Lietuvių kalbos fonologijos įsisavinimas: netikrų žodžių kartojimo eksperimentinis tyrimas

EGLĖ KRIVICKAITĖ Universitatea Vytautas Magnus INETA DABAŠINSKIENĖ Universitatea Vytautas Magnus ÎNSUȘIREA FONOLOGIEI LIMBII LITUANIENE: STUDIU EXPERIMENTAL PRIVIND REPETAREA CUVINTELOR INVENTATE CUVINTE-CHEIE: însușirea fonologiei, testul de repetare a cuvintelor inventate, structura silabei, teoria fonologiei naturale. 1. TENDINȚE ÎN DEZVOLTAREA FONOLOGIEI LIMBAJULUI COPILULUI În primii ani de viață, dezvoltarea limbajului este determinată de doi factori strâns legați: cel biologic (dezvoltarea organelor vorbirii) și cel cognitiv-lingvistic (perceperea și însușirea caracteristicilor limbii auzite în mediul înconjurător) (Stoel-Gammon 2011: 2). Studiile comparative privind însușirea limbilor arată că, până la vârsta de 6 luni, copiii de diferite naționalități gânguresc în același fel: mai întâi încep să articuleze consoanele oclusive (p, t, k, p, d, g), nazale (m, n) și vocalele (Velleman, Vihman 2007; Žukauskienė 2012). Se afirmă că copiii încep să articuleze aceste sunete mai întâi nu doar datorită ușurinței articulării lor, ci și pentru că le aud cel mai des în mediul lor. De exemplu, v, z și d sau articularea sunetelor fricative este mai complexă; de asemenea, acestea sunt folosite mai rar (Velleman, Vihman 2007: 26; Edwards, Beckman 2008: 124). Puțin mai târziu, aceste sunete izolate încep să se combine în grupuri de sunete cu structura silabică CV (consoană-vocală) (Velleman, Vihman 2007: 26), iar grupurile de sunete CV repetate de câteva ori amintesc de cuvintele din vorbirea adulților, de exemplu, mama, tete, baba, bamido și altele asemenea (Stoel-Gammon 2011: 8). Începând de la vârsta de 6–7 luni, copilul articulează din ce în ce mai des sunetele limbii materne: auzind în permanență vorbirea adresată copiilor1, începe să-și însușească sunetele auzite în mediul înconjurător- 1 Vorbirea adresată copiilor este un registru lingvistic folosit de adulți în comunicarea cu copiii. Aceasta se caracterizează printr-un vocabular simplificat, propoziții scurte și cu o structură simplă, precum și prin abundența substantivelor (mai ales a formelor diminutivale) și a verbelor (Cameron-Faulkner și colab. 2003; Kamandu-lytė 2006a). E. KRIVICKAITĖ, I. DABAŠINSKIENĖ. Lietuvių kalbos fonologijos įsisavinimas: netikrų žodžių kartojimo eksperimentinis tyrimas 237 sus, o kiti garsai išnyksta (Velleman, Vihman 2007: 26). Taip vyksta natūralus fonologijos įsisavinimas: vaikai, girdėdami aplinkos kalbą, pastebi dėsningumus ir pradeda jais remtis. Lyginamieji kalbų tyrimai atskleidė, kad, pvz., lūpiniai garsai, kurie yra būdingi prancūzų kalbai, dažniau girdimi 10 mėn. prancūzų vaikų čiauškėjimo laikotarpiu, nei švedų ar japonų kūdikių, kurių aplinkos kalboje šių garsų esama mažiau (Edwards, Beckman 2008: 123); švedų, estų ir bulgarų vaikai anksčiau išmoksta tarti v garsą nei anglakalbiai (Ingram 1988); l garsą prancūzų vaikai išmoksta tarti vėliau nei anglakalbiai (Chervrie-Muller, Lebreton 1973, cituojama iš Edwards, Beckman 2008: 3–4). Influența limbii auzite în mediul înconjurător crește pe măsură ce vocabularul copilului se îmbogățește; în timp, copilul este capabil să pronunțe sunete și grupuri de sunete tot mai complexe și mai rare (Velleman, Vihman 2007; Kavitskaya et al. 2011). S-a constatat că, în jurul vârstei de trei ani, copiii lituanieni sunt deja capabili să pronunțe în silabă următoarele grupuri de consoane: bl, dž, gt, kd, kl, km, kn, ks, kš, kt, lč, lg, ln, lp, nd, ng, nt, sk, sl, sp, st, sv, šč, tg, zd, žd și grupurile de consoane aflate între silabe: gs, gt, ks, kš, kt, lk, ls, lt, lv, ms, mt, nk, nt, ps, sk, sn, st, šd, šk, šm, šp, šs, št, tl, tn, tr, tv, ts, žd, žm, žs, žt. Cele mai dificile de învățat sunt grupurile de consoane kl și sp aflate în silabe și grupurile lv, nt, sk, st aflate între silabe (Kamandulytė 2006b: 85–88). Puțin mai târziu, în jurul vârstei de patru-cinci ani, copiii ar trebui să pronunțe corect grupuri de 2–3 consoane (deși este posibil să omită în continuare câte o consoană) (Garšvienė, Ivoškuvienė 1993: 32–33). Vocabularul copiilor se îmbogățește și se apropie de cel al adulților: folosesc tot mai multe cuvinte derivate și mai variate, se perfecționează formarea cuvintelor compuse și se înmulțesc adjectivele sufixate (Garšvienė, Ivoškuvienė 1993: 37). Rezultatele unui test nestandardizat de pronunțare a sunetelor la copiii lituanieni arată că o cincime (78 la sută) dintre copiii de vârstă preșcolară pronunță corect sunetele individuale, iar cele mai frecvente greșeli apar la pronunțarea sunetelor s, z, š, ž, c, dz, č, dž și r. Un sunet deja învățat este mai greu de pronunțat în interiorul unui cuvânt decât izolat sau într-o silabă (Garšvienė, Juškienė 2008: 80), prin urmare, la repetarea cuvintelor se fac mai multe greșeli decât la pronunțarea sunetelor individuale. Cel mai adesea, sunetele sunt înlocuite cu altele, de exemplu, asilas → atilat, ropė → vopė, pjūklas → priūklas; de asemenea, sunetele, mai ales cele din grupurile de consoane, sunt adesea omise, de exemplu, zebras → zebas, sviestas → siestas, herbas → hebas (Garšvienė, Juškienė 2008: 80–81). Așadar, copiii de vârstă preșcolară întâmpină încă dificultăți în pronunțarea sunetelor limbii lituaniene care presupun o articulare complexă și a celor mai rare. Însușirea fonologiei, adică abilitatea naturală a omului de a percepe sistemul sunetelor și de a pronunța sunetele și combinațiile lor, este explicată prin teoria fo- 238 KALBOS KULTŪRA | 86 nologiei naturale2. Se încearcă identificarea dificultăților cu care se confruntă copiii în însușirea trăsăturilor fonologice. S-a constatat că pentru copii este mai ușor să perceapă vocalele cu grad redus de închidere (a, e) decât pe cele cu grad înalt de închidere (u, i); sunetele oclusive sonore sunt mai greu de pronunțat clar decât cele surde. Fiecare sunet sau șir de sunete poate fi clasificat în funcție de dificultatea perceperii și pronunțării sale. Fonologia naturală este explicată prin opoziția: ușor de pronunțat vs. clar de perceput (Dziubalska-Kołaczyk 2004). Procesele fonologice sunt specifice fiecărei limbi, adică fiecare limbă are sunetele, grupurile de sunete și structurile silabice și lexicale caracteristice ei (Dziubalska-Kołaczyk 2004), însă oamenii reacționează în mod asemănător la dificultățile lingvistice. Pentru a putea comunica eficient, copilul trebuie să depășească constrângerile fiziologice; de exemplu, copiii vorbitori de engleză trebuie să învețe și să se obișnuiască să pronunțe grupuri de consoane, în timp ce vorbitorii limbii hawaiiene nu trebuie să facă acest lucru, deoarece grupurile de consoane nu sunt caracteristice acestei limbi. După cum s-a menționat, însușirea limbii începe cu modelele cele mai frecvent folosite în limbă: copiii încep să folosească mai întâi sunetele și combinațiile lor pe care le aud cel mai des în mediul înconjurător. Studiile comparative arată că, mai întâi, copiii însușesc silabele cu structura CV, reduc cel mai adesea grupurile de consoane și nu pronunță consoanele finale din silabă (Fikkert 2000). Cercetătorii observă procesele fonologice care au loc în vorbirea copiilor și menționează cel mai frecvent asimilarea la distanță și metateza. S-a constatat că asimilarea la distanță apare în vorbirea copiilor în până la 32 la sută dintre cuvintele folosite de aceștia (Velleman, Vihman 2007: 33). Metateza este, de asemenea, frecventă în vorbirea copiilor: consoanele de la începutul cuvântului își schimbă cel mai adesea locul cu cele finale. Se consideră că astfel de procese apar în vorbirea copiilor deoarece, atunci când învață cuvinte noi, copiii se bazează pe experiența de pronunțare acumulată pentru cuvintele pe care le cunosc deja. Pronunță primele cuvinte destul de precis (acestea sunt, de obicei, primele 10–20 de cuvinte cu structură simplă), iar cuvintele învățate ulterior sunt pronunțate mai puțin corect. O astfel de regresie fonologică este caracteristică limbajului timpuriu, deoarece copiii sistematizează regularitățile de pronunțare ale primelor cuvinte și se bazează pe ele pentru a însuși cuvintele ulterioare. Cu alte cuvinte, copiii aleg cuvinte care se potrivesc unui tipar cunoscut încă din perioada gânguritului (de exemplu, CVCV) și, prin urmare, încearcă să găsească modalități de a ușura pronunțarea cuvintelor cu o structură mai complexă. 2 Teoria fonologiei naturale s-a conturat în secolul al XX-lea, pornind de la studiile de fonetică și fonologie. Întemeietorul acestei teorii este David Stampe (1969, 1973). Ulterior, fonologia naturală s-a dezvoltat sub influența lucrărilor de lingvistică naturală, în special a celor asociate studiilor lui W. U. Dressler (1985, 1994, Dressler et al. 1987). E. KRIVICKAITĖ, I. DABAŠINSKIENĖ. Lietuvių kalbos fonologijos įsisavinimas: netikrų žodžių kartojimo eksperimentinis tyrimas 239 pronunțarea, de exemplu, adaugă o vocală la sfârșitul cuvântului sau simplifică pronunțarea consoanelor finale (Velleman, Vihman 2007). Dezvoltarea fonologică se desfășoară pe o perioadă îndelungată, astfel că și copiii de vârstă preșcolară sau de școală primară pot întâmpina dificultăți în pronunțarea sunetelor mai complexe, a grupurilor de consoane sau a cuvintelor polisilabice. În acest proces există cazuri mai ușoare și mai dificile, care vor fi discutate în capitolele următoare. 2. TESTUL DE REPETARE A CUVINTELOR INVENTATE Multe informații utile despre dezvoltarea fonologică tardivă pot fi obținute prin aplicarea unor teste speciale. Testul de repetare a cuvintelor inventate este o sarcină în care i se cere subiectului să repete cuvinte inventate3. Repetarea unei combinații neobișnuite de sunete, a unui cuvânt fără sens, nu este simplă – pentru aceasta sunt necesare numeroase abilități cognitiv-lingvistice: percepția limbajului, memoria fonologică, articularea etc. (Rispens, Parigger 2010). Cercetările arată că pentru copiii cu tulburări de limbaj este deosebit de dificil să repete cu exactitate un cuvânt fără sens auzit pentru prima dată (Marshall, van der Lely 2009: 40). Concluziile cercetărilor efectuate în străinătate sunt concordante: copiii cu tulburări de limbaj repetă cuvintele inventate semnificativ statistic mai slab decât copiii de aceeași vârstă cu dezvoltare normală a limbajului (Gathercole 2006a, 2006b; Rispens, Prigger 2010). De exemplu, într-un studiu cu testul de repetare a cuvintelor inventate, în care au fost evaluați copii cu vârste între 8;3 și 10;114, cu dezvoltare normală a limbajului și copii cu tulburări de dezvoltare a limbajului5, s-a constatat o diferență semnificativă statistic între cele două grupuri de subiecți, mai ales la compararea repetării cuvintelor inventate cu mai mult de două (trei-cinci) silabe (We ismer și colab. 2011). Prin urmare, se afirmă că testul de repetare a cuvintelor inventate poate fi utilizat ca instrument de diagnosticare pentru identificarea unei posibile tulburări de dezvoltare a limbajului atât la copiii mai mici (4–5 ani), cât și la cei mai mari (11–12 ani) (Stokes, Klee 2009). Pe lângă motivele diagnostice legate de dezvoltarea timpurie a limbajului, testele de repetare a cuvintelor inventate sunt importante pentru monitorizarea dezvoltării vocabularului și a altor niveluri ale limbajului. Capacitatea copilului de a repeta, la o vârstă fragedă, un cuvânt polisilabic nou, auzit pentru prima dată, indică pregătirea de a învăța cuvinte noi și de a-și dezvolta vocabularul. 3 Cuvintele inventate sunt șiruri fonologice de sunete care respectă regulile fonotactice ale unei anumite limbi, dar nu au niciun sens și nu îndeplinesc funcția niciunei părți de propoziție (Clark și colab. 2012: 578). 4 Vârsta se notează astfel: 8;3 – opt ani și trei luni. 5 În această lucrare este abordată tulburarea specifică de limbaj (engl. Specific Language Impairment – SLI). Pentru mai multe detalii, vezi Ruzaitė, Dabašinskienė 2010. 240 KALBOS KULTŪRA | 86 (Gathercole 2006a): repetarea deficitară a unui cuvânt auzit pentru prima dată poate indica dificultăți în învățarea cuvintelor noi sau o tulburare de dezvoltare a limbajului. Testul de repetare a cuvintelor inventate este asociat cu achiziția limbajului: se afirmă că repetarea cuvintelor inventate începe din perioada de sugar, când copiii abia încep să învețe primele cuvinte (Gathercole 2006a). Cu alte cuvinte, fiecare cuvânt pe care copilul l-a auzit cândva pentru prima dată i-a sunat neobișnuit, nou – la fel ca și cuvintele pe care este rugat să le repete în cadrul testului de repetare a cuvintelor inventate (Chiat, Roy 2007). Printre primii care au prezentat rezultatele testului de repetare a cuvintelor inventate s-au numărat psihologii englezi S. E. Gathercole și A. Baddaley (1989): în urma unui studiu longitudinal privind repetarea cuvintelor inventate, s-a constatat o corelație între rezultatele testului și dezvoltarea ulterioară a vocabularului copilului. La începutul studiului, a fost măsurat volumul vocabularului a 70 de copii de patru ani și a fost administrat testul de repetare a cuvintelor inventate. Repetarea studiului după un an a arătat că rezultatele obținute de copiii de patru ani la repetarea cuvintelor inventate corelează semnificativ statistic cu volumul vocabularului acelorași copii la cinci ani: copiii care obținuseră cu un an înainte rezultate mai bune la testul de repetare a cuvintelor inventate aveau un vocabular mai bogat decât cei ale căror rezultate la test fuseseră mai slabe (Baddeley și colab. 1998: 160). Rezultatele mai slabe la testul cuvintelor inventate avertizează că îi poate fi dificil copilului să învețe și să memoreze cuvinte noi. Eksperimentinio tyrimo (Gathercole, Baddely 1990), analogiško netikrų žodžių kartojimo testui, rezultatai leido formuluoti dar vieną hipotezę apie vaiko žodyno raidą: kuo naujas žodis panašesnis į jau žinomą, tuo lengviau jį įsiminti. Šio tyrimo metu 5 m. amžiaus anglakalbių vaikų prašyta įsiminti įprastus vardus (Peter, Michael) ir neįprastus (Puemás, Meeton). Nustatyta koreliacija tarp šio testo ir netikrų žodžių kartojimo testo rezultatų: vaikai, kurių netikrų žodžių kartojimo testo rezultatai buvo prastesni, prasčiau įsiminė ir niekada negirdėtus vardus. Teigiama, kad netikrų žodžių pakartojimo tikslumas susijęs su fonologinės atminties gebėjimais: kuo naujas žodis panašesnis į jau žinomą ar kelia asociacijų su žinomu žodžiu, tuo lengviau jį išmokti (Gathercole, Baddely 1990). Testul de repetare a cuvintelor inventate s-a dovedit potrivit și pentru studierea învățării unei limbi străine: copiilor finlandezi (9–10 ani) li s-a administrat, înainte de a începe să învețe engleza ca a doua limbă străină, un test de repetare a cuvintelor inventate elaborat pe baza particularităților fonologice ale limbii engleze. Doi ani mai târziu, după evaluarea vocabularului de limba engleză al acelorași copii, s-a constatat o legătură puternică între rezultatele testului de repetare a cuvintelor inventate administrat cu doi ani înainte și volumul vocabularului de engleză acumulat după doi ani (Baddeley și colab. 1998: 160). E. KRIVICKAITĖ, I. DABAŠINSKIENĖ. Lietuvių kalbos fonologijos įsisavinimas: netikrų žodžių kartojimo eksperimentinis tyrimas 241 2.1. Caracteristicile principale ale testului de repetare a cuvintelor fără sens Studiile comparative ale testelor de repetare a cuvintelor fără sens, elaborate pe baza fonologiei diferitelor limbi, au permis identificarea a două caracteristici principale ale structurii cuvintelor fără sens care determină rezultatele testului: 1) structura silabică (consoană–vocală (CV) sau grup consonantic–vocală (CCV)); 2) lungimea cuvintelor (numărul de silabe din cuvânt) (Chiat, Roy 2007; Gutierrez-Clellen, Simon-Cereijido 2010). Se propune ca testul cuvintelor fără sens să fie alcătuit din foneme pe care copiii le achiziționează cel mai devreme; în acest caz, precizia repetării nu ar fi afectată de incapacitatea fiziologică de a articula un sunet (Dollagham, Campbell 1998). Rezultatele testelor de repetare a cuvintelor fără sens din diferite limbi ale lumii concordă: 1) cuvintele fără sens care conțin grupuri consonantice sunt mai greu de repetat decât cele fără grupuri consonantice (Santos et al. 2006; Marshall et al. 2009, Kapalkova et al. 2013; Kavitskaya et al. 2011); 2) grupurile consonantice aflate la începutul cuvântului sunt repetate mai corect (Marshall et al. 2009: 42), deoarece acest lucru este asociat cu articularea mai sonoră și mai puternică a primei silabe a cuvântului (Pegy, Mork 2010). De asemenea, s-a constatat că, mai întâi, copiii încep să pronunțe grupuri consonantice la începutul cuvântului (în jurul vârstei de doi–trei ani); în această poziție, grupurile consonantice sunt folosite mai frecvent și sunt mai variate (McLeod et al. 2001); 3) cuvintele fără sens cu una și două silabe sunt repetate cel mai corect, adică precizia repetării cuvintelor fără sens scade pe măsură ce cuvântul se lungește (Kavitskaya et al. 2011). Când repetă cuvinte fără sens, copilul trebuie să se bazeze pe memoria fonologică de scurtă durată. Perceperea și repetarea cuvintelor mai lungi necesită mai mult timp, iar reprezentarea lor fonologică se estompează treptat din memoria de scurtă durată; de aceea, rezultatele repetării cuvintelor mai lungi sunt mai slabe. Se afirmă că funcționarea deficitară a memoriei fonologice de scurtă durată este asociată cu învățarea lentă a cuvintelor individuale (Gathercole 2006a: 600–601). Un alt factor important care determină precizia repetării cuvintelor fără sens este vârsta participanților: cu cât copilul este mai mare, cu atât repetă mai corect atât cuvintele fără sens mai scurte (de una–două silabe), cât și pe cele mai lungi (de trei–cinci silabe) (Santos et al. 2006; Kavitskaya et al. 2011; Kapalkova et al. 2013). Copiii mai mari cunosc mai multe cuvinte alcătuite din combinații diferite de sunete, ceea ce înseamnă că au mai multe cunoștințe fonologice și pot repeta mai corect cuvinte necunoscute auzite pentru prima dată (Munson et al. 2005: 1034). 242 KALBOS KULTŪRA | 86 2.2. Structura testului de repetare a cuvintelor fără sens în limba lituaniană Cuvintele fără sens în limba lituaniană6 au fost create ținând seama de caracteristicile structurale ale cuvintelor lituaniene: au fost folosite numai sunete și structuri silabice posibile și întâlnite cel mai frecvent în cuvintele limbii lituaniene. Un cuvânt lituanian este alcătuit, în medie, din 7 foneme (cel mai adesea aproximativ 5–8 foneme) (Kazlauskienė 2010: 35–37), predominând cuvintele de două–patru silabe (Karosienė, Girdenis 1990: 21). Cele mai frecvente tipuri de silabe din cuvintele lituaniene sunt CV, CVC, CCV, CCVC (Karosienė, Girdenis 1994; Kazlauskienė, Raškinis 2008: 26–27), ceea ce înseamnă că silaba în limba lituaniană este alcătuită cel mai adesea din 2–3 sunete (Karosienė, Girdenis 1994). S-a constatat că două treimi din toate silabele cuvintelor lituaniene (aproximativ 65 la sută) sunt deschise (CV, CCV, CCCV) (Girdenis, Karosienė 2010: 82); silaba începe cel mai adesea cu consoanele k, l, s, t, p, n și se termină cu vocalele: o, a, i, e, u (Girdenis, Karosienė 2004: 220); silabele interioare ale cuvintelor abundă în consoane palatalizate, iar vocalele anterioare predomină (Garšva, Girdenis 1996). Cele mai frecvente sunete care alcătuiesc un cuvânt sunt i, a, e, o și s, k, t, m, n, r (Karosienė, Girdenis 1993; Kazlauskienė, Raškinis 2009). Testul lituanian de repetare a cuvintelor fără sens conține numai cuvinte cu grupuri de două consoane, deoarece grupurile de trei consoane sunt prea dificil de pronunțat de către copiii mici. Cele mai frecvente tipuri de grupuri de două consoane în limba lituaniană sunt: RT7 (42 la sută) (nt, rt, nk, rb); ST (18 la sută) (st, šk, št, sp); TR (13 la sută) (kl, pr, tr, tv, gr, bl, tl, pl); SR (6 la sută) (sm, sn, šv, sl, sv, šl) (Girdenis 1995: 107–111; Kazlauskienė 2007: 37–40). Așadar, pe baza acestor caracteristici structurale fundamentale ale cuvintelor lituaniene și a cercetărilor anterioare privind achiziția structurii fonologice de către copiii lituanieni (Kamandulytė 2006b; Garšvienė, Juškienė 2008), au fost alcătuite cuvinte fără sens în limba lituaniană (vezi anexa). S-a încercat alcătuirea cuvintelor lituaniene fără sens astfel încât să nu semene cu cuvinte reale din limba lituaniană, să nu evoce nicio asociere cu un cuvânt cunoscut, dar să respecte toate caracteristicile structurale ale cuvintelor lituaniene: grupurile consonantice din cuvintele fără sens sunt alcătuite din trei tipuri de grupuri de două consoane: ST (39 la sută), TR (33 la sută) și SR (28 la sută)8; lungimea cuvintelor variază 6 Lietuviškas netikrų žodžių pakartojimo testas (aut. Dabašinskienė, Krivickaitė 2013) kurtas dalyvaujant COST ISO804 Language Impairment in a Multilingual society: Linguistics Patterns and the Road to Assessment projekte (2011–2013 m.). 7 S – fricativă (s, z, š, ž, f, h, ch); T – oclusivă (p, b, t, d, k, g); R – sonantă (l, m, n, r, v, j). 8 În testul de repetare a cuvintelor fără sens nu există grupuri consonantice de tip RT, deoarece acest grup este posibil numai între silabe. E. KRIVICKAITĖ, I. DABAŠINSKIENĖ. Lietuvių kalbos fonologijos įsisavinimas: netikrų žodžių kartojimo eksperimentinis tyrimas 243 de la 2 la 4 silabe (de la 4 la 9 foneme), iar cuvintele sunt alcătuite din silabe cu structurile silabice CV, CCV sau CCVC (vezi anexa). Testul lituanian de repetare a cuvintelor inventate cuprinde 24 de cuvinte, împărțite în trei grupuri: 8 cuvinte alcătuite din două silabe (4–6 foneme), 8 din trei silabe (6–7 foneme) și 8 din patru silabe (6–9 foneme). Fiecare grup conține câte 2 cuvinte fără grupuri consonantice și câte 6 cuvinte cu grupuri consonantice: în trei cuvinte, grupul consonantic se află la începutul cuvântului, iar în trei, la mijlocul acestuia. Toate grupurile consonantice se află în interiorul unei silabe, cu excepția a două cuvinte bisilabice, în care apar atât în interiorul silabei, cât și la granița dintre silabe (vezi anexa). Autoarele studiului au dorit să verifice dacă copiii pot pronunța nu numai cuvinte inventate, ci și cuvinte din limba lituaniană cu structură similară; de aceea, fiecărui cuvânt inventat i s-a ales un corespondent — un cuvânt din limba lituaniană (vezi anexa). Corespondenții au fost selectați ținând cont de: 1) lungimea cuvintelor: cuvintele inventate și cele reale au același număr de silabe, de exemplu, šve.la9 → sma.la (bisilabice), šku.li.nė → ska.re.lė (trisilabice), ma.gvu.no.lė → re.kla.mė.lė (tetrasilabice); 2) structura silabei (numărul de foneme din silabă) și grupurile consonantice, de exemplu, ke.mu → do.ja (câte două foneme în silabe); spa.de.ki → sta.tu.la (grupuri consonantice în prima silabă). Nu s-au luat în considerare alte aspecte (caracteristicile articulatorii ale consoanelor și vocalelor), deoarece nu s-au putut găsi cuvinte identice; totuși, s-a încercat păstrarea unei cât mai mari asemănări articulatorii între grupurile consonantice. De exemplu, pr (ocluzivă bilabială + lichidă alveolară anterioară) a fost înlocuit cu corespondentul br (ocluzivă bilabială + lichidă alveolară anterioară): gap-rė → kobra; gu (ocluzivă velară + lichidă labiodentală) a fost înlocuit cu kl (ocluzivă velară + lichidă dentală anterioară): magvuno-lė → reklamelė; šk (fricativă alveolară anterioară + ocluzivă velară) a fost înlocuit cu sk (fricativă dentală anterioară + ocluzivă velară): škulinė → skarelė; pentru câteva cuvinte s-au găsit corespondențe consonantice identice între cuvintele inventate și cele reale: gitua → gatvė, klesta → klasta, sminto → smiltė (vezi anexa). 9 Silabele sunt separate prin puncte. 244 KALBOS KULTŪRA | 86 3. STUDIUL REPETĂRII CUVINTELOR INVENTATE ȘI REALE DIN LIMBA LITUANIANĂ Pentru acest studiu exploratoriu au fost selectate datele de testare ale 25 de copii cu dezvoltare normală a limbajului10. Participanții au fost împărțiți în 5 grupe de vârstă, cu câte cinci copii: 1) 4–5 ani; 2) 5–6 ani; 3) 6–7 ani; 4) 7–8 ani și 5) 8–9 ani. Datele au fost colectate în grădinițe și școli din orașul Kaunas. Fiecare copil a fost testat individual: mai întâi s-a administrat Testul de repetare a cuvintelor inventate11, iar apoi Testul de repetare a cuvintelor reale. Scopul acestui studiu este de a compara capacitatea copiilor de vârste diferite de a repeta cuvinte inventate și reale din limba lituaniană. Ipoteza formulată a fost că cei mici vor putea repeta cuvintele reale lituaniene mai precis decât pe cele inventate, însă toate cuvintele multisilabice și cele cu grupuri de consoane ar trebui să le creeze mai multe dificultăți. Rezultatele studiului efectuat au permis formularea unei concluzii preliminare, în concordanță cu datele obținute în studii similare din alte țări: copiilor le este mai greu să repete cuvinte inventate, pe care nu le-au auzit niciodată, decât cuvinte reale. Copiii au repetat cuvintele inventate lituaniene cu o precizie de aproximativ 89%, iar pe cele reale, cu o precizie de 95%. Studiul a arătat că atât cuvintele reale, cât și cele inventate, formate din două silabe, sunt repetate cu aceeași precizie (96%), însă, comparând cuvintele reale și inventate mai lungi de două silabe, s-au observat diferențe: copiii repetă cuvintele reale de trei silabe la fel de precis ca pe cele de două silabe (96%); rezultatele sunt puțin mai slabe la repetarea cuvintelor reale de patru silabe12 (93%) (vezi fig. 2). Numărul de silabe influențează mai mult precizia repetării cuvintelor inventate: cuvintele inventate de două silabe au fost repetate cu o precizie de 96%, cele de 3 silabe – de 89%, iar cele de patru silabe – de 82% (vezi fig. 1). Comparând rezultatele celor două teste, se observă că cele mai frecvente greșeli apar la repetarea cuvintelor reale și inventate cu aceeași structură – cele care au grupuri de consoane, de exemplu, smala și švela; kobra și gaprė; žoliapjovė și gosaklūni etc.; totuși, greșelile sunt mai frecvente la repetarea cuvintelor inventate (vezi fig. 2). 10 Sunt considerați copii cu dezvoltare normală a limbajului cei care nu au tulburări de limbaj și nu frecventează un logoped. 11 Structura testului lituanian de repetare a cuvintelor inventate și metodologia de administrare sunt descrise mai pe larg în Krivickaitė 2013; Dabašinskienė, Krivickaitė 2013; Krivickaitė 2014. 12 Nu toți copiii cunoșteau nici sensurile cuvintelor reale; de exemplu, un informator a spus că nu auzise niciodată cuvântul raskila și că nu știe ce înseamnă acest cuvânt. Se poate presupune că, din acest motiv, precizia repetării cuvântului raskila nu este ridicată. Este evident că mulți copii de vârstă preșcolară și de școală primară pot să nu cunoască un anumit cuvânt mai rar folosit sau cu un sens mai abstract. E. KRIVICKAITĖ, I. DABAŠINSKIENĖ. Lietuvių kalbos fonologijos įsisavinimas: netikrų žodžių kartojimo eksperimentinis tyrimas 245 FIG. 1. Rezultatele testelor de repetare a cuvintelor reale și inventate în funcție de numărul de silabe din cuvânt Datele prezentate în figura 2 arată că, la repetarea cuvintelor reale de trei și patru silabe care conțin grupuri consonantice, se greșește mai rar decât la repetarea cuvintelor inventate: cu cât este mai lung cuvântul inventat care conține un grup consonantic, cu atât precizia repetării este mai mică. De exemplu, cuvântul real de 3 silabe gyslotis a fost repetat cu o precizie de 96%, iar cuvântul inventat pasuapi cu o precizie de 60%; cuvântul real de 4 silabe svajotoja a fost repetat cu o precizie de 100%, iar cuvântul inventat snaldina cu o precizie de 76%. Studiul arată că se greșește mai frecvent la repetarea cuvintelor inventate trisilabice cu un grup consonantic în interiorul cuvântului (precizia repetării este de aproximativ 78%), în timp ce cuvintele inventate cu grupul la început au fost repetate cu o precizie de aproximativ 95%. Poziția grupului consonantic influențează puțin precizia repetării cuvintelor inventate de patru silabe: cuvintele cu un grup consonantic în interior au fost repetate cu o precizie de aproximativ 80%, iar cele cu un grup consonantic la început, cu aproximativ 84%. Poziția grupului consonantic nu este nici ea foarte importantă pentru precizia repetării cuvintelor reale; toate cuvintele cu grupuri consonantice au fost repetate cu o precizie similară: cele trisilabice cu un grup consonantic la începutul cuvântului, cu o precizie de 96%, iar cele cu un grup în interiorul cuvântului, cu aproximativ 95%; cuvintele tetrasilabice cu un grup consonantic la început au fost repetate cu o precizie de aproximativ 93%, iar cele cu un grup în interiorul cuvântului, cu aproximativ 91%13 (vezi fig. 2). 13 Rezultatele studiului exploratoriu al testului lituanian Netikrų žodžių kartojimo concordă cu concluziile obținute în alte țări: grupurile aflate la începutul cuvintelor inventate sunt repetate mai precis decât cele aflate în interiorul cuvântului (Marshall, van der Lely 2009; Williams și colab. 2013). Totuși, pentru confirmarea acestei tendințe ar fi necesar un eșantion mai mare de participanți. 246 KALBOS KULTŪRA | 86 FIG. 2. Precizia repetării cuvintelor reale și inventate Rezultatele repetării cuvintelor reale și inventate fără grupuri consonantice sunt similare, de exemplu, šalikas – 100%, širuta – 96%, šokoladas – 100%, žadevina – 96%. Rezultatele testelor de repetare a cuvintelor reale și inventate au arătat că toate grupele de vârstă au repetat cuvintele reale mai precis decât pe cele inventate, iar cea mai mare diferență se observă în grupa celor mai tineri participanți (4–5 ani) (vezi fig. 3): cuvintele reale au fost repetate cu o precizie de 81%, iar cele inventate, cu o precizie de doar 58%. De asemenea, o diferență mai mare între rezultatele repetării cuvintelor reale și inventate E. KRIVICKAITĖ, I. DABAŠINSKIENĖ. Lietuvių kalbos fonologijos įsisavinimas: netikrų žodžių kartojimo eksperimentinis tyrimas 247 FIG. 3. Precizia repetării cuvintelor reale și inventate în funcție de grupele de vârstă se observă în grupa copiilor de 7–814 ani (elevi din clasa întâi). Rezultatele testelor celorlalte trei grupe de participanți (5–6 ani, 6–7 ani și 8–9 ani) sunt similare: deși diferența nu este foarte mare, cuvintele reale sunt repetate mai precis (vezi fig. 3). Toate datele discutate sunt prezentate ca frecvențe procentuale, deoarece eșantionul mic de participanți nu permite afirmarea unor diferențe semnificative statistic; prin urmare, considerăm rezultatele acestui studiu exploratoriu drept tendințe posibile, plauzibile deoarece sunt confirmate de cercetările privind dezvoltarea timpurie a limbajului din alte țări și din Lituania. Nu doar tendințele de frecvență, adică trăsăturile cantitative, ci și modalitățile de articulare a cuvintelor cunoscute și necunoscute sunt factori importanți care indică situația dezvoltării limbajului în diferite grupe de vârstă. Încercând să pronunțe cuvinte cu o structură mai complexă, copiii caută modalități de a ușura pronunțarea. Testele de repetare a cuvintelor inventate și reale au evidențiat câteva tipuri de simplificare a cuvintelor, caracteristice tuturor grupelor de vârstă: substituirea sunetelor (31% din totalul erorilor15), asimilarea consoanelor (8%), omiterea sunetelor (14%) și adăugarea sunetelor (8%). 14 Precizia repetării cuvintelor reale și inventate crește în grupele de vârstă mai mari; doar rezultatele cuvintelor inventate din grupa de 7–8 ani sunt mai slabe. În testul cuvintelor inventate administrat în alte țări, a fost constatată o diferență semnificativă statistic între copiii de vârstă preșcolară, elevii de clasa întâi și cei de clasa a doua. Acest fenomen este numit efectul școlar (Santos și colab. 2006: 375). În clasa întâi, copiii se confruntă cu multe noutăți (un mediu nou, prieteni noi, un sistem educațional nou), astfel că pot fi puțin dezorientați, iar acest lucru poate duce la rezultate mai slabe la testul de repetare a cuvintelor inventate. 15 Erorile cumulate la repetarea cuvintelor inventate și reale. Este considerată eroare repetarea inexactă a unui cuvânt inventat sau real. 248 KALBOS KULTŪRA | 86 Substituirea sunetelor este una dintre cele mai frecvente greșeli la repetarea cuvintelor inventate. Copiii au înlocuit consoana cu l, n, t, de exemplu: lamuvį → lasmulį, lasmutį, lasmunį; pasvapi → paslapi. De asemenea, sunetul p a fost adesea înlocuit cu k sau t, de exemplu: maspulė → paskulė; plemuta → klemuta; nisparima → nistarima; spiratuša → starutuša. Aceste substituiri au fost caracteristice tuturor grupelor de vârstă, cu excepția celei mai mari (8–9 ani). La repetarea cuvintelor reale a existat un singur caz de substituire a sunetelor: žoliapjovė → žoliapjolė (în grupa de vârstă 5–6 ani). În grupa celor mai mici participanți (4–5 ani) s-au observat câteva cazuri de asimilare la distanță: žadevina → žalevina; nisparima → nismarima. Sunetele oclusive (d, p) sunt asimilate de sunetele sonante aflate mai departe (m, l). La repetarea cuvintelor reale s-au înregistrat, de asemenea, cazuri de asimilare consonantică la distanță în grupa de vârstă 4–5 ani: skanumėlis → skanulėlis; în abiliūpinis, m a asimilat consoana alveolară laterală, articulată cu vârful limbii, l. La repetarea cuvintelor inventate de patru silabe, copiii au făcut mai multe greșeli de omisiune și au omis mai des o silabă decât un singur sunet, de exemplu: magunolė → maguno, magulė, maguolė; sulerité → sulitė; snalidina → sladina. Greșeli de omisiune au făcut participanții de 4–5, 5–6 și 6–7 ani. La repetarea cuvintelor reale bisilabice au fost omise sunete individuale (kobra → koba, klasta → kasta), iar la repetarea cuvintelor de patru silabe au fost omise silabe (žoliapjovė → žolia; skylamušis → skilamu). Copiii de 4–5 și 5–6 ani au scurtat cuvintele reale. Acest studiu exploratoriu a arătat că, cel mai adesea, copiii încearcă să simplifice cuvintele cu o structură mai complexă (înlocuiesc unele sunete cu altele sau omit anumite sunete ori silabe); totuși, s-au observat câteva cazuri în care copiii de 4–5 ani adaugă o consoană la o altă consoană (formând o secvență consonantică suplimentară), de exemplu: pasvapi → pasvalpi; plemuta → plemouta; gatvė → gvatvė. CONCLUZII Rezultatele testelor exploratorii de repetare a cuvintelor reale și inventate în limba lituaniană confirmă rezultatele studiilor internaționale: cuvintele niciodată auzite și necunoscute sunt mai greu de memorat și repetat decât cele reale. Cea mai mare diferență dintre repetarea cuvintelor reale și a celor inventate s-a evidențiat la repetarea cuvintelor de trei și patru silabe: rezultatele repetării cuvintelor inventate sunt considerabil mai slabe decât cele ale cuvintelor reale. Cele mai multe greșeli apar la repetarea cuvintelor reale și inventate cu aceeași structură, însă, când repetă cuvinte inventate, copiii gre- E. KRIVICKAITĖ, I. DABAŠINSKIENĖ. Lietuvių kalbos fonologijos įsisavinimas: netikrų žodžių kartojimo eksperimentinis tyrimas 249 șesc mai des. S-a constatat că este mai dificil de repetat cuvintele inventate care conțin grupuri consonantice (mai ales în interiorul cuvântului) decât cele fără grupuri consonantice. Copiii încearcă să simplifice cuvintele cu structuri mai complexe, scurtează cuvintele mai lungi sau înlocuiesc unele consoane cu altele. Greșesc cel mai des copiii de 4–5 ani și cei de 7–8 ani care au început să frecventeze școala. Copiii din toate grupele de vârstă au întâmpinat cele mai mari dificultăți la repetarea cuvintelor inventate polisilabice care conțineau grupuri consonantice. Complexitatea structurii cuvintelor necesită mai mult efort pentru procesarea informației, procese de percepție mai complexe și resurse cognitive (de memorie) suplimentare. Elementele lingvistice mai puțin frecvente și neobișnuite sunt mai puțin naturale, iar pentru copiii mici sunt mai greu de perceput. LITERATŪRA Baddeley A., Gathercole S. E., Papagno C. 1998: The Phonological Loop as a Language Learning Device. – Psychological Review 1, 158–173. Cameron-Faulkner Th., Lieven E. Tomasello M. 2003: A construction based analysis of child directed speech. – Cognitive Science 27, 843–873. Chiat Sh., Roy P. 2007: The Preschool Repetition Test: Am Evaluation of Performance in Typically Developing and Clinically Referred Children. – Journal of Speech, Language, and Hearing Research 50, 429–443. Clark N. B., McRoberts G. W., van Dyke J. A., Shankweiler D. P., Braze D. 2012: Immediate memory for pseudowords and phonological awareness are associated in adults and pre-reading children. – Clinical Linguistics & Phonetics 26 (7), 577–596. Dabašinskienė I., Krivickaitė E. 2013: Language delay, incomplete learning or SLI: a non-word repetition test for Lithuanian. Tarptautinis IX doikalbystės simpoziumas, 2013 m. liepos 15–17 d. Singapūras: Nanyango technologijos universitetas. Dollaghan Ch., Campbell T. F. 1998: Nonword Repetition and Child Language Impairment. – Journal of Speech, Language, and Hearing Research 41, 1136–1146. Dressler Wolfgang U. 1985: Morphonology. The dynamics of derivation, Ann Arbor: Karoma Press. Dressler Wolfgang U. 1994: Evidence from first phases of morphology acquisition for linguistic theory: extragrammatic morphology and diminutives. – Acta linguistica hafniensia 27, 93–105. Dressler Wolfgang U., Mayerthaler W., Panagl O., Wurzel Wolfgang U. 1987: Leitmotifs in Natural Morphology, Amsterdam: Benjamins. 250 KALBOS KULTŪRA | 86 Dziubalska-Kołaczyk K. 2004: Modern Natural Phonology: the theory for the future. – English Language, Literature and Culture. Selected papers from the 13th PASE conference, Poznań. Prieiga per internetą: <http://www.google.lt/url?sa=t&rct=j&q=&esrc=s&source=web&cd=1&ved=0CDAQFjAA&url=http%3A%2F%2Fwa.amu.edu.pl%2Fkdk%2Fsites%2Fdefault%2Ffiles%2FModern%2520Natural%2520Phonology.doc&ei=wUxdUqKcK8Ojhg e6yIHoCg&usg=AFQjCNEwiYee16WPTemH2EeHsJeG6WrM-A&sig2=bKjbRJcopASfz9RnJfJfkg&bvm=bv.53899372,d.ZG4> (žiūrėta 2013 10 01). Edwards J., Beckman M. E. 2008: Some cross-linguistic evidence for modulation of implicational universals by language-specific frequency effects in phonological development. – Language Learning and Development 4 (2), 122–156. Fikkert P. 2000: Acquisition of Phonology. – The First Glot International State-of-the-Article Book. The Latest in Linguistics. Studies in Generative Grammar 48, Berlin/New York: Mouton de Gruyter, 221–250. Prieiga per internetą: <http://www.fikkert.com/fikkert_glot.pdf> (žiūrėta 2013 09 28). Garšva K., Girdenis A. 1996: Bendrinės lietuvių kalbos fonologija ir morfonologija. – Kalbotyros darbai III tomas: 1988–2000, Vilnius: Mokslo ir enciklopedijų leidybos institutas, 2001, 200–242. Garšvienė A., Ivoškuvienė R. 1993: Logopedija: Vadovėlis specialiosios pedagogikos fakulteto studentams, Kaunas: Šviesa. Garšvienė A., Juškienė G. 2008: Priešmokyklinio amžiaus vaikų tarimo ypatumai. – Jaunųjų mokslininkų darbai 2 (18), 78–84. Gathercole S. E., Baddeley A. D. 1989: Phonological memory deficits in language disordered children: Is there a causal connection? – Journal of Memory & Language 29, 336–360. Gathercole S. E. 2006a: Nonword repetition and word learning: The nature of the relationship. – Applied Psycholinguistics 27, 513–543. Gathercole S. E. 2006b: Complexities and constrains in nonword repetition and word learning. – Applied Linguistics 27, 599–613. Girdenis A. 1995: Teoriniai fonologijos pagrindai, Vilnius: Mokslo ir enciklopedijų leidybos institutas. Girdenis A., Karosienė V. 2010: Skiemens ir žodžio pirmųjų bei paskutinių fonemų dažnumas bendrinėje lietuvių kalboje. – Baltistica 2, 213–231. Gutierrez-Clellen V. F., Simon-Careijido G. 2010: Using Nonword repetition Tasks for the Identification of Language Impairment in Spanish-English Speaking Children: Does the Language of Assessment Matter? – Learning Disabilities Research & Practice 25 (1), 48–58. Ingram D. 1998: The acquisition of word-initial [v]. – Language and speech 31 (1), 77–85. E. KRIVICKAITĖ, I. DABAŠINSKIENĖ. Lietuvių kalbos fonologijos įsisavinimas: netikrų žodžių kartojimo eksperimentinis tyrimas 251 K a m a n d u l y t ė L. 2006a: Vaikiškosios kalbos ypatybės. – Kalbos kultūra 79, 264–273. K a m a n d u l y t ė L. 2006b: Morfonotaktikos įsisavinimas. – Žmogus ir žodis 8 (1), 84–89. K a p a l k o v a S., P o l i š e n s k a K., V i c e n o v a Z., 2013: Non-word repetition performance in Slovak-speaking children with and without SLI: novel scoring methods. – International Journal of Language, Communication Disorders 48 (1), 78–89. K a r o s i e n ė V., G i r d e n i s A. 1990: Bendrinės kalbos žodžio ir skiemens statistinė struktūra. – Kalbotyra 1 (1), 36–48. K a r o s i e n ė V., G i r d e n i s A. 1993: Bendrinės kalbos fonemų dažnumai. – Kalbotyra 2 (1), 28–38. K a r o s i e n ė V., G i r d e n i s A. 1994: Lietuvių bendrinės kalbos skiemens tipų dažnumai. – Kalbotyra 3 (1), 34–42. K a v i t s k a y a D., B a b y o n y s h e v M., W a l l s T., G r i g o r e n k o E. 2011: Investigating the effects of syllable complexity in Russian-speaking children with SLI. – Journal of Child Language 38, 979–998. K a z l a u s k i e n ė A. 2007: Intervokaliniai priebalsiai: vienanarės ir dvinarės grupės. – Kalbų studijos 11, 36–42. K a z l a u s k i e n ė A. 2010: Lietuvių kalbos žodžių foneminės struktūros dėsningumai. – Žmogus ir žodis 1, 35–41. K a z l a u s k i e n ė A., R a š k i n i s G. 2009: Bendrinės lietuvių kalbos garsų dažnumas. – Respectus Philologicus 16 (20), 169–182. K a z l a u s k i e n ė A., R a š k i n i s G. 2008: Lietuvių kalbos fonologinio skiemens struktūrinių modelių dažnumas. – Žmogus ir žodis 1, 24–31. K r i v i c k a i t ė E. 2013: Išgalvotų žodžių testas: lietuvių vienakalbių ir dvikalbių vaikų kalbos tyrimas. Pranešimas tarptautinėje taikomosios kalbotyros konferencijoje Kalbos ir žmonės: erdvė, laikas, tapatybė. Vilnius: Vilniaus universitetas. Prieiga per internetą: <https://www.academia.edu/5762723/Isgalvotu_zodziu_testas_Lietuviu_vienakalbiu_ir_dvikalbiu_vaiku_kalbos_tyrimas>. K r i v i c k a i t ė E. 2014: Netikrų žodžių kartojimo testas: lietuvių vienakalbių ir dvikalbių vaikų kalbos tyrimas. – Taikomoji kalbotyra 4, 1–22. M a r s h a l l C. R., v a n d e r L e l y H. K. J. 2009: Effects of word position and stress on onset cluster production: evidence from typical development, specific language impairment, and dyslexia. – Language 85 (1), 39–57. M c L e o d Sh., v a n D o o r n, R e e d A. V. 2001: Normal Acquisition of Consonant Clusters. – American Journal of Speech – Language Pathology 10 (2), 99–110. M u n s o n B., K u r t z B. A., W i n d o r 2005: The Influence of Vocabulary Size, Phonotactic Probability, and Wordlikeness on Nonword Repetitions 252 KALBOS KULTŪRA | 86 of Children With and Without Specific Language Impairment. – Journal of Speech, Language, and Hearing Research 48, 1033–1047. P e g y M o r k P. K. 2010: Language-specific realizations of syllable structure and vowel-to-vowel coarticulation. – The Journal of the Acoustical Society of America 128, 1346–1356. R i s p e n s J., P a r i g g e r E. 2010: Non-word repetition in Dutch-speaking children with specific language impairment with and without reading problems. – British Journal of Developmental Psychology 28, 177–188. R u z a i t ė J., D a b a š i n s k i e n ė I. 2010: Specific Language Impairment: Adaptation of a Screening Test for Lithuanian. – Darbai ir dienos 54, 277–300. S a n t o s F. H., B u e n o O. F. A., G a t h e r c o l e S. E. 2006: Errors in nonword repetition: bridging short- and long-term memory. – Brazilian Journal of Medical and Biological Research 39, 371–385. S t a m p e D. 1969: The acquisition of phonetic representation. – CLS 5, 443–453. S t a m p e D. 1973: A Dissertation on Natural Phonology, Bloomington: IULC. S t o e l - G a m m o n C. 2011: Relationships between lexical and phonological development in young children. – Journal of Child Language 38, 1–34. S t o k e S. F., K l e e Th., 2009: The Diagnostic Accuracy of a New Test of Early Nonword Repetition for Differentiating Late Talking and Typically Developing Children. – Journal of Speech, Language, and Hearing Research 52, 872–882. V e l l e m a n S. L., M i h m a n M. V. 2007: Phonology development in infancy and early childhood: implications for theories of language learning. – Phonology in Context. (red. Pennington. M. C.), Luton: Palgrave Macmillan, 25–50. Ž u k a u s k i e n ė R. 2012: Raidos psichologija: integruotas požiūris, Vilnius: Margi raštai. W e i s m e r S. E., T o m b l i n J. B., Z h a n g X., B u c k w a l t e r P., C h y n o - w e t h J. G., J o n e s M., 2011: Nonword Repetition Performance in School-Age Children with and Without Language Impairment. – Journal of Speech, Language, and Hearing Research 43, 865–878. W i l l i a m s D., P a y n e H., M a r s h a l l Ch., 2013: Non-word Repetition Impairment in Autism and Specific Language Impairment: Evidence of Distinct Underlying Cognitive Causes. – Journal of Autism and Developmental Disorders 43, 404–417. Gauta 2013 10 20 Priimta 2013 12 20 E. KRIVICKAITĖ, I. DABAŠINSKIENĖ. Lietuvių kalbos fonologijos įsisavinimas: netikrų žodžių kartojimo eksperimentinis tyrimas 253 PRIEDAS. Lietuvių kalbos netikri ir tikri žodžiai Skiemenu sk. Netikras žodis Tikras žodis Netikrų žodžių priebalsių samplaika → tikrų žodžių priebalsių samplaika 2 Kemu Tema – 2 Doja Koja – 2 Skimo Stalas Sk → st 2 Švela Smala Šv → sm 2 Gaprė Kobra Pr → br 2 Gitva Gatvė Tv → tv 2 Sminto Smiltė Sm → sm; nt → lt16 2 Klesta Klasta Kl → kl; st → st17 3 Geloša Karosas – 3 Širuta Šalikas – 3 Škulinė Skarelė Šk → sk 3 Plemuta Klimatas Pl → kl 3 Maspulė Raskila Sp → sk 3 Lasmuvi Vyšnelė Sm → šn 3 Spadeki Statula Sp → st 3 Pasvapi Gyslotis Sv → sl 4 Sulertė Serenada – 4 Žadevina Šokoladas – 4 Snalidina Svajotoja Sn → sv 4 Spiratuša Skylamušis Sp → sk 4 Nisparima Restoranas Sp → st 4 Magvunolė Reklamėlė Gv → kl 4 Staligosa Skanumėlis St → sk 4 Gosakluni Žoliapjovė Kl → pj PASTABA. Pajuodinta priebalsių samplaika; ketvirtoje lentelės skiltyje pažymėta, kokia tikrame žodyje esanti samplaika atitinka netikrame žodyje esančią priebalsių samplaiką. 16 Netikrame žodyje sminto priebalsių samplaika nt yra tarp skiemenų, tikrame žodyje smiltė priebalsių samplaika lt taip pat tarp skiemenų. 17 Netikrame žodyje klesta priebalsių samplaika st yra tarp skiemenų, tikrame žodyje klasta priebalsių samplaika st taip pat tarp skiemenų. 254 KALBOS KULTŪRA | 86 ACQUISITION OF LITHUANIAN PHONOLOGY: NONWORD REPETITION EXPERIMENTAL STUDY Summary A child’s capacity to repeat a new polysyllable word heard for the first time in the early age shows the ability to memorise new words and to expand one’s dictionary (Gathercole 2006a); therefore, the nonword repetition test is associated with language acquisition. It is stated that the repetition of nonwords starts very early in life when a child starts learning the first words (Gathercole 2006a): each word once heard by a child for the first time sounded unusual and new – like the words which are asked to be repeated in the nonword repetition test (Chiat, Roy 2007). The article presents a pilot experimental study carried out on the basis of nonword and word repetition tests. The Lithuanian Nonword Repetition Test was designed with due regard to the structural characteristics of Lithuanian words (word length, vowel and consonant frequency, syllable structure); the test consists of 24 nonwords of different structure. Each nonword is associated with a Lithuanian equivalent taking into account word length and syllable structure. The sample of the pilot study is made of 25 typically developing preschool and school-age children (from 4 to 9 years old). The results of the study revealed that the accuracy of repetition of nonwords and words is determined by three factors: 1) syllable structure: most errors occur in the repetition of words and nonwords containing combinations of consonants. What is more, the accuracy of repetition of nonwords is also determined by the place where the consonant combination occurs: more errors occur in repeating words with a consonant combination in the middle of the word compared to those with a consonant combination in the beginning of the word. The place of consonant combination does not affect the accuracy of repetition of words; 2) word length: the longer the word, the lower the accuracy of its repetition; 3) age of participants in the study: the older the age group, the more accurately both shorter (one-two syllable) and longer (three-four syllable) words and nonwords are repeated. KEYWORDS: acquisition of phonology, nonword repetition test, syllable structure, natural phonology theory. EGLĖ KRIVICKAITĖ Vytauto Didžiojo universitetas K. Donelaičio g. 58, LT-44248 Kaunas [email protected] INETA DABAŠINSKIENĖ Vytauto Didžiojo universitetas K. Donelaičio g. 58, LT-44248 Kaunas [email protected] E. KRIVICKAITĖ, I. DABAŠINSKIENĖ. Lietuvių kalbos fonologijos įsisavinimas: netikrų žodžių kartojimo eksperimentinis tyrimas 255