Interneto komentuotojų nuostatos dėl lietuvių kalbos priežiūros

KALBA IR VISUOMENĖ RITA MILIŪNAITĖ Institutul Limbii Lituaniene ATITUDINILE COMENTATORILOR DE PE INTERNET FAȚĂ DE ÎNGRIJIREA LIMBII LITUANIENE În ultimii ani, internetul lituanian a fost mai plin ca niciodată de discuții pe diverse teme lingvistice. Cel mai adesea, acestea sunt declanșate de articole sau interviuri publicate pe portalurile de internet (uneori preluate din presa scrisă sau audiovizuală) și de comentariile cititorilor care le însoțesc. Articolele reflectă, de obicei, actualitatea politicii lingvistice și a uzului limbii, iar uneori câte un nespecialist în lingvistică își expune punctul de vedere cu privire la aspecte lingvistice care îl preocupă și la dificultățile de utilizare a limbii întâmpinate personal. De exemplu, numai în 2009, până în toamnă, cele mai populare portaluri de știri de pe internet au găzduit discuții despre numele de familie feminine fără sufix, despre începerea predării englezei ca a doua limbă, despre limba samogitienilor în școlile din Samogitia; s-a căutat să se afle dacă limba lituaniană este amenințată de declin, s-a discutat despre ortografia lituaniană în mediul electronic și despre numele pe care lituanienii emigrați le dau copiilor lor, „ca să le înțeleagă britanicii” etc. Discuțiile lingvistice, chiar și cele pe teme foarte concrete, sunt adesea completate de reflecții mai generale: se discută starea actuală a limbii lituaniene, rostul și calitatea activității instituțiilor de îngrijire a limbii și a lingviștilor. Aceste aspecte îi preocupă cel mai mult, în prezent, pe membrii societății cărora le pasă de problemele limbii și arată cum reacționează societatea la diverse fenomene lingvistice și la măsurile oficiale de politică lingvistică. R. MILIŪNAITĖ. Interneto komentuotojų nuostatos dėl lietuvių kalbos priežiūros 149 Deși se recunoaște că nivelul discuțiilor online, determinat de anonimatul comentatorilor, este adesea destul de scăzut, articolele publicate și comentariile la acestea par totuși să fie citite pe scară largă chiar și de cei care nu participă la discuții. Prin urmare, se poate presupune că ansamblul opiniilor publicate dezvăluie atitudinile lingvistice ale unei părți a societății vorbitoare de lituaniană – atât din Lituania, cât și din emigrație – și influențează evoluția ulterioară a acestor atitudini. Așadar, se poate vorbi și despre cercetarea atitudinilor lingvistice exprimate de societate în cadrul discuțiilor. Aceste cercetări ar trebui să ajute la o mai bună ascultare a opiniilor utilizatorilor limbii și la clarificarea motivelor pentru care distanța dintre societate și lingviști, precum și nemulțumirea față de politica lingvistică actuală, sunt pronunțate și nu se diminuează. Scopul articolului este de a analiza una dintre numeroasele discuții despre limbă care au avut loc în mediul online. Aceasta arată nu numai cum reacționează comunitatea internetului la informațiile publice despre limbă, ci scoate în evidență și lacunele politicii lingvistice actuale și ale educației lingvistice a societății. Întrucât discuția privea îngrijirea limbii și domeniile pe care aceasta ar trebui să le cuprindă, comentariile publicate au oferit un teren fertil pentru a cerceta cum înțeleg oamenii necesitatea reglementării conștiente a limbii publice și ce așteptări au de la instituțiile de îngrijire a limbii. Articolul nu își propune să stabilească printr-o numărătoare statistică exactă care sunt domeniile menționate cel mai frecvent și considerate de comentatori cele mai susceptibile de control – acest lucru ar putea fi stabilit mai bine printr-un sondaj cantitativ. În acest caz, ne interesează să evidențiem divergențele de opinie și argumentele prezentate, care arată ce atitudini față de îngrijirea limbii lituaniene se conturează în societatea noastră. 1. COMENTATORII DE PE INTERNET ȘI COMENTARIILE CA OBIECT AL CERCETĂRII ATITUDINILOR LINGVISTICE În Lituania, interesul pentru comentariile de pe internet ca sursă pentru cercetarea atitudinilor lingvistice ale societății a apărut relativ recent (vezi Miliūnaitė 2006; Nevinskaitė 2008), fiind conștienți că utilizarea comentariilor în cercetarea științifică nu este foarte prudentă din cauza nivelului lor menționat mai sus, determinat de cultura publică modestă a societății. Fenomenul comentariilor lituaniene este scos în evidență și analizat de mai mulți autori ai articolelor publicate pe aceleași portaluri (Dabašinskas 2009; Mitė 2009). De exemplu, Stanislovas Kairys scrie: Se poate susține că cei care comentează pe internet reprezintă un public specific, care nu reflectă prea bine stările de spirit și atitudinile generale ale societății. Poate că așa este. Sau poate tocmai dimpotri- 150 KALBOS KULTŪRA | 82 …ții? Poate că ostilitatea exprimată deschis pe internet este doar vârful aisbergului, sub care se ascunde o masă imensă de ură generalizată și nihilism? (Kairys 2009) Cu toate acestea, în discuțiile despre limbă există și idei interesante, care permit conturarea unei imagini mai concrete despre felul în care societatea percepe procesele ce au loc în limbă și politica lingvistică dusă în Lituania. Analiza comentariilor este o metodă de cercetare mai rapidă decât sondajele speciale sau interviurile, însă, din cauza specificului exprimării spontane în scris (după cum se va vedea și din citatele prezentate mai jos), aceste date sunt destul de eterogene și conțin salturi de idei și contradicții logice, astfel încât prelucrarea și studierea lor necesită mai mult timp și alte metode decât examinarea datelor provenite din sondaje cantitative și calitative concepute dinainte în mod intenționat. Doar cercetările sociologice pot dezvălui opinia și starea de spirit a categoriilor sociale ale căror voci sunt exprimate de comentatorii celor mai mari portaluri de internet. Potrivit datelor prezentate de Laima Nevinskaitė (Nevinskaitė 2008: 246), un sondaj reprezentativ de opinie publică realizat la începutul anului 2008, în lunile martie–aprilie, la comanda proiectului „Democrația electronică”, a arătat că vârsta și distribuția procentuală a persoanelor care scriau în mod regulat (o dată pe săptămână sau mai des) comentarii despre viața socială și politică pe portalurile de știri erau următoarele: 18–29 de ani – 67,4 proc., 30–39 de ani – 10,9 proc., 40–49 de ani – 15,2 proc., ceilalți – 6,5 proc. Așadar, ne putem face o idee despre ale cui opinii predomină în comentariile de pe internet; nicidecum nu este vorba de adolescenți incapabili să răspundă pentru faptele lor, așa cum se tinde uneori să se creadă. 2. CUM A LUAT NAȘTERE DISCUȚIA DESPRE SUPRAVEGHEREA LIMBII PE INTERNET? Discuția analizată despre supravegherea limbii și modalitățile de realizare a acesteia a pornit de la o oarecare neînțelegere sau chiar de la o mică provocare. Pe portalul de internet www. atgimimas.lt (Lašienė 2009₁) a fost publicat un interviu scurt – cu unsprezece întrebări și răspunsuri – al Neringăi Lašienė cu Irena Smetonienė, președinta Comisiei de Stat pentru Limba Lituaniană, intitulat „Unde beau vițeii miere”. Introducerea jurnalistică suna astfel: Despre faptul că tinerii își doresc o limbă corectă, despre noutățile lingvistice care circulă pe internet și despre scrierea numelor de persoană, discută Neringa Lašienė cu Irena Smetonienė, președinta Comisiei de Stat pentru Limba Lituaniană. R. MILIŪNAITĖ. Interneto komentuotojų nuostatos dėl lietuvių kalbos priežiūros 151 Un alt portal de internet, www.delfi.lt, a preluat articolul (Lašiene 2009₂), însă a pus cu totul alte accente. Titlul anunța: „Amenzi pentru cei care vorbesc incorect”, iar introducerea jurnalistică era formulată astfel: Lingviștii cer Seimului să adopte o lege care să impună ca informațiile apărute pe internet și, în general, în spațiul public să fie în limba lituaniană și corecte. Nerespectarea regulilor ar atrage amenzile prevăzute de Codul contravențiilor administrative. Despre textele de pe internet, limba lituaniană pe care tinerii ar detesta-o chipurile, precum și scrierea numelor străinilor și ale minorităților naționale – o discuție cu Irena Smetonienė, președinta Comisiei de Stat pentru Limba Lituaniană. Interviul propriu-zis menționează fragmentar numeroase aspecte legate de reglementarea limbii și de fenomene lingvistice concrete. De exemplu, sunt menționate scrierea numelor de familie ale persoanelor din alte națiuni, predarea anumitor materii în limbi străine și denumirile nelituaniene ale companiilor din Lituania și din străinătate – inscripțiile în limbi străine fiind „pur și simplu o consecință a politicii comerciale”. Sunt ridicate probleme importante pentru domenii precum utilizarea și supravegherea limbii lituaniene: predarea limbii lituaniene în școlile de învățământ general, mass-media și informațiile publice, literatura beletristică și teatrul ca surse de învățare a limbii standard. Un subiect separat a fost mass-media online: Problema este că legea din 1995 nu aborda încă mass-media online, iar editorii șireți întreabă: „Unde scrie asta în lege?”. De aceea intenționăm să solicităm o nouă redacție a Legii limbii, care a fost deja înregistrată, și sperăm că va fi adoptată în actuala legislatură a Seimului. În aceasta se stipulează că, în general, orice informație apărută în spațiul public trebuie să fie în limba lituaniană și corectă. Odată cu noua redacție a acestei legi vor fi introduse și amendamente la Codul contravențiilor administrative. Așadar, discuția de pe portalul www.delfi.lt a pornit, în esență, de la întrebarea cât de departe se poate interveni legal în limba folosită pe internet și, în general, în uzul limbii. Sintagma „informațiile apărute pe internet și, în general, în spațiul public” nu a fost explicată mai pe larg în interviu; s-a făcut doar o excepție pentru comentarii. La întrebarea cum ar trebui reglementată limba comentariilor, I. Smetonienė a răspuns: „Nu poți reglementa comentariile; aceasta este o sferă personală”. Cu toate acestea, chiar din comentariile la acest interviu se vede că mulți cititori au înțeles că se „atentează” la limba pe care ei înșiși o folosesc pe internet (inclusiv în comentarii). Astfel, în discuție s-a conturat și atitudinea comentatorilor față de ce s-ar întâmpla dacă limba lor liberă din spațiul public ar fi reglementată prin lege1. Prin urmare, această discuție oferă date despre felul în care societatea online 1 Dėl sąvokos laisvoji viešoji kalba žr. Miliūnaitė 2009: 38–44. 152 KALBOS KULTŪRA | 82 privesc politica activă privind limba lituaniană, în cadrul căreia se caută mijloace juridice pentru reglementarea corectitudinii limbii publice. Deși discuția deviază uneori spre alte subiecte sau participanții își reproșează unii altora lucruri secundare, esența ei poate fi formulată ca o încercare de a răspunde la întrebarea: trebuie să se recurgă la legi pentru a asigura corectitudinea limbii folosite în mediul internetului? O întrebare derivată este ce domenii de utilizare a limbii lituaniene ar trebui, în general, să fie reglementate de o astfel de lege și care ar trebui supravegheate prin alte mijloace sau să nu fie supravegheate deloc. 3. NATURA DATELOR ȘI OBIECTIVELE CERCETĂRII Pentru a cerceta atitudinea comentatorilor de pe internet față de reglementarea limbii, articolul își propune următoarele obiective: • să stabilească căror domenii de utilizare a limbii care necesită supraveghere le acordă prioritate comentatorii; • să clarifice cum percep comentatorii diferențele dintre limbajul public și cel privat; • să stabilească dacă politica lingvistică actuală privind supravegherea limbii corespunde, în opinia comentatorilor, așteptărilor societății. Discuția analizată a avut loc pe internet în perioada 4–6 aprilie 2009. La finalul acesteia fuseseră înregistrate 1288 de comentarii, însă ulterior, se pare că redacția a eliminat unele dintre ele ca fiind ofensatoare, lăsând 1258 de comentarii vizibile pentru toți. Dintre acestea, 270 de comentarii au fost selectate ca informative pentru cercetare și transferate într-un tabel al programului Excelio, pentru a putea distinge separat domeniile de utilizare a limbii menționate în textul fiecărui comentariu și atitudinea comentatorilor față de supravegherea acestora, iar datele să poată fi analizate folosind filtrele acestui program. 4. DOMENIILE UTILIZĂRII PUBLICE A LIMBII LITUANIENE ȘI SUPRAVEGHEREA ACESTORA De regulă, sunt enumerate următoarele domenii ale limbii lituaniene vorbite și, mai ales, scrise, supravegheate la nivel de stat și — lucru care trebuie subliniat — utilizate în public (ținând seama de faptul că rolul limbii standard și, implicit, supravegherea ei se diminuează pe măsură ce coborâm în listă; pentru detalii, vezi Miliūnaitė 2009: 29–30): R. MILIŪNAITĖ. Interneto komentuotojų nuostatos dėl lietuvių kalbos priežiūros 153 administrația de stat și relațiile administrative, sistemul de învățământ și de cercetare (școala și literatura didactică, limba științei etc.), mass-media și informarea publică, cultura (literatura beletristică, teatrul etc.), afacerile, divertismentul etc. Legea limbii de stat2, care „reglementează utilizarea limbii de stat în viața publică a Lituaniei, protecția și controlul limbii de stat, precum și răspunderea pentru încălcarea Legii limbii de stat”, se referă atât la domeniile utilizării și supravegherii limbii de stat, cât și la anumiți subiecți în calitate de utilizatori ai limbii de stat. În esență, Legea limbii de stat cuprinde și domeniile menționate ale utilizării limbii care trebuie supravegheate. Aceste domenii sunt descrise mai detaliat în Regulamentul Inspectoratului Limbii de Stat3. 5. CONCEPȚIA PRIVIND DOMENIILE DE UTILIZARE A LIMBII ȘI SUPRAVEGHEREA ACESTORA ÎN COMENTARIILE DE PE INTERNET În interviul publicat pe internet sunt menționate, chiar dacă fragmentar, aproape toate domeniile supravegherii limbii: sistemul de învățământ și de cercetare, mass-media (inclusiv cea online), cultura (literatura beletristică, teatrul etc.), afacerile; o dată se face referire și la limbajul administrativ. Unele aspecte sunt abordate în comentariile analizate, dar sunt exprimate și idei noi. În plus, comentatorii își apără interesele în calitate de utilizatori ai limbii, iar acestea nu coincid întotdeauna cu poziția instituțiilor care apără interesele statului. 5.1. Atitudinile generale ale comentatorilor față de politica de supraveghere a limbii În comentariile la discuțiile menționate, ca și în multe alte discuții lingvistice de pe internet, oamenii își exprimă opinia despre limbă, starea ei, activitatea lingviștilor și politica de supraveghere a limbii. Se disting două opinii opuse: 2 Adoptată la 31 ianuarie 1995 – Žin., 1995, Nr. 15–344. 3 Žin., 2002, Nr. 17–670. 154 KALBOS KULTŪRA | 82 1) în general, nu trebuie să ne amestecăm în evoluția limbii; aceasta trebuie să se dezvolte de la sine, iar singurul criteriu al adecvării limbii este să fie posibilă comunicarea: O preocupare nesănătoasă pentru limbă nu denotă decât instabilitatea și slăbiciunea ei. O limbă „puternică”, sănătoasă există și fără influențe externe, norme artificiale și reglementări. Mă întreb, de curiozitate, dacă în alte părți există asemenea absurdități legate de greșeli și reglementarea utilizării sau dacă este o invenție pur locală? Limba trebuie să se perfecționeze și să evolueze de la sine. Dar aici încearcă în mod artificial să controleze limba și să decidă ce să faci și cum să vorbești. O absurditate. Lăsați-ne să vorbim liber. Cât de enervanți sunt lingviștii ăștia. Limba este un fenomen unic, care se schimbă și se deformează singur, adaptându-se la împrejurări și la epocă. Cumva, în Evul Mediu nu existau niciun fel de reguli, și totuși oamenii se înțelegeau de minune. Iar acum ce? Ai spus greșit; cuvântul ăsta nu există; ți-am spus eu — „vielabraukis”... Vorbim cum îi este mai comod fiecăruia, fie țărănește, fie într-un limbaj dur, de la țară sau de cartier; ce importanță are, dacă ne înțelegem unii cu alții? 2) se recunoaște că limba trebuie supravegheată: Dacă nu faci nimic, limba lituaniană se va degrada. Se va risipi ca fumul. Desigur, se schimbă într-o oarecare măsură în mod natural, dar asta nu are nimic de-a face cu schilodirea ei. Uitați-vă cum își protejează limba, de pildă, francezii. De mult trebuia făcut! Suntem pe cale să devenim cu toții englezi! Perioada sovietică n-a reușit să ne rusifice, fiindcă în școli limba și literatura lituaniană erau predate de profesori extraordinar de buni și talentați, exi-genți. „Ne puneau la treabă” cum se cuvine! Tineretul de azi este analfabet. Nu-ți rămâne decât să regreți... Cu amenzile, desigur, nu vei obține nimic, la fel ca nici cu interdicțiile. Cetățenii Lituaniei nu înțeleg că, schimonosindu-și limba, își arată nivelul de educație, statutul social și, adesea, pe cel profesional, făcându-și singuri rău. Trebuie ridicat prestigiul limbii în general. Ai impresia că trăim într-o țară de oameni cu adevărat needucați — rușine... Mulți comentatori se înșală (probabil contribuie la aceasta și titlul înșelător al articolului), crezând că legea menționată în interviu ar trebui să se aplice și limbajului privat. Prin urmare, este de înțeles că o asemenea „politică lingvistică” stârnește indignare: 4 În comentariile citate au fost corectate doar greșelile de ortografie și unele greșeli de punctuație; restul a fost păstrat ca pe internet, cu excepția unui singur comentariu complet autentic (p. 157), care dezvăluie particularitățile scrierii fără diacritice lituaniene. R. MILIŪNAITĖ. Interneto komentuotojų nuostatos dėl lietuvių kalbos priežiūros 155 Ar trebui să vorbim și să scriem în lituaniană și corect, dar să fii pedepsit pentru că nu știi sau nu poți să faci asta — asta chiar e absurd. Jumătate dintre oameni nu cunosc limba corectă. Cel mai amuzant e să te uiți când doi profesori de limba lituaniană nu se înțeleg în privința greșelilor. Amândoi reușesc să identifice diferit greșelile din text. De aici rezultă că oamenii care învață limba lituaniană, sunt străini, au probleme de sănătate care îi împiedică să vorbească sau să scrie corect în lituaniană ori, în general, au aptitudini mai reduse, ar face mai bine să nu încerce să-și etaleze aptitudinile în limba lituaniană. O încercare izolată de a identifica contradicții chiar în articol nu influențează desfășurarea discuției: Așadar, pentru ce se dă pedeapsa — pentru scrierea incorectă sau pentru limbă? După titlul articolului — pentru limbă. Dar articolul este în cea mai mare parte despre greșelile din textele scrise. Iar analfabeții sau cei nerăbdători, care au citit doar titlul, fac multă gălăgie. Neprofesionalismul jurnalistei. Totuși, o parte dintre comentatori simt că supravegherea limbii trebuie să difere în anumite situații — privat–public, liber–oficial: Dacă vei începe să-i pedepsești pe oameni pentru că folosesc limba lituaniană, nu vei face decât să-i determini să urască limba lituaniană. Limbajul informal va rămâne informal. Argourile și cuvintele nou-create vor pătrunde oricum în limba lituaniană, fiindcă o limbă vie, la fel ca omul, evoluează (se schimbă). Da, sigur, începeți să verificați și fiecare mesaj personal — asta îmi restrânge drepturile. Cerința de a folosi limba lituaniană corectă în denumirile companiilor este o absurditate totală. Astfel de cerințe ar trebui aplicate doar instituțiilor publice, mass-mediei și educației, și nimănui altcuiva. Cred că limbajul vorbit nu ar trebui atins, fiindcă stă la baza evoluției limbii, iar limba nu stă pe loc. Comentatorii mai înțelegători încearcă să explice că limba privată (înțeleasă în mod diferit) nu trebuie deloc supusă intervențiilor din exterior: Distinge comunicarea informală de cea formală. În comunicarea informală nu sunt interzise nici dialectele, nici argourile și nici, până la urmă, vorbirea amestecată. Este vorba despre comunicarea formală. E ciudat că printre noi sunt atât de mulți oameni care citesc un articol și nici măcar nu înțeleg ce scrie în el, dar se grăbesc să scrie un comentariu. Comunicarea se împarte în formală și informală. Limbajul de pe internet este clasificat drept comunicare informală, în timp ce discursurile politicienilor la radio și la TV sunt formale, iar folosirea limbii lituaniene standard este obligatorie. 156 KALBOS KULTŪRA | 82 Cu negustoresele sau cu babele din piață poți vorbi cum vrei, dar la radio nu vorbi ca în piață. Și nimeni nu-ți va da amenzi. Există mai ales numeroase comentarii în care se afirmă categoric că limba este treaba personală a fiecăruia: „voi vorbi cum vreau”, și că nimeni nu are dreptul să dicteze cum să vorbească, cu atât mai puțin să pedepsească pentru greșeli: În fond, Constituția îmi permite să vorbesc și să scriu cum vreau, câtă vreme nu lucrez în serviciul public; așa că duceți-vă naibii, scriu și vorbesc cum vreau. Republică bananieră... Scriu cum vreau și vorbesc cum vreau. Dacă toată lumea mă înțelege, de ce să reinventez roata? Limba mea e treaba mea. Deocamdată, lingviștii doar o iau razna fiindcă nu au ce face – trebuie să-și justifice existența. M-am născut pe această planetă și nu-mi pasă în ce limbă să vorbesc și unde să locuiesc!!! În acele comentarii ai căror autori tind să recunoască necesitatea îngrijirii limbii, direcția generală a acestei îngrijiri este uneori înțeleasă ca necesitatea simplificării sistemului lingvistic în sine, a regulilor limbii: În vremurile noastre, când există foarte multă informație, limba trebuie simplificată pentru a transmite informația, nu frumusețea limbii! Un inginer sau un programator nu are nevoie de limba literară! Aceasta trebuie să rămână opțională! Respect celor care vor să aprofundeze și să știe, dar să-i obligi pe toți – e o prostie! Iar noi, fericiți, ne ținem între granițele noastre, ca și cum ă, ę, ū, ų ne-ar inspira identitatea națională și conștiința națională; nimeni nu are destul curaj să pomenească posibilitatea simplificării sau eliminării acestor absurdități. Eu cred că ar trebui eliminate toate semnele diacritice și toate regulile ortografice (mai ales accentuarea) modernizate! Niciodată n-am scris pe internet cu diacritice și nimeni nu mă va obliga să o fac! Esența se înțelege și punct! Iar cine are nevoie de frumusețe și artă – să-l citească pe Maironis! În exprimarea opiniilor privind politica de îngrijire a limbii, este evident și stereotipul lingviștilor devenit deja un stereotip de opinie consacrat (cf. Miliūnaitė 2006: 70–72), potrivit căruia aceștia creează cuvinte noi nereușite: Păcat că lingviștii nu sunt în stare să formeze cum trebuie cuvinte noi... Asta e. Oameni ciudați... Lingviștii sunt o gașcă de oameni care n-au ce face – sunt de acord că unele dintre corecturile lor au fost necesare, dar câte prostii au produs în ședințele lor? Îți vine să râzi numai când le auzi – o bătaie de joc la adresa cuvintelor. R. MILIŪNAITĖ. Interneto komentuotojų nuostatos dėl lietuvių kalbos priežiūros 157 Când veți face o limbă lituaniană normală, fără cuvinte precum „lustas”, „vaizduoklis”, „operatyvioji atmintis” și alte asemenea absurdități, veți putea să vă gândiți la vreo lege... Iar acum, cât timp limba lituaniană este un adevărat război al ciupercilor, gândiți-vă la niște cuvințele care nu prind la nimeni și stați liniștiți. Dimpotrivă, propun să-i fie retrase VLKK toate privilegiile, directe și indirecte, după o analiză atentă a situației actuale. Să lucreze știind că nu vor reuși să impună nimic societății, ci că vor fi acceptate doar lucrurile care se impun de la sine și numai cele atrăgătoare prin calitatea lor („un produs bun se vinde singur”). Poate că abia atunci vor începe, de pildă, să creeze neologisme omenești, acceptabile pentru majoritate? Este analizată și relația limbii de stat cu alte limbi. În comentarii se găsesc observații potrivit cărora ar trebui controlat mai strict unde nu se folosește în public limba de stat – de exemplu, în Vilnius și în regiunea Vilnius. Sunt pe deplin de acord cu comisia. Poate că, în sfârșit, va fi posibil să-i punem la punct pe slavii din regiunea Vilnius, care ignoră cu totul atât limba lituaniană, cât și însăși Lituania. Până în prezent, nu toți conducătorii știu lituaniana, deși au trăit în Lituania ani și chiar decenii la rând. Iar subordonații unor asemenea conducători cu atât mai puțin vorbesc lituaniana. Cine sunt ei: niște obtuzi sau dușmani ai statului lituanian? Vizitați „Căile Ferate Lituaniene”, magazinele din Visaginas, „Mažeikių nafta” și întreprinderile din Klaipėda. Respect Inspectoratul de Stat pentru Limba Letonă. Acolo s-au luat cu adevărat măsuri – dacă vrei să lucrezi, vorbește limba de stat. De ce le permitem să-și bată joc de statul și limba noastră? Totuși, dacă s-ar adopta legea privind greșelile de vorbire, menționată în interviul analizat, în opinia unor comentatori care nu făceau distincție între uzul public și cel privat, persoanele de altă etnie ar avea de suferit: Le-am interzice automat persoanelor de altă etnie să vorbească cu accent, pe motiv că ar sluți limba noastră. Întrucât în Lituania uzul dialectal nu a dispărut încă nici din sferele private și, în unele cazuri, nu a fost eliminat complet nici din uzul public și chiar oficial5, în comentarii se discută (având în vedere supravegherea limbii) și despre relația dintre limba standard și dialecte, exprimându-se totodată îngrijorarea că nu se va mai putea comunica public în dialect: 5 De exemplu, în 2007, Consiliul municipalității Skuodas a hotărât că limba oficială a ședințelor va fi dialectul samogitian (a se vedea http://www.lrytas.lt/-11831226281183066678-skuodo-savivaldyb%C4%97-pos%C4%97d%C5%BEiaus-%C5%BEemaiti%C5%A1kai.htm). 158 KALBOS KULTŪRA | 82 Nu mai au ce face, așa că trebuie să-i amendeze pe oameni pentru felul în care vorbesc. Dacă cineva vorbește în dialectul žemaičių, aukštaičių sau dzūkų – câteva sute de litai amendă. Și de ce doar dialectul suvalkiečių este considerat corect? Dialectele žemaičių și aukštaičių pot fi folosite în vorbirea curentă, însă în viața publică se folosește (și trebuie să se folosească) limba lituaniană standard. CUM ȘTIU EU, AȘA DANSEZ, ȘI CE DACĂ ACUM – ÎI JUPUIM PE TOȚI ŽEMAIČIAI, DZŪKAI ȘI SUVALKAI? Oh, nebunilor, ce să fac dacă vorbesc doar žemaitiškai? Eu abia voi reuși să învăț limba voastră, dar încercați să mă amendați. Prin urmare, se poate spune că destul de mulți comentatori, deși susțin în principiu supravegherea limbii, văd o amenințare în faptul că legile ar putea reglementa și limbajul lor privat. Se discută și mai concret despre limba comentariilor în sine – dacă trebuie controlată (vezi 5.2.2). 5.2. Domeniile de utilizare Raportul cantitativ dintre domeniile de utilizare a limbii menționate în comentarii a fost determinat în principal de introducerea interviului menționată mai sus, în care se subliniază necesitatea supravegherii limbii de pe internet; de aceea, se discută mai ales despre controlul internetului. În plus, discuția abordează și alte domenii de utilizare a limbii, care nu au fost menționate în interviu. 5.2.1. Mass-media În general, mass-media ca domeniu al utilizării limbii care trebuie supravegheat este menționată de doar câțiva comentatori, însă anumitor manifestări ale acesteia li se acordă o atenție deosebită. În comentarii se afirmă de câteva ori că este nevoie de controlul limbii în mass-media scrisă (presă, în special ziare). Se discută cel mai mult despre limba folosită la radio și televiziune și se recunoaște aproape în unanimitate că supravegherea acestui domeniu este necesară, dar în prezent este insuficientă: Este de la sine înțeles că cei care lucrează la radio sau apar în emisiuni TV TREBUIE să vorbească corect. Limba folosită în mass-media noastră nu e rea, deloc. Dimineața ascult întotdeauna la LTV revista presei prezentată de Šalkauskas. O limbă excelentă, o pronunție excelentă. Sunt de acord în privința lui Šalkauskas, îl ascult și eu. Pronunția e bună, dar lui îi este ușor, fiindcă citește. Lucrurile devin interesante când jurnaliștii încep să vorbească „liber”. Iar spectacolul începe seara, pe toate canalele de televiziune. Mai ales tot felul de jocuri, prezentate în „limba lituaniană literară pură”:)) R. MILIŪNAITĖ. Interneto komentuotojų nuostatos dėl lietuvių kalbos priežiūros 159 Singurul adevărat promotor al identității lituaniene în Lituania este televiziunea LRT. Toate celelalte sunt cele mai mari distrugătoare ale limbii. Ce exemplu le dau copiilor din Lituania? [...] două lucruri trebuie pedepsite cu amenzi foarte mari. În primul rând, deformarea limbii în emisiunile de televiziune; de exemplu, limba șoarecilor din „Dviračio žinios” este de neiertat. La fel și emisiunile altor canale, în care limba este deformată intenționat. Numai niște ignoranți desăvârșiți se pot purta astfel, iar acest lucru nu poate fi justificat în niciun fel. Sunt menționați prezentatori ai unor emisiuni populare care nu știu să pronunțe și să accentueze corect, precum și o prezentatoare „care a studiat în străinătate și, de aceea, vorbește cu accent”. Se pare că cea mai mare indignare a comentatorilor a stârnit-o o prezentatoare străină, care abia începea să învețe lituaniana, a fostei emisiuni de divertisment de televiziune „Kakadu”: Ce internet? E suficient să vezi cum se vorbește nu la vreo televiziune locală, ci la televiziunea NAȚIONALĂ LNK. „Lituaniana” lui BEERNYN – CE ESTE ASTA, DACĂ NU O BATJOCURĂ LA ADRESA LIMBII LITUANIENE? A FOST AMENDATĂ emisiunea „Kakadu”? Foarte bine, poate că, în sfârșit, li se va interzice tot felul de hoinari prin lume (de exemplu, Bernin) să-și bată joc de limba noastră în emisiunile de televiziune; e groaznic să asculți cum limba noastră maternă, lituaniana, este transformată în „limba păsărilor” pe ecranele televizoarelor. O altă problemă a limbii vorbite în mass-media, semnalată de numeroși comentatori, care consideră că trebuie controlată, o reprezintă înjurăturile și vulgaritățile: CÂND VOR DISPĂREA CUVINTELE VULGARE DE PE DIFERITE CANALE TV? MAI EXISTĂ VREUN FEL DE CENZURĂ? Înainte exista argoul pușcăriașilor, iar acum există și cel al televiziunii. Pe canalele de televiziune se revarsă rusisme care nu existau nici măcar în perioada sovietică – „koročė”, „otkatas” și nenumărate altele; ele sunt rostite cu plăcere chiar și de actori cunoscuți și de alte persoane celebre! Comentatorii sunt deosebit de iritați de construcția incorectă du tūkstantis, răspândită prin diverse canale ale mass-mediei vorbite: Învățați-i pe toți să nu mai spună „du tūkstantis”, începând cu Seimasul, radioul și televiziunea. Este necesar să fie amendați: [...] orice participant la o emisiune de televiziune sau radio care, vorbind, spune „du tūkstantis” să primească o amendă de cel puțin o sută de litų. 160 KALBOS KULTŪRA | 82 5.2.2. Internet Mulți comentatori sunt de acord că limbajul portalurilor de internet (adică, în esență, al presei online) trebuie supravegheat: Lingviștii au perfectă dreptate când îi cer Seimasului să adopte o lege care să impună ca informațiile publicate pe internet și, în general, în spațiul public să fie în limba lituaniană și corecte. Limbajul portalurilor de internet trebuie neapărat controlat; numai pe delfi e greu să găsești un articol fără greșeli elementare. Poate că o amendă-două îi vor învăța pe jurnaliști să scrie mai atent. Foarte corect. Era timpul de mult. De ce ziarele și revistele sunt controlate de lingviști, iar portalurile de internet nu? Toți cei care activează pe piață trebuie să o facă pe baze de paritate. În general, portalurile nu acordă nicio atenție limbii; scriu cum le iese și cum nimerește. Se încearcă să se distingă ce ține de uzul public și ce de cel privat pe internet: Limbajul discursului electronic este o varietate distinctă a limbii, caracterizată atât de elemente ale limbii scrise, cât și ale celei vorbite. Așa susține majoritatea lingviștilor renumiți din străinătate. Internetul este unic din punctul de vedere al exprimării lingvistice; limbajul acestui discurs ar trebui reglementat pe baza regulilor de utilizare a acestei varietăți. Cred că nu se vorbește despre bloguri6, ci despre mass-media. Nu pare că cineva ar intenționa să-i vâneze pe toți cei care scriu „snd” în loc de cuvântul „šiandien” („astăzi”). Blogurile, ca și comentariile, țin de „sfera personală”. P.S. Internetul în sine poate că nu aparține nimănui, dar paginile concrete APARȚIN cuiva, ceea ce înseamnă că există și cineva care trebuie să răspundă. Diferitele manifestări ale analfabetismului pe internet îi deranjează mai ales pe oameni, iar aici ei văd primii pași de la care ar trebui început controlul limbajului pe internet: Poate că ar putea începe cu delfi, fiindcă greșelile elementare de ortografie și lipsa totală de respect față de limba lituaniană se găsesc din belșug??? Delfis va da faliment... aici, jumătate dintre jurnaliști sunt analfabeți; m-am săturat să văd „lysti”, „grįžo”. Mi-e rușine pentru voi. Presa e plină de greșeli gramaticale elementare, iar site-urile, chiar și cele de stat, „strălucesc” de greșeli gramaticale. Atât mi-e de rușine; mai bine nu mai trăncăniți despre alfabetizarea oamenilor. Mai ales când citești: kudykis, mergyna, stebŪklai, pazystamas, siūsti – îți vine să o iei la fugă și să strigi, ținându-te cu mâinile de cap. 6 Se au în vedere jurnalele online – blogurile. R. MILIŪNAITĖ. Interneto komentuotojų nuostatos dėl lietuvių kalbos priežiūros 161 La școală îi învață să scrie interpretări idiote, în loc să-i învețe să scrie în lituaniană fără greșeli gramaticale. Există și persoane care se îndoiesc că limbajul spațiului internetului poate fi controlat în vreun fel: A încerca să stăpânești ceva în spațiul internetului este ca și cum te-ai lupta cu morile de vânt. Poate că de-acum redactorii vor trebui să corecteze și comentariile de pe Delfi? Dar ce să mai spunem despre miile de pagini individuale? Cine va supraveghea totul și ce se va putea face, în realitate, cu cel care a făcut greșeli? Îl vor băga oare la închisoare pe cel care a scris cu greșeli și îl vor obliga să plătească amenzi? Oare, de-acum, când scriu pe un blog sau publică informații pe vreun site ori pe un server accesibil publicului, oamenii vor trebui să se gândească cum să evite sancțiunile administrative? Alți comentatori cred că orice control al limbajului de pe internet ar însemna suprimarea libertăților omului: Ei bine, asta chiar ar întrece orice măsură. Eu sunt obișnuită să scriu cu litere lituaniene și să folosesc corect virgulele. Totuși, nu-i poți obliga pe oameni să cunoască limba la perfecție. Dacă nu o cunosc, atunci ar fi mai bine să nici nu încerce? Nu prea poți să-ți imaginezi ceva mai stupid, cred eu... La urma urmei, aceasta este o încălcare a libertăților omului. INTERNETUL NU ESTE proprietatea nimănui și nu are teritoriu, nu depinde de vreun clan sau de vreun monopol care desfășoară activități corupte, prin urmare astfel de „legi” sunt împotriva libertății oamenilor de a comunica. Prin asemenea metode se încearcă să li se „închidă gura” oamenilor în spațiul electronic – adică pe internet. În spațiul online există un anumit slang, care trebuie să rămână, ca în întreaga lume... Se discută separat și despre limbajul comentariilor: poate cineva să se amestece în ele? Unii consideră că comentariile sunt o chestiune strict personală, în care nu este necesar să se țină seama de interesele altora și să se respecte normele generale: Comentariile normale trebuie să fie libere ca aerul, fiindcă omul trebuie să se așeze, să se relaxeze și să scrie liber; pot fi și cu tot felul de glumițe, desigur, dar fără înjurături. Pentru că mulți asociază acest lucru cu petrecerea timpului liber. Sunt amintiți și cei care scriu comentarii în lituaniană, deși au altă limbă maternă: Tai dabar rusakalbiai žmonės, kurie moka lietuviškai šnekėti, bet nemoka taisyklingai rašyti, taip išeina, neturės teisės rašyti komentaro internete, idant negautų baudos už blogai išdėstytą sakinį....... Nu viršūnė... jau kvailiau negali užsimanyt...... 162 KALBOS KULTŪRA | 82 Ei, atunci interziceți și vorbitul. Când n-au de lucru, își închipuie tot felul de lucruri. Și cum ar putea rușii din Vilnius să scrie corect în lituaniană? Nu mă faceți să râd. Alții înțeleg că comentariile aparțin sferei publice, nu celei private: O solicitare legitimă, chiar dacă întârziată! Ar fi minunat dacă s-ar transforma în lege. Spațiul internetului este poluat în permanență (poate chiar intenționat) de comentarii scrise de analfabeți, iar dacă, printre numeroșii comentatori, apare întâmplător cineva care scrie normal în lituaniană, este nevoie de mult efort și timp pentru a purta o discuție cu el, fiindcă îl pierzi din vedere printre munții de vorbe goale răspândite de cei care schimonosesc limba națională fără niciun pic de rușine. Înțelegerea din partea Seimasului este singura speranță pentru susținerea și supraviețuirea limbii lituaniene în spațiul internetului! Sunt de acord ca limba lituaniană să fie corectă, fără greșeli gramaticale, cu toate semnele diacritice și „căciulițele”. Pur și simplu e neplăcut pentru ochi să vezi limba lituaniană schimonosită îngrozitor, mai ales în comentarii. Diversitatea opiniilor apare aici în principal pentru că este, în general, dificil să caracterizăm cu precizie genul comentariilor pe axa privat–public. Este incontestabil că aceasta este o limbă folosită în public, iar postările sunt vizibile tuturor, însă sunt anonime și comunicarea se desfășoară într-un mod asemănător celui de pe stradă sau din piață. De aceea, aici este importantă și o altă dimensiune liber–oficial. Mediul comentariilor poate fi considerat un spațiu public de exprimare liberă, unde destinatarii sunt numeroși și nedefiniți, astfel că apare de la sine nevoia de a respecta, într-o măsură mai mare sau mai mică, normele general acceptate. În același timp, fiecare persoană își poate păstra individualitatea, iar forma de limbă și modul de exprimare alese, adaptarea la interlocutori și respectul față de aceștia — sau ignorarea tuturor acestor aspecte — depind doar de cultura interioară și de educația sa. Unii comentatori regretă că „nu există acea concepție frumoasă și necesară potrivit căreia trebuie să scrii corect peste tot” și consideră că o astfel de concepție trebuie cultivată, dar nu prin pedepse: În comentarii, cel mai bine este să scrii cât mai corect, fiindcă aici, cred eu, comunicarea are loc între toți, nu doar între prieteni. Iar pentru greșeli atât de mărunte, nu cred că ar trebui pedepsit cineva vreodată; poate pur și simplu așa i-a ieșit. Comunicarea pe internet sau în public nu trebuie să devină ceva asemănător scrierii unei interpretări la examen, pentru nepromovarea căreia primești o amendă. În curte, între ai tăi, poți să vorbești și fără să-ți alegi cuvintele, să mănânci, dar în comentarii trebuie să ai grijă: nu ești între ai tăi. R. MILIŪNAITĖ. Interneto komentuotojų nuostatos dėl lietuvių kalbos priežiūros 163 Numeroși comentatori sunt intoleranți față de ortografia mutilată de autorii unor comentarii7: Cred că ar trebui să li se interzică comentatorilor să scrie cu un alfabet nelituanian. Să fie pur și simplu blocați, fiindcă este de neconceput cum se mai poate sluți și mai mult limba lituaniană. Există o îngrijorare deosebită în privința răspândirii analfabetismului în rândul tinerilor. Este menționat adesea portalul www.one.lt, îndrăgit de tineri, și forumurile acestuia: Sunt de acord să fie pedepsiți acei „ounininkai” și alții asemenea, care deformează intenționat limba lituaniană. Iar unii copii nici nu mai știu cum se scrie, de pildă, „šiaip”. Mulți sunt ferm convinși că trebuie să fie „šeip”. Alții scriu „taį” în loc de „tai”. Sunt cuvinte elementare, dar adolescenții de azi nu mai știu să le scrie fără greșeli. Comunitatea online însăși reglementează într-o oarecare măsură normele de scriere: nu lipsesc (și nu doar în această discuție) replicile acide la adresa celor care scriu fără diacritice lituaniene. Ca soluție pentru a-i ține în frâu pe comentatorii analfabeți, se propune crearea unui program informatic special care să nu permită publicarea unor mesaje incorecte: Să se creeze un program care să-i blocheze pe cei care scriu cu un alfabet nelituanian. Ce fel de ortografie este aceasta fără semnele nazale, fără š, ž, fără ū? Acestea sunt particularități ale limbii lituaniene și să fim drăguți și să le respectăm. Deoarece citesc multe dintre ele, am observat o schimbare ciudată în automatismul scrisului meu. Ideea e că tinerii scriu îngrozitor (acest cuvânt l-ar scrie, de exemplu, klaikei). Și, vrând-nevrând, ajungi să te abați de la regulă. Ca programator, aș propune ca fiecare comentariu să fie trecut printr-un program de corectare a greșelilor. Astfel, cei care scriu corect nu și-ar strica obiceiurile, iar cei care scriu îngrozitor ar putea învăța să scrie corect. Trebuie să fim stricți cu ei:) Nu puțini au fost cei care au susținut un astfel de program: se spune că „ar fi primul pas către folosirea corectă a limbii pe internet”. Comentatorii acuzați de analfabetism se scuză invocând deficiențele tehnice ale computerelor și telefoanelor mobile (cu care se poate scrie și pe internet), mai ales în străinătate: Dar atunci mii de lituanieni care trăiesc în străinătate nu vor putea scrie comentarii; poate că au luat legătura cu compatrioții prin internet-cafenele, unde limba lituaniană 7 Potrivit datelor unui studiu realizat la sfârșitul anului 2007, www.delfi.lt, în comentariile de pe portal, doar 40% dintre autori scriau cu litere lituaniene, în timp ce în versiunea letonă a aceluiași portal 78% dintre letoni scriau cu toate semnele diacritice, iar în versiunea estonă — 98% dintre estoni (Grigas, Pedzevičienė 2008: 15). 164 KALBOS KULTŪRA | 82 nu vei avea nicio posibilitate să alegi. Ai putea cere undeva în Germania, Franța și așa mai departe să-ți activeze limba lituaniană. Scrierea este serios deteriorată de mesajele SMS trimise de pe telefoanele mobile. Apar multe prescurtări, iar până la urmă nici nu mai scriem altfel. Specialiștii în tehnologia informației afirmă că practic nu au mai rămas obstacole tehnice în calea scrierii cu toate semnele lituaniene (vezi Grigas 2007: 2–8); se pot găsi soluții chiar și atunci când te afli în străinătate și nu ai o tastatură cu litere lituaniene. De altfel, la începutul anului 2009, administrația aceluiași portal de știri www.delfi.lt a găsit o modalitate de a le reaminti celor care comentează că trebuie să scrie folosind semnele lituaniene (vezi imaginea). E greu însă de spus cât de mult se ține seama de acel mesaj și ce efect are, deoarece nici până în prezent nu lipsesc postările „șveple”. Caseta de comentarii a portalului de știri de pe internet www.delfi.lt Desigur, există și o încăpățânare prostească sau chiar răuvoitoare. Unii încearcă să explice cum poate fi evitat controlul limbii: Acum nu mai rămâne decât să muți paginile pe servere din străinătate și să-i arăți un deget mijlociu mare Gestapoului lingvistic:))) Găzduiește pagina în SUA sau în orice țară din vechea UE și fii sigur că acolo nu vor exista legi la fel de idioate. Pur și simplu, acolo nimeni nu va înțelege asemenea glume. Încearcă să interzici în UK scrierea, de exemplu, în mai multe limbi pe firmele de pe stradă — chiar a doua zi, câteva mii de arabi vor scanda lozinci în fața parlamentului. P.S. De altfel, bănuind că e mai bine să nu te pui cu măgarii noștri, am înregistrat pe numele meu pagina web a firmei, iar pagina propriu-zisă se află în siguranță undeva în Oklahoma City. R. MILIŪNAITĖ. Interneto komentuotojų nuostatos dėl lietuvių kalbos priežiūros 165 Comentatorii sunt indignați și de înjurăturile din comentarii: Comentariile amintesc de inscripțiile de pe pereții toaletelor publice sau de pe străzi. Fie să vorbească dialectal, fie să vorbească stâlcit, dar să nu înjure. Când înjură, devine înfricoșător. Este imposibil să discuți și să vorbești normal cu o astfel de persoană. Trebuie neapărat filtrate toate înjurăturile de pe internet! Din comentariile discutate reiese că mulți dintre autorii lor nu sunt mulțumiți de situația actuală a limbii lituaniene pe internet și înțeleg că în acest mediu funcționează limbi aparținând unor genuri diferite, a căror supraveghere trebuie asigurată prin diverse mijloace. 5.2.3. Limbajul politicienilor și al altor reprezentanți ai autorităților Numeroși comentatori menționează limbajul public al politicienilor, care este departe de a fi exemplar și ar trebui supravegheat mai atent, deoarece politicienii sunt foarte vizibili în societate, iar limbajul lor are impact. Unii comentatori au criticat limbajul președintelui de atunci al Republicii Lituania, Valdas Adamkus; se propune ca supravegherea limbii să înceapă de la instituția prezidențială și, de asemenea, se consideră că lecțiile de limbă le-ar prinde bine membrilor Seimasului și altor reprezentanți ai autorităților: Ar trebui să începem și cu cei mai înalți funcționari ai statului! Cât timp ei bolborosesc în rusă sau în engleză, schimonosind limba, legi asemănătoare ar fi lipsite de valoare! Un criteriu pentru politicienii noștri ar trebui să fie examenul de cultură lingvistică. Doar toți pedagogii susțin acum un astfel de examen pentru a obține un grad de calificare. În prezent, nu există o rușine mai mare decât să-i asculți pe politicienii noștri, așa-zișii politicieni — mai potrivit ar fi să punem „politicieni” între ghilimele — vorbind. Ar trebui să cauți astfel de analfabeți în alte pături sociale. În plus, nu trebuie pierdut din vedere nivelul limbajului administrativ oficial: Redactarea documentelor și exprimarea corectă sunt necesare în corespondența dintre instituții și în menținerea relațiilor cu alte state. 5.2.4. Școala Comentatorii subliniază importanța predării limbii lituaniene – de ceea ce vor învăța copiii la școală depinde existența limbii lituaniene în viitor. De aceea, se propune să se cultive mai întâi nevoia de a folosi o limbă îngrijită și deprinderile de utilizare corectă a limbii: 166 KALBOS KULTŪRA | 82 A venit vremea să se consolideze predarea limbii lituaniene în școli, cât încă nu este prea târziu, fiindcă altfel ortografia va ajunge dezastruoasă. [...] viitorul identității lituaniene va depinde numai de sistemul de educație al copiilor noștri, nu de un articol stupid, care nici măcar nu va fi pus în practică. Mergeți în școli și grădinițe și instruiți-i pe tineri, ca viitorul nostru să vorbească frumos și corect; dar, în loc de asta, în grădinițele voastre au început să-i învețe pe cei mici niște minorități. 5.2.5. Literatura artistică, cultura Câțiva comentatori propun să fie controlată mai strict limba cărților, mai ales a operelor literare traduse: Mai bine ar verifica acea comisie munca traducătorilor de cărți. Deja nu se mai poate citi în mod normal literatura artistică. Uneori, acolo, limba lituaniană e făcută ferfeniță. Există opinia că oamenii instruiți care vorbesc în public ar trebui, în mod firesc, să vorbească corect: Dar și oamenii instruiți fac greșeli. Uneori, când îi asculți pe parlamentari sau pe reprezentanții artelor, ți se ridică părul măciucă: nu știu deloc lituaniana, folosesc numai cuvinte lituaniene, însă nu țin seama nici de cazuri, nici de stil, pur și simplu nu știu cum se acordă. De pildă, odată l-am auzit vorbind pe dansatorul A. K. A spus așa: „În ceea ce privește dansul, ar trebui să lucrăm pașii”. Asta e lituaniană? Nu cred... Trebuie înăsprite cerințele privind limba lituaniană. Se atrage atenția și asupra unui domeniu controlat prea puțin de specialiștii în supravegherea limbii – versurile cântecelor lituaniene: Să corecteze versurile cântecelor, că apoi sute de oameni învață forme incorecte... La fel ca în cântecul Riaubiškytė, unde era „kad išpažinti savo meilę”, apoi au corectat, dar nu mai poți șterge din albume. În fiecare al doilea text sunt greșeli grave de limbă. 5.2.6. Alte domenii Comentatorii sunt deranjați și de limba folosită în diverse domenii ale serviciilor publice, întrucât „cei care comunică cu oamenii trebuie să știe să vorbească și să scrie corect”: Uitați-vă câte greșeli fac medicii, unii sunt pur și simplu analfabeți. La școală trebuie să se predea caligrafia. R. MILIŪNAITĖ. Interneto komentuotojų nuostatos dėl lietuvių kalbos priežiūros 167 Mai întâi, adoptați o lege care să prevadă că în întreprinderile de stat serviciile sunt oferite în limba națională, nu într-o limbă străină. Mai ales dacă chemi ambulanța, iar asistenta medicală nu poate rosti nici măcar „bună ziua” în lituaniană. Inspecția lingvistică ar face mai bine să verifice denumirile întreprinderilor înregistrate, în cazul cărora până și diavolul și-ar putea frânge limba din cauza cuvintelor străine, și să cerceteze sub ce denumiri de produse sunt emise facturile. Într-adevăr, se exprimă multă nemulțumire față de inscripțiile publice și denumirile de întreprinderi nelituaniene: La înființarea unei întreprinderi, denumirea acesteia ar trebui aprobată de comisia de limbă lituaniană. Aceasta ar fi și o anumită parte a luptei pentru puritatea limbii lituaniene. Poate că cei care nu sunt lingviști nu pot FORMULA CU PRECIZIE, dar dorința lor este clară – ca toate inscripțiile publice să arate limpede al cui este acest pământ și în ce stat te afli. Ca STĂPÂNUL ȚĂRII care nu cunoaște limbi străine să înțeleagă din inscripția de pe firmă unde să meargă și unde nu. ESTE DREPTUL SĂU CONSTITUȚIONAL să primească informații în limba OFICIALĂ! Așa este, MARCA COMERCIALĂ ESTE INVIOLABILĂ, dar poate apărea ca inscripție SUPLIMENTARĂ, ca informație pentru cei cărora le este importantă. Grija domnilor oameni de afaceri ar trebui să fie să se gândească ce să scrie pe firma principală – ÎN LIMBA LITUANIANĂ. La urma urmei, este un GEST ELEMENTAR DE POLITEȚE și nu se pot purta aici ca NIȘTE OCUPANȚI. Mă irită denumiri precum „MaXima”, „Super neto” și multe altele... De ce le-a „acceptat” comisia lingvistică? Doar în Lituania trebuie să vorbim lituaniana! Să zicem, „Adidas” nu-l putem schimba, dar cine a permis unui lanț comercial lituanian o asemenea denumire precum „MaXima”? În privința firmelor, totul este foarte simplu – dacă îți plac LITAS-urile plătite de LITUANIENI, atunci să le placă și acelor lituanieni să-și pună firme în lituaniană. Iar dacă ți se pare un sacrificiu prea mare sau dacă nu-ți permiți un traducător care să-ți traducă, atunci ce fel de om de afaceri ești? Iar dacă ții atât de mult să te lauzi că ești cine știe ce „mare șmecher”, atunci pune și inscripția aceea undeva – nu mă deranjează, important este să scrii cu litere mari, în lituaniană, ce se află aici: cârciumă, baie, magazin de arme sau de sfeclă. Altfel, îmi voi duce litanii pe lângă și îi voi lăsa celor la care îmi va fi clar ce se ascunde în spatele firmei. Și de ce va apărea în Klaipėda un cartier numit Riversaidas? Doar este o denumire nelituaniană:(((( Examinând opiniile exprimate în comentariile la discuțiile online despre supravegherea limbii lituaniene, se observă că autorii comentariilor ridică numeroase probleme legate de normarea limbii și evidențiază deficiențe. Majoritatea nu sunt indiferenți la procesele care au loc în limba actuală și la politica lingvistică pusă în aplicare și se așteaptă la mult mai multă implicare din partea instituțiilor de supraveghere a limbii. 168 KALBOS KULTŪRA | 82 CONCLUZII 1. Comentariile din discuția lingvistică analizată arată că oamenii înțeleg în mod diferit importanța supravegherii limbii și aplicarea acesteia în diverse domenii de utilizare a limbii. Pentru unii, orice intervenție în evoluția limbii este cu totul inacceptabilă, în timp ce alții admit că unele domenii de utilizare a limbii trebuie să fie controlate de stat. 2. În comentariile online analizate sunt indicate următoarele domenii de utilizare a limbii lituaniene publice (oficiale și libere) care necesită supraveghere și control lingvistic (în ordinea aproximativă a importanței): 1) mass-media (prezentatorii emisiunilor de televiziune și radio, filmele TV, portalurile de știri online, presa), 2) spațiul public al politicii (limbajul politicienilor și al altor reprezentanți ai puterii), 3) informațiile publice și furnizarea de servicii către public (inscripții publice, denumiri de întreprinderi, site-urile întreprinderilor), 4) educația (grădinițe, școli), 5) literatura beletristică (în special traducerile), 6) site-urile individuale de pe internet (de exemplu, blogurile) și comentariile online. Așadar, așteptările societății privind folosirea corectă a limbii sunt asociate mai ales cu mass-media — orală, tipărită și online. Se consideră, de asemenea, că ar trebui supravegheate mai atent informațiile publice și limbajul politicienilor, pentru a respecta normele generale de cultură și de limbă. 3. Limbajul din spațiul public al internetului, nemenționat în Legea privind limba de stat din 1995, provoacă multe îngrijorări din cauza proceselor care au loc acolo. Discuția a arătat că oamenii evaluează diferit informațiile prezentate de ei înșiși și cele prezentate oficial (de exemplu, pe portalurile de știri și pe site-urile instituțiilor). Mulți sunt de acord cu ideea că limbajul portalurilor de știri online trebuie supravegheat mai atent. Există multe neclarități cu privire la limbajul folosit în comentariile publice — dacă acesta ar trebui controlat din exterior (în primul rând în privința ortografiei și a lexicului obscen). În general, majoritatea nu tolerează înjurăturile și vulgaritățile în spațiul public al internetului, la fel ca în mass-media orală. Pe de altă parte, reacționează cu sensibilitate atunci când le sunt atinse propriile interese. De aceea, nemulțumirea apare în mod firesc, chiar dacă se bazează pe înțelegerea greșită că limbajul privat va fi supus controlului. O parte dintre comentatori admit că limbajul comentariilor este public, dar că aparține unor persoane private și anonime. Acesta poate fi reglementat numai prin eforturile comune ale portalurilor de internet și ale opiniei publice, adică prin crearea unui mediu în care pozițiile să fie clare: o valoare și un ideal de atins este un limbaj viu, nealterat, de stil liber. R. MILIŪNAITĖ. Interneto komentuotojų nuostatos dėl lietuvių kalbos priežiūros 169 4. Informațiile lingvistice destinate publicului, atât cele oficiale, cât și cele transmise de reprezentanții mass-mediei, ar trebui prezentate mai clar și mai exact, pentru a evita discuțiile sterile, cel puțin o parte dintre neînțelegeri și tensiunile inutile dintre public și lingviști. Argumentele prezentate și diversitatea punctelor de vedere exprimate în discuții lingvistice similare trebuie luate în considerare la inițierea măsurilor de politică lingvistică și la explicarea lor în public. ŠALTINIAI Lašienė N. 20091: Kur geria veršiai medų. – Prieiga per internetą: http://www.atgimimas.lt/articles.php?id=1238061176, kovo 27. Lašienė N. 20092: Kalbantiems netaisyklingai – baudos. – Prieiga per internetą: http://www.delfi.lt/news/daily/lithuania/article.php?id=21323801, balandžio 4. LITERATŪRA Dabašinskas G. 2009: Bevardis chamas prie klaviatūros vairo. – Prieiga per internetą: http://www.bernardinai.lt/index.php?url=articles/93520, balandžio 6. Grigas G. 2007: Lietuviški rašmenys kompiuteryje. – Gimtasis žodis 3, 2–8. Grigas G., Pedzevičienė S. 2008: Internetiniai komentarai. Ar mokame juos rašyti? – Kompiuterija 1, 15. Kairys S. 2009: Savaitė bus šilta. Kaip šlykštu! – Prieiga per internetą: http://www.atgimimas.lt/ssi.php?id=1248938441&which=1&f_text=, liepos 31. Miliūnaitė R. 2006: Internetinė visuomenė ir kalbininkai: pokalbis įmanomas? – Bendrinės kalbos norminimas ir vartojimas [mokslo straipsnių rink.], Vilnius: Mokslo ir enciklopedijų leidybos institutas, 62–81. Miliūnaitė R. 2009: Dabartinės lietuvių kalbos vartosenos variantai, Vilnius: Lietuvių kalbos institutas. Mitė V. 2009: Internetiniai komentarai ir „komentarai“. – Prieiga per internetą: http://www.delfi.lt/news/ringas/lit/article.php?id=21260225, kovo 31; 771 šio straipsnio komentaras. Nevinskaitė L. 2008: Kalbos politikos vertinimas interneto komentaruose. – Kalbos kultūra 81, 245–265. Gauta 2009 10 19 170 KALBOS KULTŪRA | 82 ATTITUDES OF INTERNET COMMENTATORS TOWARDS THE SUPERVISION OF THE LITHUANIAN LANGUAGE Summary The paper deals with the attitudes of internet commentators towards the supervision of the Lithuanian language. Reference is made to a discussion launched on the internet in April 2009 on the initiative of the Commission of the State Lithuanian Language that the new draft law on the state Lithuanian language should include a provision that the language of the information placed on the internet and in public space in general should be in accordance with the requirements of standard Lithuanian. The researched commentaries have shown that people differ in their attitudes towards the importance of language supervision and control of different areas of language usage. Some claim that any intrusion into language is unacceptable; others admit that some areas of language usage should be controlled on a national level. The majority of commentary writers are not indifferent towards the processes going on in contemporary Lithuanian and current language policy; they also raise various issues on language supervision and expect that language supervision institutions should be more actively involved in the process. The commentaries usually refer to the following areas of language usage (official and free) which require supervision and control (given in the order of importance): 1) mass media (television and radio programmes, TV films, news portals on the web and the press); 2) public discourse of politicians (language of politicians and other representatives of public institutions); 3) public information and services (public notices, names of companies, company websites); 4) education (kindergartens and schools); 5) literature (especially translations); 6) private websites (e.g. blogs) and internet commentaries. The society most often relates its expectations of a well-formed and grammatically correct language with spoken, printed and internet mass media. Public information (public notices, names of companies) and the language of politicians are treated as requiring most control. The supervision of public speeches on the internet, not included in the Law on State Lithuanian Language of 1995, is treated in different ways. Many people approve of the idea that the language of news portals should be more strictly supervised. However, opinions differ as to the supervision of commentaries and particularly their regulation by fines. Some agree that stricter control should be imposed R. MILIŪNAITĖ. Interneto komentautojų nuostatos dėl lietuvių kalbos priežiūros 171 on the language of commentaries, especially on spelling and swear words; some authors treat such measures as an attack on human rights. Before taking measures of language policy and discussing them in public, it would be important to consider the variety of approaches and their arguments. This would help avoid misunderstandings and the tension arising between linguists and the society at large. RITA MILIŪNAITĖ Lietuvių kalbos institutas P. Vileišio g. 5, LT-10308 Vilnius [email protected] 172 KALBOS KULTŪRA | 82