Tėvynės sargas, 1918, 16 octombrie (nr. 34), 4–8. Vileišis Antanas. Cum trebuie îngrijiți copiii bolnavi. – Dr. A. Vileišis. – Tėvynės sargas, 1918, 11 aprilie (nr. 14), 13–14, 29 mai (nr. 21), 11, 10 iulie (nr. 26), 11–12, 18 septembrie (nr. 30), 11–13. Vileišis Antanas. Niežai. – D-ras A. Vileišis. – Tėvynės sargas, 1918, balandžio 11 (Nr. 14), 13. Vileišis Antanas. Rožė. – D-ras A. Vileišis. – Tėvynės sargas, 1918, kovo 16 (Nr. 10), 14. Vileišis Antanas. Trachoma. – D-ras A. Vileišis. – Tėvynės sargas, 1918, kovo 23 (Nr. 11), 14. La Žagarė s-au stabilit trei medici, un feldșer și o moașă; la Žagarė s-a deschis farmacia lui Kazlauskas... – Lietuvos Ainė. – (Știrile noastre. Žagarė). – Darbo balsas, 1918, 10 octombrie (nr. 39), 12. Oasele omului. – J. T.67 – Pavasaris, 1918, 4 octombrie (nr. 7), 12–13. Žmonių sveikata Lietuvoje. – Vienybė, 1918, liepos 4 (Nr. 24), 367–368. Žodis apie sveikatą. – Rumšišk. mokytojas. – Dabartis, 1918, kovo 9 (Nr. 30), 3. Žvilgsnis į ateitį. – St. N-is. – Farmaceutų reikalai, 1918, sausis (Nr. 1), 2–3. SURSE AUXILIARE ALEW – Alt litauisches etymologisches Wörterbuch. Band 1 A–M, Band 2. N–Ž, Band 3. Verzeichnisse und Indices. Unter der Leitung von Wolfgang Hock, Hamburg: Baar, 2018. Alm – Alminauskis K. Die Germanismen des Litauischen I. Die deutschen Lehnwörter im Litauischen, Kaunas: Šv. Kazimiero draugijos knygynas, 1931. Čep – Čepienė N. Germanismele limbii lituaniene și particularitățile lor fonetice, Vilnius: Institutul Limbii Lituaniene, 2006. 64 Stanislovas Durskis. 65 Vincentas Zajančkauskas. 66 Andrius Rondomanskis? 67 Jurgis Talmantas? Terminologija | 2018 | 25 197 DVLKŽ – Križinauskas J., Smagurauskas St. Marele dicționar german–lituanian 1–2, Vilnius: Institutul de Editare Științifică și Enciclopedică, 2006. LEW I – Dicționar etimologic al limbii lituaniene de Ernst Fraenkel. Vol. 1, Heidelberg: Carl Winter Universitätsverlag, Göttingen: Vandenhoeck & Ruprecht, 1955. LEW II – Dicționar etimologic al limbii lituaniene de Ernst Fraenkel. Vol. 2, Heidelberg: Carl Winter Universitätsverlag, Göttingen: Vandenhoeck & Ruprecht, 1955. Pseudonime lituaniene: repertoriul pseudonimelor din presa lituaniană de până în 1990 1. Autori. Întocmit și pregătit de dr. Jonas Mačiulis, Vilnius: LNB, 2004. Pseudonime lituaniene: repertoriul pseudonimelor din presa lituaniană de până în 1990 2. Dicționarul pseudonimelor. Întocmit și pregătit de conf. dr. Jonas Mačiulis, Vilnius: LNB, 2004. Bibliografia Lituaniei = Bibliografia Lituaniei = Bibliografie lituaniană / Publicațiile periodicelor lituaniene = Publicațiile periodicelor lituaniene = Publicațiile periodicelor lituaniene: 1918. Vol. 1. Întocmit de Osvaldas Janonis, Kaunas: Biblioteca publică a districtului Kaunas, 2001. LLKŽ – Vaitkevičiūtė V. Lenkų–lietuvių kalbų žodynas, Vilnius: Mokslas, 1979. LKPŽ – Kregždys R. Dicționarul polonismelor din limba lituaniană = Dicționarul polonismelor din limba lituaniană (Studia Etymologica Baltica II). Dicționar științific, Vilnius: Institutul Limbii Lituaniene, 2016. LKŽe – Lietuvių kalbos žodynas (I–XX, 1941–2002), elektroninis variantas, Vilnius: Lietuvių kalbos institutas, 2005. – www.lkz.lt ME I, II – Enciclopedia medicală 1–2, Vilnius: Editura de Stat pentru Enciclopedii, 1991, 1993. PrW I – Dicționar prusac: provincialismele din Prusia Orientală și Occidentală, în ordine alfabetică de H. Frischbier. Volumul întâi. A–K, Berlin: Editura Th. Chr. Fr. Enslin, 1882. Skar – Skardžius Pr. Cuvintele slave împrumutate în lituaniana veche. – Națiune și cuvânt 7, 1931. Šlt – [D-ras A. Vileišis.] Aspecte ale sănătății. Despre tuberculoza omului. – Izvorul 29, 1914, 435–437. TŽŽ – Dicționarul cuvintelor internaționale. Consiliul editorial: Angelė Kaulakienė et al., Vilnius: Alma littera, 2013. VLE IV, XIII, XVII, XXII, XXIII, XXV – Enciclopedia universală lituaniană, Vilnius: Institutul de Editare Științifică și Enciclopedică, 2003, 2008, 2010, 2012, 2013, 2014. Zemlevičiūtė P. 2009: Lietuvių medicinos terminologijos raida XIX amžiaus pabaigoje – XX amžiaus pradžioje. Daktaro disertacija, Kaunas: Vytauto Didžiojo universiteto leidykla. ЭСРЯ I, II – Vasmer M. Dicționar etimologic al limbii ruse 1–2, Moscova: Progress, 1964, 1967. LITERATŪRA Andriušis A. 2006: Lietuvos medicinos istorijos apybraiža. Mokomoji knyga, Vilnius: Vilniaus universiteto l-kla. Bunevičiūtė L. 2000: Atributiniai veiksmažodinių daiktavardžių junginiai. – Žmogus ir žodis 2, 10–15. Ermanytė I. 2008: Antonimai ir antonimija, Vilnius: Lietuvių kalbos institutas. Gaivenis K. 2002: Lietuvių terminologija: teorijos ir tvarkybos metmenys, Vilnius: LKI leidykla. Gira L. 1918: Kalbos gryninimas. – L. G. – Tėvynės sargas 9, 1–2. Grinius K. 1918: Tauta ir kalba. – Nr. – Lietuvos aidas 79(127), 1–2. Jakaitienė E. 2010: Leksikologija, Vilnius: Vilniaus universiteto leidykla. Keinys St. 2005 [1975]: Priesaginė lietuviškų terminų daryba. – Keinys St. Dabartinė lietuvių terminologija, Vilnius: Lietuvių kalbos instituto leidykla, 21–76. Micelmaheris V. 1959: Sveikatos apsauga Lietuvoje 1918–1919 m., Vilnius: Valstybinė politinės ir mokslinės literatūros leidykla. Miliūnaitė R. 2009: Dabartinės lietuvių kalbos vartosenos variantai, Vilnius: Lietuvių kalbos institutas. Mitkevičienė A. 2004: V. Dubo visuotinės literatūros vadovėlio terminų variantai. – Terminologija 11, 119–144. Mitkevičienė A. 2006: Literatūros mokslo terminų antonimija 1922–1942 m. – Terminologija 13, 134–148. Mitkevičienė A. 2015: 1918–1940 metų lietuvių literatūros mokslo terminai. Daktaro disertacija, Vilnius: Lietuvių kalbos institutas. Petronytė A. 1995: Lietuvos Sveikatos departamento sukūrimas 1918–1920 m. – Acta musei historiae medicinae et pharmaciae Lithuaniae II, Kaunas, 118–124. Stakulienė S. 2001: Lietuviškoji medicinos periodika: ištakos ir raida Lietuvoje iki XX a. trečiojo dešimtmečio. – Knygotyra 37, 220–233. Prieiga per internetą: http://etalpykla.lituanistikadb.lt/afedora/get/LT-LDB-0001:J.04~2001~1367156338542/DS.002.0.01.ARTIC. Stakulienė S. 2007: Lietuviškos farmacijos periodikos ištakos ir raida Lietuvoje iki XX a. penktojo dešimtmečio. – Knygotyra 49, 122–137. Prieiga per internetą: www.zurnalai.vu.lt/knygotyra/article/download/8017/5887. 198 Palmira Zemlevičiūtė | Medicinos terminija prieš 100 metų Stropus R., Tamašauskas K. A., Paužienė N. 2005: Žmogaus anatomija. Antrasis pataisytas ir papildytas leidimas, Kaunas: Vitae Litera. Tercijonas V. 1968: Sveikatos apsauga. – Lietuvių enciklopedija XV. Lietuva, South Boston: Lietuvių enciklopedijos leidykla, 122–126. Vaišvilienė R. 2013: Lietuviškai medicinos mokslo periodikai – 100 metų. – Medicinos teorija ir praktika 19(2), 208–213. Prieiga per internetą: http://www.mtp.lt/files/MTP2-18str-208-213psl.pdf. Župerka K. 1983: Lietuvių kalbos stilistika, Vilnius: Mokslas. Ахманова О. С. 2005: Словарь лингвистических терминов, Москва: КомКнига. Даниленко В. П. 1977: Русская терминология: опыт лингвистического описания, Москва: Наука. Татаринов В. А. 2006: Общее терминоведение: энциклопедический словарь, Москва: Московский Лицей. MEDICAL TERMINOLOGY 100 YEARS AGO The paper deals with terms collected from over eighty popular science and informational articles on medicine and health published in Lithuanian periodicals (mainly newspapers) in 1918. Terms are analysed in respect of the meaning and expression. Some specialized medical periodicals ceased in 1918, therefore general publications – Moterų balsas, Darbo balsas, Dabartis, Vienybė, Lietuvos aidas, Pavasaris and Tėvynės sargas – started publishing information on the most important health issues, mainly infectious diseases (dysentery, typhus, influenza, etc.), their treatment and patient care. Over 700 different terminological units were collected from the texts researched. 66% of terms are purely Lithuanian words, 17% are foreign words (mainly borrowings of Greek (apopleksija (apoplexy), bakterijos (bacteria)) and Latin origin (kamparas (camphor), daktaras (doctor)) and another 17% are words of mixed origin (hybrids (aptiekininkas „vaistininkas“ (pharmacist), operacinė (operating-room) and complex terms having elements of different origin (valgio virinamieji organai „virškinimo organai“ (digestive tract), ispanų liga „influenza“ (influenza)). The terms researched name body parts and organs, diseases, medical devices, persons, medical institutions and abstract concepts of medicine. One-word terms which are simple words of Lithuanian origin are quite rare (akis (eye), galva (head), plaučiai (lungs)). The majority of terms researched are derivates (nugarkaulis (backbone), kosulys (cough), niežai (scabies), gydytojas (doctor), ligoninė (hospital)). Two-word terms are most frequent (tulžies pūslė (gall bladder), dėmėtoji šiltinė (spotted fever), ricinos aliejus (castor oil), vaistinės padėjėjas (pharmacy assistant), rentgeno kabinetas (X-ray room), three-word terms (vidurių šiltinės mikrobas (typhoid fever microbe), raudonojo kryžiaus ligoninė (Red Cross hospital)) are not very common. There are quite a few synonymous terms in the researched texts (kruvinoji and dizenterija (dysentery), aptieka and vaistinė (pharmacy)). Synonymous terms can be easily identified in the same text because they are used either together or interchangeably. It is more difficult to identify the synonymy between terms from different texts, in such cases the subject of a text, synonymy within the same text, features of the concept or an external source (for instance, LKŽe (Lithuanian Language Dictionary)) may help. In 1918 quite a few medical terms had alternative versions. Phonetic and orthographic variants are common (krūtinė and krutinė (chest), skarlatina and škarletina (scarlet fever), džiova and dziova (tuberculosis) irmedė and irmedė (influenza)), morphologic variants are rare (variants of a gender – karantina and karantinas (quarantine) and of endings – raumenys and raumens (muscles)). Terminologija | 2018 | 25 199 Synonyms and variants were used because terminology was not settled; inconsistent usage was also caused by the author’s language knowledge and terminology known to him, editorial or publishing mistakes and the focus on easy and understandable presentation of medical information without paying much attention to expression. Medical terminology of 1918 was influenced by the spoken language. Quite a lot of words – some of them are quite figurative – were borrowed from the colloquial usage (kruvinoji „dizenterija“ (dysentery), mažakrau je „anemija“ (anaemia), gyduolė „vaistas“ (drug), pribu vėja „akušerė“ (obstetrician), krimslys „kremzlie“ (cartilage), kraujo vaikščiojimas „kraujo cirkuliacija“ (blood circulation)). In that year some concepts of medicine still were vague, therefore there are some medical terms which are not precise (ausų užkaitimas, vidurių sluoga, skilbio sugedimas). Medical terminology of 1918 provides an interesting, useful and unique information for the history of medicine in Lithuania (what health issues were topical, what diseases were common and how they were treated, what were the means of prevention, who treated patients and where it was done, etc.) as well as for the research of Lithuanian language and terminology. Some terms which are currently used in the language of medical science were used 100 years ago, but in general medical terminology of that year differs from the modern terminology in figurativeness, Lithuanian origin and variety of meanings and expression. Gauta 2018-07-19 Palmira Zemlevičiūtė Lietuvių kalbos institutas P. Vileišio g. 5, LT-10308 Vilnius E. paštas [email protected] 200 Palmira Zemlevičiūtė | Medicinos terminija prieš 100 metų